Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 02.10.2017, petentul B.A.R., în contradictoriu cu intimatul IPJ Dolj, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să constate nulitatea absolută, nelegalitatea şi netemeinicia procesului verbal de contravenţie încheiat de intimat, solicitând totodată exonerarea de la plata  amenzii contravenţionale în cuantum de 1305 lei şi înlăturarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunilor contravenţionale cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii contravenţionale, petentul a arătat că, în data de 17.09.2017, în jurul orelor 19:50, se deplasa din direcţia Filiaşi către Craiova, la volanul autoturismului marca X  împreună cu numita D.E.C., cu o viteză de 70 km/h, fiind sancţionat prin procesul verbal contestat de către un echipaj de poliţie care se deplasa din sens opus, întrucât, ar fi circulat cu viteza de 117 km/h, pe un tronson de drum – în zona trecerii de pietoni situată în faţa gării din Răcari, pe care limita maximă de viteză era de 50 km/h.

A solicitat anularea procesului verbal contestat, precizând că, actul sancţionator a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul că, în cuprinsul actului nu este indicat locul unde a fost încheiat, apreciind că, în opinia sa nu se afla în zona unei treceri de pietoni iar în zonă nu exista nici un indicator privind limitarea vitezei de deplasare la 50 km/h, sens în care a solicitat emiterea unei adrese către CNADNR în vederea stabilirii limitei de viteză pe tronsonul de drum respectiv şi dacă pe acel tronson se afla montat vreun indicator privind limita de viteză, după depunerea înscrisurilor de către Biroul Rutier.

În continuare a precizat că, un al doilea motiv de nulitate îl constituie lipsa menţiunilor din procesul verbal contestat privitoare la descrierea faptei, marca, tipul, seria şi numărul aparatului cinemometru cu care a fost înregistrată presupusa contravenţie, aşa cum este prevăzut de dispoziţiile art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator menţionând în procesul verbal doar că, abaterea a fost înregistrată în modul "mişcare" cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI, lipsa acestor menţiuni constituind caz de nulitate absolută, întrucât nu se poate stabili dacă aparatul radar este verificat metrologic şi omologat pentru a se putea solicita ca probă buletinele atestatoare.

A arătat în continuare că, în conformitate cu norma de metrologie legală NML 021 – 05/2005, aparatele cinemometru sunt prevăzute cu o eroare maximă tolerată de +4% pentru valoarea măsurată în cazul vitezelor egale sau mai mari de 100 km/h, precizând totodată că, aparatele cinemometru sunt prevăzute şi cu o funcţie de autotestare, care trebuie să fie activată automat după fiecare punere în funcţiune a aparatului, şi, pentru ca înregistrările efectuate cu aparatul cinemometru să poată constitui probă acestea trebuie să cuprindă menţiunile privind data şi ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia şi, pentru aparatele cinemometru care înregistrează pe timp de noapte este obligatorie dotarea acestora cu sistem de iluminare tip blitz sau cu reflector în infraroşu.

A susţinut că, un al treilea motiv de nulitate al procesului verbal contestat îl constituie dispoziţiile nesocotirea dispoziţiilor art. 5.2.2, în sensul că, în cuprinsul actului contestat nu sunt menţionate marca maşinii pe care a fost amplasat aparatul radar  şi nu este descris aparatul radar, motive faţă de care, procesul verbal contestat este nul.

A precizat petentul în continuare că, aparatul cinemometru nu a indicat viteza corectă de deplasare a autovehiculului Skoda condus de petent, fiind influenţat de viteza altor două autoturisme care se deplasau în faţa petentului, precum şi de viteza autospecialei pe care a fost montat, care se afla tot în mişcare, solicitând ataşarea de înscrisuri cu privire la viteza de deplasare a autospecialei MAI înregistrată simultan cu viteza de deplasare a autovehiculului petentului. 

A arătat că, un alt motiv de nulitate a procesului verbal contestat este reprezentat de dispoziţiile art. 1 din OG 2/2001, care prevăd că, pentru a constitui contravenţie, fapta trebuie săvârşită cu vinovăţie,  însă petentul nu a condus intenţionat cu viteză peste limita legal admisă.

A mai precizat că, procesul verbal de contravenţie trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce priveşte vinovăţia petentului, menţiunile agentului constatator, neputând servi ca temei pentru aplicarea sancţiunile contravenţionale, în absenţa altor mijloace de probă, arătând că, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama şi de împrejurările în care a fost săvârşită, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmările produse şi de circumstanţele personale ale contravenientului, apreciind petentul că, fapta săvârşită, nu prezintă pericol social , viteza de deplasare nefiind mare în raport de configuraţia sectorului de drum pe care circula.

A mai arătat că este de profesie mecanic auto, permisul de conducere fiindu-i necesar pentru desfăşurarea activităţii profesionale, solicitând în final, în principal, admiterea plângerii contravenţionale, instanţa să constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie solicitând totodată exonerarea de la plata  amenzii contravenţionale şi înlăturarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunilor contravenţionale cu avertisment.

În susţinerea plângerii contravenţionale, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, ataşând, în copii certificate ca fiind conforme cu originalul -  procesul verbal contestat şi cartea de identitate; proba cu înregistrarea video a contravenţiei; planşă foto şi proba cu depoziţie testimonială, în cadrul căreia să fie audiată martora D.E.C. A solicitat, ataşarea la dosar a atestatului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care a fost înregistrată presupusa contravenţie, ordin de serviciu al agentului constatator, adresa de la CNADNR pentru a se preciza dacă sectorul de drum  pe care se deplasa se afla în localitate, dacă exista indicator cu limitare de viteză la 50 km/h.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 şi urm din OG nr. 2/2001.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform dispoziţiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 24.10.2017, intimatul IPJ Dolj a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal şi a arătat că, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de Ordonanţa Guvernului numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, de către un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar acest act de autoritate face dovada deplină a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său, neputând fi înlăturat prin alte probe, cum ar fi proba testimonială cu un martor audiat la solicitarea petentului.

A mai arătat intimatul că, în cazul în care persoana propusă ca martor face parte dintre cele enumerate la art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, se opune ascultării acesteia.

Intimatul a precizat că, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică şi legală, procesul – verbal făcând deplina dovadă a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal, intimatul a învederat că, instanţa de judecată trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii şi a arătat că, deşi O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi nu este consacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

Intimatul I.P.J. Dolj a învederat că, abaterea săvârşită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autospeciala poliţiei rutiere, prin urmare sancţionarea contravenientului este temeinică şi legală, situaţie în care s-a dovedit vinovăţia acestuia şi s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârşirii unei contravenţii.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj a invocat dispoziţiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. numărul 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice care obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră şi cauza Constantin Neaţă contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în mod expres, că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului şi analizează mijloacele de probă pertinente şi utile în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, petentul se bucură de toate garanţiile necesare, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din C.E.D.O. şi a precizat intimatul că, fapta reţinută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, exista riscul producerii unor accidente de circulaţie în care să fie implicate persoane nevinovate.

A menţionat intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj că, avându-se în vedere numărul mare de accidente cu consecinţe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenţionale ce le revine ca urmare a propriilor conduite culpabile prin ignorarea menţiunilor proceselor – verbale de constatare a contravenţiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât şi un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulaţie a acestora, lipsind-o de consecinţele pe care legea le prevede.

Intimatul a solicitat, în apărare, încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv: planşa foto cuprinzând 9 fotografii şi buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar, pe care le-a ataşat întâmpinării, şi a învederat că, prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat punctul 4 din N.M.L. nr. 021 – 05, astfel că măsurătorile şi înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate şi de către poliţişti care nu au calitatea de operatori calificaţi.

A solicitat intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj instanţa ca, aceasta să aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin plângerea contravenţională nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat, arătând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările şi probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin plângerea contravenţională.

În drept, au fost invocate dispoziţiile: art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice; Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice şi O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor articolului 411 alin. 1 punctul 2) din Codul de procedură civilă republicat, judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său.

La termenul de judecată din 11 decembrie 2017, petentul a depus răspuns la întâmpinare, a solicitat respingerea apărărilor intimatului, precizând că, din planşa foto depusă la dosar, nu se poate observa numărul de înmatriculare, forma sau marca maşinii, fiind încălcate astfel, dispoziţiile art. 3.5.1 din NML 021 -05/2005, solicitând înlăturarea acestor probe.

A arătat în continuare că, aparatele cinemometru înregistrează cu o eroare tolerată maxim admisă de 4% din viteza măsurata, astfel, scăzând acest procentul din viteza înregistrată, ar rezulta o viteză de deplasare de 94,4 km/h, învederând totodată că, din planşele foto nu se observă existenţa vreunui indicator de limitare de viteză la 50 km/h şi nu există funcţia de autotestare realizată a aparatului radar.

