Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată doar de unul dintre moştenitori atât în nume propriu cât şi în numele celuilalt comoştenitor în lipsa unui mandat la data formulării cererii. Gestiune de afaceri. Ratificare.

Titlu: Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată doar de unul dintre moştenitori atât în nume propriu cât şi în numele celuilalt comoştenitor în lipsa unui mandat la data formulării cererii. Gestiune de afaceri. Ratificare Dreptul tuturor moştenitorilor la reconstituire.

Tip speţă: decizie civilă

Nr. speţă: 967

Dată speţă: 07.12.2017

Domeniu asociat: fondul funciar

Instituţie: Tribunalul Călăraşi

Conţinut speţă: pe rol, judecarea apelului declarat de pârâţii DP  şi DV împotriva sentinţei civile nr. 184/19.04.2017 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, în contradictoriu cu intimata reclamantă IG şi intimaţii pârâţi DJ, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/1991, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/1991, având ca obiect fond funciar -  constatare nulitate absolută parţială titlu de proprietate +reconstituire drept de proprietate.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29.11.2017 şi au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera în cauza de faţă, a amânat pronunţarea la această dată, când a pronunţat următoarea decizie:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară la data de 17.02.2015 şi înregistrată sub nr. 305/249/2015, reclamanta IG, prin avocat MM, cu sediul profesional în municipiul Călăraşi,  în contradictoriu cu pârâţii DP, DJ, DV, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a Titlului de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în sensul înscrierii în Titlul de proprietate nr. 28908/03.06.1997 a numitului DŞ, în calitate de singur beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,9500 ha înscrisă în titlu, să se constate calitatea de beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate pentru DŞ şi IG cu privire la suprafaţa de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, situat pe raza comunei Dor - Mărunt, judeţul Călăraşi înscris în Titlul de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  şi să se dispună înscrierea sa în calitate de beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, în calitate de persoană îndreptăţită la reconstituire, alături de DŞ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este moştenitoarea defunctului DN, decedat la data de 30 iulie 1989, în calitate de fiică, defunctul Dumitru Nicolae fiind căsătorit cu defuncta DE, având împreună trei copii: DM, DŞ şi D (căsătorită I) G. Pârâţii DV, DP şi DJ, sunt persoane cu vocaţie la moştenirea rămasă de pe urma defunctului DŞ, decedat în 2008, DV, în calitate de soţie supravieţuitoare, DP, în calitate de fiu şi DJ, în calitate de fiică.

În anul 1991, la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, împreună cu defunctul DŞ au formulat o cerere comună la Comisia locală de fond funciar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8,20 ha teren arabil extravilan, de pe urma autorului DN, teren cu care acesta a intrat în C.A.P. fosta gospodărie agricolă de stat existentă la acel moment, conform cererii înregistrate sub nr. 406/28.02.1991 la Primăria comunei Dor - Mărunt, judeţul Călăraşi, comisia locală admiţând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,95 ha din suprafaţa de 8,20 ha solicitată, conform însemnărilor din cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar în anul 1997 a fost emis Titlul de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călăraşi cu privire la suprafaţa de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, situat pe raza comunei Dor - Mărunt, judeţul Călăraşi.

În ceea ce priveşte beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate, a precizat că în Titlul de Proprietate nr. 28908/1997 a fost trecut numai fratele său, numitul DŞ, că nu a cunoscut nici hotărârea Comisiei locale de împroprietărire, nici hotărârea Comisiei judeţene de împroprietărire Călăraşi, acestea nefiindu-i comunicate, deşi exista o cerere comună, a sa şi a fratelui său, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, că nu a cunoscut nici conţinutul Titlului de Proprietate nr. 28908/1997, în posesia căruia a intrat în urma cererii formulate de aceasta la O.C.P.I., după ce s-a adresat cu cerere către Comisia locală de fond funciar.

Defunctul DŞ  a folosit jumătate din suprafaţa de teren reconstituită şi ea a folosit cealaltă jumătate de teren pe care a lucrat-o personal şi i-a cules roadele, iar fratele său nu i-a adus niciodată la cunoştinţă că în titlul de proprietate, pentru suprafaţa de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate este trecut numai el, în calitate de singur beneficiar al reconstituirii.

Prin Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, se stabileau persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 18/1991 cu privire la stabilirea dreptului de proprietate, termenul până la care se putea formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, câmpul de aplicare a Legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data formulării cererii de reconstituire, de prevederile acestei legi beneficiau membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cei cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora.

Dispoziţiile art. 8 alin. (3) din acelaşi act normativ instituie principiul disponibilităţii, care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, astfel că, în lipsa unei cereri formulate de persoana/persoanele îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate nu se putea proceda la o astfel de reconstituire, iar cererea, în formă scrisă, trebuia depusă într-un anumit termen stabilit de dispoziţiile legale în materie.

A mai arătat că l-a mandatat pe fratele său să formuleze cerere de reconstituire pentru suprafaţa de teren solicitată, fiind vorba de un mandat tacit, a cărui dovadă rezultă din executarea acestuia, adică formularea cererii de reconstituire în numele amândurora, iar cererea a fost formulată în termen legal, astfel că titlul de proprietate trebuia emis pe numele tuturor persoanelor îndreptăţite (moştenitori) care au formulat cerere de reconstituire în termen legal.

În mod nelegal Comisiile de fond funciar au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafaţă totală de 4,9500 ha, înscris în Titlul de proprietate nr. 28909/03.06.1997, numai fratelui său DŞ.

În drept: art. 8 şi urm. din Legea nr. 18/1991; art. III alin. (1) din legea nr. 169/ 1997 astfel cum au fost modificate prin Titlul V art. unic pct. 1 din Legea 247/2005.

În dovedirea acţiunii s-au solicitat probele cu: înscrisuri, interogatoriile pârâţilor, martori, precum şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Alăturat cererii au fost ataşate în copii certificate „conform cu originalul” următoarele  înscrisuri: titlul de proprietate; cererea înregistrată sub nr. 406/28.02.1991 la Primăria dm; certificatul de naştere; certificatul de căsătorie; adresa nr. 356/27.01.2015 emisă de Primăria com. Dor Mărunt; împuternicirea avocaţială seria CL nr.025401.

La data de 11.03.2015 pârâta COMISIA LOCALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991,  reprezentata legal prin preşedinte de comisie II, a formulat ÎNTÂMPINARE în cauză.

Alăturat întâmpinării au fost anexate în xerocopie înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate.

Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 11619/02.04.2015, Primăria com. Dor Mărunt a înaintat înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate: cererea înregistrată sub nr. 406/28.02.1991; declaraţia dată de numitul DŞ la 28.02.1991; certificatele de naştere ale lui DŞ  şi DG; anexa 3; fişa de punere în posesie înregistrată sub nr. 2432/25.07.1996.

Tot urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 2319/20.05.2015, Comisia Judeţeană  a înaintat înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate: extras din anexa 3; fişa de punere în posesie înregistrată sub nr. 2432/25.07.1996; adresele nr. 2319/2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară sub nr. 301/249/13.02.2015, reclamanta IG în contradictoriu pârâţii DP, DJ, DV, SS şi PMI a solicitat:

- constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 294/17.05.1990 emis de Notariatul de Stat Călăraşi, judeţul Călăraşi, de pe urma defunctului DN, cu privire la calitatea de moştenitori şi a cotelor ce le revin stabilite prin acest act;

- să se constate calitatea de moştenitori pentru DŞ, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, IG, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, SS, în calitate de nepoată de fiu predecedat cu o cotă de 1/6 şi PMI, în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă de  1/6  din masa succesorală.

Prin încheierea de şedinţă din 03.06.2015, în temeiul art. 413 al. 1 pct. 1 NCPC, s-a dispus suspendarea judecăţii pricinii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 301/249/2015 al Judecătoriei Lehliu Gară, având ca obiect „anulare act, constatare nulitate absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 294/17.05.1990 de pe urma defunctului DN (autorul reclamantei şi al numitului DŞ).

Cauza a fost repusă pe rol la data de 05.04.2017.

Dosarul civil nr. 301/249/2015 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 152/28.03.2016, prin respingerea acţiunii reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1283/07.12.2016 a Tribunalului Călăraşi s-a respins apelul acesteia.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 184/19.04.2017, Judecătoria Lehliu-Gară a admis acţiunea formulată de reclamanta IG,  în contradictoriu cu pârâţii: DP, cu reşedinţa în Spania,  DJ, DV,  COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAŞI.

A constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călăraşi, de pe urma autorului DN, pe numele DŞ, numai în ce priveşte titularul dreptului de proprietate.

A obligat pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călăraşi să o înscrie pe titlul de proprietate şi pe reclamanta IG (fostă D), în calitate de beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autorului DN, pentru suprafaţa de 4,95 ha – teren arabil extravilan, situată pe raza com. Dor Mărunt, jud. Călăraşi, alături de DŞ. 

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de numitul DŞ  atât în nume personal, cât şi pentru sora sa D (căsătorită I) G, de unde rezultă că acesta a înţeles să se comporte ca un mandatar al surorii sale, respectiv al reclamantei.

Prin urmare, instanţa a apreciat că suntem în prezenţa unui mandat tacit, a cărui dovadă rezultă din executarea acestuia, adică din formularea cererii de reconstituire în numele ambilor moştenitori, situaţie faţă de care se constată că reclamanta I (fostă D) G a formulat în termenul legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului său. 

De pe urma defunctului DN s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 294/17.05.1990 din care rezultă că moştenitorul acestuia este numitul DŞ, în calitate de fiu, menţionându-se că IG  – fiică, SS şi PMI – nepoate de fiu predecedat – sunt străine de moştenire.

Referitor la calitatea reclamantei de moştenitoare a defunctului DN, instanţa a apreciat că acest aspect a fost clarificat cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1283/07.12.2016 a Tribunalului Călăraşi în considerentele căreia s-a reţinut:

„În ceea ce priveşte menţiunea “am renunţat” din încheierea  finală dată notarului public în dosarul succesoral în care a fost emis certificatul de moştenitor nr. 294 din 17.05.1990 de fostul Notariat de Stat Judeţean, menţiunea în dreptul căreia a semnat reclamanta  IG, tribunalul constată că aceasta nu poate fi considerată o renunţare expresă la moştenire întrucât şi manifestarea dreptului la opţiune succesorală în sensul renunţării la moştenire trebuie făcută în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (data decesului defunctului după care se dezbate moştenirea).”, precum şi:

„Faţă de aceste considerente, tribunalul constată că certificatul de moştenitor nr. 294/17.05.1990 emis de Notariatul de Stat Călăraşi a fost emis în mod legal, că la dezbaterea moştenirii defunctului DN a participat şi reclamanta IG, iar aceasta spre deosebire de fratele său DŞ  care a declarat că a acceptat moştenirea, a declarat expres că a renunţat la moştenire, renunţare ce nu poate fi apreciată decât la o renunţare prin neacceptare în termen a succesiunii (cum corect s-a menţionat în certificatul de moştenitor) şi nu o renunţare expresă având în vedere că la data dezbaterii moştenirii  trecuseră 6 luni de la deschiderea moştenirii.”

Din analiza disp. art. 430 alin. 2 NCPC rezultă că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, conferindu-se autoritate de lucru judecat considerentelor deci¬sive sau nece-sare (acele motive care constituie fundamentul hotărârii, explicaţia soluţiei adoptate prin dispozitiv), precum şi celor decizorii (acele considerente care conţin o soluţie asupra unei chestiuni liti¬gioase supuse dezbaterii în cursul procesului; legea are în vedere numai acele considerente decizorii prin care se rezolvă chestiuni litigioase pe care se sprijină soluţia cuprinsă în dispozitiv; este vorba de acele motive cu valoare decizională, care vin să tranşeze aspecte ale litigiului deduse judecăţii de aşa manieră încât rezolvarea asupra lor nu se poate regăsi în dispozitiv decât de manieră indirectă).

După cum se poate observa, considerentele deciziei civile menţionate mai sus sunt unele decisive sau necesare (care fac corp comun cu hotărârea și reprezintă sprijinul indispensabil al soluției, întrucât constituie explicația acesteia).

Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că reclamanta nu a renunţat expres la moştenirea tatălui său, ci este vorba de o renunţare prin neacceptare în termen a succesiunii.

Prin Decizia nr. XI din  5 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite (publicată în MO nr. 733 din 30 octombrie 2007), în aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, a stabilit că: beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

Faţă de precizările anterioare, cum reclamanta nu a renunţat la moştenirea tatălui său, instanţa a constatat că aceasta beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, fiind repusă în termenul de acceptarea a moştenirii prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

S-a invocat de către pârâţi în concluziile pe fond lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii de faţă, atâta timp cât nu a fost utilizată procedura specială prevăzută de HG nr. 131/1991, a contestării la comisii şi a plângerii la instanţă.

 Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 11alin. 4 şi 5 din Legea nr. 18/1991 (forma iniţială din momentul publicării) s-a stabilit competenţa comisiilor judeţene de a soluţiona contestaţiile şi de a valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile subordonate, urmând ca împotriva hotărârii comisiei judeţene, cel nemulţumit să facă plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de soluţia dată de comisia judeţeană, iar din dispoziţiile art. 28 din HG nr. 131/1991 (forma în vigoare la momentul formulării cererii) rezultă obligativitatea acestei proceduri administrativ-jurisdicţionale. 

Aceste prevederi sunt puse la dispoziţia persoanelor interesate, respectiv a foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora. 

Este adevărat că exista posibilitatea contestării de către reclamantă a modului de soluţionare a cererii în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 28 alin. 2 din HG nr. 131/1991, numai că reclamantei nu i-a fost comunicat de către comisia locală modul de soluţionare a cererii pentru a-i da posibilitatea să o conteste.

Disp. art. 28 alin 1 din norme prevăd că „După definitivarea tabelelor anexa nr. 2-20 şi aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, acestea vor fi afişate la sediul primăriei pentru luarea la cunoştinţa de cei interesaţi” (deşi alin. 2 face referire la comunicare), dar, având în vedere formularea cererii prin fratele său - în urma mandatului tacit, faptul că reclamanta locuia în altă localitate, că fratele reclamantei a semnat fişa de punere în posesie şi că, deşi a constatat că a fost menţionat singur pe aceasta, nu i-a adus la cunoştinţă reclamantei acest aspect, nu se poate reţine o culpă a reclamantei în neutilizarea acestei proceduri administrative.

Mai mult decât atât, după reconstituirea dreptului de proprietate reclamanta a beneficiat de produse agricole de pe terenul înscris în titlu, aspect confirmat de martora PN în dosarul ataşat nr. 301/249/2015 – fila 128 – vol. I), aflând de faptul că nu figurează pe titlu de-abia la data de 04.02.2015, când a intrat în posesia unei copii a acestuia emisă de OCPI Călăraşi (fila 5 din dosar), cu puţin înainte de formularea acţiunii de faţă.

Prin urmare, cum reclamanta deşi a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de urma autorul său, îndeplinind condiţiile de lege cerute în acest sens, nu a fost menţionată în titlul de proprietate, se constată că titlul contestat a fost emis cu încălcarea unor norme legale imperative, reclamanta justificând interesul în promovarea acţiunii de faţă.

Având în vedere motivul invocat, sancţiunea nulităţii absolute decurge chiar din înseşi prevederile Legii nr.18/1991, care instituie cu titlu imperativ procedura reconstituirii dreptului de proprietate, supusă printre altele condiţiei formulării unei cereri şi a întrunirii calităţii de persoană îndreptăţită, potrivit art. 8 din lege.

Instanţa a avut în vedere şi disp. art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, care consacră sancţiunea nulităţii absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea unor norme legale imperative.

Împotriva sentinţei menţionate au formulat apel, apelanţii – pârâţi DP şi DV.

în motivarea apelului au susţinut în esenţă că soluţia pronunţată în cauză este nelegală şi netemeinică întrucât reclamanta IG  e străină de succesiunea autorului DN. Astfel arată că reclamanta a renunţat expres la moştenirea defunctului autor DN, ca renunţătoare conform declaraţiei exprese dată în faţa notarului public la dezbaterea moştenirii acestuia.

Mai arată că neavând calitatea de moştenitor, reclamanta nu poate beneficia de dispoziţiile art.8 alin.2 din legea nr.18/1991 potrivit cărora vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate o au membrii cooperatori care au adus pământ în fosta Cooperativă Agricolă sau li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorilor. menţionează că în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin.1 din aceiaşi lege, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau hotărârii judecătoreşti definitive sau în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.  Mai arată că nu poate fi reţinută în cauză acordarea unui mandat tacit întrucât existenţa unui atare mandat nu a fost dovedit în cauză.

Probe: înscrisuri

În drept a invocat: art.466 şi urm. C.civ.

Intimata - reclamantă IG a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării intimata a susţinut în esenţă că hotărârea nr.1283/2016 a Tribunalului Călăraşi a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu a renunţat la moştenire, ci este străină de moştenire prin neacceptarea în termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art.700 C.civ.. Menţionează că potrivit Deciziei nr. XI/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil iar nu şi cei care au renunţat la moştenire. Mai arată că defunctul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât în nume personal cât şi pentru ea, de unde rezultă că a înţeles să se comporte şi ca mandatar al său. Precizează că justifică interes pentru a promova acţiunea având în vedere că nu i-au fost comunicate hotărârile de către Comisiile de fond funciar, iar pe de altă parte în cauză este un caz de nulitate absolută care poate fi invocată oricând de orice persoană interesată.

În drept: a invocat art.205 C.pr.civ.

Probe: înscrisuri, precum şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Tribunalul a acordat termen de judecată în data de 06.10.2017, cu citarea părţilor.

Analizând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de apel  referitor la calitatea de moştenitoare a intimatei – reclamante, tribunalul nu îl poate reţine raportat la faptul că această chestiune a intrat în autoritatea de  lucru judecat. Astfel, prin Sentinţa civilă nr.152/2016 pronunţată de Judecătoria Lehliu – Gară în dosarul nr.301/249/2015, definitivă prin Decizia nr.1283/07.12.2016 a Tribunalului Călăraşi, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că intimata – reclamantă nu a renunţat expres la moştenirea tatălui său DN, ci este vorba de o renunţare prin neacceptare în termen a moştenirii conform art.700 C.civ..

Astfel conform normelor legale referitoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea în natură a imobilului pentru care s-a formulat cererea s-a transmis către moştenitori.

Prin Decizia nr.XI/2007, Î.C.C.J. – Secţiile Unite. a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată,  beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

În consecinţă, prin cererea de reconstituire formulată în temeiul art.8 din Legea nr.18/1991 rep., intimata – reclamantă a fost repusă în termenul de acceptare întrucât ea era străină de moştenire prin neacceptare şi nu prin renunţare, conform considerentele anterioare.

Totodată, tribunalul apreciază că lipsa unei procuri scrise  la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu echivalează cu lipsa cererii.

Astfel, tribunalul având în vedere modul în care a fost formulată cererea de reconstituire de către defunctul DŞ(atât în nume propriu, cât şi în numele reclamantei I (fostă D G) în calitate de moştenitori legali ai defunctului DN (deşi exista certificatul de moştenitor nr.294/17.05.1990, în care se consemna că aceasta este străină de moştenirea defunctului DN)  precum şi atitudinea reclamantei, tribunalul reţine că a operat gestiunea de afaceri, în sensul că prin cererea formulată, DŞ a făcut un act juridic util celeilalte moştenitoare care reprezintă un act de conservare, întrucât s-a urmărit evitarea pierderii unei valori patrimoniale.

Pentru a fi în prezenţa gestiunii de afaceri , gerantul poate lucra, aşa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, în acelaşi timp în interes propriu şi în interesul altuia. În plus, ratificarea gestiunii de afaceri duce la convertirea acesteia retroactiv într-un contract de mandat. Or, intimata – reclamantă a arătat că îşi însuşeşte cererea formulată de comoştenitorul său pentru terenul din litigiu.

Ca atare, faţă de principiul indivizibilităţii moştenirii şi având în vedere atitudinea semnatarului cererii care nu a încercat excluderea acestei moştenitoare, rezultă fără echivoc că, prin demersurile făcute, a urmărit valorificarea drepturilor succesorale în cadrul Legii nr.18/1991, de către toţi moştenitorii.

Privitor la interesul reclamantei în promovarea prezentei acţiuni întrucât anterior nu a uzat de procedura specială prevăzută de art.51 din Legea nr.18/1991, tribunalul observă că apelanţi nu aduc niciun argument în susţinerea acestui motiv de apel, ci se mulţumesc doar să îl amintească.

Interesul personal în promovarea acţiunii este evident şi derivă aşa cum corect reţine prima instanţă din eliberarea titlului de proprietate doar pe numele defunctului Dumitru Ştefan, în condiţiile în care acesta a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi în numele intimatei, aceasta beneficiind de produsele agricole de pe terenul înscris în titlu, hotărârea comisiei locale  nefiind-i comunicată.

Pentru motivele expuse, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanţii – pârâţi DP ŞI DV, împotriva Sentinţei civile nr.184 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în data de 19.04.2017 în contradictoriu cu intimata – reclamantă IG, intimata – pârâtă DJ, intimata - pârâtă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR şi intimata – pârâtă COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.

Potrivit art.453 alin.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin urmare, tribunalul va obliga apelanţii – pârâţi DP şi DV în solidar la plata către intimata – reclamantă IG a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (chitanţă – fila 30).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul  declarat de apelanţii – pârâţi DP şi DV, împotriva Sentinţei civile nr.184 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în data de 19.04.2017 în contradictoriu cu intimata – reclamantă IG, intimata – pârâtă DJ, intimata - pârâtă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR şi intimata – pârâtă COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.

Obligă apelanţii – pârâţi DP şi DV în solidar la plata către intimata – reclamantă IG  a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07.12.2017.

Domenii speta

Spete similare