Evaziune fiscală

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 29.10.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.L.şi SC A.C. SRL BACĂU, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de stopaj la sursă şi deturnare de fonduri, prev. şi ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen., art.303 alin.1 din Legea nr.95/2006 rap. la art.302 ¹ Cod pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. dosar ----/180/2012.

În fapt, s-a reţinut că inculpaţii nu au depus la bugetul consolidat al statului, în perioada 25.11.2008-31.03.2011, suma de 91.854 lei reprezentând contribuţiile cu reţinere la sursă din veniturile încasate,asigurări de sănătate şi şomaj,având încasări lunare.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au administrare următoarele mijloace de probă:

-sesizarea penală făcută de DGFP Bacău;

-anexele ataşate la sesizarea penală;

-raport de expertiză contabilă;

-adrese,relaţii scrise de completare a sesizării penale primită de la DGFP Bacău ;

-declaraţiile inculpatei S.L.;

-actele privind instituirea sechestrului asigurator.

Prin sentinţa penală nr.1---/2013 pronunţată de către Judecătoria Bacău în dosarul penal nr.1----/180/2012, definitivă la data de 21.11.2013, s-a dispus condamnarea inculpatei S.L.la 10 luni închisoare cu aplicarea art.81 C.p., precum şi a inculpatei SC A.C.SRL BACĂU la amendă penală în cuantum de 5000 lei. În temeiul art.14 C.p.p., art.346 C.p.p. , art.998 C.civ. şi 1003 C civ au fost obligaţi inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU să plătească în solidar părţii civile  ANAF suma de 83.347 lei cu titlu de despăgubiri. În temeiul art.14 C.p.p.  art.346 C.p.p. , art 998 C civ , art 1003 C civ  şi art 119 din OG 92/2003 au fost obligaţă inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU să plătească în solidar părţii civile ANAF dobânzile şi penalităţile aferente obligaţiei principale până la executarea în totalitate a acesteia .

Prin cererea formulată la data 28.07.2015 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub număr dosar 9---/180/2015 inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU au solicitat revizuirea cauzei penale cu nr.1----/180/2012 în care s-a dispus condamnarea acestora. În motivarea cererii inculpatul a arătat că în data de 07.05.2015 Curtea Constituţională a hotărât în unanimitate că art.6 din Legea nr.241/2005 este neconstituţional.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.453 litera f Cod proc. pen.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 28.10.2015 în dosarul penal nr.9---/180/2015 s-a admis în principiu cererea de revizuire formulată de către inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU.

Analizând situaţia de fapt prin raportare la mijloacele de probă administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU nu au depus la bugetul consolidat al statului, în perioada 25.11.2008-31.03.2011, suma de 91.854 lei reprezentând contribuţiile cu reţinere la sursă din veniturile încasate,asigurări de sănătate şi şomaj, având încasări lunare.

În drept, instanţa reţine cǎ fapta prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU nu mai este prevăzută de legea penală, norma de incriminare prevăzută de legea naţională neîndeplinind standardul de accesibilitate şi previzibilitate.

Prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că sintagma „prevăzute de lege” ce figurează în articolele 8 – 11 ale Convenţiei semnifică mai întâi că măsura incriminată trebuie să aibă o bază în dreptul intern, dar implică şi o anumită calitate a legii, impunând accesibilitatea acesteia pentru persoanele vizate precum şi o formulare destul de precisă pentru a le permite să prevadă, într-un grad rezonabil, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat (cauza Maestri c. Italiei). În acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr.363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6.06.2015 prin care s-a reţinut că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art. 1, alin. 5 care consacră principiul legalităţii, motiv pentru care norma de incriminare a fost declarată neconstituţională. În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a României arată că ,,orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr.189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, sau Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.”

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 303 alin.1 din Legea 95/2006 rap. la art. 3021 din Codul penal din 1969, constată că în urma modificărilor legislative amintite mai sus, fapta a fost dezincriminată. Aceasta deoarece conform art. 176 pct. 7 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012 începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), articolul 303 din Legea 95/2006  se abrogă, iar conform actualului art. 307 alin. 1 din C.p. (fost art. 3021 din C.p. din Codul penal din 1969) schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, ceea ce duce la concluzia că, atunci când aceeaşi faptă este săvârşită în domeniul privat, cum este cazul în prezenta speţă, fapta este dezincriminată.

Date fiind toate cele expuse anterior, în temeiul art.462 alin.(1) Cod proc. pen. şi art.595 Cod proc. pen.  se va anula sentinţa penală nr.1---/2013 pronunţată de către Judecătoria Bacău în dosarul penal nr.1----/180/2012, definitivă la data de 21.11.2013 şi formele de executare aferente.

În temeiul art.396 alin.(5) Cod proc. pen. raportat la art.16 alin.(1) lit.b teza I Cod proc. pen., va achita pe inculpata S.L.pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp din 1969.

În temeiul art.396 alin.(5) Cod proc. pen. raportat la art.16 alin.(1) lit.b teza I Cod proc. pen., va achita pe inculpatul SC A.C.SRL BACĂU CUI 14900193, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp din 1969.

În temeiul art.595 Cod proc. pen. cu referire la art.4 C.pen. va constata că infracţiunea prevăzută de art. 303 alin 1 din Legea 95/2006 raportat la art.302/1 C.pen. din 1969 pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor S.L.şi SC A.C.SRL BACĂU prin sentinţa penală nr.1165/2013 pronunţată de către Judecătoria Bacău în dosarul penal nr.15573/180/2012, definitivă la data de 21.11.2013, a fost dezincriminată prin art.176 pct.7 din Legea nr.187/2012.

Văzând dispoziţiile art.462 alin.(3) Cod proc. pen., potrivit cărora instanţa ia măsuri pentru restabilirea situaţiei anterioare dispunând, dacă este cazul restituirea amenzii plătite şi a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ţinut să le suporte sau alte asemenea măsuri, instanţa va dispune, în temeiul art.462 alin.(3) Cod proc. pen., restituirea de către ANAF către inculpata SC A.C.SRL BACĂU a sumei de 5000 lei, cu titlu amendă penală, amendă achitată în data de 11.11.2014.

În temeiul art.275 alin.(3) Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare