Suspendare executare act administrativ. Aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Executarea unui act administrativ unilateral poate fi suspendată, potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 definește condițiile privind existența unui caz bine

justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, text conform căruia:

 ș) paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În determinarea existenței cazului bine justificat, instanța poate proceda doar la o

analiză sumară a actului, în aparență, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în baza unui probatoriu minimal, fiind exclusă o analiză în fond a legalității actului administrativ.

Nu se poate considera că prin suspendarea actului administrativ s-ar evita o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, reclamanta fiind o persoană juridică de drept privat. De asemenea nu se poate considera îndeplinită nici condiția privind prejudiciul material și previzibil, acesta trebuind dovedit, simpla executare asupra unei sume de bani nu poate echivala cu crearea unei pagube, instanța observând sub acest aspect că reclamanta a depus doar o situație centralizatoare a veniturilor și cheltuielilor pe luna noiembrie și nu a depus acte contabile din care să rezulte situația financiară anuală.

Prin sentința civilă nr. 13/26.01.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul

nr. 16/115/2022, s-a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta E. C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M. R. – D. I. T. și s-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 7.015 lei, consemnată la C. B.-Sucursala Reșița conform recipisei de consemnare nr. ... din 07.01.2022, înregistrată la Registrul de valori poz. .../2022, luându-se act că, în baza art. 453 Cpr. Civ., nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 16/115/2022 la data de 06.01.2022, reclamanta E. C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M. R. – D. I. T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. ..., a Deciziei de impunere rectificativă a clădirii și teren nr. ... și a Deciziei privind modificarea bazei de impunere nr. ... până la soluționarea acțiunii în anulare.

Tribunalul reține că, în fapt, societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale efectuată de M. R. – D. I. T.. Inspecția a fost finalizată prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. ... la data 22.12.2021. În baza acestui raport a fost emisă Decizia privind modificarea bazei de impunere înregistrată sub nr. ..., Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, nr. ... și Decizia de impunere rectificativă clădiri și teren nr. ... .

Reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. ..., a Deciziei de impunere rectificativă a clădirii și teren nr. ... și a Deciziei privind modificarea bazei de impunere nr. ... .

Instanța constată că executarea unui act administrativ unilateral poate fi suspendată, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de revocare/anulare a actului administrativ, cerință îndeplinită în cauză, având în vedere contestația înregistrată la pârâtă sub nr. ... (f. ...) este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

 Având în vedere că actele a căror suspendare s-a solicitat sunt acte administrativ fiscale, în cauză devin incidente și prevederile  art. 278 C.pr. fiscală potrivit căruia

(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, după cum urmează:

a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;

b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;

c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;

d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei;

e) 1.000 lei, dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani.

Prin urmare în această situație trebuie îndeplinită și condiția achitării cauțiunii în cuantumul prevăzut de către legiuitor.

Analizând această condiție, instanța constată că este îndeplinită, reclamanta făcând dovada achitării cauțiunii în cuantum de 7015 lei potrivit art. 278 alin. 2 lit. c din Codul de procedură fiscală, recipisa în original fiind depusă la Registrul de valori al instanței, poziția nr. ... .

Analizând condițiile privind existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, tribunalul reține că acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:

 ș) paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

În ceea ce privește cazul bine justificat, tribunalul reține că indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât și ale normelor de drept material, însă este esențial ca acestea să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor.

În același context trebuie amintită Recomandarea nr. R. (89), adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care reamintește principiile generale privind protecția individului în raport cu actele autorităților administrative stabilite în Rezoluția sa (77) 31 și principiile cu privire la exercitarea puterilor discreționare de către autoritățile administrative cuprinse în Recomandarea nr R (80) 2, și recomandă guvernelor statelor membre de a se inspira, în dreptul și practica lor, din principiile enunțate în prezenta recomandare.

Se reține că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Unul din principiile la care face referire Recomandarea este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

În susținerea cazului bine justificat au fost invocate următoarele motive de către reclamant:  a fost depășit dublul perioadei de 45 de zile în care trebuia emis raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, fără ca inspecția fiscală să fi fost suspendată, astfel că raportul întocmit și actele emise în baza acestuia sunt lovite de nulitate absolută; a fost încălcat dreptul de audiere al contribuabilului înainte de luarea deciziilor emise în baza raportului de inspecție fiscală, precum și dreptul de opțiune al contribuabilului, ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 480 alin. 6 și 8 C.fiscal.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt, în analiza îndeplinirii condiției cazului bine justificat, instanța constată că motivele mai sus expuse  nu relevă o nelegalitate care să rezulte cu evidență prin probe sau raționamente la prima facie.

În ceea ce privește depășirea dublului perioadei de 45 de zile în care trebuia emis raportul de inspecție fiscală și suspendarea inspecției, se observă că părțile au o poziție divergentă, reclamanta consideră că adresa nr. ... nu constituie o decizie de suspendare, iar pârâta invocă decizia de suspendare nr. ... . Fără a statua pe fondul cauzei, instanța observă, în aparență, că reclamanta la Capitolul III – Discuția finală cu contribuabilul  a consemnat că reclamanta a  solicitat la data de 15.11.2021 un termen de o săptămână pentru analizarea rapoartelor de evaluare, purtându-se o corespondență între contribuabil și pârâtă, fiind menționată și depunerea sintezei punctului de vedere al contribuabilului referitor la discuția finală din data de 10.12.2021. Ori, în această situație, la o analiză sumară, se observă că reclamanta nu a invocat până la momentul formulării acțiunii nicio apărare în sensul că inspecția fiscală nu ar fi fost suspendată și că s-ar fi depășit termenul legal, dimpotrivă a participat la discuții cu pârâta. În acest context, nu rezultă o nelegalitate vădită a actelor contestate.

Nerespectarea dreptului de opțiune al contribuabilului, invocat de către reclamantă presupune o analiză complexă și reprezintă un motiv de nelegalitate a actului administrativ, analiza acestuia fiind atributul instanței de contencios care va analiza acțiunea în anulare.

În determinarea existenței cazului bine justificat, instanța poate proceda doar la o analiză sumară a actului, în aparență, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în baza unui probatoriu minimal, fiind exclusă o analiză în fond a legalității actului administrativ.

Or, în prezenta cauză, pentru verificarea criticilor invocate de reclamant, judecătorul ar trebui să administreze un probatoriu complex și să prejudece fondul cauzei, astfel că  în cauză nu este îndeplinită condiția unei aparențe vădite de nelegalitate a actului contestat în favoarea reclamantului, ci, dimpotrivă, exista o aparență de legalitate a actului în favoarea beneficiarului acestuia.

Tribunalul apreciază că nici cea de a doua condiție, a pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. 1 lit. ș, nu este îndeplinită. Textul de lege face referire la un prejudiciu viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Nu se poate considera că prin suspendarea actului administrativ s-ar evita o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, reclamanta fiind o persoană juridică de drept privat. De asemenea nu se poate considera îndeplinită nici condiția privind prejudiciul material și previzibil, acesta trebuind dovedit, simpla executare asupra unei sume de bani nu poate echivala cu crearea unei pagube, instanța observând sub acest aspect că reclamanta a depus doar o situație centralizatoare a veniturilor și cheltuielilor pe luna noiembrie și nu a depus acte contabile din care să rezulte situația financiară anuală.

Prin decizia nr. 243/07.03.2022, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 13/26.01.2022.

Domenii speta

Spete similare