Drept procesual civil

DREPT PROCESUAL CIVIL

Eliberare copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată

- art. 231 Cod de procedură civilă

- art. 162 Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015

Potrivit art. 231 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, părţile pe cheltuiala lor, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, copii ce conform art. 162 din Hot. CSM nr. 1375/2015 se eliberează părţilor, reprezentanţilor acestora, de către grefierul de şedinţă, în condiţiile legii, cu încuviinţarea completului de judecată.

Deşi potrivit celor expuse singurele condiţii impuse de legiuitor au fost cele referitoare la necesitatea ca solicitantul să fie parte sau reprezentant al acesteia, să suporte costurile, îndeplinite în speţă, instanţa de fond a apreciat contrar acestora că o asemenea procedură ar fi admisibilă doar dacă s-ar contesta notele grefierului de şedinţă, doar dacă un astfel de demers ar servi la completarea, verificarea, rectificarea notelor de şedinţă, ori, unde legea nu distinge nici judecătorul nu o poate face.

D

Decizia civilă nr. 305/20.04.2017

Prin Încheierea civilă din data de 26.01.2017, pronunţată de Tribunalul ..., în dosar nr. .../2016, s-a respins, întemeiat pe dispoziţiile art. 231 alin. 5 coroborat cu dispoziţiile art. 231 alin. 6 şi ale art. 527 Cod procedură civilă, cu aplicarea prevederilor art. 532 alin. 1 şi ale art. 538 Cod procedură civilă, cererea petenţilor reclamanţi ... şi ..., ambii cu domiciliul în ..., privind comunicarea înregistrării pe suport electronic a şedinţelor de judecată din data de 23.09.2016, respectiv din data de 09.12.2016, strict în privinţa dezbaterilor care au privit dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ... şi s-a dispus restituirea către petenţi a DVD – ului inscriptibil, anexat de petenţi cererii, în vederea asigurării suportului digital de stocare a înregistrării solicitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În plan procedural, s-a reţinut, în primul rând că, raportat la caracterul necontencios al cererii, aceasta având ca obiect eliberarea, în copie, în format digital, a înregistrării dezbaterilor care s-au desfăşurat în cauză la termenele de judecată evocate, procedura de soluţionare aplicabilă este cea reglementată prin dispoziţiile art. 527 şi urm. Cod procedură civilă - „Cartea a III-a. Procedura necontencioasă judiciară” - fiind vorba despre o cerere pentru soluţionarea căreia este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană şi că, în absenţa oricăror alte referiri la temeiuri juridice la care să se facă trimitere în fundamentarea cererii astfel formulate, a revenit instanţei de judecată rolul de a califica din punct de vedere juridic cererea formulată, conform prevederilor art. 22 alin. 4, 6 şi 7 Cod procedură civilă, apreciind astfel că cererea în cauză se circumscrie reglementării cuprinse în art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014), petenţii specificând că în cuprinsul încheierilor de şedinţă menţionate, respectiv în cuprinsul declaraţiilor de martor întocmite la termenele de judecată în discuţie, nu au fost consemnate toate afirmaţiile relevante declarate de către pârât, respectiv de către martorii audiaţi.

Procedând la examinarea cererii de faţă prin prisma condiţiilor legale de admisibilitate a acesteia, subsecvent stabilirii drept prim reper normativ a dispoziţiilor art. 527 Cod procedură civilă, în sensul că această cerere se prezintă a avea, în plan juridic, un caracter necontencios, instanţa de judecată a reţinut mai întâi că, din economia prevederilor legale coroborat cu ordinea de verificare a îndeplinirii acestor condiţii, rezultată din topica celor şase alineate ale dispoziţiei procedurale evocate (în speţă, art. 231 Cod procedură civilă, astfel cum a fost republicat în temeiul Legii nr. 138/2014), regula în materie o reprezintă comunicarea, la cererea oricărui participant la proces, a unei copii de pe notele grefierului de şedinţă (conform art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă), note consemnate în mod olograf de către grefier pe parcursul dezbaterilor judiciare şi vizate de către preşedintele completului de judecată (art. 231 alin. 1 Cod procedură civilă).

Prin această manieră de reglementare, s-a apreciat că redactorii Codului de procedură civilă au menţinut – chiar şi după intrarea în vigoare şi a implementării dispoziţiilor legislative privind înregistrarea şedinţelor de judecată în materie civilă (conform art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă) – principiul prevalenţei notelor consemnate de grefier în timpul şedinţei de judecată faţă de înregistrarea şedinţei de judecată, în sprijinul unei atare concluzii fiind relevantă reglementarea cuprinsă în art. 232 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă”.

Către un asemenea raţionament judiciar s-a apreciat că converg, atât eventualitatea consacrată cu titlu subsidiar prin norma procedurală evocată anterior (art. 232 alin. 1 Cod procedură civilă – „ … iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate … ”), cât şi restul reglementării din aceeaşi dispoziţie legală, privind posibilitatea recunoscută părţilor de a solicita citirea şi, dacă este cazul, corectarea acestor note chiar la termenul de judecată cu pricina (art. 231 alin. 1 Cod procedură civilă), procedura de eliberare către participanţii în proces a unei copii de pe aceste note de şedinţă (conform art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă), precum şi posibilitatea contestării acestor note, cel mai târziu la termenul de judecată următor (art. 231 alin. 3 Cod procedură civilă).

În acelaşi sens, s-a reţinut că art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă instituie, în mod neechivoc, regula potrivit căreia „… în caz de contestare de către de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată”, astfel încât, pe de o parte, realizarea înregistrărilor audio a şedinţelor de judecată se subsumează în mod strict scopului pentru care au fost instituite – acela de a servi la verificarea, completarea ori rectificarea notelor de şedinţă (acestea din urmă putând eventual fundamenta, la rândul lor, un demers ulterior de completare sau rectificare a încheierilor de şedinţă aferente respectivelor note de şedinţă), însă nicidecum completarea sau rectificarea, în mod direct, a încheierilor de şedinţă pe baza înregistrărilor audio în cauză.

În virtutea aceluiaşi caracter strict al regimului juridic şi al scopului procedural cărora li se subsumează înregistrările audio în discuţie, s-a apreciat că ele nu pot fi afectate unui alt ţel sau deziderat (oricât de legitim s-ar prezenta acesta pentru solicitant chiar şi în plan juridic) urmărit de titularul cererii, altul decât acela urmărit de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă, de a servi la verificarea şi, eventual, completarea ori rectificarea unor note de şedinţă pe baza cărora au fost redactate la rândul lor încheieri de şedinţă incomplete ori eronate.

Solicitarea înregistrărilor audio şi punerea lor la dispoziţia titularilor unei astfel de cereri este limitată la „… instanţele de control judiciar”, aşa cum rezultă şi din cuprinsul art. 231 alin. 6 partea finală Cod procedură civilă, ceea ce evocă însă (în mod implicit, iar nu expres) existenţa unei proceduri judiciare în curs în faţa acestor instanţe, iar nu un atribut discreţionar, nici măcar în privinţa acestora (concluzie care se desprinde din maniera de reglementare a ipotezei legale în discuţie printr-un aliniat distinct şi subsecvent celui prin care, mai întâi li se recunoaşte părţilor, în mod direct, posibilitatea de a contesta notele grefierului şi de a cere verificarea înregistrărilor de către judecătorii membri ai completului de judecată, iar dacă este cazul de a se dispune de către aceştia din urmă completarea sau rectificarea respectivelor note, iar apoi, în caz de respingere a cererii de verificare a înregistrărilor sau de completare ori rectificare a notelor de şedinţă, după audiere, a posibilităţii recunoscute instanţelor de control judiciar de a cenzura – procedural – dezlegările date de instanţa iniţial învestită asupra cererii necontencioase analizate).

Din interpretarea teleologică şi sistematică a reglementării cuprinse în art. 231 Cod procedură civilă, expusă în cele ce preced, s-a reţinut că înregistrările audio ale şedinţelor de judecată sunt subsumate unei afectaţiuni speciale – aceea de a servi ca suport probator, în sprijinul unor eventuale cereri de completare sau de rectificare a notelor de şedinţă ale grefierului, însă niciodată în mod direct şi exclusiv al încheierii de şedinţă corespunzătoare – şi, în consecinţă, urmează a fi utilizate doar în acest scop, iar legitimarea solicitării de eliberare în copie a acestor înregistrări, în format audio, revine în mod strict determinat instanţelor de control judiciar.

S-a apreciat că în speţă, în cuprinsul cererii ce face obiectul analizei judiciare de faţă, petenţii nu au invocat existenţa unor astfel de cereri în curs şi nici nu a formulat-o, eventual, cu ocazia dezbaterilor din data de 20.01.2017 sau cu prilejul cererii pe care au înregistrat-o la data de 19.01.2017.

În subsidiar, s-a concluzionat consecvent raţionamentului judiciar anterior şi a celor expuse mai jos, aceea că este atributul exclusiv al instanţelor de control judiciar în deţinerea, gestionarea, administrarea şi valorificarea în plan judiciar a înregistrărilor şedinţei de judecată, în format audio, cu excluderea părţilor de la o atare îndrituire, instanţa a mai reţinut, cu titlu subsidiar, că prin reglementarea cuprinsă în art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a optat - în mod deloc întâmplător - de către legiuitorul român pentru o formulare diferită, aceea de „copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată” („La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor”), în antiteză cu aceea utilizată în art. 231 alin. 6 Cod procedură civilă privind posibilitatea instanţelor de control judiciar de a cere înregistrarea însăşi – prin urmare, în format audio – strict în vederea utilizării acestor înregistrări potrivit scopului legal pentru care au fost instituite („Înregistrările din şedinţa de judecată vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar”).

Departe de a reprezenta o necorelare legislativă, s-a apreciat că reglementarea normativă de mai sus se coroborează cu prevederile art. 4 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, care definesc noţiunile de „date în formă electronică” şi respectiv „înscris în formă electronică”, rezultând astfel că părţile sunt îndreptăţite la eliberarea unei copii după înregistrarea şedinţei de judecată (în ceea ce priveşte cauza lor) în format electronic (conform art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă coroborat cu art. 4 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 455/2001 republicată), în măsura în care fac dovada formulării unei cereri prin care au invocat neconcordanţe între notele de şedinţă ale grefierului şi dezbaterile care au avut loc în realitate, în şedinţa de judecată în cauză, însă în niciun caz nu sunt îndrituite la eliberarea unei atare copii în format audio, cu redarea fidelă a vocii, tonului, emoţiilor, inflexiunilor sau ticurilor verbale ale diferitelor persoane care au luat cuvântul în cursul dezbaterilor (cum ar fi, de pildă, martorii audiaţi de instanţă, cărora nu li s-a adus la cunoştinţă, cu ocazia audierii, despre eventualitatea ca depoziţia pe care urmează să o depună să fie stocată în format audio şi pusă la dispoziţia unor persoane particulare, în speţă oricare dintre părţile în proces) la respectivul termen de judecată.

În acelaşi sens, s-a apreciat că dispoziţiile art. 538 Cod procedură civilă exclud în mod neechivoc categoria înregistrărilor audio ale şedinţei de judecată de la procedura eliberării de copii de pe hotărârile judecătoreşti sau de pe alte înscrisuri, în privinţa acestora din urmă specificând în mod expres cerinţa „aflate la dosar”.

Instanţa a reţinut, pe de altă parte, că aplicarea rigidă a normelor procedurale evocate în cele ce preced, subsumate dezideratului salvgardării drepturilor celorlalte părţi în litigiu (decât solicitanţii respectivelor înregistrări) ori a diferiţilor participanţi în proces (martori, interpreţi, experţi), poate determina în fapt, în anumite ipoteze, vătămarea drepturilor procesuale ori procedurale ale părţii în cauză.

În prezenta pricină, instanţa a reţinut astfel că, din perspectiva angajamentului asumat de către petenţi, verbal, în şedinţa publică din data de 20.01.2017, de a nu pune la dispoziţia vreunei terţe persoane înregistrarea în cauză, aceasta urmând a fi utilizată strict în copul menţionat în cuprinsul cererii, în speţă se prezintă a fi respectate – cel puţin la o primă analiză – şi exigenţele instituite în materie prin dispoziţiile Legii nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, cu modificările ulterioare.

Totuşi, instanţa a observat că, faţă de fundamentul invocat în susţinerea cererii în cauză şi anume, că „în declaraţiile martorilor nu au fost consemnate toate afirmaţiile relevante făcute de către pârât, respectiv de către martorii audiaţi” (fila nr. 15, vol. IV), în speţă devin incidente, pe lângă dispoziţiile art. 231 Cod procedură civilă, anterior evocate, o serie de alte reglementări procedurale în vigoare.

În ce priveşte eventuala consemnare deficitară a celor declarate de către martorii audiaţi la termenele de judecată în discuţie, s-a reţinut, distinct de prevederile art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă privitoare la consemnarea declaraţiei de martor, cu aplicarea, după caz, a prevederilor art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă, dispoziţiile art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 322 Cod procedură civilă, privind modalitatea procedurală, legală, de realizare a eventualelor corecturi în privinţa declaraţiilor date de respectivii martori, cu citarea şi în prezenţa acestora, în şedinţă publică şi în condiţii de contradictorialitate, cu asumarea acestora sub semnătură, iar nicidecum ca o consecinţă a ascultării ulterioare a unor înregistrări ale şedinţei de judecată, eliberate doar uneia dintre părţile în proces, pe calea unei proceduri necontencioase.

Instanţa a mai observat, totodată, că, în mod particular, la ambele termene de judecată deduse analizei judiciare vizând cererea necontencioasă de faţă, au fost prezenţi la dezbateri atât reprezentantul reclamanţilor, cât şi reclamanţii personal, aceştia având posibilitatea să formuleze în mod nemijlocit observaţii, critici ori alte solicitări, cu atât mai mult cu cât consemnarea depoziţiei testimoniale s-a realizat, de fiecare dată, după dictarea preşedintelui de complet (conform art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă), în şedinţă publică, iar toate intervenţiile realizate de către părţile în proces cu aceste ocazii au fost consemnate în mod distinct în cuprinsul încheierilor de şedinţă aferente celor două termene de judecată analizate.

În acest context, reţinând în egală măsură şi împrejurarea că, în fapt, petenţii nu au fost în măsură să indice – sau cel puţin să evoce - în concret, care anume sunt acele „afirmaţii relevante” (desigur, în plan juridic) realizate de către martorii audiaţi şi de către pârâtul prezent la aceste dezbateri, precum şi din perspectiva considerentelor ce preced, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea petenţilor (cel puţin în modalitatea în care a fost formulată, coroborat şi cu aspectul că teza probatorie evocată de către reclamantul petent, în sensul că anterior termenului de judecată la care a fost administrată proba interogatoriului luat pârâtului ..., acesta din urmă – personal sau prin interpuşi – ar fi violat secretul corespondenţei electronice a reclamantului şi ar fi luat astfel cunoştinţă dinainte de conţinutul întrebărilor care urmau a-i fi adresate, se circumscrie strict sferei de aplicare a normelor juridice de drept penal, fiind astfel susceptibilă de a fi valorificată, după caz, în cadrul unei proceduri penale, asumate ca atare, iar nicidecum în cadrul unei proceduri de drept privat, de ordin procesual civil, cu valenţe însă de a fi fructificată, ca probă preconstituită, într-un litigiu penal ulterior) şi, în consecinţă, a respins-o.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat contestaţie, calificată de către instanţă potrivit art. 152 şi art. 534 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă ca fiind apel, petenta ..., solicitând admiterea acestuia, reanalizarea solicitării de comunicare a înregistrării pe suport electronic a şedinţelor de judecată din data de 23.09.2016, 21.10.2016 şi din data de 09.12.2016.

S-a invocat de către apelantă faptul că a solicitat copia electronică a înregistrării şedinţelor de judecată întemeiat pe dispoziţiile art. 231 alin. 5 Cod de procedură civilă, potrivit căruia, părţile pot obţine la cerere, pe cheltuiala lor, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, în ceea ce priveşte cauza.

Examinând încheierea apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Apelanta are calitatea de reclamant în dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ..., alături de ..., acţiunea acestora fiind îndreptată împotriva pârâţilor ... ... şi ... ... –Persoană Fizică Autorizată, soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 30/27.01.2017.

La termenul de judecată din data de 20.01.2017, avocatul reclamanţilor, în numele acestora, a formulat verbal şi în scris - fila 15 volumul IV - o cerere prin care a solicitat a li se comunica înregistrarea şedinţelor de judecată din data de 23.09.2016, 21.10.2016 cu motivarea că în încheierile de şedinţă, în declaraţiile martorilor nu ar fi fost consemnate toate afirmaţiile relevante făcute de pârât şi de către martori, precizând şi faptul că vor depune în acest sens suportul electronic în vederea eliberării celor solicitate. S-a mai precizat faptul că se solicită eliberarea înregistrărilor cu privire la şedinţele de judecată din data de 23.09.2016 şi din data de 09.12.2016 nu din data de 21.10.2016, dintr-o eroare materială fiind indicată şedinţa publică din data de 21.10.2016.

Potrivit art. 231 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor. Conform alin. 2, după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie după notele grefierului, note care potrivit alin. 3 pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor. Instanţa, conform alin. 4, va înregistra şedinţele de judecată, în caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi eventual completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată. Potrivit alin. 5, la cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor, înregistrări care, conform alin. 6 vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar.

Curtea mai a reţinut faptul că, din cuprinsul prevederilor art. 162 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, copiile de pe suporturile electronice din cauzele civile se eliberează în condiţiile alin. 1 - doar părţilor sau reprezentanţilor acestora - cu încuviinţarea instanţei de judecată, iar, potrivit alin. 4, copiile electronice ale înregistrării şedinţei de judecată se eliberează de grefierul de şedinţă, în condiţiile legii, cu încuviinţarea completului de judecată.

Analizând dispoziţiile legale enunţate mai sus, Curtea a reţinut faptul că singurele condiţii impuse de legiuitor pentru eliberarea copiei electronice a înregistrării şedinţei de judecată sunt cele referitor la necesitatea ca solicitantul să aibă calitatea de parte şi să suporte cheltuiala necesară în acest sens, ori, câtă vreme apelanta petentă potrivit celor expuse are calitatea de parte – reclamant - în dosarul în care s-a pronunţat încheierea care face obiectul prezentei căi de atac, că a depus un DVD în acest sens ce s-a dispus a fi restituit urmare a soluţiei pronunţate, greşit cererea i-a fost respinsă, criticile fiind astfel întemeiate, aceasta de altfel este şi practica constantă a Secţiei I civile a Curţii în materie.

Atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit că o astfel de procedură ar fi admisibilă doar în măsura în care părţile ar contesta notele grefierului, respectiv doar dacă un astfel de demers ar servi la completarea, verificarea, rectificarea notelor de şedinţă, acolo unde legea nu distinge nici judecătorul nu o poate face. Faptul că art. 538 din Noul Cod de procedură civilă nu face referire şi la posibilitatea eliberării unor copii ale înregistrărilor şedinţelor de judecată nu este de natură a duce la concluzia că prevederile cuprinse în art. 231 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă s-ar impune a fi ignorate.

Cât priveşte împrejurarea că prin apelul declarat s-a solicitat a se elibera şi copia înregistrării pe suport electronic a şedinţei de judecată din data de 21.10.2016, astfel cum s-a arătat mai sus, la termenul de judecată din data de 20.01.2017 cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă s-a precizat faptul că din eroare s-a indicat şi această şedinţă, cererea era limitată astfel doar la şedinţele de judecată din data de 23.09.2016 respectiv din data de 09.12.2016, raportat la care instanţa de apel se impune a se pronunţa în această fază procesuală, altfel ar aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 478 alin. 3 Cod de procedură civilă potrivit căruia în apel nu se poate schimba obiectul cauzei, nu pot fi formulate pretenţii noi.

Faţă de toate considerentele expuse, instanţa de apel în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, a admis ca fondat apelul, a schimbat doar în parte încheierea apelată - câtă vreme doar unul dintre petenţi a formulat calea de atac a apelului -, a admis cererea formulată de petenta ..., a dispus comunicarea de către Tribunalul ... către petentă a înregistrărilor pe suport electronic a şedinţelor de judecată din data de 23.09.2016 şi din data de 09.12.2016 în privinţa dezbaterilor care privesc dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ..., DVD-ul în acest sens regăsindu-se la dosar, pe coperta acestuia, volumul IV. S-a păstrat dispoziţia instanţei de fond referitor la cererea formulată de petentul ..., întrucât acesta nu a declarat apel.

Domenii speta

Spete similare