Cerere de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 168 lit. b Cod penal

Prin s.p. nr. 1684/2017, instanţa respins, ca nefondată, baza disp. art. 168 Cod penal, cererea de reabilitare judecătorească, formulată de petentul C.G.P..

În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, l-a obligat pe petent la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. X din 08.04.1997 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 06.05.1997, petentul C.G.P. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. Petentul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Prin sentinţa penală nr. Y/25.02.1997 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. Z/14.10.1997 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. K/16.12.1997 a Curţii de Apel Iaşi, petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani. Petentul a fost obligat singur sau în solidar cu coinculpatul N.R. la plata de despăgubiri civile către părţile civile, precum şi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit referatului Biroului Executări Penale, perioada de executare a pedepsei închisorii a fost 12.08.1996-11.08.2002. Petentul a fost liberat condiţionat la data de 08.09.1999, cu un rest rămas neexecutat de 1068 zile.

Instanţa a arătat că, potrivit art. 166 alin. 1 lit. b Cod penal în vigoare, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea termenului de 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani. Art. 167 alin. 1 Cod penal arată că termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

În ceea ce priveşte condiţiile reabilitării judecătoreşti, art. 168 Cod penal arată că  cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 

Având în vedere situaţia juridică a petentului şi prevederile legale menţionate, instanţa a constatat că termenul de reabilitare judecătorească pentru petent este de 5 ani şi curge de la data de 11.08.2002, dată la care se consideră executată pedeapsa închisorii de 6 ani, astfel încât la data de faţă termenul legal de reabilitare judecătorească s-a împlinit.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la achitarea integrală de către persoana condamnată a cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile, instanţa a arătat că dovada îndeplinirii acestor cerinţe revine persoanei care solicită pronunţarea unei hotărâri de reabilitare judecătorească.

Potrivit adresei nr. X emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă, petentul C.G.P. nu figurează înregistrat în evidenţele fiscale cu debite provenite din cheltuieli judiciare stabilite prin sentinţe penale.

Instanţa a reţinut însă că petentul C.G.P. nu a făcut dovada că a achitat obligaţiile civile stabilite prin sentinţa penală nr. Y/25.02.1997 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. Z/14.10.1997 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. K/16.12.1997 a Curţii de Apel Iaşi, deşi i s-a pus în vedere acest aspect de către instanţă. Petentul a fost obligat singur sau în solidar cu coinculpatul NR la plata de despăgubiri civile către părţile civile: G.P. (800.000 lei ROL), R. C. (85.000 lei ROL), B. V. (400.000 lei ROL), T. J. (100.000 lei ROL), T. C. (1500.000 lei ROL), H. T. (50.000 lei ROL), D. T. (160.000 lei ROL), G. V.(300.000 lei ROL).

Potrivit art. 168 lit. b Cod penal, pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, C.G.P. trebuia să facă dovada că a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.  Petentul nu a invocat faptul că nu a avut posibilitatea să achite despăgubirile civile şi nu s-a stabilit că părţile civile au renunţat la despăgubirile primite prin sentinţa penală.

Instanţa a considerat că petentul ar fi trebuit să achite cel puţin o sumă de bani părţilor civile, chiar şi într-un cuantum redus, având în vedere că a fost liberat condiţionat încă din anul 1999. Starea de pasivitate pe care a adoptat-o petentul în ceea ce priveşte obligaţia de achitare a despăgubirilor civile indică faptul că C.G.P. nu a depus eforturi deosebite pe care instanţa să le poată analiza în favoarea petentului, astfel că acesta nu poate beneficia de reabilitare judecătorească, cererea formulată fiind respinsă.

Domenii speta

Spete similare