Anulare act administrativ, dispoziţie de respingere a cererii de prelungire permis armă. Necesitatea notificării anterioare a titularului, potrivit art. 25 din Legea nr. 295/2004.

Rezumat:

Dispozițiile legale impun o serie de obligaţii relativ la prelungirea valabilităţii permisului de armă în sarcina IPJ, care, potrivit art. 3 din lege, este autoritatea competentă care exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor, pieselor şi muniţiilor, precum şi cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii, şi de a ţine evidenţa posesorilor de arme, a armelor deţinute de aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deţine. Atari obligaţii sunt reglementate de lege în termeni imperativi, astfel că nu se poate proceda, în absenţa oricărei notificări către reclamant, direct la anularea dreptului de deţinere de armă recunoscut acestuia din urmă. Exercitarea dreptului de anulare de către autoritatea competentă este de natură a se traduce într-o inechitate a procedurii administrative, în condiţiile încălcării aşteptării legitime a titularului la notificare, şi a determina nerezonabilitatea şi disproporţionalitatea măsurii dispuse.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 31 mai 2019 sub nr.../86/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean - Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, a solicitat anularea dispoziţiei de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor legale şi neletale nr. 295264 din 20.03.2019 şi obligarea pârâtului la prelungirea perioadei de valabilitate a permisului de armă seria B nr. 021719 eliberat de I.P.J.  la data de 26.02.2009 şi restituirea celor patru arme ridicate în baza dovezii de ridicare obiecte şi înscrisuri.

Tribunalul Suceava, prin  sentinţa nr.597/19.09.2029, a admis acţiunea, anulând Dispoziția nr. 295264/20.03.2019 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâtul a promovat recurs, criticile de nelegalitate a hotărârii atacate vizând următoarele aspecte:

Motivarea sentinţei este fundamentată pe H.G. 130/2005, abrogat de art.9 din H.G. nr.11 din 17/01/2018 la data de 29.01.2018.

Instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea obligaţiei stabilite prin art. 26, alin.l din H.G. 130/2005, în care se menţionează faptul că titularii permiselor de armă tip A şi tip B au obligaţia de a se prezenta la viza permisului de armă în perioada stabilită de Inspectoratul General al Poliţiei Române în locurile indicate de inspectoratele de poliţie judeţene. În locul acestui act normativ abrogat, au rămas în vigoare normele metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, prevăzute de H.G. 11/2018, la art.40 fiind menţionată procedura de urmat la prelungirea valabilităţii permisului de armă, titularul fiind obligat să se prezinte până la expirarea valabilităţii documentului (5 ani de la aplicarea ultimei vize), la sediul „organului de poliţie competent din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene sau Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa ori locul de rezidenţă” în cazul de faţă locul fiind I.P.J. Suceava-Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase.

Astfel, reclamantul era obligat să cunoască şi să respecte prevederile Legii nr. 295/2004, precum şi ale H.G. 11/2018, în cazul de faţă să se prezinte înaintea împlinirii expirării valablităţii permisului de armă (5 ani) la sediul I.P.J. -S.A.E.S.P. cu documentele necesare în vederea aplicării vizei, indiferent dacă a fost sau nu notificat în acest sens.

În perioada 26.02.2009-24.02.2019, numitul A. a fost posesorul permisului de armă tip B, seria B, nr. 021719, în baza căruia a deţinut un număr de 4 arme, dintre care două arme letale şi două neletale.

La data de 20.03.2019, sus-numitul s-a prezentat la sediul I.P.J. -S.A.E.S.P., a anunţat faptul că i-a expirat valabilitatea permisului de armă şi a solicitat lucrătorilor de poliţie informaţii cu privire la documentele necesare în vederea prelungirii valabilităţii actului menţionat. În acel moment, acestuia i s-a adus ia cunoştinţă că a încălcat obligaţia prevăzută de lege de a se prezenta înainte de împlinirea termenului de 5 ani în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, dar a săvârşit şi infracţiunea prevăzută de art. 342, alin. 6 din Codul Penal, respectiv nu a depus armele şi muniţia deţinută la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă. În consecinţă, doi lucrători din cadrul S.A.E.S.P. au procedat la ridicarea armelor numitului A. de la domiciliul acestuia pe bază de dovadă, fiind întocmit şi un dosar penal. Sus-numitul a precizat că nu s-a prezentat în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă deoarece nu a fost notificat de către organele de poliţie conform art. 25, alin. 3 din Legea nr. 295/2004. Fiind efectuate cercetări în cauză, s-a stabilit faptul că există neconcordanţe în ceea ce priveşte data expirării valabilităţii permisului de armă între aplicaţia Poliţiei Române RNAI şi permisul numitului A. Astfel, în RNAI figurează cu viza valabilă până la data de 24.09.2019, dar în permis este înscrisă data de 24.02.2019, de aceea aplicaţia nu a generat numele acestuia pe lista persoanelor ce urmau a fi notificate în perioada respectivă. Totuşi, necunoaşterea dispoziţiilor legale în materie nu este de natură să îl exonereze pe acesta de răspundere întrucât nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii, cu toate că Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor a suferit numeroase modificări de la data adoptării, fiind modificată şi republicată de mai multe ori, ultima acualizare fiind în vigoare din 14.01.2016.

Obligaţia titularului permisului de armă de a se prezenta la autoritatea competentă înainte de împlinirea termenului de 5 ani în vederea prelungirii valabilităţii permisului, precum şi obligaţia autorităţiide a-1 notifica pe deţinătorul permisului cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă sunt două obligaţii imperative distincte. Nefiind obligaţii corelative, reclamantul nu se poate prevala de neîndeplinirea obligaţiei autorităţii pentru a-şi justifica propria neglijenţă într-un domeniu în care deţinătorul permisului de armă trebuie să acţioneze cu maximă diligenţă.

Prin întâmpinare, reclamantul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, în esenţă pentru că argumentele şi înscrisurile depuse la dosar fac dovada bunei sale credinţe, aşteptarea sa de a fi notificat de recurent cu privire la expirarea permisului de armă fiind legitimă – aspecte reţinute corect de instanţa de fond.

Recursul formulat nu este întemeiat.

 Primul motiv de recurs referitor la incidența HG 130/2005 reținută de către prima instanță nu este suficient pentru casarea hotărârii. Într-adevăr HG nr. 130/2005 a fost abrogată prin HG nr. 11/2018, însă trebuie reținut că prima instanță nu și-a întemeiat soluția doar pe acest act normativ ci și pe alte dispoziții legale.

Astfel, au fost reținute dispozițiile art. 25 din Legea nr. 295/2004 care dispune următoarele:

(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de suspendare.

(2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă.

 Pe de altă parte chiar HG nr. 11/2018 invocată de către recurent stipulează în art. 41 al. 8, 9 următoarele

 (8) Cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de împlinirea termenului, organul de poliţie competent notifică deţinătorii armelor înscrise în permisele de tip A şi tip B cu privire la data de expirare a documentului.

(9) Notificarea titularilor permiselor de armă se poate efectua prin una dintre următoarele modalităţi: a) scrisoare cu confirmare de primire; b) scrisoare recomandată; c) poştă electronică; d) telefonic, încheindu-se în acest sens un proces-verbal;

 Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile legale impun o serie de obligaţii relativ la prelungirea valabilităţii permisului de armă, nu doar în sarcina titularului, dar şi în sarcina IPJ, care, potrivit art. 3 din lege, este autoritatea competentă care exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor, pieselor şi muniţiilor, precum şi cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii, şi de a ţine evidenţa posesorilor de arme, a armelor deţinute de aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deţine.

 Curtea reţine astfel că în condiţiile în care autoritatea competentă nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii în legătură cu prelungirea permisului de conducere, obligaţii pe care legea le reglementează în termeni imperativi  (este obligatorie notificarea titularului..., în termen exact, de 6 luni dar nu mai târziu de 30 zile...), nu poate proceda, în absenţa oricărei notificări către reclamant, direct la anularea dreptului de deţinere de armă recunoscut acestuia din urmă. Apreciază Curtea că astfel, exercitarea dreptului de anulare de către autoritatea competentă este de natură a se traduce într-o inechitate a procedurii administrative, în condiţiile încălcării aşteptării legitime a titularului la notificare, şi a determina nerezonabilitatea şi disproporţionalitatea măsurii dispuse, faţă de care, pentru repararea dreptului legitim vătămat, o reparaţie corespunzătoare o reprezintă însăşi anularea actului administrativ astfel emis.

 În condițiile existenței unei baze de date și a generării automate a numelui deținătorului de permis de armă care care urmează să își înceteze valabilitatea, este evident că obligația de notificare poate fi realizată facil, nefiind dat niciun considerent pentru care întreaga responsabilitate a prelungirii permisului să cadă asupra deținătorului acestuia atât sub aspectul prelungirii cât și al sancțiunilor aplicabile. Câtă vreme legea a instituit obligații exprese și imperative în sarcina autorității administrative, obligații care au natura juridică a unor condiții de validitate prealabile emiterii unui act administrativ (alături de cele concomitente și ulterioare), este nelegal actul emis cu încălcarea acestor condiții.

 De altfel trebuie reținută și împrejurarea că recurenta își recunoaște încălcarea obligațiilor referitoare la notificare dar arată că aceasta nu s-a realizat datorită unor neconcordanțe în aplicația Poliției Române RNAI.

 Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare