Actul sexual cu un minor

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MĂCIN JUDEŢUL TULCEA

SENTINŢA PENALĂ NR. 14

Şedinţa publică din  22 februarie  2017

Instanţa compusă din:

Preşedinte: XXX

Grefier:  XX

MINISTERUL PUBLIC – reprez. de

XX - procuror

S-a luat în examinare acţiunea penală pusă în mişcare prin rechizitoriul nr. 101/P/2016 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, jud. Tulcea, împotriva inculpatului XX, CNP- XX, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 220 alin. 1 cod penal.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de  7 februarie 2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 22 februarie 2017, când în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A :

Asupra procesului penal de faţă;

Prin rechizitoriul nr.101/P/2016 din data de 01.08.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei Măcin, înregistrat la această instanţă sub nr. XX/253/2016 din 4.08.2016, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului XX pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin.l din NCP având ca parte vătămată pe minora XXX.

În actul de sesizare a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

Minora XXX în vârsta de 14 ani este eleva in clasa a Vlll-a la Şcoala Gimnaziala l-Vlll din loc. XX jud. Tulcea, iar la începutul luni septembrie 2015, la iniţiativa prietenei sale XX, minora este de acord sa întreţină o relaţie de prietenie cu XX în vârstă de 32 ani.

În aceste condiţii, după ce minora XX şi XX s-au întâlnit de mai multe ori, la sfârşitul luni septembrie 2015, întrucât acesta a plecat la munca in Italia, relaţia de prietenie a continuat în condiţiile în care cei doi ţineau legătură telefonic, situaţie menţinută până în luna ianuarie 2016 când XX a revenit în tară.

Începând cu data de 14.01.2016 cei doi, de comun acord, au iniţiat mai multe raporturi sexuale .

În aceste împrejurării, la data de 01.02.2016, atunci când inculpatul s-a deplasat la locuinţa părinţilor minorei pentru a le aduce la cunoştinţă intenţia de a constitui o familie cu fiica lor, deşi părinţii acesteia iniţial au fost indignaţi si revoltaţi de situaţia data, ulterior au acceptat ca minora să locuiască la domiciliul inculpatului, considerând că este mai bine aşa pentru minora.

Deşi iniţial părinţii ai fost de acord cu situaţia dată, scandalurile dintre aceştia si minoră s-au intensificat, in condiţiile in care minora a continuat sa locuiască cu părinţii săi până la data de 30.06.2016, când sesizând situaţia minorei in familie, reprezentanţii autorităţii locale au solicitat sprijinul D.G.S.A.P.C Tulcea, pentru luarea masurilor ce se impuneau fata de aceasta.

Conform anchetei sociale nr. 1297/25.07.2016 emisa de Primăria com.Ostrov jud. Tulcea, rezultă că minora XX face parte dintr-o familie compusa din 5 membrii din care trei fraţi, cei doi părinţi nu au locuri de muncă, trăiesc din ajutor social în sumă de 564 lei si pentru a-i întreţine pe cei patru copii, tatăl merge la muncă cu ziua prin sat sau la pescuit, mama fiind casnică, având grija minorilor.

În aceste condiţii de fapt, minora XX a întâmpinat multe probleme grave, neadecvate vârstei sale, acest comportament manifestat de părinţi, determinând minora sa plece de acasă si sa iniţieze raporturi sexuale cu  inculpatul XX, fapt ce a condus la intensificarea scandalurilor între minoră si părinţii acesteia .

S-a reţinut totodată că în intervalul 01/11.07.2016 minora a locuit cu concubinul XX la domiciliul acestuia cu voia părinţilor XX si XX, iar din data de 11.07.2016 minora a revenit în domiciliul părinţilor în condiţiile in care concubinul sau se afla în control judiciar.

Din conţinutul anchetei sociale, se retine ca XX, tatăl minorei XX, este o persoană recalcitrantă atât cu vecinii, cât si cu autorităţile locale .

Conform Raportului de constatare medico-legală nr.61/05.02.2016 rezultă că la momentul examinării medico-legale minora XX prezenta mai multe urme de violentă pe fesa dreapta si posterioare a coapsei drepte superioare si medii, 6 dungi palid-violacee - cafeniu- gălbuie cu orientare paralelă si intersectată; fesa stingă si posterioara a coapsei drepte superioara si medie, 6 dungi palid-violacee- cafeniu- gălbuie cu orientare paralela si intersectate în asociere cu o fina excoriatie de forma regulata acoperita cu crusta fina seroasa; coasta dreapta fata antero-externa superioara echimoza palid violacee- cafeniu- gălbuie; coasta.stângă faţă antero- externa superioara echimoza palid violacee- cafeniu- gălbuiei asociaţie cu 3 escoriaţii punctiforme acoperite cu fină crustă seroasă.

Cu ocazia examinării minora XX a declarat că a fost pedepsită de către mamă la data de 02.02.2016 primind numeroase lovituri cu o curea cu cataramă metalică, recepţionând ploaia de lovituri la partea moale, minora considerând astfel că părinţii au voie să-şi pedepsească copii în cazuri de nesupunere si comportament nedemn.

Cu aceiaşi ocazie minora a declarat ca a întreţinut o singură dată o penetrare anala în antecedente, de comun acord la propunerea lui XX, fără a putea preciza exact data, posibil şi în urma cu trei zile de momentul examinării sale din data de 05.02.2016.

Conform examinării neuropsihiatrice eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, rezultă că minora XX a fost consultată la data de 05.02.2016 fiind adusă de mama cu bilet de trimitere de la medicina legală pentru evaluare.

În aceste condiţii, în urma evaluării s-a constatat ca minora prezenta o ţinută îngrijită , cooperantă, recunoscând relaţia sexuala prin consens, orientată temporo- spaţial si psihic, fără tulburări calitative de percepţie, cu o atenţie în limitele vârstei, fără tulburări de memorie, cu intelect limitat, coerenta, flux si ritm ideativ normal, cu o capacitate de judecată si raţionament în limitele vârstei, cu un randament şcolar slab, limbaj adecvat, dispoziţie tristă, iritabilitate, impulsivitate, slabă toleranţă la situaţii stresante, instincte prezente, voinţă fară modificări, desfăşurând activităţii gospodăreşti într-o familie reorganizata, cu o personalitate imatură in dezvoltare, fiindu-i recomandat supraveghere, suport afectiv in familie, consiliere psihologică si a familiei, sub supravegherea adultului, un control la două săptămâni însoţită de mamă, terapie ocupaţională, continuarea scolii de masa, evitarea situaţiilor conflictuale în familie, in condiţiile în care minora prezintă o dezvoltare psiho¬somatică corespunzătoare vârstei biologice de circa 14-16 ani.

Se reţine, potrivit procesului verbal încheiat la data de 25.07.2016, de organele de cercetare penală, că începând cu aceiaşi dată, minora XX se află internată în regim de urgenta in Centrul de Minori Tulcea.

Din declaraţia martorei XX, mama minorei, se retine ca imediat ce a luat la cunoştintă de relaţia sexuala dintre fiica sa şi inculpatul XX, martora împreuna cu soţul sau au fost de acord cu relaţia acestora motiv pentru care minora XX  s-a mutat la domiciliul inculpatului.

Din declaraţia martorului XX se reţine că la începutul anului 2016 inculpatul XX i-a adus la cunoştinţă de relaţia sexuală pe care o întreţinea cu minora XX, împrejurare în care, martorul a înţeles să facă cunoscut acest lucru si lui XX tatăl minorei.

Audiată la data de 05.02.2016 în prezenţa apărătorului din oficiu av. Simion Fedea, minora XX a declarat ca a întreţinut raporturi sexuale de buna voie inculpatul XX.

Audiat la data de 11.07.2016 inculpatul XX în prezenta apărătorului său  a declarat că pe minora XX o cunoaşte din data de 23.09.2015, iniţial între cei doi s-a dezvoltat o relaţie de prietenie, continuând să comunice telefonic cu minora chiar si atunci când a fost plecat in Italia la muncă, iar in luna ianuarie 2016 atunci când s-a întors în tara , cei doi, de comun acord au iniţiat raporturi sexuale. În aceste condiţii atunci când tatăl minorei a auzit de relaţia lor, s-a opus, însă cu toate acestea inculpatul a continuat sa întreţină raporturi sexuale de comun acord cu minora XX.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, plângerea penală formulată de XX, declaraţia părţii vătămate/minora XX, raportul de constatare medico - legale nr. 61/05.02.2016, ancheta sociala nr. 1297/25.07.2016 emisa de Primăria Ostrov jud. Tulcea, procesul- verbal de internare in Centrul de Minori Tulcea a persoanei vătămate, declaraţiile inculpatului XX, declaraţiile martorilor XX, XX si XX, cazierul judiciar al inculpatului XX

În drept, fapta inculpatului XX de a întreţine începând cu data de 14.01.2016 raporturi sexuale cu minora XX în vârstă de 14 ani, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii  de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin.l cod penal.

Cauza a fost soluţionată pe baza dispoziţiilor art. 375 cod pr.penală în procedura simplificată, motivat de faptul că în şedinţa publică din 26.01.2017 prezent în instanţă inculpatul a recunoscut fapta şi a solicitat ca judecata  să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei instanţa va avea în vedere prevederile art. 396 alin.10 cod pr.penală  întrucât inculpatul a recunoscut fapta, situaţie în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3 iar în cazul amenzii, cu 1/4.

Instanţa are în vedere că pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în codul penal român, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Raportat la cele expuse, apreciază că un cuantum de doi ani închisoare al pedepsei corespunde  cerinţelor mai sus  menţionate.

La individualizarea pedepsei, apreciază că scopul preventiv-educativ pe care trebuie să-l atingă sancţiunea penală şi finalitatea acesteia care trebuie să reprezinte o resocializare a inculpatului pot fi atinse prin suspendarea sub supraveghere a executării în condiţiile art. 91 cod penal.

Deşi procurorul de caz a solicitat executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa reţine că în situaţia dată, suspendarea sub supraveghere a executării este optim a fi aplicată, în condiţiile în care minora este însărcinată, la momentul dezbaterilor aceasta mai avea puţin timp până să nască, şi deşi între ea şi inculpat existau nişte disensiuni, nu există de plano exclusă ideea căsătoriei lor, iar în libertate inculpatul poate să aibă grijă chiar şi numai din punct de vedere financiar, de copil şi de mama acestuia.

Totodată, instanţa are în vedere  că deşi inculpatul a mai suferit o condamnare de 2 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni, prin sentinţa penală nr. 56/30.05.2011 a Judecătoriei Măcin definitivă în ceea ce-l priveşte, la data de 21.09.2011, nu sunt întrunite condiţiile recidivei iar fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită după împlinirea  termenului de încercare, fiind împlinit astfel  termenul de reabilitare  de drept.

Instanţa reţine că această individualizarea pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a executării este în concordanţă  cu scopul preventiv-educativ pe care trebuie să-l atingă sancţiunea penală şi finalitatea acesteia care trebuie să reprezinte o resocializare a inculpatului, în condiţiile în care suntem în prezenţa unei infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale, cu un grad de pericol ridicat.

Astfel, în baza art. 91 cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 92 cod penal, adică 3 ani.

În baza art. 93 alin.1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul are obligaţia să respecte următoarele măsuri:

-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

De asemenea, potrivit 93 alin.2 şi 3 cod penal, pe durata termenului de supraveghere impune condamnatului  şi următoarele obligaţii:

-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile, într-una din următoarele două instituţii din comunitate, respectiv: Primăria com. Ostrov, judeţul Tulcea şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea (unitatea/unităţile şcolare din com. Ostrov). 

Raportat la gravitatea faptei săvârşite instanţa apreciază că se impune obligaţia prestării la o muncă neremunerată tocmai în vederea îndeplinirii scopului preventiv educativ pe care trebuie să-l atingă sancţiunea penală. Instanţa are în vedere şi împrejurarea că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul nu ar putea presta această muncă din cauza stării sale de sănătate. Obligaţia de a presta o muncă neremunerată este prevăzută de legiuitor ca obligativitate pentru instanţă, aceasta din urmă având doar posibilitatea să stabilească zilele de muncă ce sunt cuprinse între 60 şi 120 zile nu şi posibilitatea de a aplica sau nu o astfel de măsură.

Şi cu privire la cele patru obligaţii prevăzute de art. 93 alin.2 cod penal instanţa este obligată de legiuitor să impună cel puţin una dacă nu mai multe dintre acestea. Cum una dintre acestea este obligaţia de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, pentru considerentele expuse anterior, instanţa reţine că această obligaţie se justifică a fi aplicată inculpatului, în condiţiile în care acesta nu are un loc de muncă.

În temeiul dispoziţiilor art. 96 cod penal va atenţiona inculpatul că dacă pe parcursul termenului de supraveghe cu rea credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, ori va mai comite infracţiuni, se va revoca suspendarea şi se va dispune executarea pedepsei.

Pentru a complini rolul sancţionator,  educativ şi preventiv al pedepsei aplicată inculpatului şi apreciind că natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită îl fac nedemn să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi  să fie ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii elective publice, precum şi să ocupe o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public dar şi dreptul de a fi tutore sau curator,  instanţa va face aplicarea  art. 67 alin.1 cod penal raportat la art. 55 lit. „a” cod penal şi  îi va aplica  inculpatului  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, „b”, „f” şi „k” cod penal  pe o perioadă de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia  Sabou şi Pîrcălab împotriva  României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

 Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de  a alege.

 Dreptul de a fi ales  de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public  se impun însă a fi interzise deoarece faţă de gravitatea faptei penale, condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În condiţiile în care infracţiunea săvârşită este aceea de act sexual cu minori, instanţa apreciază că se impune a fi interzis dreptul de a fi tutore sau curator.

De asemenea, în temeiul art. 65 alin.1 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi interzise ca şi pedeapsă complementară, prevăzute  de art. 66 alin.1 lit. „a” , „b”, „f” şi „k” cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în  autorităţile publice  sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  dreptul de a  fi tutore sau curator  precum şi dreptul de a ocupa o funcţie  de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pentru fiecare pedeapsă în parte.

În privinţa laturii civile, tatăl minorei, XX s-a constituit parte  civilă în cauză cu suma totală de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Aceste pretenţii ale tatălui minorei sunt nejustificate, având în vedere următoarele considerente:

În prezent minora se află internată la Centrul Maternal Tulcea, fiind transferată de la Centrul de Plasament „Speranţa” Tulcea, iar cu ocazia audierii sale în şedinţa publică din 7 februarie 2017 aceasta a precizat că nu intenţionează să se întoarcă acasă după ce va naşte, dând de înţeles că nu este de acord cu atmosfera din familia sa, ceea ce a convins instanţa că suma de bani solicitată de tatăl minorei este pentru propriul său interes, interes care nu se justifică în condiţiile în care tatăl minorei a fost de acord iniţial cu relaţia  dintre inculpat şi fiica sa minoră, ba mai mult, acesta nu a încercat să-i despartă ci a trimis-o pe minoră să locuiască cu inculpatul, atitudine calificată de instanţă ca iresponsabilă pentru un părinte.

Mai mult, instanţa are în vedere că tatăl minorei a obţinut foloase materiale de pe urma faptei ilicite a inculpatului, acesta din urmă plătindu-i în cursul lunii 2016 suma de 5.000 lei, pentru faptul că fiica sa nu mai era virgină datorită inculpatului, aspect învederat chiar de către  minoră cu ocazia audierii sale şi confirmată de tatăl acesteia în şedinţa publică din 26.01.2016. 

Or, instanţa are în vedere că scopul daunelor morale nu trebuie să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuind să răspundă necesităţii de a înlătura integral efectele faptei ilicite, iar repararea trebuie sa fie justă şi nu este un prilej de îmbogăţire pentru persoana lezată.

Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echităţii, care exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a persoanei vătămate şi nu o îmbogăţire a acesteia dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial, iar în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana  vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

Raportat la considerentele astfel expuse, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă XX, în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate, minora XX.

În condiţiile în care persoanei vătămate minoră i-a fost asigurată asistenţă juridică din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 94 alin.4 cod pr. penală fiind desemnat un avocat din oficiu din cadrul Baroului Tulcea, instanţa va dispune ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 520 lei asigurat în cursul fazei de urmărire penală da şi în cursul judecăţii( câte 260 lei pentru fiecare fază a procesului) persoanei vătămate minoră, să fie avansat către B.A. Tulcea, din fondurile M.J.

 În temeiul dispoziţiilor art. 398 cod procedură penală în referire la art.274 alin.1 cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 850 lei.

Potrivit dispoziţiilor art.274 alin1-teza finală cod procedură penală, cheltuielile compuse din cuantumul onorariului avocatului din oficiu asigurat persoanei vătămate, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

În baza art. 220 alin.1 cod penal, cu aplicarea  art. 396 alin.10 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul XX, CNP- XX - la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minor.

În baza art.91 cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului,  pe durata termenului de încercare prev. de art. 92 cod penal, respectiv, 3 ani.

În baza art.93 alin.1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul are obligaţia să respecte următoarele măsuri:

-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

De asemenea, potrivit art. 93 alin.2 şi 3 cod pr.penală, pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului  şi următoarele obligaţii:

-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile, într-una din următoarele două instituţii din comunitate, respectiv: Primăria com. Ostrov, judeţul Tulcea şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea (unitatea/unităţile şcolare din com. Ostrov). 

În temeiul dispoziţiilor art. 96 cod penal atenţionează inculpatul că dacă pe parcursul termenului de supraveghe cu rea credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, ori va mai comite infracţiuni, se va revoca suspendarea şi se va dispune executarea pedepsei.

 În temeiul art.45 cod penal raportat la art. 67 alin.1  şi art. 66 alin.1 cod penal interzice  pe o perioadă de 1  an de la rămânerea definitivă  a prezentei  hotărâri, ca pedeapsă  complementară, exercitarea  drepturilor prevăzute  de art. 66 lit. „a” , „b” , „f” şi „k” cod penal, dreptul de a fi ales în  autorităţile publice  sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a  ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii  de stat , dreptul de a fi tutore sau curator şi dreptul de a ocupa o funcţie  de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. 

În temeiul art.45 cod penal raportat  la art. 65 alin.1 cod penal interzice  cu titlu  de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor interzise ca pedeapsă complementară pe durata executării pedepsei închisorii sau până la considerarea ca executată a acesteia.

Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă XXmil, în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate, minora XX.

Dispune ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 520 lei asigurat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii persoanei vătămate minoră( câte 260 lei pentru fiecare fază a procesului), să fie avansat către B.A. Tulcea, din fondurile M.J.

În temeiul dispoziţiilor art. 398 cod procedură penală în referire la art.274 alin.1 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 850 lei.

Potrivit dispoziţiilor art.274 alin1-teza finală cod procedură penală, cheltuielile compuse din cuantumul onorariului avocatului din oficiu asigurat persoanei vătămate, rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.

Pronunţată în  şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2017.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

XX  XX

Red./tehnored. Jud. XX

Ex.2/13.03.2017

Domenii speta

Spete similare