Solicitare anulare hotărâre emisă de colegiul de conducere al tribunalului. Critici privind modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a tribunalului. Greşita aplicare a normelor de drept material. Producere efecte act admin.

În practică s-a cristalizat opinia potrivit cu care, dacă instanţa nu consemnează expres că se declară competentă, dar trece la judecarea cauzei, interpretarea este că aceasta s-a considerat competentă general, material şi teritorial, consemnarea acestui fapt fiind o formalitate.

Scopul pentru care a fost instituită această normă este evitarea tergiversării cauzei, aşa cum se întâmpla în reglementări mai vechi când instanţa îşi constată necompetenţa după mai multe termene de judecată, şi nu obţinerea nulităţii unei hotărâri în cazul în care instanţa, competentă fiind, nu consemnează expres această competenţă.

Cu privire la „circuitul civil”, menţionat în Legea nr. 554/2004, actul administrativ îşi produce efectele din momentul comunicării, devenind irevocabil (în sensul de lipsă a posibilităţii de a fi revocat) fără posibilitatea de a i se pune capăt prin manifestarea de voinţă contrară a emitentului. De la data comunicării se naşte dreptul persoanei căreia îi este adresat de a contesta respectivul act şi de a-l folosi în raporturile cu terţii, neavând relevanţă faptul că acel act a fost sau nu efectiv utilizat.

În speţa de faţă actul ce a fost revocat prin hotărârea ce face obiectul prezentei acţiuni a şi fost avut în vedere de către instanţa de judecată sesizată cu cereri de abţinere, aceasta interpretând valabilitatea sa în raport de existenţa unei decizii ulterioare de revocare.

Ca urmare a aplicării greşite de către prima instanţă a normelor de drept material, şi anume a art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 26/2015 a fost anulată.

Art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă

Art. 488 punctul 5 Cod procedură civilă

Art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004

Art. 1324 din Codul civil

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamanta – judecător [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâtul COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI [...], compus din Preşedinte – judecător [...] şi judecătorii [...], [...], [...], [...], [...] – în calitate de membri ai Colegiului de conducere, ca în baza probelor administrate să se dispună ANULAREA HOTĂRÂRII nr. 26/14.12.2015, cu obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată s-au susţinut următoarele:

Cererea de revocare a fost motivată pe faptul că nu se impunea convocarea Colegiului de conducere întrucât  nu a fost declarat expres conflictul de interese; că s-a impus judecătorilor o soluţie în cererile viitoare de abţinere/recuzare; că există neconcordanţe între ceea ce s-a susţinut şi ceea ce s-a consemnat.

Din aceste motive a fost analizat doar primul şi s-a dispus revocarea hotărârii nr. 21 din 30.10.2015.

Se apreciază că hotărârea atacată este nelegală întrucât:

- premisa de la care s-a plecat atunci când a fost sesizat Colegiul de Conducere pentru a analiza împrejurările în care se regăseşte reclamanta şi dacă acestea pot fi asimilate unui conflict de interese este una legală, respectiv existenţa obligaţiei acesteia  de a-şi declara conflictul de interese;

- discuţiile purtate pentru pronunţarea hotărârii revocate  nu au fost în legătură cu posibilitatea convocării colegiului de conducere ci au privit fondul cererii, astfel că posibilitatea de convocare a Colegiului nu putea fi analizată cu prilejul revocării;

- cei cinci membri ai colegiului de conducere semnatari ai cererii de revocare nu aveau interes să solicite revocarea.

Reclamanta a formulat la 04.05.2016 cerere de completare a acţiunii prin care a invocat şi următorul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate:

- lipsa cvorumului legal din perspectiva imposibilităţii de a participa la adoptarea hotărârii de revocare a membrilor Colegiului de Conducere care erau şi semnatari ai cererii de revocare.

A solicitat totodată suspendarea executării hotărârii de revocare a hotărârii nr. 21/2015 a Colegiului de Conducere şi, în subsidiar, în cazul în care va fi respinsă cererea principală, obligarea pârâtului să soluţioneze cererea înregistrată cu nr. 5694/29.10.2015.

La data de 17.06.2016 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Tribunalului [...].

Pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei de interes, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanelor fizice.

Prin sentinţa civilă nr. 880/01.07.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-au dispus următoarele:

S-au respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a  pârâţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...].

S-a respins cererea formulată de reclamanta [...]în contradictoriu cu pârâţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], ca fiind îndreptată împotriva unor persoane ce cu au calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-au respins cererea  principală formulată de reclamanta [...] [...] în contradictoriu cu pârâtul COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI [...]  prin PREŞEDINTE [...] şi  cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 26/14.12.2015.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii ca urmare a faptului că cererea a fost introdusă de o persoana lipsită de calitate procesuală activă, invocată de pârâtă pe calea de întâmpinării la cererea  completatoare a  acţiunii introductive :

Din cererea de completare a acţiunii principale reclamanta a invocat, pe lângă motivele de nelegalitate iniţiale, şi aspectul legat de conflictul de interese în care cei trei semnatari ai cererii de revocare s–ar fi aflat la momentul adoptării Hotărârii nr 26/14.12.2016

S-a  apreciat  că reclamanta are  calitate procesuală activă întrucât calitatea este dată de dreptul  persoanei vătămate prin actul administrativ a cărui anulare se solicită să poată proceda la concursul forţei statului prin instanţa de judecată şi de a apăra interesul legitim apreciat ca fiind justificat  printr-un alt act administrativ  anulat pe cale administrativă.

2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes  invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare:

Interesul este una dintre condiţiile fundamentale ale exercitării acţiunii civile şi poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin formularea acţiunii, situaţie în care se regăseşte şi reclamanta.

3. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor persoane fizice, membrii ai  Colegiului de Conducere al Tribunalului [...]:

S-a reţinut că în cauză emitentul  actului administrativ a cărui anulare se solicită este Colegiul de Conducere al Tribunalului [...]  şi nu membrii  componenţi  ai acestui organ colectiv.

4. Cererea de suspendare a efectelor hotărârii nr 26/14.12.2015 :

Instanţa a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5. Fondul cauzei:

Cauza a fost generată de sesizarea Colegiului de conducere al Tribunalului [...] în temeiul art. 5 alin. 2 din legea 303/2004, prima instanţă reţinând că solicitarea reclamantei viza acţiuni viitoare bazate pe aspecte de incompatibilitate cauzate de conflictul de interese în care s-ar afla şi nu de aspecte de altă natură privind situaţia individuală sau colegială.

Din  cuprinsul discuţiilor consemnate în  procesul – verbal  al  şedinţei din 30.10.2015 rezidă faptul că doar parţial membrii colegiului de conducere – 4 din cei 7 membri - au apreciat că „dacă aparent există un conflict de interese, nu este de natură a afecta imparţialitatea doamnei judecător …, ceilalţi 3 membri având o poziţie diametral opusă, în sensul că unul a apreciat că există un conflict de interese, al doilea s-a abţinut, iar al treilea a apreciat că solicitarea a fost  formulată tardiv.

Cu un cvorum  de 50% + 1 a fost adoptată Hotărârea nr. 21/30.10.2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului [...] ce statua scriptic faptul că reclamantei,  raportat la situaţia soţului şi a raporturilor  contractuale derulate de acesta cu autorităţile publice  locale, prin soluţionarea  cauzelor în care  părţi sunt autorităţi publice cu care acesta are raporturi contractuale /conflictuale, nu îi este afectată imparţialitatea.

În acest context, la data de 14.12.2015 , judecătorii [...] , [...], [...], [...] şi [...] au solicitat revocarea Hotărârii nr. 21/30.10.2015, arătând în esenţă că dispoziţiile art. 5 alin 2 din Legea nr.303/2004 nu impuneau convocarea Colegiului; că prin hotărârea adoptată se impune adoptarea unei anume soluţii în cauzele în care se formulează cereri de abţinere de către d-na jud. [...].

La data de 14.12.2015 a fost adoptată Hotărârea nr 26 prin care s–a dispus revocarea Hotărârii nr. 21/30.10.2015, revocare ce a vizat singurul aspect avut în vedere pe ordinea  de zi a Colegiului de Conducere  de la  acel moment şi nu şi altele ivite ulterior.

A) Invocarea de către reclamanta a conflictului de interese în adoptarea Hotărârii nr. 26/14.12.2015 de către trei dintre cei 7 membri ai colegiului  ce au avut şi calitatea de semnatari ai  cererii de revocare, Tribunalul a înlăturat-o întrucât nici Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi nici o altă prevedere legală nu stabilesc  faptul că persoanele nemulţumite de o anumită soluţie /abordare  ce afectează integritatea /imparţialitatea deciziilor viitoare din punct de vedere profesional nu  pot  participa la luarea acestei decizii – mai cu seamă că aceştia sunt aleşi în cadrul colegiului, iar înlocuirea lor se putea realiza doar  în cazuri temeinic justificate.

S-a apreciat că importantă la adoptarea hotărârii de revocare  este  prezenţa celor  trei semnatari  ai cererii de revocare, astfel că  hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi.

B) În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei adresată pârâtei pe calea acţiunii de a i se comunica răspuns la cererea sa înregistrată sub nr 5694/29.10.2015, afirmând că nu a primit nici un răspuns, Tribunalul a avut în vedere că nu poate fi reţinut refuzul nejustificat al autorităţii - reprezentată în situaţia pendinte de Colegiul de Conducere al Tribunalului [...] – atâta timp cât solicitările acesteia au vizat adoptarea unei hotărâri prin care să fie statuată la nivel de instanţă o soluţie definitivă în problema ridicată şi care ar fi avut înrâurire asupra întregului colectiv de la nivelul Tribunalului [...] prin raportare la prev. art. 5 alin 2 lit. b din Regulamentul de Ordine Interioara .

Or, revocarea Hotărârii nr 21/2015 prin adoptarea Hotărârii nr. 26/2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului [...] a dat un răspuns indirect solicitării reclamantei înregistrate sub nr 5694/29.10.2015, situaţie în care nu poate fi reţinut refuzul nejustificat aşa cum este definit de art. 2 lit. i din Legea nr. 445/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta [...], criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:

1.Art. 488 alin. 1 punctul 5 C.pr.civ.:

Prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute.

Din perspectiva art. 488 punctul 5 C.pr.civ. se aduc următoarele critici:

a)instanţa nu şi-a verificat din oficiu competenţa generală, materială şi teritorială, ci doar la cererea reclamantei şi după ce s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale a Tribunalului [...], şi nu a pus-o în discuţia părţilor – art. 131 alin. 1 C.pr.civ.

b) instanţa  a încălcat dispoziţiile art.9 alin.2 C. pr. civ. , art.22 alin. l şi alin.6 CPC.

Deşi a solicitat introducerea în cauză a Tribunalului [...] printr-o cerere completatoare iar pârâţii nu s-au opus, instanţa, constatând procedura legal îndeplinită cu această parte, a admis excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive fără ca anterior să introducă în cauză această parte, fără să consemneze cine a invocat excepţia şi argumentele invocate în susţinerea excepţiei.

Recurenta consideră că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...] putea fi invocată numai de către pârât şi numai în cuprinsul întâmpinării.

c) Pe fondul cauzei instanţa face o veritabilă analiză a legalităţii hotărârii nr.21/30.10.2015  deşi obiectul acţiunii îl reprezintă anularea hotărârii nr.26/14.12.2015 prin care a fost revocată hotărârea nr.21/2015 pe motiv că nu a fost legal convocat colegiul de conducere întrucât nu şi-a declarat prin cererea adresată colegiul conflictul de interese.

Pe cale de consecinţă, instanţa şi-a depăşit limitele investirii, căci a fost sesizată să verifice legalitatea hotărârii nr. 26/2015 în raport de singurul motiv de revocare analizat cu prioritate de colegiu, nefiind analizată de pârât pe fond.

d)În opinia recurentei-reclamante judecătorul a nerespectat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, dar şi obligaţiile care îi revin conform art.22 alin. l şi 6 CPC, sancţiunea fiind nulitatea absolută a soluţiei pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...].

Astfel, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalului [...] anterior soluţionării prin încheierea din data de 17.06.2016.

e)Soluţia de admitere a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul [...] nu este motivată în fapt şi în drept, fiind lovită de nulitate absolută.

2. Art. 488 punctul 6 C.pr.civ.:

Hotărârea instanţei cuprinde motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva acestui articol se aduc următoarele critici:

 Instanţa a reţinut în considerente nelegalitatea Hotărârii nr. 21/30.10.2015, deşi nu a făcut obiectul controlului judecătoresc şi această hotărâre.

Instanţa era obligată să analizeze exclusiv legalitatea hotărârii nr.26/2015 în raport de singurul motiv de revocare, respectiv lipsa invocării conflictului de interese în cererea formulată în baza art.5 alin.2 din Legea nr. 303/2004.

De asemenea, nu au fost analizate de instanţa de fond toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în acţiunea introductivă şi cererea completatoare, nu a fost analizat interesul petenţilor care au solicitat revocarea hotărârii nr.21/2015, mai ales că trei sunt şi membrii ai colegiului, dar nici faptul că, anterior adoptării hotărârii au fost purtate discuţii pe condiţiile de legalitate ale cererii, fiind depăşit acest moment, trecându-se la dezbaterea pe fond a cererii sale.

Hotărârea nr. 21/2015 nu a fost făcută publică, fiind comunicată exclusiv reclamantei şi membrilor colegiului de conducere, astfel că un act administrativ nepublic nici nu poate fi contestat de alte persoane decât din momentul comunicării.

Şi soluţia instanţei privind respingerea cererii sale privind obligarea pârâtului colegiul să îi comunice un răspuns la cererea nr. 5694/29.10.2015 este nelegală pentru că îi lipseşte motivarea în fapt şi în drept, instanţa limitându-se doar la a reţine că a fost soluţionată indirect prin hotărârea nr. 26/2015, deşi în această hotărâre nu se face nicio menţiune şi privitor la respingerea cererii sale.

3. Art. 488 pct. 8 C.pr.civ.:

Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la procedura de convocare a şedinţei colegiului şi la dezbaterile pe fondul cererii, consideră că nu i se poate imputa pretinsa nelegalitate sesizată de cei trei membrii ai colegiului [...], [...] şi [...] şi alţi doi colegi ai secţiei civile (cărora nici nu le-a fost comunicată hotărârea), întrucât nu a participat la dezbateri, hotărârea fiind adoptată exclusiv în urma dezbaterilor avute de membrii colegiului.

În opinia sa, instanţa de fond dă o interpretare greşită a dispoziţiilor art.5 alin.2 din Legea nr. 303/2004, împărtăşind opinia exprimată la adoptarea hotărârii nr. 26/2015, deşi temeiul juridic invocat în susţinerea cererii făcea dovada că în prezenţa unui conflict de interese constatat de instanţă printr-o hotărâre definitivă, era lipsită de relevanţă opinia sa privind existenţa/inexistenţa conflictului de interese.

Referitor la conflictul de interese în care s-au aflat cei trei membrii ai colegiului de conducere care au formulat cererea de revocare şi au votat pentru adoptarea ei, instanţa a apreciat greşit că sunt incidente dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 .

Instanţa de fond nu analizează conflictul de interese în care s-au aflat cei trei membri ai colegiului de conducere prin prisma Recomandării nr.10/2000 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei invocată în susţinerea acestui motiv de nelegalitate a hotărârii nr.26/2015, deşi la pag. 14 din hotărârea recurată reţine obligativitatea respectării Recomandării nr. R(89) a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, căreia îi dă eficienţă la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestei hotărâri adoptată de pârât cu participarea a trei membri aflaţi în conflict administrativ de interese.

Instanţa de fond reţine şi că incidenţa dispoziţiilor art.5 alin. 2 teza II din Legea nr.303/2004  apare ca relevantă numai în contextul declarării exprese a conflictului de interese de către judecător, anterior admiterii cererii de recuzare.

Instanţa a interpretat greşit aceste dispoziţii legale, căci legea nu reglementează obligaţia de a formula cererea întemeiată pe art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004 în mod circumstanţial şi condiţionat de lipsa unei cereri de recuzare.

Dimpotrivă, în opinia recurentei-reclamante, judecătorul este obligat să formuleze o astfel de cerere în momentul în care află că există un conflict de interese, căci nu situaţia soluţionată prin încheierea de admitere a cererii de recuzare a fost suspusă analizei colegiului, ci situaţii viitoare, referitoare la alte contracte încheiate cu alte persoane juridice decât cele analizat în cererea de recuzare, depuse ca anexă la cererea adresată colegiului.

Susţine recurenta-reclamantă că s-a aprecia că pârâtul - colegiul de conducere -  nu poate să aprecieze dacă este afectată imparţialitatea judecătorului pe motiv că a fost soluţionată o cerere de recuzare.

Dacă ar fi corectă interpretarea instanţei, s-ar ajunge la concluzia că un colegiu de conducere al unei instanţe nu ar putea adopta hotărâri privind buna desfăşurare a activităţii instanţei, căci ar înfrânge principiile imparţialităţii şi independenţei judecătorului.

Referitor la argumentele instanţei privind limitarea atribuţiilor colegiului la cele reglementate de art.22 din ROII, atribuţia de a analiza afectarea imparţialităţii judecătorului în situaţia existenţei unui conflict de interese, nu este reglementată de ROII, ci de Legea nr.303/2004, art.5 alin.2, caz în care judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente situaţiei de fapt, apreciind nelegal că atribuţiile colegiului sunt reglementate doar de ROI, în condiţiile în care sunt prevăzute şi prin Legea nr.303/2004.

Referitor la nesolu?ionarea cererii formulată în baza art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004, susţine recurenta-reclamantă că în mod nelegal instanţa face referire la soluţionarea indirectă, căci răspunsul la o cerere trebuie comunicat solicitantului în mod concret, direct, cu indicarea numărului şi obiectului cererii ce a fost adresată organului de conducere al instanţei, ceea ce nu se poate susţine în cauza de faţă.

La data de 23 ianuarie 2017 intimatul-pârât Colegiul de conducere al Tribunalului [...], reprezentat de preşedintele Tribunalului judecător [...], a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1. Susţine intimatul pârât că în principal critica la adresa hotărârii este întemeiată pe modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...], dar recurenta nu precizează motivele în fapt şi în drept ce determină calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, în mod evident calitate procesuală pasivă în cauză având doar emitentul actului, Colegiul de conducere al Tribunalului [...].

Totodată, recurenta nu neagă că instanţa ar fi competentă, material şi teritorial, reclamanta fiind cea care s-a adresat Tribunalului Constanţa, conform dispoziţiilor art. 1271 Cod Procedură Civilă.

2. Soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...], instanţa a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. 2 CPC, art. 22 alin. 1, alin. 6 CPC.

Potrivit dispoziţiilor art. 160 pct. 3 Cod procedură civilă, în lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

Potrivit dispoziţiilor art. 498 cod procedură civilă, instanţele vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul iară a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât si la dezbaterea fondului.

Din interpretarea coroborată  textelor  menţionate rezultă cu claritate că ar fi avut deschisă calea de atac a recursului pentru nelegala citare doar partea vătămată prin încălcare, nu oricare din părţile procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. 3 Cod procedură civilă, nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat, iar actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 178 pct. 2 Cod procedură civilă, nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Introducerea în calitate de pârât şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...] a fost pusă în discuţia părţilor şi motivată, aşa cum rezultă din fila 2, paragrafele 5 şi 6 ale încheierii din data de 17.06.2016, reţinându-se în mod corect şi absolut evident că în raport de petitul şi obiectul cererii nu are calitate procesuală pasivă.

În mod evident, recurenta se prevalează de o pretinsă încălcare a drepturilor procesuale ale unei alte părţi din proces, parte ce în mod evident nu avea oricum calitate procesuală pasivă, şi care a fost introdusă în cauză numai pentru a tergiversa soluţionarea acesteia.

3. Privitor la critica cum că din considerentele hotărârii rezultă că instanţa face o veritabilă analiză a legalităţii hotărârii nr. 21/30.10.2015 adoptată de colegiul de conducere al tribunalului, susţine intimatul-pârât că instanţa în mod corect şi legal a analizat din punctul de vedere al legalităţii şi hotărârea nr.21/30.10.2015, din nelegalitatea evidentă a acesteia rezultând interesul celor ce au solicitat revocarea sa.

4. Referitor la critica potrivit căreia hotărârea instanţei cuprinde motive străine de natura cauzei, susţine intimatul-pârât că potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 cod procedură civilă acest  motiv de casare este incident atunci când hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu este cazul în speţă.

5. Referitor la susţinerile potrivit cărora nu au fost analizate de instanţa de fond toate motivele de nelegalitate invocate,în mod evident membrii Colegiului de conducere nu au avut în cauză un interes personal de natură patrimonială, în consecinţă nu se aflau în conflict de interese, nefiind incidenţă în cauză Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei.

Referitor la susţinerile recurentei cum că ar fi formulat o cerere în baza art. 5 alin. 2 din Legea nr.3 03/2004, susţine intimatul-pârât că aceasta nu a declarat că s-ar fi aflat într-un conflict de interese ci a criticat hotărârea de admitere a cererii de recuzare, Colegiul de conducere al Tribunalului [...] fiind convocat pentru a analiza situaţia creată în dosar ca urmare a admiterii cererii de recuzare, aspect extrem de grav şi evident nelegal.

La data de 01 martie 2017 numita [...] a depus cerere de intervenţie în favoarea recurentei-reclamante prin care a solicitat încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat de recurenta-reclamantă [...].

Susţine intervenienta că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.63 alin. l CPC, cererea de intervenţie cuprinzând elementele prevăzute de art.148 alin. l CPC, dar şi cele prevăzute de art.63 alin.2 CPC, potrivit cărora cererea de intervenţie accesorie poate fi făcută în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.

Sub aspectul interesului de a formula cerere de intervenţie accesorie, solicită să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.33 CPC, interesul său fiind personal, legitim, născut şi actual, intervenienta fiind cea care a convocat şedinţa colegiului din data de 30.10.2015 în calitate de vicepreşedinte al Tribunalului [...] şi înlocuitor al preşedintelui la acea dată, dar a şi participat la adoptarea hotărârii nr.21/2015 care a fost revocată prin hotărârea nr.26/14.12.2015 ce face obiectul cauzei, pe motiv că nu ar fi convocată legal şedinţa colegiului de la data de 30.10.2015, întrucât recurenta nu şi-ar fi declarat expres conflictul de interese prin cererea adresată colegiului.

Susţine intervenienta că, în calitate de înlocuitor al preşedintelui instanţei, judecător [...] (aflat în concediu legal de odihnă din data de 14.10.2015 şi până la data de 05.12.2015), a convocat pentru data de 30.10.2015 şedinţa colegiului de conducere al instanţei pentru analizarea şi soluţionarea cererii formulată de reclamanta [...], în baza art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004, depusă la cabinetul preşedintelui la data de 29.10.2015şi înregistrată de primul grefier în registrul de corespondenţă sub nr.5694/29.10.2015.

Cererea reclamantei nu i-a fost predată personal de aceasta, ci a urmat cursul legal. De altfel, la data înregistrării cererii, susţine intervenienta că era programată în şedinţa de judecată în materie penală, rezolvând corespondenţa instanţei după finalizarea şedinţei.

Independent de solicitarea reclamantei de a convoca în regim de urgenţă şedinţa de colegiu, menţionează că a respectat dispoziţiile R.O.I.I. în vigoare la acea dată, care reglementau termenul de 24 ore pentru convocarea colegiului, aceasta fiind practica colegiului de conducere în cursul anului 2015, şedinţele fiind convocate în baza convocatorului întocmit de secretarul colegiului, de la o zi la alta, cu respectarea acestui termen.

Convocatorul şedinţei a fost întocmit de secretarul colegiul, după un alt model întocmit de preşedintele instanţei, judecător [...], în luna ianuarie 2014, într-o situaţie similară, motiv pentru care l-a semnat alături de ceilalţi membri ai colegiului în considerarea practicii impusă de preşedinte, fără să fie formulate obiecţii de membrii colegiului privind conţinutul/redactarea convocatorului.

Aşa cum rezultă din procesul verbal al şedinţei colegiului de la data de 30.10.2015, susţine intervenienta că niciunul dintre membrii colegiului de conducere nu au solicitat să se constate şi să se consemneze în procesul verbal, anterior începerii dezbaterilor pe fondul cererii reclamantei că: nu ar fi fost legal convocat colegiul de conducere; solicitarea reclamantei depăşea competenţele colegiului de conducere; era inadmisibilă cererea formulată în raport de situaţia de fapt descrisă; prin adoptarea unei hotărâri în baza art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004 s-ar fi ajuns în situaţia de a se interveni în activitatea altui judecător, aşa cum au reclamat ulterior colegii săi prin cererea de revocare a hotărârii nr.21/2015, dar şi prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare.

Din cuprinsul procesului verbal al şedinţei de colegiu din data de 30.10.2015 rezultă în mod indubitabil că cererea reclamantei a fost dezbătută pe fond, fiind adoptată hotărârea nr.21/2015 cu majoritate de 4 voturi.

În procesul verbal au fost consemnate şi opiniile celorlalţi 3 membri care, ulterior, alături de alţi 2 judecători ai secţiei civile, au declanşat procedura de revocare, prevalându-se de calitatea lor de judecători ai secţiei civile care ar fi avut obligaţia respectării hotărârii, dacă ar fi fost investiţi să soluţioneze incidente procedurale care o priveau pe reclamantă.

Susţine intervenienta că cererea reclamantei a fost prima formulată în baza art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004 în Tribunalul [...], fiind o problemă nouă supusă analizei şi soluţionării colegiului de conducere. Instanţa de recurs trebuie să aibă în vedere faptul că membrii colegiului de conducere sunt judecători şi că nu pot invoca  necunoaşterea/interpretarea greşită a legii, sau că nu pot soluţiona cererea pe motiv că nu erau suficient de documentaţi, în condiţiile în care le-au fost puse la dispoziţie toate înscrisurile doveditoare odată cu cererea reclamantei, de la momentul semnării convocatorului, fiind obligaţi să se documenteze anterior şedinţei de colegiu.

Cei 3 membri ai colegiului de conducere care nu au împărtăşit opinia majoritară sunt cei care au declanşat procedura de revocare a hotărârii nr. 21/30.10.2015, alături de alţi 2 judecători ai secţiei civile, după ce a fost comunicată reclamantei şi după ce această hotărâre a fost solicitată de instanţă în alte dosare în care erau formulate de această declaraţii de abţinere, conform înscrisurilor depuse la dosar de părţi, caz în care susţine intervenienta că hotărârea intrase în circuitul civil şi nu mai putea fi revocată de pârâtul emitent decât cu încălcarea legii.

Membrii colegiului de conducere au adoptat hotărârea nr. 26/2015 cu unanimitate iar cei 3 membri ai colegiului care au solicitat revocarea hotărârii nr. 21/2015 s-au prevalat de o dublă calitate la momentul declanşării procedurii de revocare:

1. calitatea lor de membrii ai colegiului de conducere, convocând şedinţa ce a avut loc la data de 14.12.2015 cu majoritatea de 1/3 (preşedintele lipsind din instanţă la data emiterii convocatorului întocmit de cei 3 membri), cu scopul de a fi soluţionată urgent cererea lor, probabil, pentru a influenţa soluţiile instanţei ce urmau să fie pronunţate în dosarele în care a fost înaintată hotărârea nr. 21/2015;

 2. calitatea lor de membri ai secţiei civile, care ar fi avut obligaţia respectării hotărârii nr.21/2015, dacă ar fi fost desemnaţi să soluţioneze o eventuală cerere în care ar fi fost invocat ca incident procedural pretinsul conflict de interese privind pe reclamantă.

Fără să se pună vreun moment problema legalităţii procedurii de revocare a hotărârii nr. 21/2015, dispoziţia revocării a fost luată prin hotărârea nr.26/2015 în considerarea unui singur argument: nelegala convocare a colegiului de conducere pe motiv că reclamanta nu şi-a declarat conflictul de interese în cuprinsul cererii formulate în baza art. 5 alin.2 din Legea nr. 303/2004.

Consideră intervenienta că acest motiv de nelegalitate nici nu putea conduce singur la revocarea hotărârii nr. 21/2015, colegiul de conducere făcând o confuzie nepermisă între inadmisibilitatea cererii şi nelegala convocare a şedinţei colegiului. Faptul că are dreptate, este confirmat de comportamentul pârâtului colegiul de conducere, care a recunoscut indirect că a fost revocată hotărârea nr. 21/2015 cu exces de putere, solicitând Tribunalului … să procedeze la anularea pe fond a acestei hotărâri.

Pe de altă parte, susţine că nu pot fi consideraţi persoane vătămate în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, dar nici nu pot justifica interes legitim membrii colegiului de conducere care participă la procesul decizional al acestui organ de conducere al instanţei, dar care au o opinie diferită de cea exprimată de ceilalţi membri. Dimpotrivă, susţine că au obligaţia legală şi profesională să respecte hotărârile de colegiu, atât timp cât au fost legal adoptate cu majoritatea cerută de lege, nefiind îndreptăţiţi să le conteste legalitatea doar pentru că opiniile au fost diferite.

Dacă un membru al colegiului de conducere care s-a abţinut de la vot a votat împotriva adoptării hotărârii ar avea legitimare procesuală activă şi interes să atace hotărârea colegiului pentru care nu a fost de acord cu opinia majoritară exprimată la adoptarea ei, consideră că s-ar ajunge în situaţia paradoxală să fie afectată imaginea justiţiei, dar şi integritatea morală şi profesională a celorlalţi membri ai colegiului, care sunt judecători şi se prezumă că respectă legea la momentul participării la procesul decizional.

În raport de situaţia de fapt prezentată, apreciază că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă [...] este legal, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.

Apreciază că urmează a se verifica cu prioritate dacă a fost soluţionată de instanţa de fond cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei prin care a solicitat să fie stabilit termenul pentru dezbaterea fondului cauzei la un alt termen decât cel la care a fost finalizată cercetarea judecătorească. Apreciază că instanţa de recurs poate verifica dacă au fost respectate de instanţa de fond normele de drept procesual care guvernează procesul civil, respectiv dacă au fost parcurse cele 3 etape ale procesului, urmând a se observa că ultima etapă nu a fost parcursă.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.244 CPC, aplicabile în cauză de la data de 01.01.2016, deşi aceste dispoziţii procedurale au fost introduse ca o garanţie pentru justiţiabili privind respectarea dreptului la un proces echitabil şi în faţa unei instanţe imparţiale, conform art.6 din CEDO.

De asemenea, susţine că nu poate fi reţinută de instanţa de recurs respectarea dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care legiuitorul a urmărit prin introducerea art.244 CPC să structureze procesul civil în trei etape, obligatorii de parcurs, respectiv: cea administrativă, premergătoare primului termen de judecată; cercetarea judecătorească desfăşurată după verificarea competenţei instanţei investite; dezbaterea fondului cauzei, după ce este finalizată cercetarea judecătorească şi se stabileşte termenul pentru dezbaterea fondului cauzei, când concluziile scrise se depun de părţi cu 5 zile înainte de termenul ce va fi stabilit.

Ultima etapă a procesului, dezbaterea fondului, nu a fost parcursă de instanţa de fond, deşi era obligată să soluţioneze cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă în considerarea respectării acestor dispoziţii procedurale.

Totodată, susţine intervenienta că nu poate fi reţinută de instanţa de recurs respectarea acestor garanţii procesuale, în condiţiile în care instanţa de fond soluţionează o excepţie anterior verificării competentei generale, materiale şi teritoriale.

Urmează ca instanţa de recurs să verifice cine a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...], în condiţiile în care nu se consemnează în încheierea de dezbateri cine a invocat-o şi argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea ei, pentru ca instanţa să fie legal investită.

În opinia intervenientei, instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul [...] anterior verificării competentei conform art. 131 alin. l CPC, ceea ce atrage nulitatea absolută a soluţiei de admitere a excepţiei, care nu poate fi una relativă, ci este absolută, nefiind necesară invocarea/dovedirea vreunei vătămări, aceasta atrăgând casarea cu trimitere spre rejudecare.

Instanţa de fond nu a verificat legalitatea hotărârii nr. 26/14.12.2015 prin prisma motivelor consemnate în procesul verbal al şedinţei depus de părţi în copie la dosar.

Dacă ar fi fost verificate apărările reclamantei consemnate în acest proces verbal, instanţa de fond era obligată să stabilească dacă judecătorii care au formulat cererea de revocare au justificat interes legitim, personal, născut şi actual în revocarea hotărârii nr.21/30.10.2015; dacă era admisibilă revocarea după intrarea hotărârii în circuitul civil, fiind comunicată reclamantei, dar şi instanţei în trei dosare în care aceasta formulase declaraţii de abţinere; dacă era legală procedura de revocare declanşată de 3 membri ai colegiului de conducere care nu au avut nicio legitimare legală/morală pentru a critica activitatea celorlalţi membri ai colegiului care au adoptat hotărârea nr.21/2015 cu majoritate de 4 voturi.

Instanţa de fond nu a înlăturat motivat apărările reclamantei şi nici nu a verificat legalitatea hotărârii nr.26/14.12.2015 prin prisma conţinutului procesului verbal întocmit în urma acestei şedinţe de colegiu, aşa cum s-a solicitat prin acţiune, ceea ce echivalează, în opinia sa, cu neintrarea în cercetarea fondului cauzei, hotărârea recurată fiind motivată pe considerente străine de pricină.

Susţine intervenienta că pârâţii au fost de rea - credinţă pentru că nu au adus la cunoştinţa instanţei de fond faptul că au solicitat Tribunalului [...] anularea hotărârii nr.21/30.10.2015, caz în care s-ar fi pus în mod obligatoriu şi problema suspendării judecăţii prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a acţiunii înregistrată pe rolul Tribunalului [...], căci legalitatea hotărârii nr. 21/2015 se impunea a fi verificată cu prioritate de instanţă.

Reclamanta şi pârâţii au promovat acţiunile la aceeaşi dată, dar pe rolul unor instan?e diferite, însă reclamanta nu a avut cunoştinţă de acţiunea promovată pe rolul Tribunalului [...], deşi judecata nici nu se putea efectua fără să fie introdusă în cauză, întrucât actul administrativ unilateral contestat este emis la cererea acesteia şi o priveşte.

Faptul că instanţa de fond analizează în considerentele hotărârii recurate şi hotărârea nr. 21/2015 cu care nu a fost legal investită de nici una dintre părţi, face dovada că şi-a depăşit limitele investirii, ceea ce conduce la concluzia că reclamanta nu a beneficiat de un proces echitabil, fiind încălcate unul dintre cele mai importante principii care guvernează procesul civil, motiv pentru care apreciază că se impune reanalizarea întregului probatoriu de aceeaşi instanţă, după caz, de instanţa de recurs, dacă nu se va trimite cauza spre rejudecare.

Instanţa de fond consideră greşit că cei 3 membri ai colegiului care au declanşat procedura de revocare nu s-au aflat în conflict administrativ de interese.

Dacă se au în vedere dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 161/2003, reţinute de instanţa de fond în considerentele hotărârii, apreciază că nu poate fi considerată legală hotărârea pronunţată în condiţiile în care nu se poate vorbi de respectarea principiilor integrităţii şi imparţialităţii atunci când trei membrii ai colegiului formulează în nume personal o cerere de competenţa colegiului din care fac parte, dar tot ei sunt cei care votează favorabil pentru soluţionarea ei, în sensul urmărit prin cerere.

Instanţa de fond face trimitere la interesul personal de natură patrimonială reglementat de art.70 din Legea nr. 161/2003, deşi nu s-a pus problema existenţei unui caz de corupţie, ci doar a legalei activităţi desfăşurată de colegiul de conducere, atunci când este investit să soluţioneze o cerere formulată de 3 membri ai acestuia.

De altfel, urmează să observaţi că nu conflictul de natură civilă/penală a fost invocat de reclamantă în apărările sale, ci cel de natură administrativă, pe care instanţa de fond nici nu s-a pronunţat, mai ales că nu se poate susţine că pârâtul colegiul de conducere poate soluţiona legal o cerere formulată de 3 membri ai săi, cu participarea la vot a acestora.

Pe raţionamentul pârâţilor şi al instanţei de fond se poate ajunge la concluzia că un judecător va avea dreptul să soluţioneze legal o cerere referitor la un incident procedural care îl priveşte sau o cerere cu un obiect de interes personal pe care a adresat-o instanţei la care funcţionează, chiar şi cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, deşi consideră că este nelegal, căci nu numai interesul personal de natură patrimonială trebuie avut în vedere.

În opinia sa, hotărârea nr.26/14.12.2015 adoptată şi cu votul judecătorilor care au formulat cererea de revocare analizată prin această hotărâre, este nelegală pentru că cei 3 membri semnatari ai procedurii de revocare aveau obligaţia să se abţină de la votul exprimat după dezbateri, indiferent de interesul urmărit, urmând a fi admis recursul şi pentru acest motiv.

Instanţa de fond reţine că este legală hotărârea nr.26/2015 pentru că reclamanta nu şi-a declarat conflictul de interese.

La dosarul cauzei au fost depuse de reclamantă înscrisuri referitoare la practica Curţii de Apel Bucureşti, privind interpretarea şi aplicarea art.5 alin.2 din Legea nr.303/2004, dar care nu au fost analizate şi înlăturate motivat.

Cu toate acestea, instanţa de fond consideră corectă opinia colegiului de conducere, pârât în cauză, deşi nu corespunde scopului urmărit de legiuitor.

Faptul că aceste dispoziţii legale au fost susceptibile de interpretări diferite, dar şi că puteau fi folosite abuziv de judecător pentru a evita soluţionarea unui dosar ce i-a fost repartizat, o dovedeşte cu modificările propuse de Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, care stabilesc competenţa exclusivă a colegiului de a verifica existenţa/inexistenţa conflictului de interese, căci nu se poate susţine că simpla afirmaţie/declaraţie a unui judecător face dovada existenţei unui conflict, ci trebuie constatat anterior de colegiu, singurul în măsură să aprecieze în ce măsură poate afecta activitatea judecătorului.

Având în vedere modificările legislative propuse care vin în sprijinul apărărilor reclamantei, consideră intervenienta că nici nu se mai impune să vină cu alte argumente suplimentare, astfel că apreciază că este nelegală hotărârea instanţei de fond.

Instanţa de fond mai reţine  că cererea reclamantei nr.5694/29.10.2015 a fost soluţionată indirect prin adoptarea hotărârii nr.26/2015.

Nicio dispoziţie legală care reglementează dreptul de petiţionare şi procedura de soluţionare nu face referire la modul indirect de soluţionare al unei cereri, ci prevede că răspunsul se comunică petiţionarului în termenul de 30 de zile dacă nu este prevăzut un alt termen prin legi speciale.

În cazul de faţă, instanţa de fond a apreciat nelegal că cererea reclamantei formulată în baza art.5 alin.2 din Legea nr. 303/2004 a fost soluţionată indirect prin hotărârea nr. 26/14.12.2015, deşi a rămas nesoluţionată.

După adoptarea acestei hotărâri, colegiul avea două posibilităţi: fie să respingă cererea reclamantei ca inadmisibilă în considerarea argumentului avut în vedere la revocarea hotărârii nr.21/30.10.2015, respectiv că nu şi-a declarat conflictul de interese, fie să stabilească discutarea cererii într-o şedinţă ulterioară, când avea posibilitatea să solicite lămuriri reclamantei cu privire la pretinsul conflict de interese, ceea ce nu s-a întâmplat, caz în care consideră că cererea acesteia a rămas nesoluţionată.

La data de 24 martie 2017 intimatul-pârât Colegiul de conducere al Tribunalului [...] - reprezentat de preşedinte - judecător [...] a depus întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta [...] prin care a solicitat respingerea acesteia şi a recursului reclamantei [...] [...].

Referitor la argumentul intervenientei, care menţionează că a fost întocmit convocatorul şedinţei de către secretarul colegiului de conducere după un model întocmit de preşedintele instanţei,susţine intimatul-pârât că nu se poate sublinia decât nivelul de asumare a responsabilităţii de care dă dovadă intervenienta în exercitarea funcţiei de preşedinte al colegiului de conducere. Secretarul colegiului a redactat convocatorul în raport de solicitările intervenientei însă responsabilitatea revine acesteia din urmă în perspectiva atribuţiilor legale conferite de ROI.

În privinţa susţinerii că hotărârea ar fi intrat în circuitul civil, precizează intimatul-pârât că nu este adevărat, hotărârea nr. 21/2015 nu a produs nici un efect juridic, cererile de abţinere formulate în dosare fiind soluţionate ulterior revocării hotărârii nr. 21/2015 şi  admise.

Necesitatea revocării hotărârii de colegiu era evidentă, astfel fiind protejat dreptul părţilor la o instanţă imparţială, respectiv la un proces echitabil.

Referitor la modul de soluţionare al excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul [...], respectiv fără ca instanţa anterior să îşi verifice, din oficiu, competenţa generală, materială şi teritorială şi fără să o pună în discuţia părţilor, intervenienta a apreciat că sancţiunea este nulitatea absolută a soluţiei, dar art. 131 nu impune discutarea acestor aspecte înaintea oricăror altora, astfel că discutarea ulterioară - dar la acelaşi termen de judecată - a competenţei nu a produs nici o vătămare vreuneia din părţi, instanţa fiind competentă să soluţioneze cererea.

Totodată, intervenienta nu neagă că instanţa ar fi competentă material şi teritorial, reclamanta fiind cea care s-a adresat Tribunalului Constanţa conform dispoziţiilor art. 1271 Cod Procedură Civilă.

Referirea la cererea adresată Tribunalului [...] este irelevantă în cauza de faţă întrucât dosarul a fost suspendat până la definitivarea prezentei cauze iar recurenta şi intervenienta nu sunt membri ai colegiului de conducere astfel încât să fie înştiinţate în mod necesar despre existenţa sau cursul judecăţii.

Recursul a fost admis pentru următoarele considerente:

1. Motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 488 punctul 5 C.pr.civ. va fi înlăturat, în speţă nefiind întrunite cerinţele acestui text de lege în raport de aspectele invocate de către recurenta reclamantă.

Astfel, un prim element care va fi subliniat este faptul că recurenta, deşi aduce critici cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...] şi cu privire la modul în care prima instanţă şi-a stabilit competenţa, nu a formulat în mod expres recurs împotriva încheierii din 17.06.2016, recursul vizând  sentinţa civilă nr. 880/2016.

Aşa cum rezultă din art. 461 alin. 1 C.pr.civ., „calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii”.

Potrivit art.494 raportat la art. 466 alin. 4 C.pr.civ., calea de atac poate fi formulată şi împotriva încheierilor premergătoare odată cu calea de atac a recursului iar hotărârea care se atacă trebuie indicată expres (art. 486 alin. 1 lit. c) C.pr.civ.).

Pe de altă parte, prima instanţă  a arătat în mod expres că este competentă să soluţioneze prezenta cauză, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ. Faptul că reclamanta-recurentă a depus anterior termenului o cerere prin care solicită ca instanţa să îşi verifice din oficiu competenţa potrivit art. 131 C.pr.civ. nu înseamnă că instanţa şi-a verificat competenţa numai după solicitarea sa.

Instanţa mai subliniază că nu are relevanţă din perspectiva legalităţii hotărârii pronunţate faptul că anterior constatării competenţei sale instanţa  a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...] , cu atât mai mult cu cât recurenta nu invocă vreo excepţie a lipsei de competenţă a primei instanţe.

În practică s-a cristalizat şi opinia potrivit cu care, dacă instanţa nu consemnează expres că se declară competentă dar trece la judecarea cauzei, interpretarea este că aceasta s-a considerat competentă general, material şi teritorial, consemnarea acestui fapt fiind o formalitate.

Recurenta pierde din vedere şi scopul pentru care a fost instituită această normă, respectiv evitarea tergiversării cauzei aşa cum se întâmpla în reglementări mai vechi  când instanţa îşi constată necompetenţa după mai multe termene de judecată, şi nu obţinerea nulităţii unei hotărâri în cazul în care instanţa, competentă fiind, nu consemnează expres această competenţă.

Cu privire la introducerea în cauză a Tribunalului [...], recurenta admite indirect  că cererea este tardiv formulată dar susţine că pârâtul nu s-a opus acestei cereri, susţinând că procedura este legal îndeplinită.

Şi în acest caz, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului [...] fără consemnarea expresă a introducerii în cauză a acestui pârât şi fără consemnarea referitoare la  invocarea excepţiei din oficiu (atâta timp cât nu s-a consemnat invocarea de către pârâtă, concluzia este aceea că excepţia a fost invocată din oficiu), nu este afectată legalitatea hotărârii pronunţate.

De asemenea, în condiţiile în care obiectul cererii reclamantei recurente este anularea  Hotărârii nr. 26/2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului [...] iar o parte din motivele recursului au în vedere faptul că instanţa nu a analizat exclusiv legalitatea acestei hotărâri, dreptul la apărare al acesteia nu este afectat, cu atât mai mult cu cât recurenta nu susţine prin motivele de recurs că tribunalul [...] ar fi avut calitate procesuală. Apărările recurentei au în vedere nemotivarea excepţiei, neinvocarea excepţiei de către pârâtă prin întâmpinare, lipsa consemnărilor cu privire la partea care a invocat excepţia.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unei părţi este o excepţie absolută, putând fi invocată de oricare din părţi şi de către instanţă în orice stare a pricinii.

Recurenta nu poate afirma că pârâtul nu a invocat excepţia prin întâmpinare atâta timp cât solicitarea de introducere în cauză a tribunalului [...] s-a făcut chiar înainte de termenul de judecată.

Pentru toate aceste considerente  se reţine că reclamanta nu demonstrează că prin omisiunile primei instanţe fără efecte asupra soluţiei pronunţate i-a fost încălcat vreun interes, reclamanta necontestând competenţa generală, materială şi teritorială a primei instanţe ori înlăturarea Tribunalului [...] din proces pentru lipsa calităţii.

2.  În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 488 punctul 6 C.pr.civ., Curtea  îl apreciază ca fiind neîntemeiat, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea, consacrată legislativ în dispoziţiile art.425 Cod procedură civilă, fiind respectată prin  expunerea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt în detaliu, prin încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi expunerea  punctului de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Argumentele primei instanţe au fost determinate şi de modul de expunere a situaţiei de către reclamantă.

3. Instanţa de recurs a apreciat însă că în speţă s-a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, şi anume a art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 (intervenienta susţinând că actul revocat a intrat în circuitul civil, susţinere permisă în raport de caracterul absolut al nulităţii care loveşte actul contestat) potrivit cu care:

„Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”.

Pârâta nu contestă că hotărârea revocată  a fost comunicată reclamantei sub semnătură.

Art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004 stabileşte că „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.

Conform prevederilor art. 1324 din codul civil „este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său” iar potrivit art. 1326 C.civ.:

(1) „Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după împrejurări.

(3) Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile”.

În cazul actului administrativ - care este un act juridic unilateral, fiind rezultatul voinţei autorului său (în cazul nostru Colegiul de Conducere al Tribunalului [...]) - , nu există o derogare expresă de la dispoziţiile mai sus citate printr-o normă a legii contenciosului administrativ.

Actul administrativ îşi produce efectele din momentul comunicării, devenind irevocabil (în sensul de lipsă a posibilităţii de a fi revocat) fără posibilitatea  de a i se pune capăt prin manifestarea de voinţă contrară a emitentului.

De la data comunicării se naşte dreptul persoanei căreia  îi este adresat de a contesta respectivul act şi de a-l folosi în raporturile cu terţii, neavând relevanţă faptul că acel act a fost sau nu efectiv utilizat.

Pe de altă parte, pârâtul nu contestă că actul revocat a fost solicitat în mai multe dosare în care s-a formulat cerere de abţinere de către reclamantă, dar în opinia acestuia actul nu a mai produs efecte juridice întrucât a fost revocat până la soluţionarea cererilor de abţinere.

Legea nr. 554/2004 face referire la „circuitul civil”, circuit în care un act administrativ intră prin comunicare către partea interesată. În plus, în speţa de faţă actul ce a fost revocat prin hotărârea ce face obiectul prezentei acţiuni a şi fost avut în vedere de către instanţa de judecată sesizată cu cereri de abţinere, aceasta interpretând valabilitatea sa în raport de existenţa unei decizii ulterioare de revocare.

În confirmarea celor enunţate este şi conduita pârâtului care a înţeles să ceară în instanţă anularea hotărârii sale nr. 21/30.10.2015 pe care o consideră revocată, în prezent judecata fiind suspendată până la soluţionarea prezentei cauze.

Ca urmare a aplicării greşite de către prima instanţă a normelor de drept material mai sus enunţate, instanţa a admis recursul, a admis cererea de intervenţie (ce a fost admisă în principiu în condiţiile legii) şi a casat hotărârea atacată în parte.

În consecinţă, Hotărârea nr. 26/2015 a fost anulată, această fiind lovită de nulitate ca urmare a nerespectării art. 1 alin. 6 din Legea nr. 544/2004.

Instanţa nu a mai analizat şi celelalte motive de nelegalitate ale reclamantei-recurente în raport de aspectul că hotărârea atacată revocă o altă hotărâre deja intrată în circuitul civil.

S-a avut în vedere şi că solicitarea de obligare a pârâtului să soluţioneze cererea înregistrată cu nr. 5694/29.10.2015 avea caracter subsidiar în raport de cererea principală.

Instanţa a menţinut soluţiile în privinţa excepţiilor şi cererii de suspendare a executării actului atacat.

Domenii speta

Spete similare