Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 18 din 13.02.2018


La data de 19.10.2017 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi, plângerea contravenţională formulată de societatea petentă T. COM SRL împotriva procesului verbal de contravenţie încheiat la data de 30.08.2017, aceasta solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie contestat şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate, în cuantum de 3000 lei .

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 29.08.2017, pe DN 6 km 251+500, localitatea Brădeşti , a fost oprit şi verificat ansamblul de vehicule cu numerele de înmatriculare X şi Y, utilizat de aceasta şi s-a constatat că nu deţinea rovinietă valabilă .

Petenta a susţinut că procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate întrucât la acea dată deţinea rovinietă valabilă.

În drept , au fost invocate dispoziţiile OG 2/2001 şi OG 15/2002.

În dovedirea plângerii formulate, societatea petentă a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv ca intimatul să înainteze la dosar actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenţie contestat.

La primirea plângerii, apreciindu-se că aceasta nu îndeplineşte cerinţele impuse prin dispoziţiile art. 194-197 din Codul de procedură civilă, i s-a pus în vedere societăţii petente , ca în termen de 10 zile, sub sancţiunea anulării plângerii, să complinească aceste lipsuri, respectiv să timbreze corespunzător plângerea formulată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, astfel cum impun prevederile art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru , să indice dovezile pe care se întemeiază plângerea formulată şi să semneze plângerea formulată.

Reprezentantul societăţii petente s-a prezentat la instanţă la data de 30.10.2017 şi a depus la dosar chitanţa atestând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei şi a semnat plângerea formulată, împrejurare în care s-a dispus comunicarea unui exemplar al  acesteia şi înscrisurilor anexate intimatului, cu menţiunea că are obligaţia de a formula întâmpinare, în termen de 20 de zile de la comunicare, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Intimatul a  formulat întâmpinare la data de 22.11.2017, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie  ca temeinic şi  legal.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că  la data de 29.08.2017 , pe DN 6, km 251+500 ,  pe raza localităţii Brădeşti, jud. Dolj, a fost oprit în trafic ansamblul de vehicule format din autovehiculul  cu numărul de înmatriculare X şi semiremorca cu numărul de înmatriculare Y,  utilizat de T. COM SRL, în baza copiei conforme a licenţei de transport, condus de numitul T.P.M. , în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional .

S-a menţionat că la momentul controlului  în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în urma interogării bazei de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, prin terminalul din dotare, s-a constatat că ansamblul rutier având numerele de înmatriculare mai sus indicat nu deţine rovinietă valabilă .

De asemenea, s-a menţionat că fapta reţinută în sarcina societăţii petente constituie contravenţia prevăzută de art. 8 alin. 1 din anexa 2 la  OG 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare .

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că pentru efectuarea transporturilor rutiere este necesară obţinerea prealabilă a rovinietei iar în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 8 din OG 15/2002.

S-a mai arătat că potrivit textului art. 8 alin.(1) din OG 15 /2002 utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România de către posesorii de autovehicule sau conducătorii auto fara ca aceştia sa deţină rovinieta valabila, însoţită de copia facturii fiscale corespunzătoare, constituie contravenţie, iar art. 7 alin 1 al Ordonanţei mai sus menţionate arata ca, " in cazul utilizatorilor romani, responsabilitatea circulaţiei fara rovinieta valabila, insotita de copia facturii fiscale corespunzătoare, revine, in exclusivitate deţinătorilor menţionaţi in certificatul de inmatriculare.

S-a menţionat şi faptul că prevederilor Ordinului M.L.P.T.L. nr. 1433/2002: "Prin rovinieta valabila se intelege rovinieta eliberata in condiţiile prevăzute de art. 8 din cadrul acestui ordin, aplicata in locul stabilit, corespunzătoare categoriei de autovehicul si clasei de emisii poluante, a cărei durata de valabilitate nu este depăşita si care asigura, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România " ceea ce probează inca o data legalitatea si temeinicia actului sancţionator aplicat de agentul constatator la momentul controlului, deoarece şoferul, in calitate de angajat al contestatarei, nu a putut dovedi dreptul societăţii de a utiliza reţeaua de drumuri naţionale, in speţa DN 1, drept care ar fi fost atestat potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul susrubricat prin deţinerea in acel moment a rovinietei, acesta având atributul de "document care atesta dreptul de utilizare a reţelei de drumuri naţionale" si aplicarea ei conform normelor legale, ceea ce reprezintă indeplinirea uneia dintre condiţiile de valabilitate ale rovinietei, asa cum reiese din definiţia redata mai sus.

Intimatul a susţinut şi faptul că trebuie recunoscută şi valoarea probatorie a  procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exerciţiul funcţiunii care constată starea de fapt, beneficiind de prezumţiile de legalitate, de autenticitate şi veridicitate, având forţă probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă "ad validitatem" cu respectarea condiţiilor de formă şi fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, intimatul a solicitat să fie efectuată analiza procesului-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât şi a normelor internaţionale. Astfel, având în vedere jurisprudenţa CEDO aplicabilă în baza art.6 din Convenţie, deşi şi contravenientul se bucură de prezumţia de nevinovăţie, s-a apreciat că şi petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudenţa sa.

De asemenea, s-a învederat că în jurisprudenţa CEDO se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt contrare Convenţiei, în acest sens prin hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku împotriva Franţei, Curtea a reţinând  că prezumţiile sunt permise de convenţie, însă acestea nu trebuie să depăşească limitele rezonabile.

Concluzionând, intimatul a solicitat respingerea plângerii formulate de societatea petentă, ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate prin procesul verbal de contravenţie, ca fiind temeinică şi legală.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susţinerea întâmpinării formulate, au fost depuse la dosar în copie:  procesul verbal de contravenţie contestat, formularul de control în trafic, nota  nr. 71196024 cu privire la deficienţele constatate în urma controlului efectuat în trafic la data de 29.08.2017, dovada comunicării actului sancţionator .

În drept, au fost invocate prevederile art. 201, 205-208 din Codul de procedură civilă, republicat, art. 8 alin. 1  din OG 15/2002 .

Un exemplar al întâmpinării formulate de intimat şi înscrisurilor anexate, a fost comunicat intimatei, cu menţiunea că poate formula răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.

Întrucât societatea petentă  nu a formulat un astfel de răspuns, prin rezoluţia preşedintelui de complet din 18.12.2017 a fost stabilit primul termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie încheiat la data de 30.08.2017, societatea petentă T. COM SRL  a fost sancţionată cu amendă în sumă de 3000 lei contravenţiei prev. de art. 8 alin. 1 din anexa 2 la  OG 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se în sarcina acesteia că la data de 29.08.2017 ora 23:45 pe DN 6, km 251+500, localitatea  Brădeşti, jud. Dolj  a fost oprit în trafic ansamblul de vehicule cu numerele de înmatriculare X şi Y, utilizat de aceasta, în baza copiei conforme a licenţei de transport, condus de numitul T.P.M., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional şi s-a constatat că aceasta nu deţine rovinietă valabilă .

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale va analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi va hotărî asupra sancţiunii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, beneficiază de o prezumţie de legalitate şi temeinicie. Această prezumţie este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti şi nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. Aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Nicoleta Gheorghe c. României, hot. din 3 april. 2012, Anghel c. României, hot. din  20 mart. 2001, Telfner c. Austriei, hot. din 4 oct. 2007, Salabiaku c. Franţei, hot. din 7 oct. 1988), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.

Pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, utilizarea acestora este permisă şi în materie penală - cum este calificată de către Curtea EDO materia contravenţională, prin raportare atât la caracterul general al normei de drept încălcate, cât şi la scopul disuasiv şi punitiv al sancţiunii aplicate - dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de gravitatea faptelor, şi  respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât şi posibilitatea asigurată petentului de a-şi dovedi susţinerile în faţa unei instanţe şi de a combate, astfel, menţiunile din procesul-verbal, permit aplicarea acestei prezumţii.

Analizând procesul-verbal din perspectiva elementelor de formă prevăzute de OG 2/2001, instanţa reţine că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, data săvârşirii faptei, semnătura agentului. Aşadar, în ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, instanţa  reţine că fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în anexa nr. 2, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 15/2002. Sancţiunea ce se aplică pentru această contravenţie este stabilită în funcţie de felul autovehiculului, respectiv după cum este un autoturism mic sau un vehicul de marfă, în cazul celor din urmă ţinându-se cont de masa totală maximă autorizată. Pentru un vehicul de transport marfă cu minim 4 axe şi MTMA mai mare de 12 t, cum este cel care aparţine societăţii petente , sancţiunea este amenda între 3000 şi 4500 lei.

În ceea ce priveşte existenţa contravenţiei, instanţa reţine  că societatea petenta nu a făcut dovada achitării tarifului de utilizare a drumului, aspect recunoscut de altfel de reprezentantul legal al acesteia , atât în cuprinsul notelor concluziile scrise depuse la dosar , dar şi prin cuvântul pe fond..

Rezultă  astfel caracterul cert al faptei săvârşite de societatea petentă, precum şi conduita culpabilă a acesteia, care, nerespectând normele legale imperative în materie, a acţionat cu vinovăţie la neîndeplinirea obligaţiilor legale care îi reveneau. Se conturează astfel conţinutul unei fapte care atrage răspunderea contravenţională.

În ce priveşte sancţiunea de natură a fi aplicată conduitei contravenţionale constatate, instanţa reţine  că  agentul constatator a făcut o justa apreciere a sancţiunii de aplicat, aplicând contravenientului sancţiunea diminuata a amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege întrucât  în cauză, nu s-au dovedit împrejurări care să justifice un grad de pericol social redus .

Astfel , deşi petenta a învederat că şi-a corijat comportamentul , nu a fost în măsură să facă dovada achitării contravalorii taxei de drum , ulterior constatării contravenţiei.

În raport de aceste considerente, instanţa va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.