Fond funciar

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei … sub nr. de dosar …, reclamanţii P.T. şi P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală A. şi Comisia Judeţeană B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată Comisia locală la întocmirea şi înaintarea documentaţiilor pentru reconstituirea în favoarea reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 41 ha şi să fie obligată Comisia Judeţeană să valideze propunerea şi să emită titlul de proprietate.

Au arătat reclamanţii că sunt moştenitorii lui I. J., decedat la data de 15.03.1944, al cărui moştenitor a fost fiul său, I. I., decedat la data de 10.03.1946. cei doi au fost străbunicul, respectiv bunicul reclamanţilor, moştenitoarea acestora fiind P. (I.) R., mama reclamanţilor.

Autorii reclamanţilor au deţinut un teren de 41 ha, teren cu vegetaţie forestieră, situat pe raza com. … jud. …, înscris în CF nr. … şi cuprins în Ordinul Prefectului Judeţeului … nr. …, ca teren reînscris în circuitul civil.

Terenul este identificat, individualizat, vechile amplasamente sunt libere de sarcini, astfel cum reiese din documentaţia cadastrală.

Atât mama reclamanţilor cât şi aceştia, au formulat mai multe cereri prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, dar pârâtele au refuzat să le elibereze titlul de proprietate şi să îi pună în posesie.

Încă din anul 1993 mama reclamanţilor a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. După decesul acesteia formalităţile au fost continuate de către reclamanţi şi s-au adresat şi organelor silvice pentru clarificarea domeniului actual de care aparţin terenurile. Potrivit datelor de la organele silvice, terenurile nu aparţin amenajamentului silvic.

Pentru terenul în suprafaţă de 41 ha a fost validată doar suprafaţa de 10 ha, suprafaţă cu care nu au fost puşi în posesie şi care nu a fost atribuită pe vechiul amplasament, conform hotărârii comisiei Judeţene nr. …. ca urmare, se impune completarea hotărârii de validare cu suprafaţa de 31 ha şi atribuirea şi punerea în posesie cu privire la întreaga suprafaţă-

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22, 24, 29 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 1/2000 şi art. 39 şi art. 61 din HG nr. 890/2005.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză topocadastrală.

Comisia locală … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat pârâta că din actele depuse nu s-a putut stabili calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la reconstituire.

Astfel, au fost depuse două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul I. J., cereri care au fost înregistrate sub nr. …, de către moştenitorii care se considerau îndreptăţiţi la reconstituire deoarece autorul reclamanţilor a avut în realitate doi moştenitori, pe mama reclamanţilor, dat şi pe P. M., decedată la data de 14.10.2008, având ca moştenitori pe R. E. şi I. P..

La data de 14.09.2005 a fost formulată cererea de către reclamanţi, iar la data de 13.10.2005 a fost formulată cea de a doua cerere de către P. M..

Ambele cereri au făcut obiectul dosarului nr. … şi deoarece nu cuprindeau elementele necesare şi obligatorii stabilite prin lege, precum şi pentru că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte calitatea de moştenitori a părţilor ori dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor lor, s-a purtat o lungă corespondenţă prin care li s-a solicitat completarea dosarului.

Cererile nu au fost soluţionate deoarece au fost formulate două cereri de către persoane diferite care susţineau că sunt moştenitorii lui I. J., iar din înscrisurile depuse nu a fost dovedită fără dubiu relaţia de rudenie dintre I. I. şi I. I..

În ce priveşte existenţa dreptului de proprietate, cu privire la parcela 4235/5 pădure din copia originalului cărţii funciare pentru parcela … la pct. 4 privind suprafata de teren revendicată există menţiunea iniţială de 40 iugari şi 51  stânjeni, ceea ce ar însemna echivalentul a 23,02 ha, iar în copia traducerii legalizate este menţionată suprafaţa de 411 iugari şi 51 stânjeni, ceea ce ar fi echivalentul a 236,5 ha, situaţie ce nu a fost clarificată de către reclamanţi.

Cu privire la parcelele cu nr. 4234/42 şi 4234/44/2, înscrise în foaia de avere a CF …, ambele sunt poziţionate la pct. C. şi nu se află în raza de administrarea a pârâtei, ci pe teritoriul jud. H..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Pârâta Comisia Judeţeană a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi a prematurităţii formulării acţiunii.

A arătat pârâta că  legislaţia în materia restituirii proprietăţii reglementează o procedură administrativă specială prin care se soluţionează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.

Astfel, cererea se depune la comisia locală în raza căreia se află terenul şi aceasta o soluţionează.

Referatul privind soluţionarea şi care cuprinde propunerea comisiei locale se comunică solicitantului care are posibilitatea de a-l contesta.

Contestaţia împotriva hotărârii comisiei locale se soluţionează de către comisia judeţeană, iar împotriva acesteia se poate formula plângere la instanţă.

În ce priveşte excepţia prematurităţii s-a arăta că la comisie a fost înregistrată o documentaţie privind această suprafaţă de teren, cererea fiind astfel prematur introdusă.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată deoarece potrivit art. 36 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 validează dreptul de proprietate şi eliberează titlul de proprietate pe baza documentaţiilor întocmite de comisiile locale, iar documentaţiile cuprind anexele validate, fişele tehnice, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor.

Aceste documentaţii se depozitează în arhiva OCPI şi aceasta este instituţia care scrie titlurile de proprietate şi gestionează evidenţa acestora.

De altfel, în prezenta cauză, s-a comunicat documentaţia şi dosarul se află în lucru.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză topocadastrală, lucrarea fiind ataşată la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 08.06.1993 P. R., autoarea reclamanţilor, a solicitat Comisiei Judeţene reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 23,636 ha situat la pct. P. din com. A., jud. B., cu precizarea că a adresat aceeaşi solicitare şi Comisiei locale, dar aceasta din urmă i-a sugerat să se adreseze şi Comisie Judeţene.

La data de 14.09.2005 reclamanţii au precizat că a fost validată suprafaţa de 10 ha, că nu au fost puşi în posesie şi că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 20,8 ha.

În anul 2013 reclamanţii au solicitat din nou să fie analizată cererea lor deoarece nu primiseră nici un răspuns din partea Comisiei locale.

Din înscrisurile depuse de către pârâte reiese că acelaşi teren a fost solicitat şi de numiţii R. E. şi ja. P., iar din referatul aflat la fila 87 dosar rezultă că s-a solicitat părţilor să completeze dosarul şi să depună mai multe înscrisuri din care să rezulte dovada dreptului de proprietate şi calitatea de moştenitori.

Analizând toate înscrisurile aflate la dosar, raportat şi la susţinerile părţilor, inclusiv ale reclamanţilor, instanţa constată că până la acest moment cererile reclamanţilor nu au fost soluţionate de către cele două pârâte.

Referitor la excepţia prematurităţii, instanţa constată că aceasta a fost invocată deoarece ar fi fost înaintată documentaţia referitoare la terenul în cauză şi că urmează să se pronunţe o soluţie după ce va fi analizată, dar acest motiv nu reprezintă o cauză de prematuritate a formulării cererii, mai ales că în susţinerea excepţiei nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte că într-adevăr documentaţia a fost comunicată şi este analizată de pârâtă.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii instanţa reţine următoarele:

Analizând textile de lege aplicabile în cauză rezultă că nu există posibilitatea ca instanţa să reconstituie în mod direct dreptul de proprietate asupra terenurilor, singura acţiune aflată la dispoziţia părţii fiind plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Astfel, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere ce se depune în termenele stabilite de lege, la primăria în raza căreia se află terenul ce face obiectul cererii, aceiaşi situaţie fiind prevăzută şi în cadrul legii nr. 1/2000.

Conform art. 51 din Legea nr. 18/1991 „comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale”.

Conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Astfel, legiuitorul a prevăzut că în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor trebuie urmată o procedură administrativă prealabilă în faţa celor două Comisii şi doar după parcurgerea acestei proceduri, cel nemulţumit de hotărârea Comisiei Judeţene are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată.

Pentru cazul în care cererea părţii nu este soluţionată de către cele două Comisii, nu se emite nici o hotărâre în acest sens, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a se adresa petentul direct instanţei de judecată.

Petentul are însă posibilitatea, în cazul în care consideră că amânarea pronunţării asupra cererii este nejustificată şi depăşeşte un termen rezonabil, să se adreseze instanţei pentru fi obligate Comisiile să soluţioneze cererea, şi abia după soluţionare, în funcţie de hotărârea comisiei, să fie formulată plângerea la instanţă.

Este evident că aceasta a fost intenţia legiuitorului de a se desfăşura procedura în materia de faţă, deoarece în caz contrar ar fi trebuit să prevadă în mod expres că întreaga procedura administrativă este facultativă, cererea putând fi adresată direct instanţei, fără a se mai apela la Comisii.

Atât timp, cât această prevedere nu se regăseşte în lege, iar conform prevederilor existente, instanţa poate interveni în operaţiunea de stabilire a dreptului de proprietate prin exercitarea controlului judecătoresc numai după îndeplinirea procedurii de către comisiile locale şi judeţene sesizate cu cererea de reconstituire, competenţa instanţei constă doar în soluţionarea plângerii îndreptată împotriva hotărârii comisiei judeţene.

În atare situaţie, instanţa constată că solicitarea de a se stabili dreptul de proprietate direct de către instanţă este inadmisibilă, motiv pentru care va admite excepţia şi va respinge cererea.

Domenii speta

Spete similare