Prescripția dreptului de a cere executarea silită

Conform art. 300 Cod procedură civilă 1865, aplicabil dosarului nr. 2465/336/2009, recursul suspendă executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege, prin urmare, toată argumentarea apelanţilor vizând prescrierea dreptului de a cere executarea silită este greşită.

Conform art. 405 Cod procedură civilă 1865 aplicabil în cazul sentinţei civile nr. 1761/5.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009 având ca obiect revendicare imobiliară, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin urmare, având în vedere obiectul dosarului nr. 2465/336/2009 – revendicare imobiliară – art. 405 alin. 1 şi alin. 2, art. 300 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 aplicabile ratione temporis, dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1761/5.07.2010, irevocabilă prin decizia nr. 9/R/2016.13.01 nu este prescris.”

Prin Încheierea civilă nr. 135/25.01.2017, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 1564/336/2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către contestatorii M L, M V şi D L L, în contradictoriu cu intimaţii A A şi C L M. În baza dispoziţiilor art. 1064 al. 4 C.pr.civ. s-a dispus restituirea către contestatori a cauţiunii în cuantum de 1000 lei, consemnată la CEC Bank Unitatea Vişeu de Sus, jud. Maramureş cu recipisa de consemnare nr. 698853/1 din 23.09.2016. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:  Prin Sentinţa Civilă nr. 1761/05.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009 a fost admisă acţiunea civilă formulată de creditoarele intimate A A şi C L M în contradictoriu cu contestatorii debitori – M L, D L L şi M V care au fost obligaţi să lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 851 mp teren, situată în Borşa, identificată în CF 9949 nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4 şi să-şi ridice construcţiile edificate pe terenul de mai sus.

Sentinţa Civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin perimarea recursului declarat de recurenţii debitori, conform Deciziei Civile nr. 9/R/13.01.2016 a Tribunalului Maramureş.

Petitul reconvenţional formulat de către debitorii contestatori, privind anularea în parte a procesului verbal de punere în posesie nr. 11691/11.10.2004, din 22.09.2004, anularea în parte a titlului de proprietate emis pe numele creditoarelor în baza căruia şi-au înscris dreptul de proprietate în c.f., anularea încheierilor de intabulare nr. 43513/11/2005 şi 1843/21/20 aferente c.f. 9949/N Borşa, cu repunerea situaţiei anterioare de c.f.  a fost disjuns,  formându-se dosarul nr. 2199/336/2010 al Judecătoriei Vişeu de Sus, respins prin Sentinţa Civilă nr. 1473/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 571/R/3.12.2014.

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2016 sub nr. 24/2016 la BEJ A D, creditoarele au solicitat executarea silită a debitorilor contestatori în baza titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 1761/05.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Prin Încheierea Civilă nr. 404/17.02.2016 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 176/336/2016 a fost încuviinţarea executarea silită, prima somaţie fiind emisă la data de 24.02.2016.

Potrivit proceselor verbale întocmite de executorul judecătoresc la data de 22.03.2016,  11.04 2016, 09.05.2016 şi 10.06.2016 părţile au încercat să stingă litigiul, prin încheierea unei convenţii de vânzare cumpărare a terenului, negocieri rămase, însă, fără rezultat.

Potrivit dovezilor de la filele 56-61 dosar nr. 1565/336/2016 al Judecătoriei Vişeu de Sus, executorul judecătoresc a stabilit termen în vederea punerii în executare a obligaţiei de a face, înscrise în titlul executoriu, respectiv demolarea construcţiilor de pe terenul în suprafaţă de 851 mp teren, situat în Borşa, identificat în CF 9949 Borşa nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, la data de 26.09.2016.

În acest sens, la data de 19.09.2016 (f. 56 dos. nr. 1565/336/2016) executorul judecătoresc a emis o adresă către SC Electrica SA, prin care a solicitat debranşarea construcţiilor aflate pe terenul sus menţionat de la reţeaua electrică, sub sancţiunea aplicării disp. art. 189 NCPC, răspunsul societăţii de furnizare a energiei electrice fiind acela că, rezilierea contractului, la iniţiativa furnizorului, este suspus unui termen de preaviz de min. 15 zile (f. 62-63 dos. nr. 1565/336/2016).

Prin contestaţia la executare, contestatorii critică actele de executare efectuate în dos. ex. 24/2016 al BEJ A D, cu privire la ridicarea construcţiilor de mai sus, sub trei aspecte: 1) decuplarea curentului electric, fără demolarea imediată a construcţiilor excede titlului executoriu; 2) desfiinţarea construcţiilor este nelegală, în lipsa unei autorizaţii de demolare; 3) pe rolul instanţei, între părţi, există un litigiu având ca obiect constatarea existenţei unei drept de superficie în favoarea contestatorilor, asupra terenului pe care sunt amplasate construcţiile ce face obiectul executării silite.

Motivele invocate de către contestatori sunt neîntemeiate.

Executarea silită a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească. În această situaţie, singurele apărări ce pot fi invocate pe cale contestaţiei la executare sunt cele care ţin de legalitatea actelor de executare, nu şi cele care privesc titlul executoriu, potrivit art. 713 al. 1 Cod procedură civilă.

Contestatorii erau îndrituiţi să pună în discuţie toate aspectele ce ţin de demolarea construcţiilor, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, anterior emiterii titlului executoriu şi nu, ulterior acestei date. A condiţiona punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de emiterea unui act administrativ ar înfrânge puterea de lucru judecat de care se bucură aceasta, ceea ce este inadmisibil. Apoi, potrivit art. 622 al. 1 şi 2 CPC, obligaţiile stabilite prin hotărârea unei instanţe se aduc la îndeplinire de bunăvoie. Contestatorii nu-şi pot invoca propria culpă, respectiv faptul că nu au obţinut o autorizaţie de demolare  a construcţiilor, întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data la care au fost înştiinţaţi, prin intermediul executorului judecătoresc, cu privire la ridicarea construcţiilor, au trecut mai multe luni, creditorii acordându-le mai multe termene pentru îndeplinirea benevolă a obligaţiei ori încheierea unei tranzacţii, potrivit proceselor verbale din data de 22.03.2016, 11.04 2016, 09.05.2016 şi 10.06.2016. Deşi contestatorii susţin că s-au aflat în imposibilitate de a obţine o autorizaţie de demolare, întrucât intimaţii sunt proprietari tabulari, la dosarul cauzei nu au fost produse asemenea dovezi. 

Apoi, potrivit art. 888 Cod procedură civilă, în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia, creditorul va solicita executarea silită, putând în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, chiar să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi.

În ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc, instanţa reţine că, în cazul executării obligaţiei de a face, acesta este ţinut doar de obligaţiile impuse prin disp. art. 890 Cod procedură civilă,  ce, în cazul de faţă, au fost îndeplinite, hotărârea judecătorească suplinind necesitatea obţinerii autorizaţiei de demolare, potrivit disp. art. 903 alin. 1 Cod procedură civilă.

Decuplarea energiei electrice constituie un act material prealabil demolării construcţiilor, ce asigură efectuarea operaţiunii în condiţii de siguranţă, astfel încât nu se poate susţine că aceasta ar excede titlului executoriu.

Promovarea unui alt litigiu, având ca obiect constatarea dobândirii de către contestatori a unui drept de superficie, pe terenul identificat în CF 9949 Borşa nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4 nu face ca actele de executare silită efectuate în dos. ex. 24/2016 al B.E.J. A D să fie nelegale, întrucât prin Sentinţa Civilă nr. 1761/05.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009, aceştia au fost obligaţi să lase intimatelor în deplină proprietate şi posesie terenul de mai sus şi să-şi ridice construcţiile edificate pe el. Prin urmare, până la constituirea unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, în favoarea contestatorilor, pe terenul suspus executării, ei sunt ţinuţi de obligaţia impusă prin titlul executoriu existent.

În consecinţă, având în vedere cele de mai sus, constatând că actele de executare silită efectuate în dos. ex. 24/2016 au fost emise cu respectarea prevederilor legale, instanţa a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de către contestatori.

În baza dispoziţiilor art. 1064 al. 4 Cod procedură civilă, având în vedere că cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă, iar încheierea nu a fost atacată cu apel, instanţa a dispus restituirea către contestatori a cauţiunii în cuantum de 1000 lei, consemnată la CEC Bank Unitatea Vişeu de Sus, jud. Maramureş cu recipisa de consemnare nr. 698853/1 din 23.09.2016.

În baza disp. art. 453 al. 1 Cod procedură civilă a luat act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii civile nr. 135/25.01.2017 a Judecătoriei Vişeu de Sus, în termen legal, au formulat apel apelanţii contestatori M L, M V şi D L L, solicitând suspendarea executării silite efectuate împotriva apelanţilor în dosar execuţional nr. 24/2016 al BEJ A D, până la soluţionarea prezentului apel, raportat la prevederile art. 719 Cod procedură civilă; admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierii nr. 135/2017, din 25 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar 1564/336/2016, în sensul admiterii contestaţiei la executare aşa cum a fost formulată, raportat la prevederile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.

În motivele de apel, apelanţii aduc critici de nelegalitate şi netemeinicie hotărârii apelate, arătând că prima instanţă, în opinia apelanţilor, a nesocotit dispoziţiile art. 903 şi 904 Cod procedură civilă, pe care le redau în memoriul de apel.

Apelanţii arată că prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a dispus ca pârâţii, apelanţii din prezentul dosar, să-şi ridice construcţiile edificate pe terenul în cauză, însă nu au fost autorizate reclamantele, intimatele din prezentul dosar, ca, pe cheltuiala apelanţilor, să demoleze aceste construcţii, situaţie în care, creditoarele aveau obligaţia de a solicita instanţei de executare să pronunţe, cu citarea părţilor, o încheiere executorie prin care să fie autorizate creditoarele să îndeplinească ele însele sau prin executorul judecătoresc, obligaţia de a face stabilită în sarcina apelanţilor. Apelanţii consideră că, în lipsa încheierii executorii de autorizare, prevăzute la art. 904 Cod procedură civilă, executarea silită este nelegală şi se impune a fi anulată, expunând în memoriul de apel comentarii ale art. 904 Cod procedură civilă formulate în doctrină.

Apelanţii arată de asemenea că demolarea construcţiilor proprietatea apelanţilor poate fi făcută, în opinia acestora, doar după obţinerea de către creditoare a autorizaţiei de demolare, conform prevederilor Legii 50/1991.

Apelanţii consideră că lipsa autorizaţiei de demolare duce la nulitatea executării silite, apreciind că executorul judecătoresc nu are calitatea de a cere eliberarea autorizaţiei de demolare.

Apelanţii invocă dispoziţiile art. 896 alin. 1 Cod procedură civilă, arătând că nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1.12. până la data de 1.03. a anului următor şi învederând instanţei că debitorul nu poate fi decăzut din beneficiul termenului de executare stabilit prin art. 896 Cod procedură civilă, citând din doctrină, comentarii la art. 896 Cod procedură civilă.

Apelanţii susţin că dreptul de a se cere executarea silită este prescris.

Astfel, face obiectul executării silite sentinţa civilă nr. 1761/05.07.2010.

Raportat la prevederile art. 376, alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, vor fi învestite cu formulă executorie hotărârile definitive sau irevocabile. Raportat la prevederile art. 377, alin. 1, pct. 1, sunt definitive hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel. Prin urmare, sentinţa civilă nr. 1761/05.07.2010 este definitivă de la momentul pronunţării şi putea fi pusă în executare începând cu data de 05.07.2010.

Fiind vorba de o obligaţie de a face, termenul de prescripţie a executării silite este de 3 ani, raportat la prevederile art. 405 Cod procedură civilă de la 1865, consideră apelanţii. Potrivit prevederilor art. 405, alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Or, dreptul de a cere executarea silită a luat naştere la 05.07.2010, la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti ce se execută, conform textelor legale mai sus arătate, apreciază apelanţii. Astfel, termenul de prescripţie a executării silite s-a împlinit la 05.07.2013, susţin apelanţii. Executarea silită a fost demarată la începutul anului 2016, după împlinirea termenului de prescripţie, susţin apelanţii.

Intimatele A A şi C L – M au depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, aceasta fiind, în opinia intimatelor, temeinică şi legală.

În motivarea întâmpinării, intimatele au arătat că sunt proprietarele de drept a terenului pe care numita M L îl ocupa abuziv. Au obţinut acest teren prin Sentinţa 3104/2002 rămasa definitiva si executorie. Numita M L a ocupat întreaga parcela în cauză şi a început să o îngrădească şi să construiască fără acordul nimănui. Dovada că a plătit amenzi pentru construcţii ilegale. A ştiut că intimatele sunt proprietare, a ştiut ca au fost puse în posesie şi a ignorat totul.

A urmat timp de 10 ani un proces cu numita M L pentru eliberarea terenului în cauză. Intimatele au o alta sentinţă definitivă şi executorie, prin care M L este obligată a le elibera terenul acestora proprietate tabulară. Următorul pas a fost executorul judecătoresc.

Intimatele doresc respectarea dreptului la proprietate şi implicit respectarea sentinţelor judecătoreşti. Nu înţeleg cum un cetăţean care nu deţine nici un act pe terenul în cauza şi care până acum a sfidat legi ale Statului Român poate să continue şirul proceselor, a contestaţiilor iar intimatele proprietare de drept să umble în continuare în Justiţie.

Din anul 1991 de la apariţia Legii 18/1991 intimatele au câştigat dreptul la proprietate nu ocupând terenurile familiei cu forţa ci respectând legile acestei ţări. Dovada că de 26 de ani la fiecare lege de fond funciar au de-a face cu Justiţia, Justiţie pe care o respectă şi nu îşi ocupă terenurile decât în urma unor sentinţe judecătoreşti şi a punerii dânselor în posesie.

În probaţiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Analizând încheierea nr. 135/25.01.2017 a Judecătoriei Vişeu de Sus pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în considerarea dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Potrivit art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

În speţă, aşa cum rezultă din dosarul execuţional nr. 24/2016, comunicat de către executorul judecătoresc A D în copie semnată pentru conformitate cu originalul conform Codului de procedură civilă şi aflat ataşat la dosarul primei instanţe, creditoarele A A şi C L M au formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/13.01.2016 – fila 18-22 din dosarul primei instanţe.

Susţinerile apelanţilor vizând prescrierea dreptului de a cere executarea silită nu au suport legal.

Titlul executoriu pus în executare este sentinţa civilă nr. 1761/5.07.2010, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009, având ca obiect revendicare imobiliară. Prin sentinţa civilă nr. 176/15.07.2010 a fost admisă acţiunea civilă intentată de reclamanţii pârâţi reconvenţional A A şi C L M împotriva pârâţilor  M L şi M Victor (decedat), prin moştenitori D (n. M) L L şi M V şi a pârâtelor Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Borşa şi Comisia Judeţeana pentru stabilirea  dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 851 m.p. teren situat în Borşa, identificat în CF 9949, nr. top.6232/11/4/2/3/2/4 şi să-şi ridice construcţiile edificate pe terenul de mai sus. Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 4500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 9/R/2016.13.01 s-a constatat perimarea recursului, abia la această dată devenind irevocabilă sentinţa civilă nr. 1761/2010.

Conform art. 300 Cod procedură civilă 1865, aplicabil dosarului nr. 2465/336/2009, recursul suspendă executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege, prin urmare, toată argumentarea apelanţilor vizând prescrierea dreptului de a cere executarea silită este greşită.

Conform art. 405 Cod procedură civilă 1865 aplicabil în cazul sentinţei civile nr. 1761/5.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009 având ca obiect revendicare imobiliară, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin urmare, având în vedere obiectul dosarului nr. 2465/336/2009 – revendicare imobiliară – art. 405 alin. 1 şi alin. 2, art. 300 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 aplicabile ratione temporis, dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1761/5.07.2010, irevocabilă prin decizia nr. 9/R/2016.13.01 nu este prescris.

Conform art. 888 Cod procedură civilă alin. 1 în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinţei acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi.

Conform art. 888 Cod procedură civilă alin. 2 atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă, după caz, cuprinde şi obligaţia de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

Urmare cererii de executare silită – fila 18 dosar 1565/336/2016 ataşat, a fost format dosarul execuţional 24/2016, ataşat.

Prin încheierea din data de 5.02.2016, dată în dosarul execuţional nr. 24/2016 s-a dispus admiterea cererii formulată de creditoarele A A şi C L M, înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BEJ A D, deschiderea dosarului de executare silită nr. 24/2016 împotriva debitorilor M L, D L L şi M V, în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 1761 din 05.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus.

Prin încheierea nr. 404/17.02.2016 pronunţată în dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus nr. 176/336/2016 a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul  BEJ A D,  la cererea creditoarelor A A şi C L M în contradictoriu cu debitorii M L, D L L şi M V. A fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu: sentinţa civilă nr. 1761/5.07.2010 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus  în dosar nr. 2465/336/2009, pentru îndeplinirea de către debitori a obligaţiilor stabilite în titlul executoriu, respectiv să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 851 mp teren situat în Borşa, identificat în CF 9949, nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, să ridice construcţiile edificate pe terenul susmenţionat şi să achite suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum şi  cheltuieli de executare. Au fost autorizate creditoarele să treacă la executarea silită a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu prin toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv prin poprire asupra sumelor de bani, venituri, titlurilor de valoare, bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitorilor.Încheierea din 5.02.2016 dată în dosarul nr. 24/2016 a fost comunicată creditoarei.

La data de 24.02.2016, în dosarul execuţional nr. 24/2016, a fost emisă somaţia în conţinutul căreia se arată: având în vedere următoarele titluri executorii: sentinţa civilă nr.1761 din 05.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus şi încheierea din 24.02.2016, prin care au fost obligaţi: să lase creditoarelor A A şi C L M, în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 851 mp, teren situat în Borşa, identificat în CF nr. 9949 cu nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, să ridice construcţiile edificate pe terenul susmenţionat, să achite creditoarelor suma de 9.914 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi executare. În temeiul art. 667, 670 şi 897 Noul Cod procedură civilă, debitorii sunt somaţi ca în termen de 8 zile de la data primirii somaţiei să se conformeze hotărârilor judecătoreşti fiind  încunoştiinţaţi totodată că în caz contrar se va proceda la executarea silită conform legii, urmând să suporte toate cheltuielile ce se vor ivi. Au fost anexate somaţiei în copii legalizate: titlul executoriu, încheierea de încuviinţare a executării silite, încheierea din data de 24.02.2016 privind cheltuielile de executare.

Apelanţilor li se comunică înştiinţările prin care li se aduce la cunoştinţă faptul că a fost iniţiată procedura de executare silită împotriva acestora, în baza titlurilor executorii, constând în sentinţa civilă nr. 1761 din 05.07.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus. În conformitate cu dispoziţiile art. 627 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, li se aduce la cunoştinţă obligaţia de a da lămuriri, în scris, cu privire la veniturile şi bunurile acestora, inclusiv cele aflate în proprietate comună, asupra celor care se poate efectua executarea, refuzul nejustificat de a oferi aceste informaţii, atrăgând răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi sancţiunea prevăzută de art. 188 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă. Li se aduce la cunoştinţă faptul că, cheltuielile de executare estimate la această dată, sunt cele stabilite potrivit încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 24.02.2016 anexată, iar dacă nu vor îndeplini de bună voie obligaţia stabilită prin titlurile executorii, în termenul precizat în somaţie, toate cheltuielile viitoare, neprevăzute la această dată, vor fi calculate şi stabilite în sarcina acestora. Sunt invitaţi de asemenea, să se prezinte la sediul BEJ A D, în zilele de luni-vineri, între orele 08:00 – 16:00, pentru detalii în legătură cu executarea silită.

Prin încheierea dată în dosarul execuţional la data de 24.02.2016 s-a dispus stabilirea în sarcina debitorilor M L, D L L şi M V a cheltuielilor de executare în cuantum de 5.394 lei, care urmează a fi modificate până la realizarea dreptului recunoscut prin titlurile executorii. Li se aduce la cunoştinţă că în conformitate cu prevederile art. 622 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, executarea silită se va efectua în toate formele prevăzute de lege, potrivit încheierii de încuviinţare pronunţată de executorul judecătoresc, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, precum şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare. Încheierea se comunică cu creditoarele şi cu debitorii.

