Finanţare zonă montană defavorizată şi plăți de agro-mediu

Finanţare zonă montană defavorizată şi plăți de agro-mediu

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, cu titlu prealabil trebuie subliniat faptul că, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este act administrativ conform dispozițiilor art. 21 alineat 19 din OUG 66/2001 și se supune exigențelor art. 21 pct. 21 din același act normativ, context în care, mențiunile privind situația de fapt și temeiul de drept reprezintă elemente esențiale, de validitate a acestuia. Practic, în raport de mențiunile cuprinse în  procesul-verbal de constatare partea vizată formulează apărăi în cauză și tot în funcție de aceste elemente au a fi soluționate atât contestația administrativă cât și eventuale proceduri judiciare.

 În cazul dedus judecății, reclamanta a formulat atât în fața judecătorului de fond cât și în recurs, apărări ce vizează conținutul actului atacat prin raportare la prevederile art. 21 din OUG 66/2001 și în plus, instanța de recurs, din oficiu a pus în discuție ca motiv de ordine publică legalitatea actului atacat prin raportare la noțiunea de ”supradeclarare”, utilizată de intimata-pârâtă în stabilirea sancțiunii.

În raport de considerentele anterioare, o analiză a acțiunii reclamantei dar și a cererii formulate de aceasta în vederea sesizării CJUE, trebuie în mod necesar să se raporteze la cuprinsul procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Din această perspectivă, Curtea reține că în cuprinsul actului atacat se face mențiune expresă în sensul că, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că beneficiarul nu a respectat angajamentele de agro-mediu pentru parcelele 4a, 10, 11a, 12a.

La motivele de fapt s-a menționat că reclamanta a diminuat parcelele 4a, 10, 11a, 12a, nerespectând angajamentele de agromediu  pentru pachetul P1 și P1.2 ,semnate în campaniile anterioare pentru aceste parcele. Reținându-se că parcelele se află sub angajament de agro-mediu asumat conform art. 39 din Regulamentul 1698/2005 iar suprafața declarată pentru plată depășește suprafața determinată cu un procent mai mare de 30% s-a stabilit că pentru anul în cauză nu se acordă nici o plată.

În cauză, trebuie făcută o distincție clară între fapta unui beneficiar de a nu respecta angajamente de agro-mediu pe o perioadă de 5 ani pentru toată suprafața pentru care a solicitat sprijin (aspect care presupune că s-a menținut activitatea agricolă pe suprafața declarată dar una sau mai multe cerințe minime  relevante pentru măsurile de agro-mediu nu au fost respectate pe o parte sau chiar pe întreaga suprafață a exploatației) iar pe de altă parte fapta de a nu menține exploatația pe întreaga suprafața de teren cu privire la care s-a asumat angajamentul (aspect care presupune strict existența unor diferențe de suprafață fără a implica o verificare a respectării condițiilor de agro-mediu).

Distincția este impusă atât de conținutul angajamentului asumat de beneficiar (pentru parcele din zone defavorizate se instituie atât obligația de menținere a activității agricole pe suprafață timp de 5 ani cât și obligația de respectare GAEC pe toată exploatația agricolă) dar și de dispozițiile Ordinului 20/2011.

Acest din urmă act normativ, stabilind sistemul de sancțiuni pentru ”plăți de agro-mediu” (anexa 2)  prevede pe de o parte sancţiuni pentru nerespectarea criteriilor de eligibilitate generale şi specifice iar pe de altă parte sancțiuni pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii (cu mențiunea că acesta cuprinde două arii de ecocondiţionalitate: bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC respectiv cerinţele minime pentru utilizarea îngrăşămintelor şi pesticidelor.).

Anexa 2 litera B din Ordinul 20/2011 prevede ca si criteriu general de eligibilitate semnarea și menținerea angajamentului pe o perioadă de 5 ani  iar ca sancțiune : nu se primește cererea sau se exclude de la plată fermierul care nu își menține angajamentul pe 5 ani dar cu mențiunea că, în cazul nerespectării unui criteriu de eligibilitate general, se aplică o sancţiune de 3% din suma rămasă după aplicarea sancţiunilor anterioare, începând cu al doilea an de la semnarea angajamentului.

În ceea ce privește nerespectarea ecocondiţionalităţii (situație în care se include respectarea angajamentelor de agro-mediu astfel cum acestea sunt detaliate în Anexa 2 litera E) sancțiunea se stabilește în funcție de gravitate, amploare și persistență cu mențiunea că elementul de gravitate se stabilește în funcție de suprafața cu privire la care se constată nerespectarea acestor obligații.

Practic, omisiunea de desfășura activitate agricolă în zona defavorizată pe o perioadă de 5 ani se sancționează conform Anexei 2 litera B ca fiind nerespectarea unui criteriu general de eligibilitate  în timp ce nerespectarea angajamentelor de agro-mediu (GAEC) se va sancționa conform Anexei 2 litera E, ca regulă generală fie cu 3% fie cu 20 %, aceste procente putând fi modificate în funcție și de gravitatea abaterii, criteriu ce are în vedere suprafața de teren pentru care nu s-au respectat angajamentele de agro-mediu.

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezultă neechivoc că, beneficiarul nu a respectat angajamentul de agro-mediu pentru anumite parcele, aspect care presupune așadar aplicarea unei sancțiuni conform Anexei 2 litera E din Ordinul 20/2011 și strict în acest context, al stabilirii sancțiunii prin prisma criteriului ”gravitatea abaterii” interesează suprafața agricolă cu privire la care se constată nerespectarea GAEC.

Aplicarea măsurii administrative prin prisma elementelor stabilite de Ordinul 20/2011 pentru fapta de a nu fi respectat un criteriu general de eligibilitate în funcție de suprafața determinată cu privire la care se constată acest aspect, nu poate determina o reevaluare a stării de fapt explicit și neechivoc reținută prin actul de constatare, act administrativ, supus unor condiții de formă explicit reglementate.

În această ordine de idei, trebuie să reținem cu prioritate, că fapta imputată reclamantei-recurente este de nerespectare a angajamentului de agro-mediu pe anumite parcele, așadar de nerespectare a cerințelor de eco-condiționalitate.

Această stare de fapt apare ca relevantă în stabilirea caracterului pertinent al adresării unei întrebări preliminare, astfel cum aceasta a fost formulată de recurentă.

Din această perspectivă, Curtea subliniază faptul că art. 267 din TFUE reprezintă sediul materiei în ceea ce privește competența CEJUE  în interpretarea și verificarea validității actelor Uniunii cu mențiunea că în domeniul întrebării preliminare are a fi analizată în mod firesc și necesar jurisprudența CJUE în ceea ce privește obligația și limitele instanțelor naționale de a adresa aceste întrebări dar și propria competență în acest domeniu.

Este de necontestat că prezenta instanță sesizată cu cererea, este un organ competent să adreseze cereri CJUE. De asemenea ne aflăm în situația unui litigiu pendinte iar cererea a fost formulată de o parte în proces. În condițiile în care prezenta instanță, în recurs are a se pronunța definitiv, se pune problema obligativității sesizării Curții de către instanța ce se pronunță în ultim grad de jurisdicție.

În egală măsură reținem că, în cauza 283/81, CILFIT, Curtea a statuat că și instanțele instanțe naționale ale cărei hotărâri nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern au putere de apreciere ca toate celelalte instanțe naționale pentru a evalua dacă, pentru a pronunța o hotărâre, este necesară o decizie asupra unui aspect de drept comunitar. Prin urmare, aceste instanțe naționale nu sunt obligate să trimită  întrebare referitoare la interpretarea dreptului comunitar formulată în cauza dedusă judecății lor în cazul în care respectiva întrebare nu este pertinentă, în alți termeni, în cazul în care, indiferent care ar fi răspunsul la această întrebare, acesta nu ar putea avea nicio influență asupra soluționării litigiului.

În aceeași ordine de idei trebuie menționat că jurisprudența Curții este constantă în sensul respingerii ca inadmisibile a întrebărilor preliminare care nu au legătură cu obiectul litigiului, context în care se analizează cu prioritate situația de fapt și elementele de drept care permit înțelegerea și verificarea obiectului întrebărilor adresate. În cauza C-83/91 W. Meilicke, reiterând considerațiile din cauza Irish Creamery Suppliers Association, Curtea a afirmat expres că necesitatea de a ajunge la o interpretare a dreptului comunitar care să fie utilă pentru instanța națională presupune definirea cadrului juridic în care interpretarea solicitată trebuie să se plaseze și, din această perspectivă poate fi avantajos, în funcție de circumstanțe, ca faptele să fie stabilite iar problemele de drept național pur să fie soluționate la momentul  trimiterii către Curte.

 Or, din această perspectivă, revenind la considerațiile anterioare legate de valoarea juridică a mențiunilor din procesul-verbal atacat, trebuie să reținem  fără echivoc că, starea de fapt care a determinat aplicarea sancțiunilor și care trebuie avută în vedere în soluționarea litigiului, este cea prezentată ca atare în actul atacat, respectiv nerespectarea de către beneficiar a angajamentelor de agromediu  pentru anumite parcele.

În cazul în care, în urma verificărilor jurisdicționale, instanța ar stabili în baza probelor o altă situație de fapt decât cea expusă în actul administrativ atacat, dat fiind specificul litigiilor de contencios administrativ, în special în materia emiterii titlurilor de creanță, o asemenea situație de fapt nu poate fi opusă ca atare părții vizate de actul administrativ, instanța de judecată neavând posibilitatea de a se substitui autorității publice în întocmirea actelor ci strict de a cenzura conținutul acestora. Altfel spus, chiar dacă întrebarea apare ca pertinentă în raport de situația de fapt ce s-ar putea stabili jurisdicțional, ceea ce interesează în cauza dedusă judecății este dacă întrebarea apare ca pertinentă în raport de situația de fapt reținută prin actul de constatare atacat.

În raport de considerentele anterioare, Curtea reține că reclamanta,  prin cererea unică de plată pe suprafață în anul 2010, a solicitat sprijin pentru suprafața totală de 356,51 ha teren, identificat  sub cod de cultură 601 – pajiști naturale. 

În cadrul schemei de plată unică pe suprafață, reclamanta-recurentă a optat pentru sprijin aferent zonei montane defavorizate și pentru plăți de agro-mediu sens în care s-a angajat să continue activitatea agricolă timp de 5 ani de la efectuarea primei plăți și să mențină angajamentul de agro-mediu pe suprafețele pentru care a solicitat acest tip de plată timp de 5 ani de la semnarea acestuia.

În anul 2012 solicitarea reclamantei a vizat doar suprafața de 290,49 ha pajiști permanente.

Constatând o  diferența de 65,47 ha între suprafața declarată în anul 2010 și cea declarată în anul 2012, intimata-pârâtă a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a reținut o valoare a creanței bugetare rezultate din nereguli de 276539,09 lei.

Contestația administrativă a fost respinsă prin Decizia 116/04.05.2016.

Ambele acte administrative atacate rețin ca stare de fapt că reclamanta-recurentă nu a respectat angajamentele de agro-mediu pentru  parcelele 4a, 10a, 11a, 12 a, nefiind îndeplinite obligațiile asumate prin angajament.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, reclamanta-recurentă a arătat că diferența de suprafață de 65,47 ha trebuie raportată, în vederea stabilirii în concret a reducerii, la suprafața de 356,51 ha, aceasta fiind suprafața determinată pe anul 2010 – anul în care s-a semnat angajamentul, rezultând astfel un procent de supradeclarare de 18,36%. Recurenta a arătat de asemenea că, nu există o diferență între suprafețele declarate și determinate într-un an ci diferențele există strict între suprafața declarată și determinată în 2010 și suprafața declarată și determinată în 2012.

Intimata-pârâta a arătat că suprafața determinată la care se raportează diferența de 65,47 ha este de 290,49 ha astfel încât procentul de supradeclarare este de 22,49% sens în care s-a impus recuperarea întregului sprijin acordat în anul 2010.

În aceste context, recurenta a solicitat sesizarea CJUE în vederea interpretării noțiunii de ”suprafață determinată” conform art. 2 pct. 23 din Regulamentul 1122/2009.

Curtea apreciază ca relevant în cauză faptul că, în actul atacat s-a reținut nerespectarea angajamentelor de agro-mediu, conform art. 39 din regulamentul 1698/2005.

Se constată de asemenea că, reclamanta, a optat pentru plăți de agro-mediu fiind incidente prevederile art. 36 litera a pct. IV din Regulamentul 1698/2005.

 Art. 39 din regulament, intitulat ”plăți de agro-mediu” prevede că plățile pentru agromediu se acordă agricultorilor care își asumă voluntar angajamente în favoarea agromediului și aceste angajamente sunt asumate, în general, pentru o perioadă de la cinci la șapte ani.

De asemenea se menționează că plățile pentru agromediu privesc numai angajamentele care depășesc standardele obligatorii stabilite în conformitate cu articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu anexele III și IV la regulamentul menționat, precum și cerințele minime pentru îngrășăminte și produse fitosanitare și celelalte cerințe obligatorii corespunzătoare stabilite în legislația națională și indicate în program.

Important de subliniat în cauză, este faptul că, la data la care reclamanta a optat pentru plățile de agro-mediu, Regulamentul 1698/2005 era modificat de Regulamentul 74/2009 iar aceste modificări  vizează atât  conținutul obligațiilor de agro-mediu asumate cât și sancțiunile în caz de nerespectare.

„Astfel, prin Regulamentul 74/2009 se introduce Articolul 50a la Regulamentul 1698/2005, text care prevede ”Orice beneficiar de plăți în conformitate cu articolul 36 litera (a) punctele (i)-(v) și cu articolul 36 litera (b) punctele (i), (iv) și (v) respectă, pentru întreaga exploatație, cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în anexele II și III la acesta.”

De asemenea, se modifică art. 51 alineat 1 care prevede : În cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr-un an calendaristic dat (denumit în continuare «anul calendaristic în cauză») și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile beneficiarului care a depus cererea de plată în temeiul articolului 36 litera (a) punctele (i)-(v) și al articolului 36 litera (b) punctele (i), (iv) și (v) în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a acestor plăți acordate sau care urmează să fie acordate respectivului beneficiar în legătură cu anul calendaristic în cauză este redusă sau exclusă în conformitate cu normele detaliate menționate la alineatul (4).”

Acest din urmă text este modificat la rândul său : ” Normele detaliate privind reducerile și excluderile se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 90 alineatul (2). În acest context, este necesar să se țină seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de următoarele criterii:

În caz de neglijență, procentul reducerii este de maxim 5 %, iar în caz de nerespectare repetată, de 15 %.

În caz de nerespectare deliberată, în principiu, procentajul reducerii nu poate fi mai mic de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală din unul sau mai multe regimuri de ajutor și se poate aplica pe durata unuia sau a mai multor ani calendaristici.”

Rezultă cu evidență că, pentru nerespectarea obligațiilor asumate în temeiul articolului 36 litera (a) pct. iv din Regulamentul 1698/2005, cu referire la Regulamentul 73/2009, sancțiunile aplicabile sunt procentuale și se stabilesc pe anul calendaristic în cauză fără a interesa noțiunea de ” suprafață determinată”

Curtea reține totodată că, Regulamentul 73/2009 a abrogat Regulamentul 1782/2003 la care se face trimitere în textul anterior indicat cu privire la standardele obligatorii și prevede expres că Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cuprinse în alte acte (incluzând aici Regulamentul 1698/2005) se înțeleg ca trimiteri la  Regulamentul 73/2009.

În plus, Regulamentul 73/2009 cuprinde un sistem propriu de reducere/excludere de la plata pentru nerespectarea normelor de eco-condiționalitate, respectiv art. 23, conform căruia, în cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr-un an calendaristic dat (denumit în continuare „anul calendaristic în cauză”) și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau a unei omisiuni direct imputabile agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a plăților directe acordate sau care trebuie acordate agricultorului, în cazul agricultorului respectiv, este redusă sau eliminată în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24.

