Anulare act administrativ, proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. Noţiunea de „cerere unică” potrivit art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 619/2015

Rezumat:

Noţiunea de „cerere unică” potrivit art. 3 alin. 4 din Ordinul nr. 619/2015 are în vedere o  cerere unică de plată în cadrul aceleiaşi plăţi. Este astfel ilegal a formula două cereri de finanțare pentru aceeași suprafață de teren  ori pentru suprafețe de teren diferite atât în calitate de PFA cât și în calitate de persoană fizică, nu însă şi atunci când cele două scheme de plată, una formulată ca persoană fizică şi una ca persoană autorizată, privesc ajutoare şi domenii diferite.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 05.02.2019 şi înregistrată sub nr. dosar .../86/2019, reclamantul A. solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei 151/p/27.12.2018 şi procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 2388/19.02.2018, cu consecinţa exonerării sale de la plata creanţei bugetare în cuantum de 5.521.29 lei;

- cheltuieli de judecată.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.671/10.10.2019, a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamantul a promovat recurs, criticile de nelegalitate vizând greşita interpretare de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale privind validitatea actelor administrative şi condiţiile atragerii răspunderii materiale a persoanelor care au beneficiat de subvenţii. Aserţiunile recurentului sunt următoarele:

1. Procesul-verbal contestat este nul pentru lipsa motivării, omisiune necomplinită în cadrul soluţionării contestaţiei prin Decizia astfel emisă.

Actul administrativ nu cuprinde explicaţii cu privire la modalitatea de calcul al creanţei bugetare în cuantum de 5.521,29 lei, nu precizează pentru ce suprafaţă au formulat cereri unice de plată atât reclamantul, cât şi PFA A. şi nici dacă s-a efectuat de două ori plata aceloraşi subvenţii în cadrul aceloraşi scheme de plată. De altfel, reclamantul nu a formulat cerere unică de plată pentru vreo suprafaţă de teren (o astfel de cerere a formulat PFA A.), ci cerere de sprijin în cadrul schemelor de plăţi în sectorul zootehnic. De asemenea, deşi în cuprinsul actului administrativ primar se face referire la o serie de acte normative preponderent aparţinând legislaţiei comunitare, în baza cărora s-ar fi stabilit că subvenţia cuvenită reclamantului nu ar fi datorată, acest aspect nu echivalează cu motivarea actului, nefiind indicate nici temeiurile de fapt, dar nici temeiurile de drept care au stat la baza stabilirii creanţei bugetare în cuantum de 5.521,29 lei, indicarea dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din OMADR nr. 619/2015 şi precizarea că şi reclamantul şi PFA A. ar fi formulat cereri unice de plată nefiind suficiente. Practic, actul administrativ primar contestat nu conţine altceva decât o înşiruire de acte normative, ceea ce face imposibilă verificării legalităţii sale, după cum a fost emis în mod cert cu exces de putere. Or, motivarea actului administrativ constituie o condiţie de validitate a acestuia, această cerinţă fiind o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice. În cauză, această cerinţă de legalitate lipseşte în mod neîndoielnic, neîndeplinirea obligaţiei APIA de a-şi motiva decizia (îndatorire reglementată de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene) atrăgând nulitatea actului administrativ contestat. Faptul că în Decizia de soluţionare a contestaţiei se indică, formal şi succint, titularul cererilor unice de plată şi natura subvenţiilor solicitate, precum şi prevederile legale pretins încălcate de către reclamant, nu echivalează cu motivarea ulterioară a procesului-verbal contestat, cum nici contestarea de către reclamanta procesului-verbal, invocând o serie de argumente care ţineau de nelegalitatea impunerii la plată a unei sume de bani, nu înseamnă ca acesta este motivat.

2. Nelegal s-a reţinut că din cuprinsul art. 3 alin. 3 şi 4 din OMDAR nr. 619/2015 rezultă că trebuie făcută o singură cerere, unică, indiferent de schemele de plată solicitate.

Potrivit disp. art. 3 alin. 4 din OMADR nr. 619/2015, persoana fizică, pe de-o parte, şi persoana fizică autorizată/întreprinderea familială/întreprinderea individuală, pe de altă parte, având acelaşi titular, depun numai o cerere unică de plată. Numai că, deşi au fost formulate două cereri de plată pentru campania 2015, de către reclamant şi de către PFA A., cererile unice de plată nu au vizat aceleaşi ajutoare naţionale tranzitorii (reclamantul a formulat cerere de sprijin în cadrul schemelor de plăţi în sectorul zootehnic - bovine şi ovine, stabilindu-se un total de plată de 5.521,29 lei, iar PFA a formulat cerere pentru subvenţii privind terenurile, stabilindu-se un total de plată de 3.478,50 lei). Prin Decizia de plată nr. 18768914/03.10.2016 s-a dispus plata subvenţiilor în favoarea PFA aferent campaniei 2015, iar prin Decizia de plată nr.19639322/07.02.2017 s-a dispus plata subvenţiilor în favoarea reclamantului aferent campaniei 2015. Cele două decizii vizează subvenţii distincte, într-un cuantum diferit, împrejurare ce întăreşte apărarea reclamantului că cererile unice de plată nu au vizat aceleaşi ajutoare naţionale tranzitorii şi, ca atare, cum nu s-a produs nici o neregulă în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene de către reclamant şi/sau a fondurilor naţionale aferente acestora, în mod greşit s-a stabilit o creanţa bugetară în sarcina sa. De altfel, în momentul depunerii cererii de finanţare, reclamantul nu a primit nici o atenţionare din partea APIA în sensul că ar mai fi fost formulată o cerere unică de plată de către PFA A. (cerere care avea un cu totul alt obiect), deşi în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control APIA avea obligaţia de a respinge a doua cerere de plată, dacă privea aceleaşi scheme de plăţi (ceea nu este cazul în speţă).

Culpa APIA constă în verificarea cu superficialitate a condiţiilor de acordare a sprijinului financiar, neputând fi tras la răspundere reclamantul, iar aceasta după mai bine de 3 ani de la instrumentarea cererilor unice de plată.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, alegaţiile sale fiind în esenţă acelea că motivele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat sunt expuse pe larg în motivarea acestuia, astfel că instanţa de fond a fost în măsură să verifice legalitatea şi temeinicia înscrisului, şi că recurentul a depus o cerere unică de plată în calitate de persoană fizică şi o altă cerere unică de plată în calitate de persoană fizică autorizată deşi art. 3 alin.4 din OMADR 619/2015 interzice expres acest lucru.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurentul a criticat sentința Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, arată recurentul, instanţa a reţinut în mod greşit legalitatea deciziei amintite, aceasta nefiind motivată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, recurentul nu a încălcat condiţia de a se fi formulat o cerere unică de plată, cererile în cauză fiind formulate în cadrul unor scheme de plăţi diferite.

Analizând criticile formulate, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, respectiv acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii pentru reclamant în campania 2015, nu a avut loc cu încălcarea principiului cererii unice de plată instituit de art. 3 al. 4 din Ordinul nr. 619/2015.

Astfel, este adevărat că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 3 al. 4 din Ordinul nr. 619/2015, este instituit un principiu al cererii unice, atunci când aceeaşi persoană acţionează în cadrul schemei de plată ca persoană fizică şi ca persoană fizică autorizată. Dispune astfel textul legal că persoana fizică, pe de-o parte, şi persoana fizică autorizată/  întreprinderea familială/ întreprinderea individuală, pe de altă parte, având acelaşi titular, depun numai o cerere unică de plată.

Totodată însă, sunt de observant şi dispoziţiile art. 2 al. 1 lit. b din OUG nr. 3/2015: cererea unică de plată este cererea de ajutor şi/sau de sprijin, după caz, în cadrul oricăreia dintre plăţile prevăzute la art. 1 alin. 2 şi 3 sau dintre măsurile delegate de dezvoltare rurală din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, pe care fermierul o depune o singură dată pe an la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Iar, potrivit art. 1 alin. 1, 2 la care se face trimitere, prezenta ordonanţă de urgenţă aprobă schemele de plăţi, ca mecanisme de susţinere şi de garantare a producătorilor agricoli şi a operatorilor economici, respectiv schemele de plăţi directe şi ajutoarele naţionale tranzitorii, care se aplică în agricultură în perioada 2015 – 2020. 2) Schemele de plăţi directe sunt următoarele: a) schema de plată unică pe suprafaţă; b) plata redistributivă; c) plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu; d) plata pentru tinerii fermieri; e) schema de sprijin cuplat; f) schema simplificată pentru micii fermieri. 3) Ajutoarele naţionale tranzitorii - ANT se acordă în domeniul vegetal şi zootehnic în limita prevederilor bugetare anuale alocate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Or, coroborând dispoziţiile legale mai sus amintite, rezultă că, dacă legea impune condiția formulării unei singure cereri de acordare a sprijinului financiar de către o persoană chiar dacă acționează în calitate diferită, de persoană fizică și PFA, aceasta are în vedere o  cerere unică de plată în cadrul aceleiaşi plăţi (cererea unică de plată este cererea de ajutor şi/sau de sprijin, după caz, în cadrul oricăreia dintre plăţile prevăzute la art. 1 alin. 2 şi 3). Este astfel ilegal a formula două cereri de finanțare pentru aceeași suprafață de teren  ori pentru suprafețe de teren diferite atît în calitate de PFA cît și în calitate de persoană fizică, nu însă şi atunci când cele două scheme de plată, una formulată ca persoană fizică şi una ca persoană autorizată, privesc ajutoare şi domenii diferite. Or, este tocmai cazul de faţă, unde cererile avute în vedere au privit una, suprafeţe de teren, iar cealaltă sectorul zootehnic.

Concluzia de mai sus se impune şi dacă se are în vedere finalitatea prevederii, respectiv administrarea unitară și eficientă a cererilor de finanțare pentru un anumit domeniu, finalitate care însă nu este afectată de acţionarea astfel în cadrul unor scheme diferite. De altfel, intimata nu a indicat cum un astfel de mod de a proceda în cadrul unor scheme diferite, poate fonda producerea unei fraude, intimata având în vedere în acest sens doar textul legal amintit anterior, de altfel cu o exprimare economică în această chestiune, dar a cărui  interpretare gramaticală şi teleologică, coroborat şi cu celelalte dispoziţii legale, astfel cum s-a arătat, conduce la concluzia enunţată anterior.

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că nu există în cauză o încălcare în formularea cererilor de ajutor şi că astfel procesul – verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nu este legal, că, astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, existând motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia date de art. 488 alin. 8 C.pr.civ., urmează ca, în temeiul art. 496 C.pr.civ. să admită recursul, să caseze sentința recurată, și în rejudecare, să admită acţiunea, dispunând anularea deciziei de soluţionarea a contestaţiei nr. 151/p/27.12.2018 şi a procesului – verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 2388/19.02.2018.

Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.pr.civ. instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către recurent a cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru de la judecata în fond şi recurs.

Domenii speta

Spete similare