Rolul judecătorului în aflarea adevărului

Prima instanţă avea prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. 1, 4, 5, 6, Cod procedură civilă, sarcina de a soluţiona acţiunea în rectificare de carte funciară şi apoi petitele având ca obiect constatare masă succesorală, calitate de moştenitori, cote de moştenitor, ieşire din indiviziune şi partaj succesoral, petite a căror soluţionare este dependentă de modul de soluţionare a acţiunii în rectificare şi nu invers, cum în mod eronat şi cu încălcarea principiului disponibilităţii a procedat prima instanţă.

Din considerentele sentinţei atacate rezultă că prima instanţă nu a analizat acţiunea în rectificare de carte funciară cu care a fost investită, nu a procedat la analiza şi verificarea cazurilor şi condiţiilor prevăzute de Legea 7/1996 raportat la starea de fapt descrisă în motivarea acţiunii introductive de instanţă şi rezultată din actele şi lucrările dosarului, reţinând în motivarea sentinţei că petitele formulate de reclamante având ca obiect rectificare de carte funciară şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară sunt accesorii capătului de acţiune prin care se solicită includerea suprafeţei de 1600 mp din CF 3381 Dragomireşti în succesiune şi respingându-se capătul considerat de către prima instanţă drept principal, se resping şi aceste petite subsidiare.

În mod eronat prima instanţă inversează ordinea petitelor, raţionamentul primei instanţe conducând la pronunţarea unei soluţii fără cercetarea cauzei în fond.”

Prin sentinţa civilă nr. 100/16.03.2016, pronunţată de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 675/224/2015 au fost respinse excepţia neacceptării succesiunii după defunct în termenul de 6 luni,  „excepţia neexercitării căilor de atac”, excepţia „decăderii, neatacării în termen de 15 zile a încheierii de carte funciară” şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârât prin întâmpinare. A fost admisă în parte excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la petitele de stabilire a masei succesorale după defunctul D I decedat la data de 28.07.2003, stabilirea moştenitorilor legali, a cotelor legale de moştenire şi ieşire din indiviziune. A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantele D A şi M I., prin av. M A, în contradictoriu cu pârâţii P M., prin av. P C L şi D N, având ca obiect rectificare C.F., stabilirea masei succesorale, stabilirea calităţii de moştenitor şi ieşire din indiviziune. Au fost respinse petitele formulate de reclamante prin care solicită ca instanţa să constate că înscrierea în c.f. nu corespunde cu situaţia reală a imobilului; că dreptul înscris în c.f. a fost greşit calificat şi rectificarea c.f. în sensul anulării încheierii de întabulare nr.1659/13.11.2007 şi revenirea la situaţia anterioară a C.F. 3381 Dragomireşti. Au fost obligate reclamantele, în solidar, să plătească pârâtei P M. suma de 1000 lei şi pârâtului D N să plătească suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere în esenţă următoarele considerente: potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, sunt supuse legii în vigoare la data moştenirii. Coroborând acest text cu prev. art. 954 Cod Civil, care prevăd că moştenirea se deschide în momentul decesului unei persoane şi raportat la data decesului lui D I, 28.07.2003, care este înainte de anul 2011, rezultă că sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil.

Cu privire la excepţiile invocate de către pârâta P M. prin întâmpinare, pârâtul D N a lăsat soluţionarea acestora la aprecierea instanţei, în timp ce reclamanta solicită respingerea lor.

La prezentul dosar este ataşat dos nr. 262/2006, în care D A, D N şi P M. au chemat în judecată pârâta M I. la data de 13.02.2006, dosar care s-a finalizat cu sentinţa civilă nr. 263/15.05.2006 prin care s-a luat act de încheierea tranzacţiei dintre părţi cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul D I.

În această cauză, pârâta P M. invocă prin întâmpinare excepţia neacceptării succesiunii după defunct în termenul de 6 luni prev. de  art. 700 C.civ. 1864, însă având în vedere obiectul dos nr. 262/2006, în care părţile nu şi-au contestat calităţile de moștenitori, încheierea unei tranzacţii între acestea, precum şi faptul că reclamanta DA a locuit şi locuieşte în casa şi bucătăria de vară, este evident că reclamantele au acceptat tacit succesiunea.

În sentinţa civilă nr. 263/15.05.2006 se reţine că M I. cedează partea sa de moştenire surorii P M., or dacă nu ar fi acceptat moştenirea, nici nu ar fi avut ce să cedeze, motiv pentru care instanţa respinge excepţia invocată.

„Excepţia neexercitării căilor de atac” invocată de pârâtă raportat la faptul că, deşi reclamantele au fost părţi în cele două dosare nr. 262/2006 şi nr. 533/224/2006 nu este o excepţie veritabilă de procedură, ci mai degrabă o apărare de fond, în care, practic, se invocă puterea de lucru judecat a hotărârilor care nu au fost atacate de reclamantei în termenul legal, deşi au fost părţi în dosarele respective şi care se bucură astfel şi de putere executorie, nemaiputându-se repune în discuţie chestiuni de fond dacă nu s-a uzat de căile legale de atac.

Excepţia „decăderii, neatacării în termen de 15 zile a încheierii de carte funciară” este, practic, tot o apărare de fond, pârâta susţinând că nu se poate solicita pe cale separată anularea unei încheieri de carte funciară atâta timp cât nu s-a uzat de procedura specială a plângerii împotriva încheierii respective, însă pârâta este în eroare cu privire la dreptul aplicabil deoarece, dacă o parte solicită înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în cazul de faţă, reclamanta P M. a solicitat înscrierea dreptului de proprietate pe suprafaţa de 1.600 m.p. în CF Dragomireşti 3381, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 74/24.01.2007 în dos nr. 533/224/2006, încheierea de respingere, sau de admitere a înscrierii dreptului în cartea funciară poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial de CF, conform art. 50 din Legea 7/1996, însă încheierea respectivă s-a comunicat doar petentei P M..

Pe de altă parte, dacă au fost nemulţumite de modul de soluţionare a dosarelor nr. 262/2006, 533/224/2006, reclamantele din acest dosar, care au fost părţi şi în dosarele respective, aveau la dispoziţie calea de atac a recursului, în  termen de 15 zile de la comunicare, din acest motiv aducerea de critici hotărârilor pronunţate în dosarele respective, după aproximativ 10 ani de zile, pe calea unei acţiuni separate, este evident tardivă.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta P M. prin întâmpinare, instanţa arată că acţiunea în stabilirea masei succesorale şi partaj este imprescriptibilă, raportat la disp. art. 728 Cod civil 1864, care prevede că un coerede poate cere oricând împărţeala succesiunii.

În cazul de faţă, reclamantele solicită ca în masa succesorală să fie inclusă şi suprafaţa de 1600 m.p. cu privire la care susţin că defunctul D I ar fi dobândit dreptul de proprietate, acţiune care este imprescriptibilă.

Tot imprescriptibilă este şi acţiunea în rectificare CF, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, conform art. 35, alin. 1 L. 7/1996, motiv pentru care instanţa respinge şi această excepţie.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta P prin întâmpinare, pârâtul D N a arătat că părţile s-au mai judecată şi au încheiat o tranzacţie cu privire la succesiunea rămasă după defunctul D I, chiar reclamanta D A fiind cea care le-a cerut copiilor aflaţi departe de ea, respectiv pârâtului care locuieşte la Deva şi reclamantei M I. locuieşte în jud. Arad, să lase partea lor de moştenire surorii P M.

Reclamantele solicită respingerea acesteia, motivând că dosarul nr. 262/2006 se referea doar la construcţii, în timp ce obiectul prezentei cauze este şi terenul în suprafaţă de 1600 m.p.

Instanţa investită cu prezenta cauză nu este în măsură să se pronunţe cu privire la hotărârile pronunţate de alte instanţe cu putere de lucru judecat, ci poate doar să constate dacă obiectul prezentului dosar este acelaşi cu obiectul altui dosar în care s-a dorit de către părţi obţinerea aceluiaşi lucru ca şi în prezentul dosar şi cu privire la care s-a mai pronunţat definitiv şi irevocabil altă instanţă.

Potrivit art. 435 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă „hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora”.

Art. 431, alin (1) Noul Cod de procedură civilă interzice chemarea în judecată a unei persoane „în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar alin. (2) dispune că „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu …”.

Autoritatea de lucru judecat răspunde nevoii de securitate juridică, interzicând părţilor readucerea aceluiaşi litigiu în faţa instanţei sau a unor situaţii de fapt tranşate irevocabil prin hotărârea respectivă.

Principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune că ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau nu poate fi opus decât de către părţile din proces sau succesorii acestora.

O altă condiţie este ca judecata să fi fost asupra fondului, respectiv situaţia litigioasă dintre părţi să nu fi fost soluţionată anterior pe excepţie.

Instanţa constată că în dos. nr. 262/2006 reclamanţii D A, D N şi P M. au chemat în judecată pârâta M I. la data de 13.02.2006, solicitând ca instanţa să stabilească masa succesorală rămasă după defunctul D I decedat la 28.07.2003 şi partajarea masei succesorale, în cotele legale.

Dosarul s-a finalizat cu sentinţa civilă nr. 263/15.05.2006 prin care s-a luat act de încheierea tranzacţiei încheiate la data de 15.05.2006 între reclamanţii D A, D N şi P M. şi pârâta M I. cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul D I, potrivit căreia M I. a cedat partea ce i-ar fi revenit din moştenire surorii P M., D N a cedat partea ce i-ar fi revenit din moştenire surorii P M., de la care a primit sultă în sumă de 20.000.000 lei, iar D A a cedat partea ce i-ar fi revenit din moştenirea soţului fiicei P M..

În prezenta cauză, reclamantele D A şi M I., în contradictoriu cu pârâţii P M. şi D N solicită din nou stabilirea masei succesorale după defunctul D I decedat la data de 28.07.2003, stabilirea moştenitorilor legali, a cotelor legale de moştenire şi ieşire din indiviziune.

Instanţa constată că pentru aceste petite există identitatea de părţi, obiect şi cauză, fiind în prezenţa autorităţii de lucru judecat, sens în care va admite excepţia invocată.

Cererea de includere în masa succesorală şi a suprafeţei de 1600 m.p. cu privire la care P M., în contradictoriu cu pârâţii D N, D A şi M I., şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în urma pronunţării sentinţei civile nr. 74/24.01.2007 pronunţată în dos nr. 533/224/2006 al Judecătoriei Dragomireşti, este şi nefondată deoarece în considerentele sentinţei civile nr. 263/2006 se reţine că construcţiile care făceau parte din masa succesorală au fost edificate pe terenul soţiei supravieţuitoare, primit ca moştenire de la părinţii săi.

Deşi puteau să atace cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, sentinţa respectivă, reclamantele au lăsat să treacă 10 ani pentru a promova prezenta acţiune, invocarea la acest moment a faptului că ar fi fost în eroare cu privire la obiectul tranzacţiei fiind evident tardivă.

Hotărârea respectivă a intrat în puterea lucrului judecat, drepturile stabilite între părţi nemaiputând fi puse din nou în discuţie într-un nou proces.

Petitele formulate de reclamante prin care solicită ca instanţa să constate că înscrierea  în c.f. nu corespunde cu situaţia reală a imobilului; că dreptul înscris în c.f. a fost greşit calificat şi rectificarea c.f. în sensul anulării încheierii de întabulare nr.1659/13.11.2007 şi revenirea la situaţia anterioară a C.F. 3381 Dragomireşti sunt accesorii capătului de acţiune prin care se solicită includerea suprafeței de 1600 m.p. în succesiune.

Respingându-se capătul principal de acţiune, au fost respinse şi aceste petite subsidiare.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, art. 453 Noul Cod de procedură civilă prevede că partea care pierde procesul, va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, în măsura în care au fost dovedite.

Pârâta P M. a dovedit că a cheltuit 1000 lei cu onorariul avocaţial, conform chitanței din data de 20.11.2015, iar pârâtul D N a dovedit că a cheltuit suma de 200 lei cu deplasarea la un termen de judecată de la Deva, jud. Arad, la Judecătoria Dragomireşti, motiv pentru care instanţa a obligat reclamantele, în solidar, să suporte aceste cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 100/16.03.2016 a Judecătoriei Dragomireşti, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel apelantele-reclamante D A şi M I. solicitând: în principal: anularea sentinţei civile nr. 100/2016 din 16 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar 675/224/2015, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, raportat la prevederile art. 480, alin. 3, teza 1, respectiv instanţa a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului; în subsidiar: schimbarea sentinţei civile nr. 100/2016 din 16 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar 675/224/2015, în sensul admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.

În motivele de apel, apelantele au arătat că, în opinia acestora, prima instanţă în mod nelegal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, impunându-se respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, anularea sentinţei apelate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Apelantele au arătat, în motivele de apel că, în fapt: sub dosar 262/2006, numiţii DA, DN şi PM. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu MI., stabilirea masei succesorale rămase după defunctul DI şi partajarea masei succesorale în cotă de 3/4 pentru reclamanţi şi 1/4 pentru pârâta MI..

Se arată în acţiunea introductivă (P M. a fost reclamantă) că masa succesorală este compusă din casă de locuit, bucătărie de vară şi un pasiv succesoral.

Se precizează de reclamanţi (deci şi de P M.) că aceste construcţii au fost edificate pe terenul proprietatea soţiei supravieţuitoare (D A) primit ca moştenire de la părinţii săi.

Altfel spus, se subliniază că terenul nu face parte din masa succesorală a defunctului D I..

În acest dosar, părţile încheie o tranzacţie, de care instanţa ia act doar parţial, şi sistează starea de indiviziune dintre părţi, în maniera arătată în sentinţa 263/15.05.2006, pronunţată în dosar 262/2006 al Judecătoriei Dragomireşti.

Astfel, numiţii D A (soţia supravieţuitoare a defunctului D I.), D N şi M I. (fiul şi fiica defunctului) cedează părţile ce le revin din moştenirea rămasă după defunct numitei P M..

Însă se face acest lucru doar cu privire la ceea ce s-a vizat prin acţiunea formulată în acel dosar, respectiv (aşa cum au arătat mai sus): casa, bucătărie de vară şi pasiv succesoral.

Nu este avut în vedere terenul, şi se arată expres acest lucru în cererea de chemare în judecată formulată în acel dosar.

Deşi prin această sentinţă se sistează starea de indiviziune conform voinţei părţilor, lipsesc anumite elemente esenţiale, asupra cărora instanţa ar fi trebuit să se pronunţe.

Astfel: nu este avută în vedere întreaga masă succesorală rămasă după defunct, ci doar construcţiile şi pasivul succesoral; nu sunt stabiliţi moştenitorii acestuia; nu sunt stabilite cotele de moştenire ce se cuvin fiecăruia dintre moştenitori.

Având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor aspecte în dosar 262/2006, nu se poate reţine autoritatea de luciii judecat.

Prin acţiunea formulată în prezentul dosar se solicită (printre altele): completarea masei succesorale cu cota de 1/2 parte din terenul aferent construcţiilor vizate în dosar 262/2006; stabilirea calităţii de moştenitor şi a cotelor de moştenire; sistarea stării de indiviziune asupra terenului, în cotele legale indicate.

Niciunul dintre aceste aspecte nu a fost soluţionat în dosar 262/2006. În dosar 262/2006 nu a fost avut în vedere terenul aferent construcţiilor. Şi aceasta deoarece chiar reclamanţii din acel dosar, printre care şi P M., arată că terenul aparţine numitei D A (moştenire de la părinţi), deci nu solicită a fi inclus în masa succesorală.

Această hotărâre judecătorească este irevocabilă.

Prin sentinţa apelată, instanţa admite în mod nelegal excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale după defunctul D I, decedat la 28.07.2003, stabilirea moştenitorilor legali, a cotelor de moştenire şi ieşire din indiviziune, arată apelantele.

Pentru a dispune astfel, instanţa face trimitere la dosar 262/2006.

Aspectele vizate în prezenta pricină nu au format obiectul dosarului 262/2006.

Autoritatea de lucru judecat operează exclusiv cu privire la aspectele soluţionate irevocabil de instanţă.

Şi atunci nu se poate reţine în niciun caz că există autoritate de lucru judecat, în măsura în care cererile formulate în acest dosar nu au făcut obiectul sentinţei din dosar 262/2006, iar despre terenul vizat în prezenta pricină s-a arătat expres că nu se solicită a fi cuprins în masa succesorală.

Faţă de aceste aspecte, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost nelegal admisă de instanţa de judecată, apreciază apelantele.

Ulterior, sub dosar 533/224/2006 al Judecătoriei Dragomireşti, P M. solicită instanţei înscrierea în CF 3381 a dreptului de proprietate asupra nr. top. 216/1.

În motivarea acestei cereri, se face trimitere la sentinţa 263/2006, dosar 262/2006 al Judecătoriei Dragomireşti şi se arată că „prin tranzacţionarea făcută subsemnatei mi-a revenit drept moştenire terenul arătat în petitul acţiunii precum şi casa. Terenul a format proprietatea defunctului meu tată precum şi a mamei mele care este în viaţă, reconstituindu-li-se acestora dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar."

Aici se face trimitere la înscrierile din CF 3381 Dragomireşti, unde asupra nr. top. 216/1 figurează ca proprietari D I. şi soţia D A.

Cererea reclamantei P M. este admisă prin sentinţa civilă nr. 74 din 24 ianuarie 2007, irevocabilă.

Prin această hotărâre judecătorească nu a fost pus în discuţie dreptul de proprietate al numitei P M. asupra terenului. Nu se constată existenţa în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Ci se reţine doar că aceasta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza sentinţei din dosar 262/2006.

Ceea ce nu este real, raportat la cele mai sus arătate cu privire la dosar 262/2006, afirmă apelantele.

Raportat la prevederile art. 20, alin. 1 din legea 7/1996, forma în vigoare la 13 noiembrie 2007 (data înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea lui P M.). „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil."

P M. nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate exclusivă asupra acestui teren, care aparţine moştenitorilor defunctului D I. (cota de 1/2 parte) şi  apelantei D A (cota de 1/2 parte), afirmă apelantele.

Şi aceasta deoarece: cota lui D I. nu a format obiectul dosarului 262/2006, deci a rămas în proprietatea moştenitorilor acestuia; cota de proprietate a apelantei D A nu a ieşit niciodată din patrimoniul său, prin niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege. Faptul că nu i-a transmis niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu reiese chiar din motivarea sentinţei 74/2007, unde se reţine că „Acest complex imobiliar are ca proprietari tabulari pe D A şi D I." (fila 2, alin. 5 din hotărâre).

Prin urmare, înscrierea dreptului de proprietate în CF în favoarea numitei P M. a fost făcută fără a exista în patrimoniul acesteia dreptul de proprietate ce a făcut obiectul înscrierii, afirmă apelantele.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, au fost invocate ca temei de drept prevederile art. 33 din legea 7/1996, care arată că: „în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia." Este exact situaţia din prezenta pricină, respectiv situaţia juridică reală a imobilului teren nu corespunde cu înscrierile din cartea funciară.

Respectiv, în CF, este înscrisă ca proprietar numita P M. şi în realitate au calitatea de proprietari ai terenului următorii: asupra cotei de 1/2 parte ce a aparţinut defunctului D I. sunt proprietari prin moştenire legală, în cotele prevăzute de lege: D A - soţie supravieţuitoare (1/4 parte din masa succesorală) şi D N, M I., P M - fii ai defunctului (toţi asupra cotei de 3/4 părţi din masa succesorală). Asupra cotei de 1/2 parte are calitatea de proprietar apelanta D A, afirmă apelantele.

Astfel, acţiunea în rectificare de CF este întemeiată şi trebuie admisă aşa cum a fost formulată, în opinia apelantelor.

Ca o consecinţă a admiterii acţiunii în rectificare de CF şi retranscrierii dreptului de proprietate pe vechii proprietari (D I şi D A), se impune includerea în masa succesorală a defunctului D I şi a cotei de 112 parte din acest teren; stabilirea calităţii de moştenitor a soţiei supravieţuitoare şi a descendenţilor defunctului; stabilirea cotelor ce se cuvin fiecărui moştenitor ca urmare a devoluţiunii legale a moştenirii; sistarea stării de indiviziune şi asupra acestui bun şi aceasta deoarece aceste aspecte nu au fost soluţionate în dosar 262/2006, arată apelantele.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 23 din OUG 80/2013.

Intimata P M. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata reia susţinerile din întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, arătând că, în opinia sa, acţiunea este inadmisibilă pentru că se solicită pe calea principală rectificarea de carte funciară şi anularea încheierii de carte funciară în condiţiile în care titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este valid. Există două hotărâri judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu toate părţile din prezenta cauză, neatacate în termenele legale.

Intimata arată că apelantele doresc să se judece în baza titlului intimatei.

Cele două hotărâri judecătoreşti sunt în sfera autorităţii de lucru judecat şi au putere de lucru judecat.

Din anul 2007 până în prezent, arată intimata, aceasta a efectuat investiţii în casă şi teren de peste 50.000 euro, în baza titlului de proprietate asupra casei şi terenului dobândit prin acordul tuturor părţilor – filele 26-27 din dosar.

Intimatul D N nu a depus întâmpinare la cererea de apel însă, prezent în faţa instanţei de judecată în şedinţa publică din 10.01.2017, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Analizând sentinţa civilă nr. 100/16.03.2016 a Judecătoriei Dragomireşti pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în considerarea dispoziţiilor legale incidente, tribunalul constată că, sub aspectul solicitării de anulare a sentinţei şi trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe apelul este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed:

În dosarul nr. 675/224/2015 al Judecătoriei Dragomireşti, prima instanţă a fost învestită cu o acţiune având petitele principale de rectificare de carte funciară. Obiectul principal al acţiunii din acest dosar este rectificare de carte funciară, aspect ce rezultă în mod clar din formularea şi motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată: filele 2-5 din dosarul nr. 675/224/2015 al Judecătoriei Dragomireşti.

Din modul de formulare a capetelor de cerere în acţiunea civilă dedusă judecăţii în dosarul nr. 674/224/2015 rezultă că prima instanţă a fost învestită cu o acţiune în rectificare de carte funciară, prin aceeaşi acţiune solicitându-se ca urmare admiterii petitelor de rectificare de carte funciară şi restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, să se soluţioneze petitele având ca obiect constatare masă succesorală, calitate de moştenitori, cote de moştenire, ieşire din indiviziune şi partaj succesoral cu privire la suprafaţa de teren vizată în petitele de rectificare de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare.

Prima instanţă avea prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. 1, 4, 5, 6, Cod procedură civilă, sarcina de a soluţiona acţiunea în rectificare de carte funciară şi apoi petitele având ca obiect constatare masă succesorală, calitate de moştenitori, cote de moştenitor, ieşire din indiviziune şi partaj succesoral, petite a căror soluţionare este dependentă de modul de soluţionare a acţiunii în rectificare şi nu invers, cum în mod eronat şi cu încălcarea principiului disponibilităţii a procedat prima instanţă.

Din considerentele sentinţei atacate rezultă că prima instanţă nu a analizat acţiunea în rectificare de carte funciară cu care a fost investită, nu a procedat la analiza şi verificarea cazurilor şi condiţiilor prevăzute de Legea 7/1996 raportat la starea de fapt descrisă în motivarea acţiunii introductive de instanţă şi rezultată din actele şi lucrările dosarului, reţinând în motivarea sentinţei că petitele formulate de reclamante având ca obiect rectificare de carte funciară şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară sunt accesorii capătului de acţiune prin care se solicită includerea suprafeţei de 1600 mp din CF 3381 Dragomireşti în succesiune şi respingându-se capătul considerat de către prima instanţă drept principal, se resping şi aceste petite subsidiare.

În mod eronat prima instanţă inversează ordinea petitelor, raţionamentul primei instanţe conducând la pronunţarea unei soluţii fără cercetarea cauzei în fond.

Codul de procedură civilă arată în art. 480 alin. 3 că, în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Din analiza considerentelor sentinţei atacate, rezultă incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, prima instanţă soluţionând procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Domenii speta

Spete similare