Recurs. Obligaţie de a face. Stabilire hotar între două unităţi administrativ teritoriale

Recurs. Obligaţie de a  face. Stabilire hotar între două unităţi administrativ teritoriale

- art. 10 alin. 3 din Legea nr. 7/1996

- art. II din Legea nr. 133/2012

- Legea nr. 2/1968

- Legea nr. 18/1991 

Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, în speţă fiind incident cazul de casare prevăzut de art.488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

În fapt, prin Ordinul Prefectului nr.263/27.08.2010 s-au constituit comisii de delimitare teritorială între unităţile administrativ-teritoriale din Judeţul ..., în aplicarea prevederilor art.10 alin.3 din Legea 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.7514 din 4.10.2010, încheiat cu ocazia stabilirii/recunoaşterii limitelor administrative ale unităţilor administrativ-teritoriale Com. ... şi Com. ..., membrii comisiilor de delimitare teritoriale au refuzat recunoaşterea limitelor administrativ-teritoriale comune şi semnarea procesului-verbal de delimitare, fiecare unitate administrativ-teritorială susţinându-şi propria limită, nerecunoscută de către cealaltă unitate administrativ-teritorială.

În conformitate cu prevederile art. II din Legea 133/2012, prin adresa nr.7521/2012 OCPI ... a transmis Instituţiei prefectului judeţului ... documentaţia şi procesele-verbale întocmite de comisiile de delimitare, în vederea iniţierii de concilieri între părţile implicate.

Având în vedere că, nici în urma procedurii concilierii demarate de prefectul Judeţului ... în baza textului legal invocat anterior nu s-a ajuns la o înţelegere, astfel cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei de conciliere nr.7455/2012, reprezentanţii celor două unităţi administrativ-teritoriale contestând reciproc limita administrativă şi refuzând semnarea procesului-verbal de delimitare teritorială comună, s-a decis în final ca delimitarea cadastrală să fie soluţionată de instanţa de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, Instituţia Prefectului Judeţului ... a solicitat obligarea reprezentanţilor celor două unităţi administrativ-teritoriale să semneze procesul-verbal privind stabilirea limitei comune care delimitează teritoriul celor două unităţi administrativ teritoriale în schiţa de delimitare.

Prin cererea reconvenţională precizată şi completată, pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca delimitarea teritorială cadastrală a unităţilor administrativ - teritoriale ... şi ... să se realizeze conform limitelor cadastrale din anul 1968 pe hărţile la scara 1:10.000 intre CAP ... şi CAP ... care coincide cu limita UAT actuală între Comuna ... şi Com. ..., conform actului de înfiinţare a comunei a localităţilor arondate Comunei ... - sat ... (..., ...) şi a duleurilor aparţinătoare oamenilor din ... care aparţin Comunei ... şi a instituţiilor aparţinătoare Comunei ..., depunând în probaţiune raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 14.01.2014 de ing. ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... şi UAT ... să se stabilească pe hărţile la scara 1:2880.

Pentru delimitarea cadastrală a celor două unităţi administrativ teritoriale ..., în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică (f.179-185), concluzia expertului desemnat în cauză fiind în sensul că, - delimitarea dintre cele două unităţi administrative nu se poate face prin Legea 2/1968, deoarece prin această lege s-a unificat comuna ... cu comuna ..., fără să se facă nicio precizare la limita dintre cele două comune, limită care a fost desfiinţată prin această lege; în anul 1991 era o singură comună astfel că nu se poate vorbi despre balanţa fondului funciar în aplicarea Legii 18/1991; - terenul în litigiu în prezent este pe teritoriul Comunei ... şi acolo se plăteşte impozitul, majoritatea titlurilor de proprietate aparţin locuitorilor din satul ..., comuna ...; - titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, deşi în vechile CF - uri acest teren aparţinea de ...; - hărţile de cadastru funciar, scara 1:10000 întocmite în 1986 pentru CAP ... şi CAP ... nu sunt relevante, deoarece la acea dată (1986), aceste CAP - uri aparţineau aceleiaşi comune; duleele de pe terenul în litigiu aparţin locuitorilor din satul ...; - suprafaţa terenului este de 446,9 ha. Expertul a menţionat că, în situaţia în care limita se stabileşte conform planurilor cadastrale scara 1:2880, întocmite în 1889, terenul din litigiu aparţine de ...; iar dacă limita se stabileşte conform hărţilor de cadastru funciar, întocmite în 1986, pentru CAP ... şi CAP ... terenul din litigiu aparţine de comuna ....

Din ansamblul probatoriului existent la dosar, Curtea reţine că, prin Legea 2/1968 s-a refăcut organizarea teritorială a Republicii Socialiste România, în Anexa I, poziţia 7 fiind menţionată comuna ... având în componenţă satele: ..., ..., ..., ..., ... şi .... În această lege nu se face nicio referire la delimitarea com. ..., astfel că, nu se poate face o delimitare topo-cadastrală în baza acestei legi, cum greşit susţine pârâta Com. ..., argumente preluate în hotărârea primei instanţe, limita actuală a com. ... care cuprinde terenul în suprafaţă de 446,9 ha fiind identică cu limita CAP ... marcată pe harta 1:10000 întocmită în 1986. Mai mult, în 1986 nu existau hărţile 1:10000 pe care să fie trecută limita între CAP ... şi CAP ..., acestea fiind întocmite mult mai târziu, în jurul anului 1986.

Având în vedere că aplicarea Legii 18/1991 a început în 1991, balanţa fondului funciar în aplicarea acesteia a fost întocmită de comuna ..., pentru întreaga comună, Comuna ... înfiinţându-se abia în 2003, în baza Legii 27/13.01.2003.

Conform schiţelor cadastrale întocmite la scara 1:2880 în anul 1889, conform CF - urilor individuale pentru această suprafaţă, terenul în litigiu cu o suprafaţă de 446,9 ha este situat în întregime pe planşele 1,2,3 şi 4 ale satului ..., deci, înainte de colectivizare, terenul a fost al locuitorilor din acest sat. Acest teren a ajuns în proprietatea locuitorilor satului ... datorită faptului că reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament, adică nu s-a ţinut cont de planul cadastral scara 1:2880 şi, astfel cum s-a menţionat mai sus, la data respectivelor reconstituiri, satul ... era în componenţa comunei ....

Totodată, nici legea de înfiinţare a Comunei ... nr. 27/13.01.2003 prin care s-a stabilit că, în componenţa acesteia intră satele ..., ..., ... şi ..., nici Memoriul şi nici Anexa A la această lege nu au anexate nicio hartă care să fi stat la baza înfiinţării Comunei, astfel că, singura delimitare corectă este cea care rezultă din schiţele cadastrale întocmite în anul 1889 la scara 1:2880, potrivit cărora, terenul în litigiu aparţine com. ....

Decizia nr. 957/27.04.2017

Prin Sentinţa nr. 1944/CA din 26.10.2016 Tribunalul ... a admis acţiunea precizată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului ... în contradictoriu cu pârâţii Comuna ..., prin primar, Consiliul local al comunei ..., Comuna ..., prin primar, Consiliul local al comunei ... şi O.C.P.I. ..., având ca obiect obligaţie de a face, a admis cererea reconvenţională completată şi precizată de Comuna ... - Consiliul local al comunei ... având ca obiect obligaţie de a face, a obligat unităţile administrativ-teritoriale să stabilească hotarul dintre ele, conform hărţilor de cadastru funciar, întocmite în 1986, la scara 1:10000 între CAP ... şi CAP ..., pe linia cadastrală existentă în planul de identificare întocmit de expert ing. ..., anexă la raportul de expertiză judiciară înregistrat la Tribunalul ... sub nr. 199/29.04.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. A obligat pârâţii Comuna ... şi Consiliul local al comunei ... să plătească cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei reclamante reconvenţionale Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. II din Legea 133/2012 „în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale.”

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că, în ipoteza în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare iar în faţa prefectului nu se poate ajunge la o înţelegere, acesta din urmă este îndrituit să promoveze o acţiune în stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, acţiune care este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Rezultă că, legiuitorul a înţeles să confere în mod expres competenţa soluţionării unei astfel de acţiuni unei instanţe judecătoreşti.

Faţă de calificarea pe care legiuitorul a dat-o acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. II din Legea 133/2012, respectiv acţiune privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, rezultă că rolul instanţei de contencios administrativ în soluţionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimţământul unei părţi cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea însăşi, pe baza probaţiunii propuse de părţi şi a celei pe care o consideră necesară a fi administrată, limita teritorială a unităţilor administrativ teritoriale în litigiu.

Având în vedere precizarea făcută de reclamant, instanţa de fond a reţinut că acesta solicită stabilirea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale între comuna ... şi comuna ... şi oficializarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, conţinând punctele de frângere şi traseele hotarului dintre comuna ... şi comuna ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ..., prin cererea reconvenţională precizată şi completată a solicitat ca delimitarea teritorială cadastrala a unităţilor administrativ - teritoriale ... şi ... să se realizeze conform limitelor cadastrale din anul 1968 pe hărţile la scara 1:10.000 intre CAP ... şi CAP ... care coincide cu limita UAT actuală între Comuna ... şi Com. ..., conform actului de înfiinţare a comunei a localităţilor arondate Comunei ... - sat ... (..., ...) şi a duelurilor aparţinătoare oamenilor din ... care aparţin Comunei ... şi a instituţiilor aparţinătoare Comunei ..., depunând în probaţiune raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 14.01.2014 de ing. ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... şi UAT ... să se stabilească pe hărţile la scara 1:2880.

Pentru delimitarea cadastrală a celor două unităţi administrativ teritoriale ... şi ..., în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către expertul tehnic dr. ing. ..., filele 179-185, în baza următoarelor înscrisuri: ortofotoplan, harta scara 1:10000 a comunei ..., harta scara 1:10000 a CAP ..., plan cadastral scara 1:2880 a comunei ..., situaţia titlurilor de proprietate eliberate de Comisia locale de aplicare a legii fondului funciar ... pentru terenul în cauză până la data intrării în vigoare a Legii 27/2003 pentru înfiinţarea Comunei ..., tabele cu titluri de proprietate emise pentru terenul în litigiu , înaintate de ing. top. ..., explicaţiile părţilor.

Expertul răspunzând obiectivelor dispuse a precizat că, delimitarea dintre cele două unităţi administrative nu se poate face prin Legea 2/1968, deoarece prin această lege s-a unificat comuna ... cu comuna ...; în anul 1991 era o singură comună astfel că nu se poate vorbi despre balanţa fondului funciar în aplicarea Legii 18/1991; terenul în litigiu ÎN PREZENT este pe teritoriul Comunei ... şi acolo se plăteşte impozitul, majoritatea titlurilor de proprietate aparţin locuitorilor din satul ..., comuna ...; titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, deşi în vechile CF-uri acest teren aparţinea de ...; harta scara 1:10000 a CAP ... şi CAP ... (1986) nu este relevantă, deoarece la acea dată aceste CAP-uri aparţineau aceleiaşi comune; duleele de pe terenul în litigiu aparţin locuitorilor din satul ...; suprafaţa terenului este de 446,9 ha. Expertul a menţionat că, în situaţia în care limita se stabileşte conform planurilor cadastrale scara 1:2880, întocmite în 1889, terenul din litigiu aparţine de ...; iar dacă limita se stabileşte conform hărţilor de cadastru funciar, întocmite în 1986, pentru CAP ... şi CAP ... terenul din litigiu aparţine de comuna ....

Instanţa de fond a reţinut că, în baza Legii 27/13.01.2003, s-a înfiinţat Comuna ..., prin reorganizarea comunei .... Astfel, delimitarea între comuna ... şi comuna ... s-a făcut prin Legea nr. 27/13.01.2003, în urma reînfiinţării pârâtei. În componenţa Comunei ... s-a stabilit că intră satele ..., ..., ... şi ....

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere poziţia exprimată de OCPI ... prin întâmpinare, respectiv că, în realitate nu este vorba de o stabilire propriu zisă a limitelor de către instanţă, ci de o recunoaştere a limitelor, în baza evidenţelor pe care OCPI ... o deţine, conform ultimei reorganizări administrativ – teritoriale a României reglementată prin Legea 2/1968 şi a delimitărilor cadastrale existente în acest sens. Prin urmare, s-a reţinut că, anterior reformei administrativ teritoriale consacrată de Legea nr.2/1968 - în urma căreia cele două comune au devenit o singură unitate administrativ-teritorială, acestea aveau configuraţia hotarelor stabilită, iar prin Legea nr. 27/13.01.2003 privind înfiinţarea comunei ..., s-a revenit la configuraţia existentă în anul 1968.

Faţă de aceste considerente, coroborate cu constatările raportului de expertiză, instanţa de fond a apreciat că acţiunea precizată formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului ..., precum şi cererea reconvenţională completată şi precizată de Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., sunt întemeiate şi, pe cale de consecinţă, a obligat unităţile administrativ-teritoriale să stabilească hotarul dintre ele, conform hărţilor de cadastru funciar, întocmite în 1986, la scara 1:10000 între CAP ... şi CAP ..., pe linia cadastrală existentă în planul de identificare întocmit de expert ing. ..., anexă la raportul de expertiză judiciară înregistrat la Tribunalul ... sub nr. 199/29.04.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Fiind în culpă procesuală, a obligat pârâţii Comuna ... şi Consiliul local al comunei ... să plătească, în favoarea pârâtei reclamante reconvenţionale Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs recurenţii-pârâţi Comuna ... prin Primar şi Consiliul Local al Comunei ..., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, a se dispune delimitarea teritorială a celor doua comune conform situaţiei de CF din anul 1889 şi respingerea acţiunii reconvenţionale formulate de Primăria ..., cu cheltuieli de judecată constând în onorar avocaţial şi taxa de timbru.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat că în mod greşit instanţa de fond a procedat la admiterea acţiunii reconvenţionale formulate de intimata Comuna ... în sensul stabilirii liniei de hotar între cele doua entităţi conform hărţilor de cadastru funciar întocmite în 1986 la scara de 1:10000, pe linia cadastrală întocmită de expertul ... în cadrul raportului de expertiză.

Aşa cum în mod corect reţine şi expertul, delimitarea între cele două unităţi administrative nu se poate face prin Legea 2/1968 deoarece prin această lege s-au unificat cele două comune, fără a se stabili în vreun fel limitele teritoriale.

Mai mult decât atât, în anul 1991, odată cu apariţia Legii fondului funciar, era o singură comună (...), astfel încât nu se poate vorbi despre o balanţa a fondului funciar. Chiar dacă în prezent terenul în litigiu este pe teritoriul comunei ..., titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, prin urmare nu se poate desprinde concluzia că reconstituirea poate reprezenta în sine un criteriu de atribuire.

Terenul în litigiu, aşa cum se desprinde şi din situaţia de CF şi din concluziile raportului de expertiză, aparţinea comunei ..., harta scara la 1-10000 din 1986 a celor doua CAP nefiind relevantă întrucât la acel moment exista o singură comună (...).

Prin urmare, este clar că, conform situaţiei de CF din 1889, relevantă în cauză, suprafaţa de 446,9 ha aparţine comunei ..., iar limita teritorială trebuia stabilită conform acestei criteriu la scara de 1-2880.

Poziţia exprimată de OCPI şi îmbrăţişată de instanţa de fond este greşita întrucât prin Legea 2/1968 s-a procedat la reunirea celor două comune astfel încât stabilirea unei limite teritoriale nu a fost avută în vedere.

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept, a invocat prevederile art. 304 Cod de procedură civilă, art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, intimaţii Comuna ... şi Consiliul Local al Comunei ... au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.

În apărare se arată că recursul este nefondat, impunându-se respingerea lui pentru următoarele considerente:

Problema litigioasă este reprezentată de apartenenţa unei suprafeţe de teren de 446.9 ha, aflată la limita dintre Satul ... (Comuna ...) şi Satul ....

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, Comuna ... s-a înfiinţat prin Legea 27/13.01.2003 astfel încât delimitarea faţă de alte comune trebuie raportată la momentul înfiinţării prin lege a acestei comune.

La dosarul cauzei (fila 48 şi urm.) se află Memoriul justificativ privind înfiinţarea Comunei ..., care face parte din documentele necesare înfiinţării unei localităţi, comune ori în situaţia modificării statutului administrativ al unei localităţi şi care conţine toate elementele de identificare ale limitelor comunei nou înfiinţate. Astfel, în memoriul justificativ se arată la pct. V că suprafaţa totală agricolă a Comunei ... este de 4794 ha. Prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză se arată că suprafaţa totală a Comunei ..., fără terenul în litigiu, este sub limita din memoriul justificativ, iar cu terenul din litigiu depăşeşte limita din memoriul justificativ. Expertul însă a avut în vedere suprafaţa totală a comunei ..., pe când suprafaţa de 4794 ha din memoriul justificativ reprezintă doar suprafaţa terenurilor agricole.

Primul Plan urbanistic general al Comunei ... a fost realizat în anul imediat următor înfiinţării şi a fost avizat favorabil de către Consiliul Judeţean ... la data de 16.03.2005, conform Avizului nr.42.

Conform Memoriului General întocmit în cadrul PUG, suprafaţa totală a Comunei ... este de 5.088,51 ha, iar suprafaţa agricolă este de 4608,70 ha, terenurile neagricole reprezentând 460,28 ha.

Aşadar, socotind şi terenul din litigiu, suprafaţa totală a terenului agricol se încadrează în suprafaţa de 4794 ha conţinută de memoriul de la înfiinţare.

Raportat la primul motiv de recurs, a precizat că instanţa nu a avut în vedere Legea nr. 2/1968, ci Legea 27/2003, iar în baza acestei legi suprafaţa în litigiu aparţine localităţii ... care aparţine Comunei ..., aspect confirmat de memoriul justificativ de la înfiinţarea comunei şi întărit de primul PUG al Comunei ... avizat favorabil de către Consiliul Judeţean ....

Pe cale de consecinţă, cel dintâi motiv de recurs este nefondat, astfel că a solicitat respingerea acestuia.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, îl apreciază ca nefondat ţinând cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv următoarele aspecte relevate din acest raport:

- terenul în litigiu este în prezent pe teritoriul Comunei ..., această comună percepând şi impozitele pe teren;

- după înfiinţarea Comunei ..., aceasta a emis titluri de proprietate pentru terenul în discuţie;

- anterior înfiinţării Comunei ..., Comuna ... a emis titluri de proprietate în favoarea locuitorilor Satului ... chiar dacă reconstituirea nu s-a făcut pe vechile amplasamente;

- duleele de pe terenul în litigiu aparţin locuitorilor satului ...;

- limita teritorială a Comunei ... coincide cu limita CAP ... conform hărţii 1:10000 întocmita în anul 1986, harta comună a CAP ... şi CAP ....

Recurentul consideră că instanţa a atribuit intimatei suprafaţa de teren în discuţie, dovedind astfel că nu a înţeles scopul reglementării instituite prin Legea nr. 133/2012, respectiv că, în acest gen de litigii, instanţa nu realizează un partaj intre două comune, nu atribuie uneia sau alteia dintre părţi anumite imobile, ci doar stabileşte limita teritorială conform legii, în sensul că recunoaşte limitele administrative, în baza documentaţiei avută în vedere la înfiinţarea comunei prin lege, evidenţele actuale ale OCPI fiind relevante în acest sens.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 393/2012, cu ocazia soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea 133/2012: "Curtea reţine că distincţia dintre aceste două operaţiuni este esenţială, deoarece delimitarea şi marcarea hotarelor reprezintă operaţiunea tehnică de materializare în teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia [art. 11 alin. f31 din Legea nr. 7/1996, republicată, Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de delimitare], în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale este măsura legislativă care priveşte exclusiv înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea unităţilor administrativ - teritoriale".

De la înfiinţarea Comunei ..., această suprafaţa de teren a aparţinut intimatei chiar dacă in illo tempore, terenul a aparţinut Comunei ...; în concluzie, nici acest motiv de recurs nu este fondat.

În legătură cu cel de-al treilea motiv de recurs, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că situaţia vechilor cărţi funciare nu este relevantă în cauza, iar la stabilirea hotarului trebuie avută în vedere legea de reorganizare teritorială/înfiinţare, întrucât limitele teritoriale se stabilesc prin lege în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001. Cărţile funciare nu reprezintă decât o evidenţă cadastrală întocmită la un moment dat şi ele reflectă situaţia administrativă din momentul înfiinţării lor. Ori, situaţia administrativă poate suferi modificări în timp, iar aceste modificări se realizează doar prin intermediul legii. Un exemplu relevant în acest sens este cazul Municipiului ..., care are evidenţa funciară şi fostele localităţi ..., respectiv pe o parte a localităţii ..., cu toate că terenurile se află administrativ în oraşul .... Desigur că odată cu punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 această situaţie nu se va mai regăsi, imobilele aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale urmând a fi înscrise în evidenţa cadastrală a acelei localităţi.

În concluzie, nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului formulat şi păstrarea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de Tribunalul ....

Prin întâmpinare, intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ... a arătat că nu se opune acţiunii formulate de Instituţia Prefectului judeţului ..., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâţilor să semneze procesul verbal privind stabilirea limitei care delimitează teritoriul.

Având în vedere că obiectul prezentului dosar îl reprezintă stabilirea limitei hotarului administrativ care separă unităţile administrativ-teritoriale conform art. 4.2.2 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general prin Ordinul nr. 554/2001 cu modificările şi completările ulterioare, OCPI ..., prin delegatul său, face parte din Comisia de delimitare pentru unităţile administrativ teritoriale, aflate pe limita de judeţ şi nu are atribuţii privind delimitarea cadastrală a unităţilor teritoriale.

Conform Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul nr. 554/2001 cu modificările şi completările ulterioare, hotarele administrativ-teritoriale sunt delimitate şi marcate de către comisia de delimitare, stabilită prin Ordinul Prefectului, şi nu de către OCPI ....

În conformitate cu art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O. U.G. nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii Cadastrului şi Publicităţii Imobiliare nr. 7/1996, „În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare vor fi înaintate prefectului judeţului de către A.N.C.P.I. prin instituţiile sale subordonate. Prefectul în termen de 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri, sau în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale”.

Referitor la aceste dispoziţii legale, care constituie temeiul de drept al prezentei acţiuni, a arătat că, deşi textul de lege conţine formularea „acţiunea de stabilire a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale”, în realitate nu este vorba de stabilire propriu-zisă a respectivelor limite de către instanţa de judecată, ci de o recunoaştere a limitelor conform evidenţelor pe care O.C.P.I le deţine, ca urmare a ultimei reorganizări administrativ-teritoriale a României, reglementată de Legea nr. 2/1968, şi a delimitărilor cadastrale existente în acest sens.

Cele sus menţionate reies şi din dispoziţiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată şi actualizată, conform cărora: „Hotarele menţionate în procesele verbale de delimitare semnate de membrii comisiei prevăzute la alin. 3 şi recunoscute reciproc de către reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale devin oficiale şi sunt utilizate în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice şi locale”.

Mai arată intimatul că OCPI ... acordă suportul tehnic pe care îl deţine, necesar operaţiunii de stabilire/recunoaştere a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi gestionează limitele UAT-urilor, conform dispoziţiilor art. 11 alin. 3, 5 şi 6 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului şi publicităţii imobiliare republicată şi actualizată potrivit cărora: „(3) Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a limitelor intravilanelor, deţinute de oficiile teritoriale. Hotarele unităţilor administrativ-teritoriale sunt delimitate şi marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condiţiile legii. Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) în cazul în care limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecăţii, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale vor folosi limitele unităţilor administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepţie a documentaţiilor cadastrale şi de înscriere în cartea funciară.

(6) În cazul în care limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt necontestate, acestea rămân definitive şi reprezintă limitele oficiale ale respectivei unităţi administrativ-teritoriale”.

Conform prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că actul administrativ care face obiectul prezentului litigiu îl constituie procesul-verbal de delimitare.

Procesele verbale de delimitare a hotarelor care nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de către membrii comisiei de delimitare, precum şi procesele verbale rezultate ca urmare a concilierilor iniţiate de prefect sunt acte administrative, emise în regim de drept public, pentru considerentul că operaţiunea de delimitare şi marcare a hotarelor administrative a unităţilor administrativ-teritoriale nu se poate efectua prin acte de drept privat.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205-208 Cod procedură civilă, Legea nr. 133/2012, Legea nr. 7/1996.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, în speţă fiind incident cazul de casare prevăzut de art.488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

În fapt, prin Ordinul Prefectului nr.263/27.08.2010 s-au constituit comisii de delimitare teritorială între unităţile administrativ-teritoriale din Judeţul ..., în aplicarea prevederilor art.10 alin.3 din Legea 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.7514 din 4.10.2010, încheiat cu ocazia stabilirii/recunoaşterii limitelor administrative ale unităţilor administrativ-teritoriale Com. ... şi Com. ..., membrii comisiilor de delimitare teritoriale au refuzat recunoaşterea limitelor administrativ-teritoriale comune şi semnarea procesului-verbal de delimitare, fiecare unitate administrativ-teritorială susţinându-şi propria limită, nerecunoscută de către cealaltă unitate administrativ-teritorială.

În conformitate cu prevederile art. II din Legea 133/2012, prin adresa nr.7521/2012 OCPI ... a transmis Instituţiei prefectului judeţului ... documentaţia şi procesele-verbale întocmite de comisiile de delimitare, în vederea iniţierii de concilieri între părţile implicate.

Având în vedere că, nici în urma procedurii concilierii demarate de prefectul Judeţului ... în baza textului legal invocat anterior nu s-a ajuns la o înţelegere, astfel cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei de conciliere nr.7455/2012, reprezentanţii celor două unităţi administrativ-teritoriale contestând reciproc limita administrativă şi refuzând semnarea procesului-verbal de delimitare teritorială comună, s-a decis în final ca delimitarea cadastrală să fie soluţionată de instanţa de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, Instituţia Prefectului Judeţului ... a solicitat obligarea reprezentanţilor celor două unităţi administrativ-teritoriale să semneze procesul-verbal privind stabilirea limitei comune care delimitează teritoriul celor două unităţi administrativ teritoriale în schiţa de delimitare.

Prin cererea reconvenţională precizată şi completată, pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca delimitarea teritorială cadastrală a unităţilor administrativ - teritoriale ... şi ... să se realizeze conform limitelor cadastrale din anul 1968 pe hărţile la scara 1:10.000 intre CAP ... şi CAP ... care coincide cu limita UAT actuală între Comuna ... şi Com. ..., conform actului de înfiinţare a comunei a localităţilor arondate Comunei ... - sat ... (..., ...) şi a duleurilor aparţinătoare oamenilor din ... care aparţin Comunei ... şi a instituţiilor aparţinătoare Comunei ..., depunând în probaţiune raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 14.01.2014 de ing. ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... şi UAT ... să se stabilească pe hărţile la scara 1:2880.