Până la acest moment, executorul judecătoresc a procedat în limitele competenţei sale, date de prevederile Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte executarea silită a obligaţiei de a face prevăzută în titlul executoriu, sunt de reţinut dispoziţiile art. 903 şi art. 904 Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 903 Cod procedură civilă dispoziţiile acestei secţiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligaţiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face nu mai este necesară obţinerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare încălcării obligaţiei de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 628.

Codul civil prevede în art. 1528 – Executarea obligaţiei de a face: 1) În cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia. 2) Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor, fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acestuia.

Conform art. 904 Cod procedură civilă dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

În speţă, din dosarul execuţional rezultă, conform proceselor verbale de constatare întocmite de executorul judecătoresc faptul că între părţi au existat discuţii cu privire la posibila vânzare a terenului pe care se află construcţiile a căror ridicare a fost dispusă prin titlul executoriu, părţile neajungând la o înţelegere.

Creditoarele aveau obligaţia respectării dispoziţiilor art. 904 Cod procedură civilă, solicitând instanţei de executare că, prin încheierea executorie, dată cu citarea părţilor, să autorizeze creditoarele să îndeplinească obligaţia de a face, respectiv de a ridica acele construcţii ele însele sau prin alte persoane, respectiv prin executorul judecătoresc, pe cheltuiala debitorilor.

Executarea silită reprezintă ultima etapă a procesului civil. Ea trebuie să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi cu respectarea dispoziţiilor legilor speciale incidente, în speţă Legea nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, art. 1, alin 1 din Legea 50/1991 prevede că: „Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţiei de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel."

Art. 8 din Legea 50/1991 prevede că „(1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parţială sau totală, a construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcţii de susţinere a acestora, închiderea de cariere şi exploatări de suprafaţă şi subterane, precum şi a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil de la autorităţile prevăzute la art. 4.

(2) Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 11."

Executorul judecătoresc trebuie, în derularea executării silite, să respecte atât dispoziţiile Codului de procedură civilă, cât şi dispoziţiile legilor speciale incidente. Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 cu modificările ulterioare, nu executorul judecătoresc este cel care are calitatea de a solicita autorizaţia de demolare, ci titularul dreptului real asupra unui imobil teren şi/sau construcţia.

Aşadar, sub aspectul demersurilor efectuate de executorul judecătoresc premergătoare activităţii de demolare a construcţiilor, criticile apelanţilor sunt întemeiate.

În şedinţa publică din data de 2.05.2017 reprezentanta apelanţilor a arătat că nu mai menţine cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea prezentului apel, fără a avea însă mandat special de renunţare la acest capăt de cerere. Aşa fiind, cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea apelului de faţă, având în vedere pronunţarea deciziei în apel, va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă va admite în parte apelul declarat de către apelanţii-contestatori: M L, M V şi D L L, împotriva încheierii nr. 135/25.01.2017, pronunţate de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 1564/336/2016, pe care o va schimba în parte în sensul că: va admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii M L, M V şi D L L în contradictoriu cu intimatele: A A şi C L-M. Va anula formele de executare silită demarate de executorul judecătoresc A D în dosarul execuţional nr. 24/2016, care sunt premergătoare activităţii de demolare, întreprinse de executorul judecătoresc fără obţinerea autorizării din partea instanţei de executare şi fără autorizaţia de demolare. Va menţine restul dispoziţiilor încheierii nr. 135/25.01.2017 care nu sunt incompatibile cu prezenta decizie. Va respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea prezentului apel, ca fiind rămasă fără obiect.

Cererea apelanţilor de obligare a intimatelor la cheltuieli de judecată la fond şi în apel va fi respinsă având în vedere următoarele considerente: în primă instanţă reprezentantul contestatorilor a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată în acest proces, urmând a le solicita pe cale separată – fila 44 din dosarul primei instanţe.

În etapa procesuală a apelului apelanţii nu au depus înscrisuri în condiţiile art. 452 Cod procedură civilă atestând alte cheltuieli de judecată efectuate, în afara chitanţei vizând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare