Plangere contraventionala

Hotărâre 385 din 27.08.2015


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPRATOR 2826

DOSAR NR……

SENTINŢA CIVILĂ NR. ….2015

Şedinţa publică din data de 27 august 2015

Judecător : …….

Grefier: ……..

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de petenta G. I. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad pentru plângere contravenţională.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 19.08.2015, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, a amânat pronunţarea pentru data 27.08.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2015 formulată de petenta G. I. L. CNP …… cu domiciliul în …….., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad cu sediul în Arad, str. Vârful cu Dor, nr. 17-21, jud. Arad a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenţie seria PF nr. 0095313 din 06.04.2015, pentru încălcarea prevederilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

În fapt, arată că, la data de 06.04.2015, i s-a întocmit procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei scria PF nr. 0095313 reţinându-se că, în unitatea firmei II I. & F.din Ineu unde se găsesc 3 aparate de jocuri de noroc, nu exista camere de supraveghere şi unitatea nu este conectata la un dispecerat de monitorizare cu echipe de intervenţie.

Petenta arată că a învederat agentul constatator, după cum se poate observa şi la obiecţiuni în cuprinsul procesului verbal contestat, că a luat legătură cu firma „S. A.” în vederea achiziţionării si instalării camerelor de supraveghere, la data de 25.02.2015. S-au prezentat doi angajaţi ai acestei societăţi la sediul firmei din litigiu, în vederea stabilirii numărului de camere de supraveghere necesare supravegherii, descindere în urma căreia au comunicat că sunt foarte ocupaţi, motiv pentru care va dura până vor putea veni să instaleze camerele de supraveghere şi conectarea la un dispecerat de monitorizare cu echipe de intervenţie.

Petenta a mai solicitat instanţei să observe că, prin procesul verbal de contravenţie contestat, a fost sancţionată personal, persoana fizică. şi nu persoana juridică, respectiv societatea, neexistând identitate între ele două. A mai arătat că, într-adevăr are calitate de administrator al societăţii SC I. & F. SRL, însă sancţiunea trebuia sa fie aplicată societăţii SC I. & F. SRL care este persoană juridică, care deţine un patrimoniu. Prin sancţionarea administratorului ca persoană fizică, personal apreciază că au fost încălcate prevederile art. 16 şi art.,17 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, conform articolului 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator”; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia, locul de munca ale contravenientului, etc”.

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 arată că „lipsa menţiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia , a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia, sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal”.

Astfel, menţionarea greşită a numelui contravenientului atrage nulitatea procesului verbal de contravenţie, nefiind valabil un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în care se menţionează drept făptuitor o altă persoană decât cea care a săvârşit contravenţia, or în speţă, persoana care sea face vinovată de săvârşirea contravenţiei este persoana juridică „I. & F. SRL” şi nu petenta G. I. L., ca persoană fizică.

Mai mult decât atât, a solicit instanţei să observe că agentul constatator a reţinut că, în speţă este vorba de o întreprindere individuală, aspect fals, întrucât este administratorul firmei „I.& F. SRL” şi nu administratorul „II I. & F.”.

Referitor la capătul subsidiar al plângerii formulate, respectiv înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul, arată că solicită acest fapt, în raport de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care arată că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Aşadar, consideră că a săvârşit o contravenţie cu un grad de pericol social redus, întrucât, prin inexistenţa camerelor de supraveghere în unitate şi faptul că unitatea nu este conectata la un dispecerat de monitorizare cu echipe de intervenţie, nu a adus nimănui un prejudiciu, nu a urmărit niciun scop prin săvârşirea acestei contravenţii, mai mult, a fost doar o omisiune din partea petentei, omisiune pe care, anterior încheierii procesului verbal de contravenţie am încercat să o îndepărteze prin faptul ca a luat legătura la data de 25.02.2015 cu o agenţie care urma să furnizeze şi să instaleze camera de supraveghere şi monitorizare.

Raportat la circumstanţele personale ale petentei, aceasta arată că nu a mai săvârşit pana în prezent nicio altă contravenţie.

De asemenea art. 7 alin. 2 arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, ceea ce apreciază că este cazul în prezenta cauza, iar alin. 3 al aceluiaşi art. 7 din O.G. nr. 2/2001, arată că avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.

În concluzie, chiar daca HG nr. 301/2012 nu prevede posibilitatea sancţionării contravenientului cu avertisment, prin raportare la art. 7 alin. 2 din norma generala, respectiv OG nr. 2/2001, având în vedere şi criteriile de individualizare a sancţiunii, raportat la gravitatea redusă a faptei săvârşite, la o urmare care nu a produs niciun fel de prejudiciu nimănui, şi la circumstanţele personale ale petentei, consideră ca aplicarea sancţiunii avertismentului este îndestulătoare în privinţa corectării petentei.

Având în vedere aceste aspecte, petenta solicită admiterea plângerii şi, în principal, solicită anulara procesului verbal contestat, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului.

În drept, cererea este motivată pe prev. art. 16, art. 17, art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În probaţiune, s-au anexat cererii înscrisuri, astfel: proces verbal seria PF nr. 0095313 (fila 7), carte identitate seria …. nr. …. (fila 8), certificat de înregistrare fila 9, listă de preţuri cu  titlu informativ pentru sălile de jocuri şi pariuri sportive (fila 10-13), adresa nr. 137999/28.10.2014 fila 21), adresa nr. 205818/18.02.2015 (fila 22), raport încheiat la data de 07.05.2015 (fila 23) dosar.

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanţei seria AR INEU nr. 007935/15.04.215 (fila 5).

Intimatul a depus întâmpinare (fila 19-20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea valabilităţii actului de sancţionare.

Intimatul a arătat că fapta petentei a existat şi este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât şi legal întocmit, petentei nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

În motivarea poziţiei sale, arată că, principiul legalităţii aplicabil dreptului administrativ în general, şi materiei contravenţionale în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenţionale să fie concordant cu voinţa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit). în acest context, în materie contravenţională, nefiind admisă interpretarea extensivă (lex dixit minus quam voluit) şi nici interpretarea restrictivă (lex dixit quam voluit).

Încălcarea normelor de drept administrativ prin comiterea unei fapte antisociale săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea, dă naştere unui raport de conflict, ceea ce atrage sancţionarea contravenţională, în speţă, petenta făcându-se vinovată de contravenţia reţinuta în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realităţii.

Motivul invocat de către petentă cu privire la menţionarea greşită a numelui contravenientei nu este întemeiat, petenta fiind cea sancţionată prin procesul verbal de contravenţie şi nu „I. F.” SRL.

Petenta nu s-a conformat şi nu a înţeles să adopte unele măsuri de remediere, astfel cum i-a fost pus în vedere prin adresele nr. 137999/28.10.2014 şi 205818/18.02.2015, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 care prevede că: „La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor”, iar răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1) (art. 4 din lege).

Totodată, potrivit art. 52 din Legea nr. 333/2003 „conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcţionează sisteme de pază, au următoarele obligaţii:

a)răspund de organizarea şi funcţionarea pazei unităţilor, bunurilor şi valorilor pe care le deţin, cu orice titlu;

b)analizează temeinic nevoile stricte de pază şi stabilesc efectivele necesare, în raport cu natura, importanţa, mărimea şi vulnerabilitatea unităţilor respective, cu specificul producţiei şi cu locul de dispunere a acestora;

c)e) asigură executarea amenajărilor şi a instalaţiilor necesare desfăşurării serviciului de pază, precum şi introducerea, întreţinerea şi menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor tehnice de legătură, de pază şi de alarmă împotriva efracţiei”.

Petenta nu deţine un sistem de alarmare împotriva efracţiei sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei sau integrităţii bunurilor pentru unitatea al cărei administrator este, în art. 16 din Anexa nr. 1 la Normele Metodologice stabilite prin HG nr. 301/2012 fiind precizate cerinţele minime de securitate destinate unităţilor în care funcţionează aparate de jocuri de noroc, printre acestea regăsindu-se şi elementele puse în vedere prin adresele înaintate petentei.

Din înscrisurile anexate, la prezenta cauză, rezultă cu certitudine că societatea petentă nu s-a conformat dispoziţiilor organelor de poliţie şi a ignorat fără temei eventualitatea producerii unui eveniment negativ din punct de vedere al siguranţei obiectivului, situaţie în care opinăm că sancţiunea aplicată pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor a fost pe deplin justificată.

În condiţiile în care acest gen de fapte contravenţionale sunt din ce în ce mai des întâlnite, intimata apreciază că este imperios necesară sancţionarea contravenţională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale.

A mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancţiunea trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. De asemenea, a susţine că, nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei şi conduitei petentei, apreciind că fapta acesteia denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale care sunt menite a proteja valorile sociale prevăzute de lege, precum şi pe petentă, atât aceasta cât şi resursele publice fiind supuşi unui factor de risc reprezentat de un posibil eveniment negativ din punctul de vedere al siguranţei obiectivului în cauză.

Astfel, opinează că, că urmarea produsă de fapta petentei este producerea gradului de pericol social, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate.

De altfel, fapta petentei nu este datorată unei neatenţii sau culpe uşoare a acesteia, ci doar consecinţa unei lipse de interes vădite a acesteia faţă de dispoziţiile legale şi faţă de siguranţa traficului.

De asemenea, aceste fapte contravenţionale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante apelarea ulterioară producerii unui eveniment negativ la organele statului nu face altceva decât să indisponibilizeze pentru o anumită perioadă de timp resursele statului şi să genereze o încărcătură suplimentară asupra sistemului, grevându-1 astfel de posibilitatea utilizării sale în scopul rezolvării situaţiilor de urgenţă.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PF nr. 0095313, încheiat la data 6.04.2015, agentul constatator din cadrul Poliţiei Oraşului Ineu a reţinut faptul că, petenta, în calitate de administrator al firmei I.I. „I. & F.„ – Ineu, la sediul căreia se găsesc 3 aparate pentru jocuri de noroc, nu şi-a echipat unitatea cu camere de luat vederi şi totodată, nu şi-a conectat unitatea la un dispecerat de monitorizare cu echipe de intervenţie.

Pentru această faptă, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare de 2.000 lei.

În drept, instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, va analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat şi va hotărî asupra sancţiunilor aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta se bucură de prezumţia de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat de către petentă, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă privind sancţionarea persoanei fizice în loc de persoana juridica S. C. I. & F. „  S. R. L. – Ineu, în a cărui patrimoniu se regăsesc cele trei aparate pentru jocuri de noroc, instanţa constată că este neîntemeiat şi astfel va fi înlăturat, deoarece potrivit art. 52 din legea nr. 333 din 2003 şi art. 1 din anexa I a H.G. nr. 301 din 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor; conducãtorii unitãţilor deţinãtoare de bunuri şi valori au obligaţia de a identifica şi stabili zonele funcţionale, corespunzãtor activitãţiidesfãşurate, şi de a adopta mãsuri necesare asigurãrii protecţiei vieţii, integritãţii persoanelor şi siguranţei valorilor.

Cum petenta este administratorul persoanei juridice S.C. „I. & F.” S.R.L. – Ineu, în mod legal, sancţiunea s-a aplicat conducătorului unităţii în sensul actului normativ menţionat în precedent.

Cu privire la eroarea materială strecurată în conţinutul procesului verbal referitor la denumirea persoanei juridice administrată de petentă, instanţa reţine că aceasta nu este susceptibilă de a produce o vătămare, cât timp subiectul activ al contravenţiei este „conducătorul unităţii”, identificarea acestuia fiind suficientă pentru a se putea aplica sancţiunea legală.

Pentru aceste motive, instanţa reţine că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PF nr. 0095313, încheiat la data 6.04.2015 a fost încheiat cu respectarea condiţiei legalităţii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că potrivit art. 3 pct. 1 din H. G. nr. 301 din 2012, constituie contravenţie încãlcarea prevederilor din normele metodologice, dupã cum urmeazã:1. nerespectarea mãsurilor minimale de securitate prevãzute la art. 2 alin. (2) din anexã.

Potrivit 4 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ, contravenţia prevăzută de art. 3 pct. 1 se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei.

Întrucât fapta reţinută în sarcina petentei a fost constatată personal de agentul constatator, se constată că procesul verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de temeinicie, caz în care, revine sarcina petentei de a administra probe care să dovedească o altă situaţie de fapt decât cea imputată.

Având în vedere că petenta nu a administrat probe prin care să facă dovada pozitivă a unei alte situaţii de fapt şi mai mult, la rubrica „Alte menţiuni” din cuprinsul actului constatator s-a menţionat „Am contactat firma S. A. care mi-a făcut o ofertă, urmând să se prezinte pentru instalarea camerelor şi monitorizare”, instanţa reţine că prezumţia de temeinicie nu a fost înlăturată şi procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PF nr. 0095313, încheiat la data 6.04.2015 a fost încheiat cu respectarea condiţiei temeiniciei.

În ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională aplicată petentei potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 instanţa, ţinând seama de principiul proporţionalităţii în stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, reţine că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravenţională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 301/2012, iar petenta nu a făcut, nici până în prezent, dovada instalării camerelor video de supraveghere şi conectării unităţii la un dispecerat de monitazare cu o echipă de intervenţie.

Constatând legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PF nr. 0095313, încheiat la data 6.04.2015 instanţa, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petenta G. I. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN ARAD.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petenta G. I. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN ARAD, cu privire la procesul-verbal de contravenţie seria PF nr.0095313, încheiat la data 6.04.2015 de către intimat, ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac cererea se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.08.2015.

PreşedinteGrefier