Solicitare recalculare pensie. Obligativitatea existenţei unor sporuri sau stagii nefructificate în decizia iniţială în vederea recalculării pensiei.

Din prevederile art. 76 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2001 rezultă că veniturile avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă, fie din adeverinţele eliberate de angajator.

Prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea prevederilor art.2 lit. e) şi art.164 al.(2) şi (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct.V din Anexa la O.U.G.nr.4/2005, că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Nu are relevanţă dacă anumite venituri sau sporuri au avut caracter permanent, ci dacă s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale şi pentru acestea.

Art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interesul legii nr. 19/2012

Art. 76 din H.G. nr. 257/2001

Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011

Prin cererea înregistrată sub nr.[...]/118/2016 pe rolul Tribunalului Constan?a, reclamantul [...] a solicitat instan?ei, în contradictoriu cu pârâta Casa Jude?eană de Pensii Constan?a, să se procedeze la recalcularea pensiei de asigurări sociale de care beneficiază, prin emiterea unei noi decizii care să fructifice veniturile brute din adeverin?ele nr.[...]/17.12.2012 ?i nr.[...]/17.12.2012 emise de SC [...] SA ?i plata diferen?elor de drepturi de pensie de la data de 01.10.2016 ?i până la data emiterii noii decizii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este pensionar în baza deciziei nr. [...] din 12.11.1997 privind acordarea pensiei pentru munca depusă ?i limită de vârstă, iar ulterior a ob?inut înscrisuri noi reprezentate de adeverin?ele nr. [...]/17.12.2012 ?i nr. [...]/17.12.2012 emise de SC [...] SA, care dovedesc veniturile brute ob?inute în perioadele men?ionate în acestea ?i aferent cărora au fost re?inute ?i plătite contribu?iile aferente către bugetul asigurărilor sociale ?i pentru pensia suplimentară. Ca urmare a acestei situa?ii, a formulat cerere de recalculare a pensiei înregistrată sub nr. …/28.09.2016, iar prin adresa nr. [...]/28.09.2016 pârâta i-a comunicat refuzul de a fructifica veniturile brute înscrise în aceste adeverin?e.

A mai sus?inut reclamantul că, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. 3 ?i 5 din Legea nr. 263/2010, art.4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005 ?i art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, pârâta nu este îndreptă?ită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului de către angajator, responsabilitatea în acest sens apar?inând angajatorului, ca ?i responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverin?ele eliberate.

În spe?ă, nu poate fi neglijat principiul contributivită?ii reglementat de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, potrivit cu care la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribu?ia de asigurări sociale, înregistrate în carnetele de muncă sau în adeverin?ele eliberate de unită?i.

În drept, a invocat disp. art. 107, 149, 153 din Legea nr. 263/2010, decizia Cur?ii Constitu?ionale nr. 736/24.12.2006, deciziile ÎCCJ nr. 19/2012 ?i nr. 19/2011 pronun?ate în recurs în interesul legii.

Pârâta nu a depus întâmpinare, dar a formulat note scrise prin care ?i-a men?inut pozi?ia expusă în adresa nr.[...]/28.09.2016, arătând că reclamantul a mai formulat o cerere de recalculare în anul 2013, în baza aceloraşi adeverinţe.

Cererea a fost respinsă, fiind emisă decizia nr. [...]/02.12.2013, pe care reclamantul a contestat-o iniţial, apoi a renunţat la contestaţie.

Prin urmare, nu mai are dreptul de a cere recalcularea, fiind o decădere din drepturi. Simpla informa?ie că salariatul a beneficiat de plata unui anumit venit nu este suficientă pentru a considera că acest venit a constituit în întregime baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, chiar dacă această contribuţie se plătea de către angajator asupra fondului de salarii.

Pentru a se asigura respectarea principiului contributivită?ii, mai ales dacă veniturile brute sau totale reprezintă valori al căror conţinut nu este explicat în detaliu în cuprinsul adeverin?ei, este necesar ca în aceasta să se indice fie că asupra tuturor sumelor men?ionate în cuprinsul lor s-au calculat ?i s-au plătit contribu?ii de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat ?i s-au virat aceste contribu?ii. Pentru sumele contributive care influen?ează mărimea drepturilor de pensie, legiuitorul re?ine o altă condi?ie, ?i anume aceea a contribu?iei individuale a pensiei suplimentare, potrivit art.64 alin.1 din Legea nr.3/1977 astfel cum a fost reformulată prin Legea 49/1992 coroborat cu art.165 alin.3 din Legea 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 31 ianuarie 2017, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de reclamantul  [...] în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi a obligat pârâta să emită decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu fructificarea datelor din adeverinţele nr.[...]-[...]/17.12.2012 emise de SC [...] SA, începând cu data de 01.10.2016, precum şi la plata diferenţelor de drepturi începând cu data de 01.10.2016, la zi. Totodată, tribunalul a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

 Din adeverin?ele nr.[...] – [...]/17.12.2012 eliberate de SC [...] SA, rezultă că reclamantul a fost salariat al acestei unită?i în func?iile de marinar, motorist ofi?er 3 mecanic ?i motorist ?i că în perioada 11.05.1976 - 01.10.1997 a realizat veniturile brute men?ionate, specificându-se faptul că în perioada lucrată unitatea a re?inut ?i virat CAS ?i pensie suplimentară conform legisla?iei, precum ?i faptul că datele au fost extrase din statele de plată existente în arhiva unită?ii. În adeverin?a nr. [...] se precizează chiar în mod expres care a fost cuantumul contribu?iei virate pentru pensia suplimentară.

Potrivit dispoziţiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor ?i/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.

Faptul că reclamantul a mai formulat o cerere de recalculare în baza acelora?i adeverin?e în anul 2013, cerere ce a fost respinsă, dar care nu a fost supusă controlului instan?ei judecătore?ti, nu înseamnă că el a pierdut dreptul de a formula o nouă cerere de recalculare, întrucât pe de o parte, legea nu con?ine o astfel de interdic?ie, iar pe de altă parte, drepturile de pensie nu îi sunt acordate ?inând cont de data cererii anterioare, refuzată de pârâtă ?i necontestată în instan?ă, ci începând cu luna imediat următoare formulării noii cereri care face obiectul dosarului de fa?ă.

Dispoziţiile art. 96 alin. 2 din lege prevăd că „punctajul lunar se calculează prin raportarea câ?tigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribu?iei de asigurări sociale, la câ?tigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Na?ional de Statistică”.

În ceea ce prive?te determinarea punctajelor lunare pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art. 165 alin. 1 ?i 2 prevede că se utilizează: a). salariile brute, până la data de 1 iulie 1977, b). salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, c). salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991, iar în afară de acestea se au în vedere ?i sporurile cu caracter permanent care, după data de 1.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legisla?iei anterioare ?i care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverin?e eliberate de unită?i, conform legisla?iei în vigoare.

În adeverin?ă este men?ionat în mod expres că în perioada lucrată unitatea a re?inut ?i virat CAS ?i pensie suplimentară.

În perioada în discu?ie, 1976 - 1997, sistemul asigurărilor de stat a fost guvernat de dispozi?iile din Legea nr. 3/1950 (Codul muncii), Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat (în vigoare până la 01.04.2001) ?i Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităţilor de stat.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, unită?ile socialiste de stat, organiza?iile cooperatiste, alte organiza?ii ob?te?ti, orice alte persoane juridice, precum ?i persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribu?ie de 15% asupra câ?tigului brut realizat de personalul lor salariat.

Legea nr. 1/1977 a reglementat impozitul pe fondul total de atribuire, care potrivit art.12 din aceea?i lege înglobează retribu?iile tarifare, indemniza?iile, premiile, precum ?i orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca depusă, iar la acest fond se aplică cotele de asigurări sociale de stat, potrivit art.28 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 2 lit.c) din Legea nr.263/2010, sistemul public de pensii se organizează ?i func?ionează având ca principiu de bază principiul contributivită?ii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie se constituie pe baza contribu?iilor datorate de persoanele fizice ?i juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribu?iilor sociale plătite, constituind stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigura?ii datorează ?i/sau plătesc contribu?ii de asigurări sociale în sistemul public de pensii, potrivit art.19 din aceea?i lege.

În acest sens, prin decizia ÎCCJ nr. 19/2012 pronun?ată în recurs în interesul legii s-a statuat că principalul element obiectiv, apt să conducă la o justă ?i legală stabilire ?i reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, îl reprezintă contribu?iile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea ?i reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile ?i alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul /angajatul a plătit contribu?ia pentru asigurările sociale de stat.

De altfel, ?i instan?a de contencios european (Curtea europeană a drepturilor omului) a stabilit în mod constant în jurispruden?a sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribu?iilor de asigurări sociale plătite, constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr. 2 al Conven?iei pentru apărarea drepturilor omului ?i libertă?ilor fundamentale (Hotărârea în Cauza Gaygusuz contra Austriei din 16 septembrie 1996).

În ceea ce prive?te realitatea ?i corectitudinea datelor înscrise în adeverin?a nr. …/13.01.2015 în discu?ie, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art.125 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, norme aprobate prin HG nr. 257/2011, prevăd că „angajatorii sau orice al?i de?inători de arhive sunt direct răspunzători, în condi?iile legii, de legalitatea, exactitatea ?i corectitudinea datelor, elementelor ?i informa?iilor pe care le înscriu, în baza documentelor de?inute, în adeverin?ele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie”.

A?adar, responsabilitatea datelor înscrise în adeverin?ă revine angajatorului, fiind nefondat refuzul pârâtei de a fructifica men?iunile respective, mai ales că în cauză sunt inserate documentele verificabile în baza cărora au fost emise (state de plată din arhiva unită?ii). Solu?ia contrară ar determina încălcarea principiului contributivită?ii ?i ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost dispus.

Pentru considerentele de fapt ?i de drept expuse, tribunalul a admis cererea, obligând  pârâta să emită decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu fructificarea datelor din adeverinţele nr. [...]-[...]/17.12.2012 emise de SC [...] SA, începând cu data de 01.10.2016, precum şi la plata diferenţelor de drepturi începând cu data de 01.10.2016, la zi.

Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă pârâta aflată în culpă procesuală a fost obligată către reclamant la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva sentinţei civile nr. 179 din 31 ianuarie 2017 a Tribunalul Constanţa, în termen legal, a declarat apel pârâta  Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, care a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: 

În mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, obligând pârâta să emită decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu fructificarea datelor din adeverinţele nr. [...] - [...]/17.12,2012 emise de SC [...] SA, începând cu data de 01.10.2016, precum şi la plata diferenţelor de drepturi începând cu data de 01.10.2016, la zi.

Cererea de chemare în judecată este nefondată faţă de art. 107 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care prevede că:

„(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii.

(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.

Or, reclamantul a depus cerere de recalculare la sediul casei de pensii la care a anexat aceleaşi adeverinţe care au stat la baza emiterii deciziei nr. [...]/02.12.2013 şi  nicidecum o altă adeverinţă care să conducă la modificarea punctajului.

Pentru calculul punctajului mediu anual au fost respectate dispoziţiile art. 165 din Legea nr.263/2010, conform căruia:

„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.

Mai mult, nu sunt întrunite nici exigenţele art. 127 alin.(1) din H.G. nr. 257/2011 care prevăd că: „sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15”.

Simpla informaţie că salariatul a beneficiat de plata unui anumit venit nu este suficientă pentru a considera că acest venit a constituit în întregime baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, chiar dacă această contribuţie se plătea de către angajator asupra fondului de salarii. Pentru a se asigura respectarea principiului contributivită?ii, mai ales dacă veniturile brute sau totale reprezintă valori al căror conţinut nu este explicat în detaliu în cuprinsul adeverinţei, este necesar ca în aceasta să se indice fie că asupra tuturor sumelor menţionate  în cuprinsul lor s-au calculat ?i s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat ?i s-au virat aceste contribuţii.

Prin urmare, se impune ca angajatorul să menţioneze în mod expres dacă pentru salariul brut realizat înscris în adeverinţă, angajatului i s-a reţinut contribuţia de 2% şi 3% prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi (3) Cod procedură civilă: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Apreciază apelanta pârâtă că instanţa de fond a acordat reclamantului cheltuielile de judecată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi nu s-a raportat la valoarea pricinii şi la munca întreprinsă de avocat.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. …/28.06.2016 la Casa Teritorială de Pensii Constanţa, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverinţelor nr. [...]-[...]/17.12.2012 eliberate de S.C. [...] S.A.

Prin adresa nr. [...]/28.09.2016 pârâta i-a răspuns reclamantului că veniturile brute nu pot fi valorificate întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 şi nu pot fi considerate sporuri cu caracter permanent în înţelesul anexei nr. 15 din H.G. nr. 257/2011. Pensia poate fi recalculată numai în condiţiile existenţei unor sporuri sau stagii nefructificate în decizia iniţială.

Potrivit art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.

Nu are relevanţă faptul că reclamantul a mai formulat anterior o cerere de recalculare a pensiei în baza aceloraşi adeverinţe, întrucât pârâta a refuzat valorificarea acestor venituri, iar potrivit textului de lege invocat mai sus, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

Reclamantul poate formula o nouă cerere de recalculare întrucât textul de lege nu prevede o astfel de interdicţie, iar drepturile de pensie recalculate îi sunt acordate începând cu luna următoare formulării noii cererii.

Potrivit principiului contributivităţii reglementat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuţia asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidenţiate în adeverinţele eliberate de unităţile la care asiguratul şi-a desfăşurat activitatea.

Din prevederile art. 76 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2001 rezultă că veniturile avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă, fie din adeverinţele eliberate de angajator.

Prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea prevederilor art.2 lit. e) şi art.164 al.(2) şi (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct.V din Anexa la O.U.G.nr.4/2005, că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În motivarea acestei decizii instanţa supremă a reţinut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Prin urmare, nu are relevanţă dacă anumite venituri sau sporuri au avut caracter permanent, ci dacă s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale şi pentru acestea.

Din adeverinţele nr. [...]-[...]/17.12.2012 emise S.C. [...] S.A. şi adresa nr. …/27.04.2017 înaintată Curţii de Apel Constanţa la solicitarea acesteia rezultă că salariile brute menţionate în adeverinţe au intrat în fondul de salarii pentru care angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale în procent de 15%, respectiv 20%. Pentru perioada cuprinsă în adeverinţe angajatorul a plătit o contribuţie pentru asigurările sociale de stat, asupra câştigului brut realizat de personalul salariat conform Decretului nr. 389/1972, modificat şi completat prin H.G. nr. 1109/1990, Legea nr. 49/1992 şi O.U.G. nr. 2/1999.

Deşi Legea nr. 19/2000 a fost abrogată, Legea nr. 263/2010 a preluat identic dispoziţiile art. 2 lit. e) şi art.164 alin. (2) şi (3) din Legea nr.19/2000, prin urmare se impune aceeaşi interpretare a acestor dispoziţii legale, pentru aceleaşi aspecte de principiu.

În conformitate cu prevederile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 regula este că punctajul lunar se calculează prin împărţirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă.

Prevederile art. 165 din acelaşi act normativ urmăresc facilizarea colectării datelor pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 - 31.12.1990 în carnetul de muncă se atestă venitul brut.

Acesta nu exclude, însă, posibilitatea ca, în situaţia în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calcului. Nu se  poate reţine că prin folosirea venitului brut în formula de calcul a punctajului lunar s-ar dubla anumite venituri întrucât în acest caz se foloseşte doar venitul brut, fără a mai fi adăugate sporurile.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în cuantum de 800 lei la care a fost obligată pârâta către reclamant la fondul cauzei, Curtea a apreciat că acestea nu sunt excesiv de mari raportat la complexitatea cauzei şi munca îndeplinită de avocat, pentru a se impune reducerea lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, Curtea a solicitat apelantei să plătească intimatului  suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel, respectiv onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare