Tardivitatea cererii de revizuire; data predării cererii la oficiul poştal.

Tardivitatea cererii de revizuire; data predării cererii la oficiul poştal. Potrivit art.104 Cod procedură civilă actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui. Acest text de lege impune, aşadar, condiţia necesară şi obligatorie a predării actului procedural, reprezentat de cererea de revizuire, recomandat, la oficiul poştal, înainte de împlinirea termenului de revizuire.

Domeniu – drept procesual civil

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie - Dosar nr. 1420/2/2017 - Decizia civilă nr. 150/16.03.2017)

Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 38511/299/2013, contestatoarea SC E. SRL, în contradictoriu cu intimații SC C.R.M. SRL, SC A.P.S.R. SRL, a formulat contestație la executare, solicitând instanței să dispună:în principal desființarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 712/2011 SCPEJ D.C. și D.A.C., ca efect al admiterii excepției perimării executării silite;în subsidiar, anularea somației nr. 712/12.09.2013 și a actelor de executare subsecvente întocmite în dosarul de executare nr. 712/2011 SCPEJ D.C. și D.A.C., reducerea cuantumului cheltuielilor de executare silită aferente dosarului de executare sus-menționat;suspendarea executării silite în dosarul nr. 712/2011 SCPEJ D.C. și D.A.C., până la soluționarea contestației; obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 4837/20.03.2014 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti s-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea SC E. SRL, în contradictoriu cu intimații SC C.R.M. SRL, SC A.P.S.R. SRL.

Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs  contestatoarea SC E. SRL.

Prin decizia civilă nr.1718/R/29.09.2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a admis recursul formulat de recurenta-contestatoare SC E. SRL; a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a admis contestaţia şi a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului nr.712/2011 al SCPEJ D.C. și D.A.C.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC T.P.C. SRL, solicitând anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită şi rejudecând recursul, să se dispună respingerea acestuia cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr.4837/20.03.2014 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, întrucât decizia civilă nr.1718/R/29.09.2015 este potrivnică deciziei civile nr.4464/19.12.2014 a Tribunalului Bucureşti.

În motivare, revizuienta a invocat dispoziţiile art.322 pct.7 C.proc.civ.

S-a susţinut că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă în mod grav efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr.4464/19.12.2014 pronunţată de Tribunal Bucureşti, care a reţinut în esenţă că nu s-a perimat executarea silită împotriva debitoarei E. SRL Suceava, pornită de creditorii C.R.M. SRL, SC A.P.S.R. SRL, prin intermediul executorilor SCPEJ P.A.C.

Tot prin decizia civilă nr.4464/19.12.2014, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că, creditorul nu a dovedit lipsă de stăruinţă în executarea creanţei sale, ci atâta timp cât debitorul si-a executat obligaţiile asumate prin plăţile efectuate în perioada cuprinsă între 16.05.2012 şi 6.06.2013 a înţeles să suspende executarea silită, aşa cum de altfel a înţeles să reia procedura de executare silită.

La fila 6 a deciziei sus menţionate, Tribunalul a hotărât cu putere de lucru judecat că acest angajament de plată din 16.05.2012 a fost comunicat executorului judecătoresc la data de 17.05.2012, aşa cum rezultă din rezoluţia acestuia iar cu începere din 16.05.2012 au fost efectuate plăţi.

În schimb, prin decizia civilă nr.1718R/29.09.2015, în acelaşi context faptic şi juridic, s-a constatat cu încălcarea puterii de lucru judecat, faptul că, creditorii C.R.M SRL, SC A.P.S.R. SRL au dat dovadă de pasivitate în ceea ce priveşte executarea silită a debitorului E. SRL SUCEAVA şi că documentul angajament de plată din 16.05.2012, comunicat executorului judecătoresc SCPEJ P.A.C., la data de 17.05.2012, nu are efect întreruptiv fată de termenul de perimare a executării silite.

Practic, aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, a apreciat diametral opus în ceea ce priveşte excepţia de perimare.

Astfel, deşi ipotezele celor două dosare erau identice, soluţiile au fost diametral opuse, deşi litigiile se purtau între aceleaşi părţi,

Intimata SC E. SRL a formulat întâmpinare, solicitând în principal, admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind tardiv introdusă; într-un prim subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii determinate de calitatea pe care revizuenta a avut-o în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă; într-un al doilea subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii determinate de natura hotărârii judecătoreşti atacate, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă; într-un al treilea subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că cererea de revizuire este vădit tardivă, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. l teza a ll-a C.proc.civ., fiind formulată la mai mult de 1 an şi 4 luni de la pronunţarea deciziei atacate.

În speţă, hotărârile între care revizuenta pretinde că s-a ivit contrarietatea sunt, ambele, pronunţate în calea de atac a recursului. Aceasta este ipoteza art. 322 pct. 7 alin. (2) C.proc.civ., care prevede aplicabilitatea cazului de revizuire şi „în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de Instanţe de recurs".

Pentru această ipoteză, art.324 alin.(1) pct.1 teza a ll-a instituie un termen de revizuire de o lună, care începe să curgă de la pronunţarea hotărârii atacate.

În speţă, termenul a început să curgă în 29.09.2015, data pronunţării deciziei nr.1718R a Tribunalului Bucureşti. Termenul de revizuire s-a împlinit, deci, în data de 29.10.2015.

În concluzie, cererea de revizuire înregistrată în luna februarie 2017 este manifest tardivă şi trebuie respinsă pentru acest motiv.

S-a arătat că excepţia inadmisibilităţii este determinată de calitatea de intervenientă accesorie pe care revizuenta a avut-o în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

După cum rezultă din  însăşi decizia nr. 1718R/29.09.2015  a Tribunalului Bucureşti, revizuienta T.P.C. SRL a avut, în acel dosar, calitatea de intervenientă accesorie în favoarea creditoarei C.R.M. (intimată în contestaţia la executare).

Or, calitatea de intervenient accesoriu atrage întotdeauna o poziţie procesuală subordonată poziţiei părţii în favoarea căreia se intervine.

 Aşa fiind, calea extraordinară de atac exercitată de către intervenientul accesoriu, fără a fi fost exercitată de către însăşi partea pentru care s-a intervenit, este inadmisibilă.

Art. 56 C. proc. civ. prevede expres această soluţie în cazul apelului şi al recursului exercitat de către intervenientul accesoriu. Cu toate acestea, soluţia trebuie să fie identică în cazul revizuirii, cu atât mai mult cu cât aceasta este o cale extraordinară de atac, întocmai ca şi recursul, şi

alternativă cu acesta din urmă. Întrucât recursul şi revizuirea sunt complementare şi pot fi exercitate concomitent, o soluţie contrară ar permite unui intervenient accesoriu (cel puţin pentru anumite motive ale căii de atac) să eludeze sancţiunea prevăzută de art.56 C.proc.civ. exercitând

nu recursul, ci revizuirea, la care norma nu se referă expres.

Pe de altă parte, independent de art. 56 C.proc.civ., soluţia rezultă cu claritate din art. 49 alin. (3) C.proc.civ., care defineşte poziţia procesuală a intervenientului accesoriu. Astfel, acesta nu are alt rol procesual decât de a sprijini apărarea părţii în favoarea căreia se intervine. Ca atare, intervenientul accesoriu nu poate face, singur, un act procesual de dispoziţie, astfel cum este exercitarea unei cai de atac, fie aceasta ordinară sau extraordinară. Pentru aceste motive, intimata a arătat că această cale extraordinară de atac a revizuirii, exercitată în prezenta cauză de către intervenientul accesoriu, acţionând singur, este inadmisibilă.

Potrivit art.322 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate în recurs se poate cere dacă aceasta „evoca fondul".

Prin decizia nr. 1718R/29.09.2015, sentinţa atacată în acel dosar a fost modificată în urma admiterii  recursului.  Din considerentele deciziei  (pp. 12-13),  rezultă  neechivoc că  motivul admiterii recursului şi al modificării hotărârii a fost exclusiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale privitoare la perimarea executării silite.

Intimata a subliniat că, în considerentele deciziei nr.1718R/29.09.2015, nu există nicio reevaluare a situaţiei de fapt şi nicio interpretare a vreunui nou mijloc de probă administrat în recurs.

În concluzie, s-a susţinut că decizia nr.1718R/29.09.2015 nu este o hotărâre pronunţată în recurs şi prin care se evocă fondul cauzei şi, în consecinţă, nu poate, de plano, să constituie obiectul revizuirii. Prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă pentru acest motiv.

Cererea de revizuire, motivată de către revizuientă prin raportare la art.322 alin.(1) pct.7 C.proc. civ., este manifest neîntemeiată pentru cel puţin două motive.

Astfel, s-a susţinut că nu există tripla identitate de elemente între procesele în care s-au pronunţat cele două hotărâri, astfel încât nu există premisa pentru ca, prin hotărârea atacată, să se fi încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Or, numai în cazul unei asemenea încălcări este incident motivul de revizuire invocat în cauză.

Astfel,s-a arătat că nu există identitate de părţi, respectiv că în primul dosar, au existat două părţi care nu au participat în al doilea dosar (MGA T.C. şi E.I.), după cum şi în cel de-al doilea dosar a existat un participant - revizuienta din prezentul dosar - care nu a fost parte în prima cauză; împrejurarea că unul dintre subiectele care nu a participat în ambele procese este însăşi revizuientă subliniază caracterul neîntemeiat al cererii. Revizuienta nu este îndreptăţită să se prevaleze în niciun fel de puterea de lucru judecat a primei decizii, pronunţată într-un proces în care nu a participat. Ea nu are, deci, nici posibilitatea de a critica decizia nr. 1718R/29. 09.2015, singura pronunţată într-un dosar în care a fost parte şi singura a cărei putere de lucru judecat îşi extinde efectele asupra revizuientei.

S-a mai susţinut că nu există identitate de obiect, fiecare cauză a avut ca obiect contestaţia îndreptată împotriva unei proceduri diferite de executare silită: cea care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 712/2011 (decizia atacată), respectiv cea care a făcut obiectul dosarului nr.713/2011 (decizia nr. 4464R/19.12.2014).

În fine, s-a arătat că nu există identitate de cauză, înţeleasă ca situaţie de fapt (şi calificarea sa juridică) pe care s-au întemeiat contestaţiile,  fiecare contestaţie a rezultat din întocmirea de acte de executare diferite, în proceduri de executare diferite, o dovadă clară în acest sens fiind însăşi

prezenţa,  în  dosarul  nr.1193/303/2014,  a  primului  adjudecatar  (E.I. SRL). Prima contestaţie a fost motivată inclusiv prin motive specifice de nelegalitate a adjudecării imobilului (din sectorul 6) de către acest prim adjudecatar, această împrejurare de fapt şi motivele de drept

corespunzătoare fiind fără legătură cu a doua contestaţie.

În al doilea rând, s-a arătat că dincolo de neîntrunirea premisei unei contrarietăţi între decizii, reiese din chiar  conţinutul acestora  că  nu  există  o  contrarietate nici măcar în aparenţă.

În speţă, este cert că dispozitivele celor două decizii nu prezintă nicio contrarietate, cel puţin pentru faptul că soluţionează căi de atac privitoare la contestaţii la executare având ca obiect proceduri de executare diferite.

În ce priveşte excepţia tardivităţii, cererii de revizuire, Curtea constată următoarele:

La data de 20.02.2017, revizuienta SC T.P.C. SRL a învestit prezenta instanţă cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr.1718/R/29.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr.38511/299/2013, întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.7 C.proc.civ. şi motivată pe considerentul că aceasta este potrivnică deciziei civile nr.4464/19.12.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr.1193/303/2014, susţinându-se că prin cea de-a doua decizie se încalcă în mod grav efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la ceea ce s-a statuat în cursul litigiului finalizat prin decizia nr.4464/2014 sus-enunţată.

Curtea are în vedere că, potrivit dispoz.art.322 pct.7 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Art.324 Cod procedură civilă, care cuprinde dispoziţii referitoare la termenul de revizuire, dispune că termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, potrivit celor cuprinse la pct. 1: „în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri”.

În speţa de faţă, Curtea reţine că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de către o instanţă de recurs, cum, de altfel, şi prima hotărâre în raport de care se susţine contrarietatea, a fost pronunţată tot de o instanţă de recurs, astfel că este aplicabilă cea de-a doua teză din articolul invocat mai sus, ceea ce presupune luarea în considerare a datei pronunţării acestei ultime hotărâri a cărei revizuire se solicită.

Cum decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 29.09.2015, făcând aplicarea art.324 alin.1 pct.1 teza II C.proc.civ. cu referire la art.101 alin.3 C.proc.civ., Curtea constată că termenul de revizuire s-a împlinit pentru revizuientă la data de 29.10.2015.

Curtea reţine că potrivit art.104 Cod procedură civilă actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui. Acest text de lege impune, aşadar, condiţia necesară şi obligatorie a predării actului procedural, reprezentat de cererea de revizuire, recomandat, la oficiul poştal, înainte de împlinirea termenului de revizuire.

Curtea constată că în prezenta cauză această condiţie nu este îndeplinită de către revizuientă, întrucât plicul ataşat cererii de revizuire poartă data de predare la poştă 20.02.2017, această dată fiind ulterioară datei la care s-a împlinit termenul pentru depunerea cererii de revizuire.

Ca urmare, în raport de consideraţiile expuse mai sus, având în vedere că cererea de revizuire a fost depusă la data de 20.02.2017, după împlinirea termenului de revizuire, iar revizuienta nu a invocat şi nici nu a dovedit că s-ar fi aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să formuleze revizuirea în termenul prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 teza II Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi să respingă cererea de revizuire ca tardiv introdusă, sancţiune ce nu mai face necesară analizarea celorlalte excepţii invocate prin întâmpinare, respectiv susţineri pe fondul cererii de revizuire.

Domenii speta

Spete similare