Persoane care ocupă fără drept un imobil. Art. 1033 Cpr civ

Nu se poate reţine că pârâtul se află în situaţia unei persoane care ocupă fără drept un imobil ce aparţine proprietarului, pentru că, în cauză există indicii suficiente în sensul că acesta împreună cu familia sa, având acordul reclamantului, a amenajat o locuinţă separată, chiar dacă pe proprietatea acestuia, cu privire la care se poate pune în discuţie existenţa unui drept de proprietate, de creanţă şi implicit a unui drept de retenţie, drepturi care nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză (art. 1033 C.pr.civ.), dat fiind regulile speciale de procedură care o guvernează. În ceea ce priveşte proprietatea asupra imobilului în discuţie există numai o prezumţie de proprietate şi nu o dovadă certă în acest sens, astfel că, în condiţiile în care procedura aleasă nu poate permite pârâtului-apelant să facă o apărare eficientă sub acest aspect, evacuarea ar constituii o măsură inechitabilă.

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000051

Dosar nr.X/284/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA - SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR.51

Şedinţa publică din data de 18.01.2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte : CC

Judecător : CC

Grefier : CC

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât CC, domiciliat în CC, împotriva sentinţei civile nr.814/18.08.2016, pronunţată de Judecătoria Pucioasa, în dosarul nr.X/283/20156 intimaţi reclamanţi fiind CC şi CC, domiciliaţi în CC, dosarul având ca obiect „evacuare”.

Dezbaterile, susţinerile şi prezenţa părţilor au avut loc şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă din data de 11.01.2017, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 18.01.2017, şi deliberând a pronunţat următoarea decizie civilă:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.814/18.08.2016 pronunţată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.X/283/2016a fost admisăacţiunea formulată de reclamanţii CC şi CC, în contradictoriu cu pârâtul CC, şi s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în CC.De asemenea, a fost obligat pârâtul  la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând 500 lei c/val. onorariului apărătorului ales și 100 lei c/val. taxei de timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinutcă potrivit

prevederilor art.1034 C.pr.civ. dispoziţiile titlului XI – Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept -  se aplică în litigiile privind evacuarea  din imobilele folosite sau ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane.

Prin ocupant în sensul prezentului articol se înţelege oricare altă persoană, alta decât proprietarul sau locatarul care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduinţa proprietarului.

Sub aspectul situaţiei de fapt instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt socrii pârâtului, părţile locuind în  CC în imobilul proprietatea reclamanţilor.

Reclamanţii au permis pârâtului să locuiască împreună cu aceştia, pârâtul arătând în acest sens că a locuit şi locuieşte împreună cu reclamanţii într-un pod pe care l-a amenajat împreună cu soţia în timpul căsătoriei, părţile având intrări separate.

Prin acţiunea care face obiectul prezentei acţiuni, reclamanţii au arătat că nu mai sunt de acord ca pârâtul să locuiască în continuare în imobilul proprietatea acestora în contextul în care acesta are o atitudine violentă fapt care generează discuţii.

Pe fondul discuţiilor intervenite între părţi reclamanţii au notificat pârâtul să elibereze imobilul, solicitare căreia pârâtul nu i-a dat curs.

Analizând probele administrate în cauză, susţinerile părţilor, precum şi dispoziţiile legale incidente, instanţa a apreciat ca fiind fondată acţiunea de evacuare pentru următoarele considerente:

Pârâtul reprezintă în sensul art.1034 alin 2 lit.eC.pr.civ. ocupant, respectiv o persoană care ocupă imobilul cu sau fără îngăduinţa proprietarului.

Atâta timp cât pârâtul nu mai are acordul proprietarului imobilului de  a locui în acest imobil nu există nici un temei legal pentru a respinge acţiunea formulată în cauză şi a permite pe această cale pârâului să locuiască în continuare în imobil.

Apărarea sa în sensul că a locuit în imobil din anul 1997 şi i-a adus acestuia îmbunătăţiri nu are relevanţă în ceea ce priveşte acţiunea în evacuare promovată de reclamanţi, atâta timp cât acesta nu face dovada vreunui drept de a locui în imobilul proprietatea reclamanţilor.

Susţinerile sale privitoare la îmbunătăţirile aduse imobilului privesc un eventual drept de creanţă şi nu au legătură cu dreptul reclamanţilor în calitate de proprietari de a dispune de dreptul acestora de proprietate în mod liber, drept care se materializează în posibilitatea de a formula inclusiv o acţiune în evacuare.

Prin urmare, instanţa a reţinut că pârâtul ocupă în acest moment imobilului reclamanţilor fără permisiunea acestora, motiv pentru care a admis  acţiunea reclamanţilor şi a dispune evacuarea pârâtului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul arătând că sentinţa civilă este nelegală şi netemeinică şi solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe cale de consecinţă respingerea ca nefondată a acţiunii reclamanţilor, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul a arătat că locuieşte împreună cu soţia sa, fiica reclamanţilor în imobilul reclamanţilor din anul 1997, alături de cei doi copii minori rezultaţi din căsătorie şi în anul 1997 reclamanţii le-a solicitat să locuiască în imobilul proprietatea acestora oferindu-le spre folosinţă etajul casei care era nelocuibil  şi la care a efectuat investiţii.

A mai arătat apelantul că o perioadă de 4 ani a plecat în străinătate  şi a trimis bani reclamanţilor care au cumpărat materiale de construcţii, iar în anul 2009 după ce s-a întors din străinătate a convenit împreună cu soţia şi cu acordul reclamanţilor să construiască în continuarea podului(etaj) încă două camere, respectiv o bucătărie şi baie şi de asemenea a mai arătat că a construit un garaj şi coteţe.

S-a mai învederat de către apelant că locuinţa sa este separată  de cea a reclamanţilor, având intrare separată, accesul făcându-se pe o scară exterioară, construită pe cheltuiala lor, astfel că reclamanţii nu au fost împiedicaţi să uzeze de atributele dreptului de proprietate şi că referitor la faptul că în imobil există o stare zgomotoasă precizează că au un în întreţinere un minor cu handicap grav care necesită strictă supraveghere.

Susţine apelantul că situaţiile prezentate de reclamanţi ca fiind motiv al evacuării nu sunt reale, ci faptul că aceştia doresc să întocmească pe numele fiului lor un act translativ de proprietate.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480 alin.2 Cod procedură civilă.

La data de 27.09.2016 intimaţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că toate afirmaţiile apelantului sunt absolut nereale şi că nu i-au solicitat să locuiască la ei, apelantul şi fiica lor fiind alungaţi de peste tot unde au locuit datorită comportamentului apelantului.

În ceea ce priveşte dreptul de creanţă arată intimaţii că acesta nu poate fi luat în discuţie deoarece apelantul nu a formulat întâmpinare şi nici cerere reconvenţională la instanţa de fond.

Intimaţii mai susţin că au formulat cerere de evacuare doar a apelantului nu şi a fiicei şi nepoţilor, având în vedere comportamentul apelantului şi arătând în continuare că sunt de acord ca fiica şi copii să locuiască în continuare în casa lor.

Solicită intimaţii a fi respinsă cererea de probatoriu cu martori ca inadmisibilă deoarece la judecata fondului nu au fost făcute cereri  de către apelant, solicitându-se în subsidiar în contraprobă proba cu 2 martori.

Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă apelată instanţa de fond a dispus admiterea acţiunii şi evacuarea pârâtului din imobilul situat în CC, apreciind că pârâtul este o persoană care ocupă imobilul fără îngăduinţa proprietarului, ceea ce impune aplicarea în cauză a prevederilor art. 1034 C.pr.civ.

Din analiza actelor dosarului, tribunalul reţine că pârâtul este ginerele reclamantului, fiind căsătorit cu fiica acestuia din anul 1997, că în timpul căsătoriei soţi au locuit la reclamant, pe proprietatea căruia însă şi-au amenajat un spaţiu de locuit distinct, cu intrare separată, în suprafaţă de 108 mp (după cum rezultă din raportul de anchetă socială, pag. 13) folosit de către pârât şi familia sa că, după căsătorie, a primit acordul reclamantului pentru amenajarea spaţiului respectiv la etajul construcţiei (s-au edificat trei camere, o bucătărie şi baie).

Deşi contestă aspectele mai sus reţinute, reclamantul-intimat nu a duce dovezi în contraprobă.

În raport de situaţia de fapt ai sus reţinută, tribunalul constată că instanţa de fond a apreciat greşit că pârâtul este un simplu ocupant al imobilului, iar faptul că a adus îmbunătăţiri acestuia este lipsit de relevanţă.

Nu se poate reţine că pârâtul se află în situaţia unei persoane care ocupă fără drept un imobil ce aparţine proprietarului, pentru că, astfel cum s-a arătat, în cauză există indicii suficiente în sensul că acesta împreună cu familia sa, având acordul reclamantului, a amenajat o locuinţă separată, chiar dacă pe proprietatea acestuia, cu privire la care se poate pune în discuţie existenţa unui drept de proprietate, de creanţă şi implicit a unui drept de retenţie, drepturi care nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, dat fiind regulile speciale de procedură care o guvernează.

Or, dispoziţiile art. 1033 C.pr.civ. vizează evacuarea din imobilele folosite, respectiv ocupate, fără drept de o persoană, condiţie neîndeplinită în cauză, când probele dosarului arată că ocuparea imobilului de către pârât se face urmare a edificării cu acordul reclamantului a locuinţei respective.

De altfel, la momentul de faţă se reţine că în ceea ce priveşte proprietatea asupra imobilului aflat în discuţie există numai o prezumţie de proprietate a reclamantului-intimat şi nu o dovadă certă în acest sens, astfel că, în condiţiile în care procedura aleasă nu poate permite pârâtului-apelant să facă o apărare eficientă sub acest aspect, evacuarea ar constituii o măsură inechitabilă, cu urmări serioase asupra pârâtului-aplenat şi chiar a familiei acestuia.

Este adevărat că probele dosarului dovedesc şi existenţa unei stări tensionate între părţi, însă pentru soluţionarea acesteia legea prevede alte posibilităţi, de care reclamantu-intimat poate uza.

Pentru considerentele ce preced, aplicând dispoziţiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul apreciază întemeiat apelul urmând să dispună admiterea acestuia.

În baza art. 453 C.pr.civ. intimaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de apelantul pârât CC, domiciliat în CC, împotriva sentinţei civile nr.814/18.08.2016, pronunţată de Judecătoria Pucioasa, în dosarul nr.X/283/20156 intimaţi reclamanţi fiind CC şi CC, domiciliaţi în CC.

Schimbă în tot sentinţa, în sensul că respinge acţiunea în evacuare.

Obligă intimaţii să plătească apelantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 18.01.2017.

Domenii speta

Spete similare