Art. 24 prevede:

”Normele detaliate privind reducerile și excluderile prevăzute la articolul 23 se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2). În acest context, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) În caz de neglijență, procentajul reducerii nu depășește 5 %, iar în caz de nerespectare repetată, 15 %.

În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să nu aplice nicio reducere în cazul în care, ținând cont de gravitate, amploare și persistență, un caz de nerespectare este considerat ca fiind minor. Cu toate acestea, cazurile de nerespectare care constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor nu sunt considerate ca fiind minore.

 (3) În cazul nerespectării deliberate, în principiu, procentul reducerii nu trebuie să fie mai mic de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor și se poate aplica pentru unul sau mai mulți ani calendaristici.„

Curtea reține că normele la care se face referire în art. 24 anterior citat sunt reprezentate de Regulamentul 1122/2009 care definește „ecocondiționalitate” în sensul de cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu în conformitate cu articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Raportat la cele ce preced, trebuie să reținem, ca o primă concluzie că, la data la care reclamanta a solicitat sprijin și și-a asumat angajamentul de agro-mediu, obligațiile de ecocondiționalitate ce derivă din acest angajament sunt cele impuse de Regulamentul 73/2009 care prevede în mod distinct și  reduceri/excluderi de la plată pentru încălcarea acestor obligații.

În detaliere Regulamentul 1122/2009 prevede același tip de reduceri și reia aceleași criterii de apreciere a noțiunii de neconformitate (a se vedea art. 47 din Regulament care definește amploarea, gravitatea și persistența unei abateri).

Capitolul III – Constatări privind ecocondiționalitatea – prevede în art. 71 și 72, reducerile aplicabile în funcție de cazul de neglijență sau neconformitate deliberată, similar art. 24 din Regulamentul 73/2009.

Ca regulă, reducerea în caz de neglijență reprezintă 3 % din suma totală a valorii totale a plăților directe care au fost, sau care trebuie acordate agricultorului vizat în urma cererilor de ajutor care au fost depuse de către acesta sau pe care le va depune în decursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea. Agenția de plăți poate decide să reducă procentajul la 1 % sau să îl majoreze la 5 % iar în caz de neconformitate deliberată, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv. Agenția de plăți poate decide să reducă procentul în cauză până la maxim 15 % sau, după caz, să îl mărească până la 100 % din cuantumul total respectiv.

În plus, trebuie să reținem că, Regulamentul 1122/2009 cuprinde în Titlul IV  denumit ”Baza de calcul  pentru ajutoare, reduceri, excluderi”, în mod distinct, pe capitole, situațiile privind : nedeclararea tuturor suprafețelor (capitolul I), Constatări referitoare la criteriile de eligibilitate (capitolul II) și Constatări privind ecocondiționalitatea (capitolul III).

Aplicarea sancțiunilor se face în funcție de tipul de neregulă/neconformitate constatată și cu încadrarea corespunzătoare în prevederile legale indicate.

În cazul dedus judecății, s-a reținut fără echivoc nerespectarea angajamentelor de agro-mediu, aspect care trebuie încadrat în Capitolul III, Titlul IV al Regulamentului 1122/2009, respectiv Constatări privind ecocondiționalitatea și care instituie un sistem de sancțiuni specific ce se raportează nu la noțiunea de suprafață determinată ci la noțiunea de ”an calendaristic în cauză”.

Este nerelevant sub aspectul admisibilității unei cereri de interpretare adresate CJUE faptul că agenția de plăți, deși a constatat nerespectarea unui angajament de agromediu a înțeles să aplice sancțiunile specifice pentru nedeclararea tuturor suprafețelor conform Capitolului I.

Raportat la situația de fapt, noțiunea de ”suprafață determinată” în sensul art. 2 pct. 23 și art. 58 din regulamentul 1122/2009 nu prezintă relevanță în cauză pentru simplul motiv că aceste dispoziții nu sunt aplicabile situației reclamantei-recurente.

 Eventuale reduceri aplicabile acesteia pentru faptul de a nu fi respectat angajamentul de agro-mediu nu se calculează în funcție de suprafața determinată și cea declarată ci strict în funcție de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de procentajele stabilite de Regulamentul 73/2009, Regulamentul 1122/2009  dar și de Regulamentul 1698/2005, astfel cum a fost modificat de Regulamentul 74/2009 (1%, 3%, 5%, 15% și 20%) prin raportare la valoarea totală a plăților directe care au fost, sau care trebuie acordate agricultorului vizat în urma cererilor de ajutor care au fost depuse de către acesta sau pe care le va depune în decursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea. .

În aceeași ordine de idei trebuie menționat faptul că, cauza C‑330/14, Curtea a efectuat o analiză a sistemului de sancțiuni aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor de agro-mediu – Axa 2 – Ameliorarea mediului și a spațiului rural”, Articolul 36 litera (a) punctul (iv) din Regulamentul 1698/2005 (este și situația de fapt dedusă judecății în acest dosar).

CJUE a reținut cu prioritate că regulamentul 1975/2006 cuprinde dispoziții specifice în materie de control și de ecocondiționalitate în ceea ce privește măsurile de sprijin stabilite prin Regulamentul nr. 1698/2005 și a analizat aceste dispoziții inclusiv prin raportare și la dispozițiile Regulamentului 1122/2009 având în vedere și tabelul de corespondență din anexa II la Regulamentul nr. 1122/2009.

În acest sens, deși la nivel național se făcuse aplicarea art. 58 din regulamentul 1122/2009, analizând dispozițiile specifice ale Regulamentului 1975/2006 Curtea a reținut că în situația dată (omisiunea de a anexa un certificat), neregula nu privește o declarație referitoare la mărimea suprafeței declarate în cererea de ajutor, pentru a fi aplicabil dacă articolul 58 al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1122/2009, ci obligația de a prezenta în termen certificatul în cauză, care să justifice că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate a unui ajutor fiind în fapt aplicabil articolul 23 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din acest regulament, din moment ce, această din urmă dispoziție prevede sancțiuni speciale pentru astfel de omisiuni.

Mutatis mutandis aplicând raționamentul CJUE în prezenta cauză, trebuie să reținem că, regulamentul 1975/2006 prevede dispoziții specifice în materie de control și de ecocondiționalitate în ceea ce privește măsurile de sprijin stabilite prin Regulamentul nr. 1698/2005 și care au fost solicitate de reclamanta-recurentă.

Partea II a regulamentului  cuprinde la titlu I, intitulat „Sprijin pentru dezvoltare rurală în ceea ce privește anumite măsuri care intră sub incidența axei 2 și a axei 4” (este cazul dedus judecății) și un capitol (capitolul II) denumit „Controale, reduceri și excluderi”, structurat la rândul său pe secțiuni - Respectarea criteriilor de eligibilitate, Respectarea eco-condiționalității iar în cadrul fiecărei secțiuni este prevăzut sistemul de reduceri și sancțiuni.

Trebuie menționat că, noțiunea de suprafață determinată este utilizată pentru stabilirea reducerilor aplicabile strict în cadrul secțiunii privind nerespectarea criteriilor de eligibilitate.

 În ceea ce privește nerespectarea eco-condiționalității, art. 23 prevede: ”În cazul în care neconformitatea este cauzată de neglijența beneficiarului, reducerea se calculează în conformitate cu regulile stabilite la articolul 66 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004.

În cazul în care neconformitatea are caracter intenționat, reducerea se calculează în conformitate cu articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004.”

Articolele 66 și 67 din regulamentul 796/2004, la care se face trimitere expresă, au același conținut cu art. 71 și 72 din Regulamentul 1122/2009 (de altfel sunt indicate ca atare în tabelul de corespondență, anexa II la regulamentul 1122/2009), texte analizate anterior și care nu au nici o referire la noțiunea de ”suprafață determinată”.

Astfel cum s-a subliniat deja, sancțiunile sunt stabilite procentual prin raportare la ”suma totală a valorii totale a plăților directe care au fost, sau care trebuie acordate agricultorului vizat în urma cererilor de ajutor care au fost depuse de către acesta sau pe care le va depune în decursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea” (art. 71 și 72 coroborat cu art. 70 alin. 1 litera a din Regulamentul 1122/2009).

 Trebuie menționat faptul că, art. 24 din Regulamentul 1975/2006 prevede că, în situația în care se acumulează mai multe reduceri, acestea se aplică mai întâi pentru depunerea cu întârziere în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, apoi în conformitate cu articolele 16 și 17 din respectivul regulament, apoi în conformitate cu articolul 18 și în cele din urmă în conformitate cu articolele 22 și 23.

Așadar o aplicare prioritară a sancțiunilor prevăzute de articolele 16 și 17 din Regulamentul 1975/2006 (măsuri pe suprafață) deși se reține inclusiv o nerespectare a eco-condiționalității, presupune cu prioritate ca agenția de plăți să fi reținut ca stare de fapt, aspecte ce intră atât sub incidența art. 16 și 17 cât și sub incidența art. 22 și 23 din Regulament.

Or, în cazul dedus judecății s-a reținut strict nerespectarea angajamentelor de agro-mediu fiind așadar posibila strict aplicarea sancțiunilor în conformitate cu articolele 22 și 23. Prevederi similare sunt cuprinse în art. 77 din Regulamentul 1122/2009, respectiv pentru situația în care un caz de neconformitate constituie în același timp și o neregulă și, în consecință, ar trebui aplicate reduceri sau excluderi atât în conformitate cu capitolul II, cât și cu capitolele III și IV din Titlul IV.

Având în vedere cele ce preced, Curtea constată că întrebarea preliminară vizând interpretarea noțiunii de ”suprafață determinată”  nu prezintă relevanță în cauză, sens în care va respinge cererea recurentei de sesizare a CJUE.

În condițiile în care s-a reținut de către instanța de recurs că situația de fapt indicată în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu putea determina aplicarea sistemului de măsuri administrative prevăzut de Anexa 2 litera B din Ordinul 20/2011 (excluderea de la plata pe anul 2010 în condițiile prevăzute de Anexa 2 litera A pct. c din Ordinul 20/2011), se impune cenzurarea actului atacat .

Trebuie menționat faptul că, în decizia de soluționare a contestației, Comisia reiterează faptul că fermierul avea obligația de menținere a angajamentelor de agro-mediu conform art. 39 din regulamentul 1698/2005 cu referire la dispozițiile art. 51 alineat 1 din Regulamentul 1698/2005, cuprinsul acestuia fiind analizat anterior de Curtea de Apel.

Suplimentar, Comisia face referire la omisiunea fermierului de depunere a documentelor pentru retragerea parțială a cererii de plată și menționează că plățile se  acordă doar în măsura în care se respectă criteriile de eligibilitate, aspecte corect reținute dar, prin care se adaugă la situația de fapt reținută în actul de constatare.

 Deși în soluționarea contestației administrative, în principal ca urmare a apărărilor formulate de beneficiar, pot fi puse în discuție elemente suplimentare și în mod necesar se aduc lămuriri actului atacat, Curtea subliniază că nu se poate proceda la o modificare a însăși conținutului actului de constatare atacat sub aspectul stării de fapt. Astfel, dacă în ceea ce privește indicarea actului normativ incident în cauză (Ordinul 20/2001 și nu Ordinul 75/2010) este posibilă rectificarea în cadrul soluționării contestației administrative pe considerentul că în procesul-verbal s-a strecurat o eroare materială, în ceea ce privește situația de fapt reținută, aceasta trebuie apreciată ca definitiv stabilită.

Raportat la considerentele expuse anterior, Curtea va dispune casarea sentinței atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă cu referire la prevederile art. 21 din OUG 66/2001 și în rejudecare, constatând nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare şi va dispune anularea actelor atacate.

Domenii speta

Spete similare