Pentru delimitarea cadastrală a celor două unităţi administrativ teritoriale ..., în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică (f.179-185), concluzia expertului desemnat în cauză fiind în sensul că, - delimitarea dintre cele două unităţi administrative nu se poate face prin Legea 2/1968, deoarece prin această lege s-a unificat comuna ... cu comuna ..., fără să se facă nicio precizare la limita dintre cele două comune, limită care a fost desfiinţată prin această lege; în anul 1991 era o singură comună astfel că nu se poate vorbi despre balanţa fondului funciar în aplicarea Legii 18/1991; - terenul în litigiu în prezent este pe teritoriul Comunei ... şi acolo se plăteşte impozitul, majoritatea titlurilor de proprietate aparţin locuitorilor din satul ..., comuna ...; - titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, deşi în vechile CF - uri acest teren aparţinea de ...; - hărţile de cadastru funciar, scara 1:10000 întocmite în 1986 pentru CAP ... şi CAP ... nu sunt relevante, deoarece la acea dată (1986), aceste CAP - uri aparţineau aceleiaşi comune; duleele de pe terenul în litigiu aparţin locuitorilor din satul ...; - suprafaţa terenului este de 446,9 ha. Expertul a menţionat că, în situaţia în care limita se stabileşte conform planurilor cadastrale scara 1:2880, întocmite în 1889, terenul din litigiu aparţine de ...; iar dacă limita se stabileşte conform hărţilor de cadastru funciar, întocmite în 1986, pentru CAP ... şi CAP ... terenul din litigiu aparţine de comuna ....

Din ansamblul probatoriului existent la dosar, Curtea reţine că, prin Legea 2/1968 s-a refăcut organizarea teritorială a Republicii Socialiste România, în Anexa I, poziţia 7 fiind menţionată comuna ... având în componenţă satele: ..., ..., ..., ..., ... şi .... În această lege nu se face nicio referire la delimitarea com. ..., astfel că, nu se poate face o delimitare topo-cadastrală în baza acestei legi, cum greşit susţine pârâta Com. ..., argumente preluate în hotărârea primei instanţe, limita actuală a com. ... care cuprinde terenul în suprafaţă de 446,9 ha fiind identică cu limita CAP ... marcată pe harta 1:10000 întocmită în 1986. Mai mult, în 1986 nu existau hărţile 1:10000 pe care să fie trecută limita între CAP ... şi CAP ..., acestea fiind întocmite mult mai târziu, în jurul anului 1986.

Având în vedere că aplicarea Legii 18/1991 a început în 1991, balanţa fondului funciar în aplicarea acesteia a fost întocmită de comuna ..., pentru întreaga comună, Comuna ... înfiinţându-se abia în 2003, în baza Legii 27/13.01.2003.

Conform schiţelor cadastrale întocmite la scara 1:2880 în anul 1889, conform CF - urilor individuale pentru această suprafaţă, terenul în litigiu cu o suprafaţă de 446,9 ha este situat în întregime pe planşele 1,2,3 şi 4 ale satului ..., deci, înainte de colectivizare, terenul a fost al locuitorilor din acest sat. Acest teren a ajuns în proprietatea locuitorilor satului ... datorită faptului că reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament, adică nu s-a ţinut cont de planul cadastral scara 1:2880 şi, astfel cum s-a menţionat mai sus, la data respectivelor reconstituiri, satul ... era în componenţa comunei ....

Totodată, nici legea de înfiinţare a Comunei ... nr. 27/13.01.2003 prin care s-a stabilit că, în componenţa acesteia intră satele ..., ..., ... şi ..., nici Memoriul şi nici Anexa A la această lege nu au anexate nicio hartă care să fi stat la baza înfiinţării Comunei, astfel că, singura delimitare corectă este cea care rezultă din schiţele cadastrale întocmite în anul 1889 la scara 1:2880, potrivit cărora, terenul în litigiu aparţine com. ....

Pentru aceste motive, Curtea a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi Comuna ... prin Primar şi Consiliul Local al Comunei ... împotriva Sentinţei nr. 1944/CA din 26.10.2016 pronunţată de Tribunalul ..., pe care a modificat-o în parte şi, rejudecând fondul a obligat unităţile administrativ teritoriale să stabilească hotarul dintre ele conform hărţilor de cadastru funciar întocmite în anul 1889 la scara 1:2880, potrivit Planului de identificare a terenului în litigiu întocmit de expert ..., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională completată şi precizată formulată de Comuna ... – Consiliul Local al Comunei ....

A înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtelor Comuna ... şi Consiliul Local al Comunei ... la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă în favoarea pârâtei-reclamantă reconvenţională.

A obligat intimata Comuna ... – Consiliul Local al Comunei ... la plata sumei de 2 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurenţilor.

Domenii speta

Spete similare