Plangere contraventionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MĂCIN JUDEŢUL TULCEA

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.  304

Şedinţa publică din 2 martie 2018

Instanţa constituită din:

Preşedinte: XX

Grefier: XX

S-a luat în examinare acţiunea civilă având ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul XX, CNP XX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, str. Spitalului nr.2, jud. Tulcea, C.I.F. 4321488.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 22 februarie 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 2 martie 2018, când în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A :

Asupra procesul civil de faţă,

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XX/253/2017 din 17.03.2017, petentul XX a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria PTLX nr. 037091 din 12.03.2017, precum şi a sancţiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie PTLX nr. 037091 din 12.03.2017 petentului i-a fost aplicată o amendă contravenţională totală în sumă de 2.610 lei: 1305 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.102 alin.3 lit.”a” din O.U.G. nr.195/2002 (republicat) şi 1305 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.10 alin.1 din acelaşi act normativ anterior invocat.

În fapt, s-a reţinut că în data de 12.03.2017, în jurul orei 17:28, în localitatea Revărsarea, petentul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare PH-12-XX având o concentraţie de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. 00046 efectuat cu aparatul Drager seria ARRJ 0229. Totodată, autovehiculul avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 21.02.2017.

În plângerea formulată, petentul a învederat faptul că rezultatul testării nu este corect, aparatul etilotest neavând forţă probantă întrucât acesta este utilizat în scopul selectării persoanelor cărora urmează să li se stabilească în mod concret alcoolemia. De asemenea, au fost invocate prevederile art.88 alin.3, 4 şi 5 din O.U.G. nr.195/2002, precum şi art.16 alin.1 şi 7 din O.G. nr.2/200, invocând nulitatea procesului verbal pe motiv că acesta nu descrie clar fapta contravenţională şi nu i-a fost respectat dreptul de a face obiecţiuni care să fie consemnate în conţinutul procesului verbal.

A mai arătat că a solicitat să-i fie recoltate probe biologice pentru a se stabili alcoolemia, cerinţă refuzată în mod nelegal de către agentul de poliţie.

S-a solicitat ca agentul constatator să depună la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică şi certificatul de omologare al aparatului etilotest pentru a dovedi buna funcţionare a aparatului cu care a fost testat.

Contravenţia prevăzută de art.10 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (republicat) constând în aceea că la momentul controlului, 12.03.2017,  autovehiculul pe care îl conducea avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 21.02.2017, nu a fost contestată de către petent în plângerea de faţă.

 Agentul constatator a depus întâmpinare, în care a invocat pe fondul cauzei, respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului-verbal de contravenţie. În întâmpinare agentul constatator mai arată faptul că sancţiunea contravenţională a fost aplicată în baza rezultatului oferit de etilotestul cu care a fost testat petentul, Drager seria ARRJ – 0229.

Întâmpinarea a fost însoţită de raportul agentului de poliţie, precum şi copie după bonul printat de aparatul Drager după testare în care se menţionează valoarea de 0,17 mg/litru alcool pur în aerul expirat, bon ce poartă semnătura petentului.

Intimatul a comunicat instanţei buletinul de calibrare nr. C-dă 2372-075 din 22.02.2017 menţionând totodată că perioada de valabilitate a certificatului de model reprezintă perioada în care producătorul/importatorul fabrică/importă şi comercializează mijloacele de măsurare care deţin aprobarea de model respectivă (conform art.21 din Instrucţiunile de Metrologie Legale IML 2-05, Aprobare de model, aprobate prin H.G. nr.1660/2005). 

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate ale  procesului-verbal de contravenţie constând în faptul  că  nu descrie clar fapta contravenţională şi nu i-a fost respectat dreptul de a face obiecţiuni care să fie consemnate în conţinutul procesului verbal, instanţa reţine  că sunt neîntemeiate, procesul verbal conţinând atât descrierea faptei în accepţiunea prevăzută de art. 16 din O.G. nr.2/2001 dar şi „ obiecţiunile”  petentului, conform alineatului 7 al articolului 16 mai sus invocat, acesta fiind semnat şi la rubrica „alte menţiuni”  cu „ nu am menţiuni de făcut”.

Chiar dacă această ultimă prevedere  nu a  fost respectată, lipsa acestei menţiuni nu conduce automat la anularea procesului-verbal de contravenţie, fiind în prezenţa unei nulităţi relative şi nu a unei nulităţi absolute.

 Raţionamentul pentru care  instanţa apreciază că  suntem în prezenţa unei nulităţi relative rezultă din împrejurarea că articolul  17 din acelaşi act normativ invocat stipulează expres şi limitativ cazurile de nulitate absolută, după cum urmează:

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu”.

Or, pentru ca  nulitatea relativă să conducă  la anularea procesului-verbal, trebuie ca  cel care contestă să dovedească că prin  aceasta a suferit o vătămare  ce nu poate fi  înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul însă în speţa de faţă, contestatorul nedovedindu-şi eventuala vătămare, el putând contesta procesul-verbal ce i-a fost încheiat, cum de altfel a şi făcut prin plângerea de faţă.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului -art. 34- rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Analizând plângerea de faţă prin prisma motivelor invocate de petent, a înscrisurilor depuse la dosar şi a prevederilor legale în vigoare, reţine că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

 Potrivit  art.88 alin. 3, 4 şi 5 din O.U.G. nr.195/2002 „stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat se face de către Poliţia Rutieră cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate. Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic. Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, testată de poliţistul rutier cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o concentraţie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităţilor sau instituţiilor medicale prevăzute la alin.1, în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge”.

Potrivit art.17 din Instrucţiunile de Metrologie Legale IML 2-05, Aprobare de model, Anexa 2 din H.G. nr.1660/2005:

„Producătorii mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal prin aprobare de model sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora sunt obligaţi:

a) să nu introducă pe piaţă mijloace de măsurare fără aprobare de model şi fără marcaje de aprobare de model;

b) să respecte condiţionările din certificatul aprobării de model;

c) să informeze beneficiarii mijloacelor de măsurare în legătură cu conţinutul complet al certificatului aprobării de model, inclusiv despre condiţionările existente;

d) să nu aplice pe mijloacele de măsurare simboluri ori inscripţii care pot fi confundate cu marcajul aprobării de model;

e) să comunice la BRML orice modificare pe care intenţionează să o efectueze asupra unui tip de mijloc de măsurare fabricat conform modelului aprobat şi să solicite aprobarea modificării sau, după caz, o nouă aprobare de model;

f) să conserve modelele, atunci când această cerinţă este prevăzută explicit în certificatul aprobării de model şi să păstreze dosarul aprobării de model primit de la BRML cel puţin pe perioada de valabilitate a aprobării de model;

g) să înceteze aplicarea marcajului aprobării de model la expirarea valabilităţii aprobării de model sau în momentul în care nu mai sunt îndeplinite cerinţele cuprinse în aprobarea de model;

h) să declare la BRML stocurile de mijloace de măsurare pe care le deţine în România, la data expirării valabilităţii aprobării de model, dacă intenţionează să le comercializeze;

i) să comunice la BRML, în termen de 30 de zile, orice modificare survenită, de natură juridică, administrativă şi altele asemenea, care afectează conţinutul certificatului aprobării de model şi să solicite aprobarea modificării”.

Potrivit art.21 din acelaşi act normativ „în perioada de valabilitate a aprobării de model producătorul/importatorul fabrică/importă şi comercializează, în condiţiile legii, mijloace de măsurare care au obţinut aprobare de model. După expirarea termenului de valabilitate pot fi comercializate numai mijloacele de măsurare aflate în stoc, declarate conform art.17 lit.”h”.

Raportat la prevederile  legale invocate, în condiţiile în care la dosarul cauzei este depusă  copia conformă cu originalul a buletinului de calibrare nr. C-dă 2372-075 din 22.02.2017 potrivit căruia aparatul Drager folosit în cauză, seria ARRJ – 0229 se afla la momentul folosirii în perioada de valabilitate în privinţa calibrării, instanţa reţine că rezultatul/valoarea de 0,17  mg/litru alcool pur în aerul expirat din bonul emis de aparatul Drager, bon ce poartă semnătura petentului, este corectă.

În cauză a fost audiat martorul XX, probă încuviinţată petentului.

Deşi acest martor a declarat faptul că la l-a sfătuit pe petent să solicite agentului de poliţie recoltarea de probe biologice, acelaşi martor arată în depoziţia sa că această solicitare nu a avut ca scop dovedirea nevinovăţiei petentului cu privire la fapta contravenţională reţinută, ci, opinia martorului ( lipsită de altfel de adevăr) că în urma recoltării ar fi rezultat o valoare mai mică ceea ce i-ar fi permis să obţină o dovadă cu drept de circulaţie.

Instanţa are în vedere că nu s-a dovedit cu depoziţia martorului susţinerea petentului în sensul că a solicitat poliţistului recoltarea de probe biologice iar acesta din urmă  nu a dat curs solicitării, întrucât martorul declară faptul că nu a auzit discuţia dintre petent şi agentul de poliţie, fiindu-i comunicat de către petent că i s-a refuzat recoltarea,  deci nu a perceput direct şi nemijlocit acest fapt.

Totodată, instanţa are în vedere aspecte deloc de neglijat, ce concură la formarea opiniei instanţei că rezultatul testării este corect, respectiv: faptul că însuşi petentul menţionează sub semnătură în procesul-verbal faptul că „ nu am menţiuni de făcut”.

Faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenţionale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, statuată de art. 6 din CEDO, dar aşa cum prezumţia de veridicitate şi legalitate a procesului-verbal de contravenţie nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăţiei nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prezumţiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanţată a invocării sarcinii probaţiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie,  instanţa europeană, prin jurisprudenţa sa, permiţând  valorificarea prezumţiilor, însă în limite rezonabile.

 În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reţinută în sarcina contestatorului a fost săvârşită de către acesta, nu mai operează în beneficiul contestatorului prezumţia de nevinovăţie, în vreme ce prezumţia de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia relativă de veridicitate şi autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanţa de judecată îi asigură contravenientului condiţiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.

În lumina acestor principii, instanţa constată că săvârşirea faptelor reţinută în sarcina petentului a fost constatată atât prin propriile simţuri ale organelor de poliţie, cât şi prin mijlocul tehnic omologat şi calibrat a cărui documentaţie a fost depusă la dosar.

Or, în litigiul dedus judecăţii, între procesul-verbal de contravenţie şi documentele depuse de intimat, există o legătură indisolubilă, în sensul că acesta se coroborează, pentru mai sus motivele arătate, în condiţiile în care la momentul controlului petentul nu a negat consumul de alcool.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate şi situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumţia de veridicitate şi legalitate a procesului-verbal de contravenţie contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reţinerii vinovăţiei contestatorului în săvârşirea contravenţiei pentru care a fost sancţionat.

Aşa cum se arată anterior în cuprinsul prezentei sentinţe, contravenţia prevăzută de art.10 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (republicat) constând în aceea că la momentul controlului, 12.03.2017,  autovehiculul pe care îl conducea petentul avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 21.02.2017, nu a fost contestată de către petent în plângerea de faţă.

De asemenea, instanţa are în vedere prevederile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, apreciind că în speţa de faţă  agentul constatator a respectat prevederile enunţate  prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1305 lei, în condiţiile în care petentul a condus deşi consumase alcool, o astfel de faptă având un grad de pericol social ridicat, de notorietate fiind existenţa multor accidente cu urmări grave pentru bunuri şi persoane, datorate consumului de alcool.

Instanţa are în vedere şi faptul că au fost respectate şi prevederile art.10 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie, iar când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să menţină dispoziţiile procesului-verbal şi în consecinţă, să respingă plângerea contravenţională formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul XXX, CNP XXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN TULCEA, cu sediul în mun.  Tulcea, str. Spitalului, nr.2, jud. Tulcea, CIF  4321488.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Măcin.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2018.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

XXX XXX

Red. Jud.XX

Tehnored.XX

Ex. 2/17.04.2018

Domenii speta

Spete similare