Concurenţa neloială

Concurenţă neloială

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, prin decizia de casare nr. 3181 pronunţată la data de 22 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că instanţa de apel nu a stabilit situaţia de fapt în considerarea căreia să aplice dispoziţiile legale incidente în cauză, reţinând totodată faptul că anularea clauzei de confidenţialitate nu poate determina înlăturarea oricărei forme de răspundere a intimatului-apelant faţă de societatea apelantă.

În legătură cu situaţia de fapt, Curtea reţine următoarele:

Apelanta-reclamantă comercializează profile pentru amenajări interioare din aluminiu şi PVC, importate din mai multe surse externe. Apelantul pârât ZB a avut calitatea de salariat al societăţii reclamante, în baza contractului de muncă. Iniţial, pârâtul a fost angajat în calitate de conducător auto, însă potrivit recunoaşterii acestuia la interogatoriul administrat la data de 6.12.2011, pârâtul a fost avansat în funcţia de agent comercial în anul 2009. Totodată, pârâtul a îndeplinit inclusiv atribuţiile de delegat al societăţii, livrând şi comercializând produsele acesteia în zona centrală a ţării. Dobândirea funcţiei de agent comercial al societăţii reclamante este susţinută şi de actul adiţional la contractul individual de muncă) înregistrat la ITM Harghita.

Având stabilite legături profesionale cu partenerii societăţii reclamante, în virtutea calităţii acestuia de delegat al societăţii, pârâtul a achiziţionat de la alţi furnizori produse similare celor comercializate de către reclamantă şi le-a vândut, pe cont propriu, partenerilor comerciali ai reclamantei, la un preţ mai mic, aspect recunoscut prin răspunsul la interogatoriu.

La data de 1.01.2010 pârâtul a înfiinţat societatea comercială SC B SRL.

Potrivit raportului de expertiză contabilă financiară, în perioada 1.01.2010 – 30.03.2010, Societatea B SRL nu a desfăşurat nici un fel de activitate de comercializare, iar în perioada 01.04.2010 – 31.03.2011 a desfăşurat activitatea de comercializare a produselor de profile din aluminiu similare celor comercializate de către reclamantă.

Expertul a stabilit că produsele comercializate de SC B SRL sunt similare celor comercializate de către reclamantă, iar produsele identice sunt în număr de 10 produse. Veniturile totale realizate de către societatea pârâtă în perioada anterior arătată se cifrează la suma de 17.412,92 lei.

Totodată, expertul a identificat lista societăţilor comerciale la care B SRL comercializează produse din profile de aluminiu, listă din care fac parte un număr de 13 societăţi comerciale parteneri „tradiţionali” ai reclamantei în anul 2009 şi cu privire la care în anul 2010 societatea reclamantă a înregistrat o pierdere semnificativă a vânzărilor. Această pierdere a societăţii reclamante a fost cuantificată de către expert la suma de 13.424,4 lei reprezentând scăderea profitului societăţii reclamante în perioada trimestrelor II, III, IV a anului 2010 şi trimestrul I 2011.

Cu privire la încadrarea în drept a situaţiei de fapt reţinute de către instanţă, Curtea reţine că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 4 lit. g din Legea nr. 11/1991privind combaterea concurenţei neloiale, care enumeră printre faptele de concurenţă neloială şi pe aceea de deturnare a clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în  drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare.

Din cuprinsul Legii nr. 11/1991 rezultă că atât concurenţa neloială, ca practică contrară uzanţelor comerciale cinstite(prevăzută de art. 2 din Lege) şi care poate fi săvârşită doar de către un comerciant, cât şi practicile neloiale ale angajaţilor (reglementate ca şi contravenţii la art. 4 din lege) pot atrage răspunderea civilă atât a comerciantului, cât şi a persoanei fizice ori a acesteia împreună cu persoana juridică în folosul căreia se  săvârşeşte contravenţia.

Mai este de relevat faptul că angajarea răspunderii civile a persoanei vinovate nu este condiţionată de angajarea răspunderii  contravenţionale a acesteia, întrucât legiuitorul la art. 4 lit. a – h a reglementat faptele care pot atrage, după caz răspunderea contravenţională sau delictuală.

În cazul de faţă, pârâtului nu-i poate fi angajată răspunderea civilă contractuală, întrucât convenţia de confidenţialitate încheiată cu reclamanta a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă aceasta nu înseamnă că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru fapta prevăzută de art. 4 lit. g din Legea nr. 11/81991, dacă sunt îndeplinite condiţiile angajării acestei răspunderi.

Curtea, din analiza probelor administrate în cauză apreciază că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Pârâtul ZB, în calitatea sa de angajat al societăţii reclamante s-a folosit de legăturile stabilite cu clientela acesteia, pentru a-i deturna clientela în favoarea unei alte societăţi nou-înfiinţate, cu acelaşi obiect de activitate al cărei administrator şi asociat unic este.

Prin săvârşirea acestei fapte i s-a produs un prejudiciu evaluat de către expert la suma de 13.424,4 lei reprezentând pierderea de profit a reclamantei.

Datorită distincţiei dintre răspunderea civilă delictuală şi  răspunderea contravenţională, nu prezintă relevanţă în cauză  neangajarea răspunderii contravenţionale a reclamantului şi nici  principiul invocat de către intimaţii-pârâţi al legii contravenţionale mai favorabile, relevant fiind doar faptul că, la momentul săvârşirii faptelor, Legea nr. 11/1991 reglementa ca faptă care atrage răspunderea civilă delictuală, „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior de acel comerciant”.

În legătură cu răspunderea societăţii pe care pârâtul a înfiinţat-o cu scopul deturnării clientelei reclamantei, Curtea reţine că faptele pârâtei SC B SRL, care, prin intermediul asociatului unic şi administratorul ZB s-a folosit de clientela reclamantei, reprezintă conform art. 2 din Legea nr. 11/1991 acte de concurenţă neloială, fiind contrare uzanţelor cinstite în  activitatea comercială. Aceste fapte constau în : crearea unei confuzii între activitatea societăţii reclamante şi cea a societăţii pârâte, în condiţiile  în care cele două societăţi erau reprezentate în raporturile cu partenerii contractuali de către  aceeaşi persoană fizică ZB (ce acţiona în acelaşi timp ca agent de vânzări şi delegate al reclamantei şi administrator al pârâtei), folosirea logisticii deţinute de  reclamantă, inclusive a mijlocului de transport aparţinând acesteia, practicarea unor preţuri mai mici în raport cu cele practicate  de către reclamantă, preluarea a  unui număr de 13 clienţi ai reclamantei.

De remarcat, în acest context, faptul că pârâtul a încetat raporturile de muncă cu societatea reclamantă  abia la data de 21.09.2010, astfel încât activitatea desfăşurată la cele două societăţi în beneficiul pârâtei şi în detrimentul reclamantei s-a suprapus până la această dată.

În acelaşi timp, art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, (în vigoare la momentul săvârşirii faptelor) prevede că “faptele licite sau ilicite săvârşite de către organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost săvârşite cu prilejul îndeplinirii funcţiilor lor”.

În cauză pârâtul a săvârşit faptele de concurenţă neloială nu numai folosindu-se de calitatea pe care o avea la reclamantă, dar şi în baza calităţii de asociat unic şi administrator deţinute la societatea pârâtă, iar faptele sale de concurenţă neloială angajează potrivit art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 şi răspunderea persoanei juridice al cărui administrator este în sensul că pentru fapta pârâtului răspunde solidar şi societatea al cărei administrator şi asociat unic este, sunt şi prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 11/1991.

Faţă de toate argumentele expuse, în temeiul  art. 2, art. 4 lit. g şi art. 9 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 11/1991, Curtea reţine săvârşirea faptelor de concurenţă neloială de către pârâţi.

Totodată, Curtea are în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 11/1991, conform cărora “persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul … şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislaţiei în vigoare”, iar potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 11/1991 “persoanele care au creat împreună prejudicial răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenţă neloială săvârşite”.

Prin precizarea la apel, reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei B SRL la plata despăgubirilor în solidar cu pârâtul ZB, precizare de apel care în virtutea principiului ”tantum devolutum quantum judicatum” va fi luată în considerare la pronunţarea hotărârii.

În temeiul prevederilor art. 246 Cod procedură civilă va lua act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului ZB la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri.

În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite  apelul formulat de reclamantă împotriva Sentinţei nr. 1998/14 mai 2013, va schimba în parte hotărârea atacată, va admite în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii ZB şi Societatea B SRL, va obliga pârâţii la încetarea actelor de concurenţă neloială săvârşite în dauna reclamantei, constând în deturnarea clientelei acestei societăţi, va oblige pârâţii să publice în presă, pe cheltuiala lor, faptul că au încetat să mai comercializeze cele zece produse identice cu cele comercializate de reclamantă, astfel cum acestea au fost identificate în completarea raportului de expertiză judiciară financiar-contabilă efectuată în cauză, după cum urmează: 1. profil aluminiu de trepte 25/10 mm Cod 3126; 2. profil aluminiu de trepte 25/20 mm Cod 3971; 3. profil aluminiu de trepte 45/23 mm Cod 3130; 4. profil trecere aluminiu curbat Cod 4713; 5. profil trecere diferenţe de nivel Cod 4721;  6. profil treapta incorporabil Cod Al2100; 7. profil treapta incorporabil Cod Al2110; 8. profil terminaţie de aluminiu 10 mm Cod TSD 100;  9. profil colţ exterior din aluminiu elaxat 10 mm Cod TRA 100; 10. profil colţ interior din aluminiu elaxat 10 mm Cod TI 90; va  obliga pârâţii ZB şi Societatea B SRL, în solidar, să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în primă instanţă, în cuantum total de 3.501,12 lei (din care sumă de 916,51 lei reprezintă taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, suma de 1.000 lei reprezintă onorariu avocaţial şi suma de 1.584,61 lei reprezintă onorariu expert); va obliga intimaţii ZB şi Societatea B SRL să-i plătească apelantei suma de  2.720,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, se va menţine dispoziţia din hotărârea atacată vizând obligarea pârâtului ZB la plata sumei de 13.424,4 lei, în favoarea reclamantei, reprezentând pierderea de profit cauzată acesteia, precum şi dispoziţia vizând respingerea, faţă de pârâta Societatea B SRL, a capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia, în solidar cu pârâtul ZB, la plata sumei de 13.424,4 lei, în favoarea reclamantei, reprezentând pierderea de profit. Curtea va respinge apelurile formulate de pârâţii ZB şi Societatea B SRL,  împotriva aceleiaşi Sentinţe.

Domenii speta

Spete similare