A mai precizat că, viteza înregistrată de aparatul radar a fost influenţată de împrejurarea că, în faţa petentului mai circulau alte două autovehicule, că agentul constatator care a încheiat procesul verbal contestat nu are calitatea de operator radar calificat, reiterând solicitarea de ataşare a suportului optic pe care se află înregistrarea presupusei contravenţii. A mai învederat petentul că, nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei, că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi că, organul constatator este cel căruia îi revine sarcina de a face dovada existenţei faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia învederând în acest sens că, simpla constatare a agentului constatator nu este suficientă pentru ca instanţa să stabilească vinovăţia persoanei pe numele căreia a fost întocmit procesul verbal de contravenţie, în final, reiterând cererea de probatoriu din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Instanţa, a încuviinţat şi administrat în cauză, proba cu înscrisuri solicitată de petent în susţinerea plângerii contravenţionale respectiv, de intimat, în apărare, proba cu informaţiile stocate pe suport optic (CD) comunicate la dosar de către intimat, fiind respinse solicitările petentului privind  ataşarea ordinului de serviciu şi al atestatului de operator radar al agentului constatator.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 17.09.2017, orele 19:50, un agent constatator din cadrul instituţiei intimate a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În descrierea situaţiei de fapt din procesul-verbal a fost consemnat faptul că la data de 17.09.2017, orele 19:50, pe DE 70, în localitatea Răcarii de Jos, petentul a circulat cu autoturismul marca X în direcţia Craiova, cu viteza de 117 km/h pe în zona de acţiune a indicatorului de limitare a vitezei la 50 km/h. Temeiul juridic invocat de agentul constatator a fost reprezentat de dispoziţiile art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, iar sancţiunile aplicate au constat în amendă contravenţională în cuantum de 1305 lei, precum şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Petentul a semnat procesul verbal contestat, fără obiecţiuni.

În drept, instanţa constată că cererea petentului are natura unei plângeri contravenţionale, astfel cum aceasta este reglementată de OG nr. 2/2001, fiind învestită cu exercitarea unui control sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare se solicită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Instanţa constată că prezenta plângere contravenţională respectă cerinţa introducerii la instanţă în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Petentul a contestat legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, precizând că a circulat, cu viteză de cel mult 70 km/h.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de  contravenţie, instanţa reţine că acesta a  fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, întrucât conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, cu indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune. De asemenea, instanţa reţine că fapta a fost descrisă în mod corect şi complet, cu indicarea locului, zilei şi orei săvârşirii contravenţiei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că, potrivit criteriilor stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, sancţionarea petentului pentru săvârşirea unei contravenţii constituie o acuzaţie în materie penală, devenind incidente garanţiile specifice unui proces echitabil  în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În consecinţă, instanţa constată faptul că deşi procesul verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, aceasta nu este de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului, ci presupune doar o inversare a sarcinii probei, aceasta revenind contravenientului, după cum a reţinut şi Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe c. României. Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi probeze nevinovăţia.

În mod concret, instanţa apreciază că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, precum şi prin posibilitatea de a solicita administrarea probelor pe care le consideră concludente. Sub acest aspect, instanţa reţine că petentul s-a rezumat la a contesta temeinicia constatărilor agentului de poliţie, nefurnizând nici un mijloc de probă apt să răstoarne prezumţia de autenticitate, veridicitate şi legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Pe cale de consecinţa, instanţa urmează a analiza proporţionalitatea intre prezumţia de legalitate a procesului verbal contestat si prezumţia de nevinovaţie garantata petentului.

In realizarea acestui examen deosebit de sensibil, instanţa va avea in vedere următoarele particularităţi:

In cazul contravenţiilor care se refera la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, sarcina probei aparţine agentului constatator, procesul-verbal de contravenţie făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci cand este însoţit de anumite dovezi de natura tehnica cu privire la săvârşirea contravenţiei.

Instanţa, in urma vizionarii înregistrării video depuse de intimat in susţinerea legalităţii si temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, constata ca aceasta surprinde săvârşirea faptei contravenţionale de catre petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Autovision,  amplasat pe autospecializata de serviciu a Politiei Oraşului Filiaşi  marca X, confirmând aspectele reţinute  in cuprinsul actului de constatare si sancţionare contravenţională, respectiv faptul ca la data de 17.09.2017, orele 19:52, petentul circula pe raza localităţii Răcarii de Jos, judeţul Dolj, cu o viteza de 117 km/h, în condiţiile in care viteza maxima zona de acţiune a indicatorului "trecere pietoni " este de 50 km/h, conform art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata coroborată cu menţiunile cuprinse în adresa nr 969/12.01.2018 , emisă de către CNAIR( fila 46 diin dosarul cauzei ) 

Apoi, este de necontestat faptul că petentul rula în interiorul localităţii, din examinarea înregistrării video reieşind că vehiculul este surprins în timp ce se deplasa pe un sector de drum prevăzut cu marcaj pietonal  ( limita de viteză fiind în atare situaţie de 40 km/h ),  iar pe fundal se observă aşezări omeneşti.

De asemenea, instanţa retine ca aparatul radar marca Autovision utilizat la constatarea contravenţiei si menţionat in cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, îndeplinea condiţiile impuse de dispoziţiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05,  in sensul ca acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezulta din cuprinsul buletinului de verificare metrologica emis la data de 18.03.2016 cu termen de valabilitate pentru un an de zile,.

Faţă de aceste considerente, instanţa retine ca intimatul  a reuşit sa facă dovada săvârşirii de către petent a faptei contravenţionale pentru care a fost sancţionat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natura a crea convingerea instanţei asupra vinovăţiei petentului, care, deşi a negat săvârşirea faptei, nu a solicitat probe prin care sa facă dovada nevinovăţiei sale.

Constatând, aşadar, ca fapta constituie contravenţie si a fost săvârşită de petent,  instanţa va proceda la analiza modului de individualizare a sancţiunii aplicate.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa retine ca  potrivit art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 republicata, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, se sancţionează cu amenda prevăzută in clasa a IV a de sancţiuni ( respectiv de la 9 la 20 puncte amenda conform art. 98 alin.4 lit.d din acelaşi act normativ), precum si cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile.

Instanţa constată, de asemenea, ca sancţiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenţie contestat este in cuantumul maxim prevăzut de lege, acesta fiind sancţionat cu o amenda in cuantum de 1305 lei, reprezentând 20 puncte-amenda,

Ţinând seama de dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun in materie contravenţională, instanţa poate sa aprecieze inclusiv asupra naturii si cuantumului sancţiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in ipoteza in care prezumţia de legalitate si temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancţiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările in care a fost săvârşită fapta, de modul si mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

In ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei comise de petentul B.A., instanţa apreciază ca acesta este deosebit de ridicat, faptul de a conduce un autoturism in interiorul localităţii cu o viteza de 117 km/h, în timpul nopţii şi în zona de acţiune –trecere pietoni -  fiind de natura a crea un pericol real pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pentru viaţa, sănătatea şi integritatea corporala atât a petentului, cat şi a celorlalţi participanţi la trafic,- pietoni ,  fiind cunoscut faptul ca majoritatea accidentelor rutiere se datorează nerespectării limitelor de viteza prevăzute de lege, riscul producerii unor astfel de accidente fiind mai ridicat in interiorul localităţii, având in vedere existenta şcolilor, a trecerilor de pietoni, dar si viteza mare cu care circula petentul pe acel sector de drum cu restricţii de viteză., viteza care o depăşeşte si pe cea permisa de legiuitor chiar  in cadrul circulaţiei pe autostrada, respectiv maxim 130 km/h (conform art.49 alin.4 din OUG nr.195/2002 republicata).

 Astfel, având in vedere faptul ca prin săvârşirea contravenţiei petentul a creat un pericol real pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, având in vedere si atitudinea nesincera a acestuia, de negare a comiterii faptei reţinute in sarcina sa,  instanţa apreciază ca sancţiunea aplicată acestuia a fost corect individualizata, răspunzând scopului preventiv si punitiv al sancţiunilor contravenţionale, fiind de natura a atrage atenţia petentului asupra gravităţii faptei comise si asupra riscurilor cărora se supune pe sine, dar si pe ceilalţi participanţi la trafic, prin conducerea autoturismului in incinta localităţii cu o asemenea viteza şi în zona de acţiune a indicatorului – trecere pietoni.

In raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind ca fapta contravenţională reţinuta in procesul verbal exista, a fost săvârşită de petent cu vinovăţie, ca probele administrate in prezenta cauza sunt în măsură a susţine in totalitate aceste aspecte si de asemenea, ca pe baza înscrisurilor depuse intimatul a susţinut prezumţia de legalitate a procesului verbal, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul  B.A.R.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că procesul-verbal contestat în cauză a fost întocmit în mod temeinic.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, se constată faptul că petentului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Instanţa apreciază că individualizarea sancţiunilor respectă condiţia proporţionalităţii impusă de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere gradul de pericol social creat prin săvârşirea contravenţiei, viteza cu care petentul a circulat fiind mare, de natură a crea o stare de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic, în contextul unei creşteri a numărului de accidente de circulaţie provocate de nerespectarea normelor legale de către conducătorii auto.

În lumina acestor consideraţii, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională, apreciind că procesul-verbal contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

Domenii speta

Spete similare