Infracţiunea prev. de art. 87 al. 2 din oug nr. 195/2002.Condiţii

CURTEA DE APEL CLUJ, SECTIA PENALĂ ŞI DE MINORI, DECIZIA PENALĂ NR.38/A/09.03.2011

Prin sentinţa penală nr.124 din 08 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, în baza art. 334 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor în sensul reţinerii, pentru fiecare dintre ele, a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen..

A fost condamnat inculpatul S.S.E. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. si la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen..

Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen.  au fost contopite aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen..

A fost obligat inculpatul să plătească 11.000 lei cheltuieli judiciare statului.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul S.S.E. este posesor al permisului de conducere categoria „B”pe care l-a obţinut în data de 21.03.2006. Sora acestuia, respectiv martora S.N.M. are în proprietate un autoturism marca Volkswagen Polo, autoturism pe care îl conduce atât ea, cât şi învinuitul S.S.E., fiecare dintre ei având câte o cheie de la acest autoturism.

 În data de 28.06.2008 învinuitul S.S.E. s-a deplasat cu autoturismul până în Bistriţa Bârgăului şi după ce l-a parcat în faţa casei unei cunoştinţe, a consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat a mers să-şi mute autoturismul la o distanţă de cca 5 metri, întrucât blocase accesul pe o stradă intermediară, însă în timp ce se afla la volan a fost oprit de către organele de poliţie care l-au testat cu aparatul etilotest, rezultând că acesta avea o alcoolemie de 0,16mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru acest motiv a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 450 lei, ridicându-i-se şi permisul de conducere în vederea suspendării.

 Împotriva procesului-verbal întocmit de către organele de poliţie, inculpatul a formulat o plângere contravenţională la Judecătoria Bistriţa, motiv pentru care în data de 02.07.2008 organele de poliţie i-au restituit permisul de conducere.

Prin sentinţa civilă nr.3447/2008 din data de 02.10.2008 a Judecătoriei Bistriţa plângerea contravenţională formulată de către S.S.E. a fost respinsă ca nefondată, soluţia fiindu-i comunicată prin agentul procedural de la instanţă, care întrucât nu a găsit pe nimeni la domiciliu, a procedat la afişarea actului pe uşa locuinţei destinatarului.

 În data de 06.11.2008 inculpatul S.S.E. a plecat în Irlanda având asupra sa şi permisul de conducere.

 După ce organele de poliţie au primit sentinţa civilă nr.3447/2008 a Judecătoriei Bistriţa au procedat la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule de către inculpat, pentru o perioadă de 120 zile începând cu data de 27.12.2008, comunicându-i totodată acestuia că trebuie să predea permisul de conducere la Serviciul Poliţiei –Rutiere al judeţului Bistriţa Năsăud până în data de 26.12.2008.

 Inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliţie pentru a preda permisul de conducere, întrucât plecase deja din ţară în Irlanda, de unde a revenit în România în data de 29.01.2009.

După revenirea în ţară inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliţie pentru a preda permisul de conducere, iar în data de 16.02.2009 s-a urcat la volanul autoturismului şi a plecat din Bistriţa înspre cartierul Unirea pentru a-şi vizita o cunoştinţă mai veche, al cărei nume nu şi-l aminteşte, însă a fost oprit de către organele de poliţie care l-au amendat pentru faptul că nu purta centura de siguranţă.

În data de 22.04.2009 inculpatul a primit o citaţie prin care era încunoştinţat că trebuie să se prezinte la organele de poliţie din municipiul Bistriţa. În aceeaşi zi acesta s-a prezentat la organele de poliţie care i-au adus la cunoştinţă că până în data de 26.04.2009 are suspendat dreptul de a conduce autovehicule, însă nu a predat  permisul de conducere întrucât îl uitase în Irlanda.

 La sfârşitul lunii aprilie 2009, inculpatul a plecat la Budapesta pentru a-şi recupera permisul de conducere. Cu privire la acest aspect inculpatul a arătat că permisul de conducere l-a uitat în Irlanda la prietena lui, iar aceasta i l-a trimis în Ungaria pe o prietenă de-a sa care a venit până în Budapesta.

 În Budapesta inculpatul a locuit la o persoană pe nume „R.” al cărui nume complet nu-l cunoaşte, iar în data de 19.05.2009, în apartamentul unde locuia „R.”, a venit un bărbat, pe care inculpatul nu-l cunoştea, bărbat care avea asupra sa o ţigară cu cannabis. Acest bărbat a aprins acea ţigară pe care a fumat-o împreună cu numitul „R.” şi cu inculpatul, după care acesta a revenit în ţară.

 În data de 21.05.2009 inculpatul S.S.E. s-a urcat la volanul autoturismului şi a plecat să se plimbe prin municipiul Bistriţa.

La un moment dat a oprit autoturismul în zona Pieţei Independenţei, loc în care s-a întâlnit cu martorii P.S. şi H.A. cărora le-a propus să-l însoţească într-o plimbare pe care şi-a propus să o facă, aceştia fiind de acord.

Ca urmare, cei doi s-au urcat în autoturism, iar învinuitul S.S.E. a condus pe străzile Împăratul Traian, Rodnei, Arţarilor, Cuza Vodă, B-dul Decebal, Crinilor, Piaţa Petru Rareş, Piaţa Unirii, Ecaterina Teodoroiu, Vasile Alexandri, Albert Berger, Mihail Kogălniceanu, Dogarilor, Nicolae Titulescu, Alexandru Odobescu, Independenţei, Sigmirului, până în faţă la staţia Peco Lukoil (fosta staţie peco Alex Dora), unde a fost oprit de către organele de poliţie, care s-au sesizat cu privire la conducerea autoturismului de către inculpat, deşi dreptul de a conduce autovehicule îi era suspendat.

Existând suspiciunea că acesta a consumat substanţe interzise organele de poliţie l-au condus pe inculpat la sediul Spitalului Judeţean Bistriţa-Năsăud unde i s-au recoltat probe biologice (sânge şi urină) pentru a se constata dacă se afla sub influenţa substanţelor stupefiante.

 Din raportul de constatare medico - legală din data de 04.08.2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud rezultă că în probele biologice recoltate de la învinuitul S.S.E. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol.

 Din cele de mai sus rezultă, fără putinţă de îndoială că inculpatul a deţinut drogul, chiar dacă o scurtă perioadă de timp, până la consumarea acestuia, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 (modificată).

 Pe de altă parte, în tabelul III din anexa Legii 143/2000, care cuprinde drogurile de risc, este înscris cannabisul, rezina şi uleiul de cannabis, toate conţinând tetrahidrocannabinoli, substanţă ce a fost evidenţiată în probele biologice ale inculpatului, recoltate imediat ce a fost surprins conducând autoturismul pe drumurile publice astfel că faţă de acesta s-a reţinut şi infracţiunea prev. de art.87 alin 2 din OUG 195/2002.

 Inculpatul S.S.E. este recidivist post executoriu, raportat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 293/F/2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pentru comiterea unor infracţiuni de trafic şi consum de droguri de risc, pedeapsă din a cărei executare s-a liberat condiţionat la data de 12.01.2007 cu un rest neexecutat de 45 zile închisoare, durata pedepsei împlinindu-se la  26 februarie 2007.

 Deşi în considerentele rechizitoriului se menţionează existenţa stării de recidivă aceasta nu este reţinută şi în încadrarea juridică dată faptelor prin partea dispozitivă a actului de sesizare astfel că, în baza art. 334 C.proc.pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii, pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni şi a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit b C.pen..

În baza textelor de lege mai sus arătate şi având în vedere disp. art.72 C.pen. şi în special faptul că, deşi a recunoscut comiterea faptelor inculpatul este recidivist raportat la o pedeapsă anterioară aplicată tot pentru infracţiuni legate de droguri, tribunalul l-a condamnat pe acesta la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen..

Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare făcându-se şi aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat apel, criticând-o ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe că ar fi comis infracţiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG 195/2002 întrucât nu s-a dovedit că inculpatul se afla sub influenţa produselor stupefiante în momentul în care a condus autoturismul pe drumurile publice din Bistriţa.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a rezultat că inculpatul prezenta urme de terohidrocannabinoli doar în urină nefiind dovedit faptul că aceste urme i-ar fi alterat inculpatului puterea de concentrare în trafic, cu alte cuvinte că acesta ar fi condus sub influenţa stupefiantelor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, inculpatul a avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de cercetare penală, astfel că se impune achitarea inculpatului.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului curtea a reţinut următoarele:

Din ansamblul probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi de către instanţa de fond rezultă că în data de 19.05.2009, inculpatul, în timp ce se afla în apartamentul din Budapesta a unui prieten pe nume R., a fumat împreună cu acesta o ţigară cu cannabis.

Apoi, în data de 21.05.2009, la trei zile după ce a fumat ţigară cu cannabis inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, proprietatea surorii sale, martora S.N.M., autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul Bistriţa, unde a fost oprit de către organele de poliţie, care s-au sesizat cu privire la conducerea autoturismului de către inculpat, deşi dreptul de a conduce autovehicule îi era suspendat.

Existând suspiciunea că acesta a consumat substanţe interzice organele de poliţie l-au condus pe inculpat la sediul Spitalului Judeţean Bistriţa-Năsăud unde i s-au recoltat probe biologice (sânge şi urină) pentru a se constata dacă se afla sub influenţa substanţelor stupefiante.

 Din raportul de constatare medico - legală din data de 04.08.2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud rezultă că în probele de urină recoltate de la învinuitul S.S.E. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocannabinol. Examenul toxicologic efectuat pe proba de sânge a fost, în schimb negativ.

Raportat la toate aceste aspecte, s-a considerat necesar de către instanţa de fond întocmirea unei adrese către IML Cuj în vederea stabilirii cu certitudine dacă în urma examenului toxicologic efectuat inculpatului pe proba de urină s-a stabilit concentraţia de tetrahidrocannabinoli sau doar prezenţa acestei substanţe, cu menţiunea că examenul pentru această substanţă a fost pozitiv şi negativ pentru alte medicamente şi dacă prezenţa în urină a acestei substanţe şi nu în sânge, poate duce la alterarea capacităţii de atenţie şi concentrare necesare conducerii unui autovehicul.

Cu toate că răspunsul IML Cluj nu face decât să reamintească instanţei conţinutul raportului de constatare medico-legală de mai sus, instanţa de fond nu a mai revenit cu adresă, soluţionând cauza.

În apel, curtea a apreciat răspunsul IML ca fiind incomplet s-a revenit cu adresă la acest Institut iar prin adresa de la f.35-36, s-a arătat că, în cazul inculpatului , la care au fost identificaţi cannabinoizi numai în proba de urină, nu există criterii obiective ştiinţifice, de ordin medical, care să le permită acestora posibilitatea de a face referiri la manifestările clinice, cuprinzând şi alterarea capacităţii de atenţie şi de concentrare necesare conducerii unui autovehicul. Prezenţa, în proba de urină recoltată a cannabinoizilor atestă faptul că inculpatul a consumat o substanţă interzisă de lege, fără a se putea preciza data consumului.

Potrivit textului incriminator constituie infracţiune, fapta persoanei care conduce un autovehicul sau un tramvai si care se afla sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

Astfel, pentru a ne afla în prezenţa acestei infracţiuni de pericol este necesar să se stabilească dacă conducătorul autovehiculului se afla sau nu sub influenţa unor substanţe stupefiante.

 Din probele de la dosar a rezultat doar că inculpatul, cu trei zile înainte de a şofa autoturismul surorii sale, a fumat o ţigară cu cannabis.

Având în vedere faptul că, prin metode ştiinţifice nu s-a putut stabili concentraţia de tetrahidrocannabinoli din proba de urină recoltată şi că nu se pot face referiri la manifestările clinice ale inculpatului, curtea a apreciat că există dubii serioase cu privire la existenţa laturii obiective a infracţiunii imputate, dubii ce, fireşte, îi profită inculpatului, conform principiului ”in dubio pro reo”( în acest sens invocăm şi jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.622/36/2010 a menţinut hotărârea tribunalului Tulcea din dosarul 2152/88/2009 prin care inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG 195/2002).

Chiar dacă legea nu defineşte în nici un fel  noţiunea de conducere sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante, este evident că această împrejurare trebuie dovedită şi nu doar prezumată. Ori, din probele de la dosar nu reiese faptul că inculpatului i-ar fi fost alterată în vreun fel capacitatea de atenţie şi concentrare necesară conducerii unui autovehicul, aspecte asupra cărora nu s-au putut pronunţa nici măcar specialiştii care(după cum am precizat mai sus) au învederat faptul că nu există criterii obiective ştiinţifice, de ordin medical, care să le permită acestora să facă referiri la manifestările clinice ale inculpatului.

Faţă de cele de mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. s-a admis apelul declarat de către împotriva sentinţei penale nr. 124/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, care a fost desfiinţată numai cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002.

 Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art. 10 lit.d C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului S.S.E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 alin.2 din OUG 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana aflată sub influenţa unor substanţe stupefiante.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, starea de fapt este clară, necontestată de către inculpat iar vinovăţia acestuia a fost stabilită fără niciun dubiu.

S-a apreciat că fapta mai sus descrisă prezintă pericolul social al unei infracţiuni( raportat la modul, mijloacele de comitere a faptei), nefiind aplicabile dispoziţiile art.18 ind.1 C.p. aşa cum s-a solicitat de  apărare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru acelaşi gen de fapte, iar în prezent este arestat preventiv într-o altă cauză în care este judecat pentru trafic de droguri.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a ţinut cont de criteriile prev. de art.72 C.p., dând dovadă de clemenţă prin orientarea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Aşa fiind, curtea a menţinut pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, pedeapsă aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b C.p.

 S-a înlăturat aplicarea art.33 lit.a, 34 lit.b C.p.

 S-au menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare