Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local. Exces de putere al autorităţilor publice locale

Decizie 979 din 28.04.2017


Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local. Exces de putere al autorităţilor publice locale

- art. 1 din Legea nr. 554/2004

- Legea nr. 215/2001

- art. 3 lit. e) din H.G. nr. 28/2009

Prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor de drept material, fiind neîntemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

Astfel, obiectul dosarului îl constituie anularea a două hotărâri ale consiliilor locale ... şi ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015, de aprobare a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ...”, de la giraţia situată între hypermarket - urile ... şi ... şi comuna ... – zona pensiunii ....

Motivele de nelegalitate invocate vizează necunoaşterea de către organele emitente a traseului drumului de legătură şi a efectelor negative pe care le implică, întrucât nu ar fi studiat documentele privind studiul de fezabilitate, precum şi faptul că acest drum nu îşi găseşte justificarea practică şi nu aduce nici un fel de beneficiu comunei, cât timp există drumul naţional DN 76 cu 4 benzi de circulaţie. Reclamanţii au mai considerat că hotărârile atacate le încalcă dreptul de proprietate întrucât va face imposibilă desfăşurarea activităţii lor specifică – pensiune turistică şi va duce la demolarea a cel puţin 5 pensiuni, studiul de fezabilitate cuprinde erori şi nu evidenţiază construcţiile de pe întregul traseu al drumului.

În mod corect a apreciat prima instanţă că motivele legate de nejustificarea realizării drumului de legătură şi neanalizarea altor variante ce ar putea fi propuse, iar în acest context, afectarea în viitor a dreptului de proprietate al reclamanţilor constituie motive privind oportunitatea adoptării unui act administrativ.

Oportunitatea constituie o condiţie de valabilitate a actului administrativ şi vizează criterii precum momentul adoptării actului, locul şi condiţiile concrete în care urmează a fi aplicat, mijloacele pe care le angajează decizia administrativă, durata de aplicare, conformitatea lui cu condiţiile de viaţă şi de cultură a comunităţii, precum şi cu interesul public urmărit.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Instanţa de contencios administrativ este competentă a analiza legalitatea actelor administrative, respectiv conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament şi alte acte normative care au forţă juridică superioară.

Dar, în situaţia în care autorităţile publice deţin o marjă de apreciere asupra oportunităţii emiterii unui act administrativ, instanţa este competentă a evalua şi oportunitatea, ca şi condiţie de valabilitate a actului administrativ, menţionată mai sus, în concret dacă exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice s-a făcut prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, respectiv dacă autorităţile publice au manifestat un exces de putere, definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi, deţinând atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului, municipiului, dar şi administrarea domeniului public şi privat al acestora, cum corect reţine şi prima instanţă. În consecinţă, legea conferă consiliului local competenţă decizională şi o anumită marjă de apreciere în deciziile menţionate, o putere discreţionară de a acţiona sau nu.

Rămâne instanţei de contencios administrativ să examineze dacă exercitarea acestui drept de apreciere s-a realizat cu exces de putere, adică în mod abuziv, fără justificări legale, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor reclamanţilor.

Trebuie menţionat însă că, în raporturile de drept administrativ primează interesul public, satisfacerea nevoilor comunitare, ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale tuturor cetăţenilor. În acest context, trebuie menţinut un echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele private ale reclamanţilor, ce ar putea fi lezate prin cele două hotărâri adoptate.

Prin cele două hotărâri ale consiliilor locale ... şi ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015 s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ...”, respectiv potrivit art. 3 lit. e) din HG nr. 28/2009, principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării.

Studiul de fezabilitate conţine două scenarii propuse pentru traseul drumului, unul cu o lungime de 4.056 m, iar celălalt cu o lungime de 3.916 m, cu privire la cel de-al doilea scenariu precizându-se că multe dintre proprietăţile intersectate sunt „rupte” în două. Scenariul recomandat de către elaborator SC ... SRL este primul scenariu, care a fost aprobat prin actele administrative contestate. Se arată, la capitolul date tehnice ale investiţiei, că terenul afectat se află în proprietate privată, în domeniul public al comunei ..., al municipiului ... şi al statului român, fără a se descrie proprietăţile afectate.

Obiectivul de investiţii se află în prima fază de aprobare, urmând a se întocmi proiectul tehnic şi detaliile de execuţie.

Curtea reţine că, pe de o parte, autorităţile emitente au justificat utilitatea publică a drumului propus, printr-o amplă motivare cuprinsă în anexa hotărârilor, respectiv devierea circulaţiei de tranzit, fluidizarea traficului în zonă, reducerea timpului de transport la destinaţie prin mărirea vitezei de circulaţie, rolul drumului fiind ocolirea localităţii ..., traficul greu urmând a fi scos în afara localităţilor ... şi ..., asigurând o cale sigură şi rapidă pentru toate categoriile de vehicule.

Curtea a reţinut că emitenţii actelor administrative au argumentat interesul public ce urmează a fi satisfăcut prin realizarea proiectului respectiv, astfel că sunt neîntemeiate motivele de recurs privind nejustificarea realizării drumului de legătură ori neanalizarea altor variante, cât timp studiul de fezabilitate cuprinde minimul de scenarii prevăzut de lege.

Recurenţii reclamanţi nu au invocat încălcarea competenţei ori a procedurii prevăzute de lege în adoptarea unor astfel de acte normative.

În ce priveşte lezarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, Curtea a constatat că nimic nu probează încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, întrucât studiul nu cuprinde proprietăţile pe care urmează a le intersecta drumul propus, iar reclamanţii nu au indicat unde se situează proprietăţile lor.

Modalitatea de obţinere a terenului necesar constituie o etapă ulterioară, ce va stabili proprietăţile intersectate şi va descrie modalitatea şi costul obţinerii lor.

În consecinţă, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale, apreciind că nu există vreun exces de putere al autorităţilor emitente ale actelor administrative, în sensul reglementat de Legea nr. 554/2004.

Decizia nr. 979/28.04.2017

Prin sentinţa nr. 1787/CA/06.10.2016, Tribunalul ... a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanţii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... şi ..., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local ..., Consiliul Local ... şi Zona ... metropolitana ....

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului ... nr. 807/09.12.2015, au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ..., sat ...”.

De asemenea, conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei ... nr. 852/14.12.2015, au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ..., sat ...”.

S-a reţinut că reclamanţii contestă legalitatea celor două hotărâri de consiliu local, prin prisma modalităţii de întocmire a studiului de fezabilitate, precum şi a variantelor luate în considerare pentru întocmirea acestuia.

Instanţa a apreciat că potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi text legal, consiliul local exercită atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului (lit. b), respectiv atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului (lit. c).

Instanţa a reţinut îndrituirea legală a consiliilor locale de a adopta actele juridice având ca obiect dezvoltarea economico-socială a unităţii administrativ-teritoriale, respectiv cele privind administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi art. 5 din H.G. nr. 28/2008 , respectiv fazele proiectării lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi, inclusiv extinderi: a) studiu de fezabilitate; b) proiect tehnic; c) detalii de execuţie.

În acest context, instanţa a reţinut că adoptarea hotărârilor de consiliu local, în măsura în care se respectă dispoziţiile legale privind forma şi procedura de adoptare a actelor administrative, reprezintă o problemă de oportunitate în realizarea unui interes public general, căreia interesul personal trebuie să i se subordoneze.

Atât timp cât autoritatea publică locală îşi îndeplineşte atribuţiile legate de dezvoltarea economico-socială a unităţii administrativ-teritoriale, precum şi privind administrarea domeniului public şi privat al acesteia, în forma şi termenele prevăzute de lege, instanţa apreciază că oportunitatea adoptării unui act administrativ este atributul suveran al autorităţii publice locale, instanţa de contencios administrativ neavând competenţa legală de a cenzura motivele legate de oportunitatea adoptării unui act administrativ, decât cu încălcarea principiului autonomiei locale şi a principiului separaţiei puterilor în stat.

Instanţa a mai reţinut că procedura prevăzută de art. 5 din H.G. nr. 28/2008 a fost respectată de către cei doi emitenţi ai actelor administrative contestate în prezentul litigiu, respectiv a fost întocmit un studiu de fezabilitate de către S.C. ... S.R.L., în baza căruia ulterior au fost adoptate cele două hotărâri de consiliu local.

Totodată, reclamanţii nu invocă prin acţiunea formulată nerespectarea procedurii legale, prevăzută de Legea nr. 215/2001, privind adoptarea hotărârilor de consiliu local a căror legalitate o contestă.

Motivul de nelegalitate invocat de reclamanţi priveşte încălcarea dreptului lor de proprietate, prin adoptarea celor două hotărâri de consiliu local, nu poate fi reţinut.

Astfel, instanţa a constatat că prin cele două hotărâri de consiliu local contestate au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii. În aceste condiţii, nu a fost afectat, în concret, dreptul de proprietate al reclamanţilor, deoarece cele două hotărâri nu cuprind dispoziţii exprese cu privire la imobilele proprietatea reclamanţilor.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine ca întemeiate susţinerile reclamanţilor privind afectarea în mod ireversibil a dreptului lor de proprietate privată asupra imobilelor aflate în proprietatea lor şi situate în vecinătatea investiţiei pentru care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii, statele au dreptul de a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, fără însă a priva titularul dreptului de folosinţa bunului decât după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Or, legislaţia internă reglementează prin Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, condiţiile şi procedurile aplicabile în cazul aplicării acestei măsuri, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilităţi publice.

În ceea ce priveşte petitul subsidiar al acţiunii, privind obligarea pârâtului de rând 3 să stabilească un alt traseu, care să nu treacă pe lângă zona de pensiuni, instanţa de contencios administrativ a reţinut că aspectele privind stabilirea traseului drumului de legătură privesc atribuţii exclusive ale autorităţilor publice locale, în virtutea principiului autonomiei locale, iar instanţa de judecată nu se poate substitui acestora în realizarea atribuţiilor menţionate, o interpretare contrară fiind de natură a conduce la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii solicitând admiterea recursului în sensul de a admite acţiunea aşa cum aceasta a fost formulată.

În motivare se arată că înţeleg să critice hotărârea instanţei de fond prin prisma drepturilor încălcate odată cu adoptarea hotărârii, respectiv dreptul la proprietate, drept care nu poate să se subordoneze unor ambiţii lipsite de logica şi utilitate, cum este proiectul adoptat prin H.C.L.- uri.

Apreciază că instanţa nu a analizat legalitatea hotărârilor din prisma studiului de fezabilitate care este eronat şi realizat în aşa fel în care să inducă în eroare persoanele care urmau să voteze oportunitatea realizării unui drum de legătura care ar urma sa străbată proprietăţile şi casele recurenţilor, creând iluzia de oportunitate.

Dezvoltarea economică trebuie realizată în aşa maniera cât sa nu distrugă ceea ce proprietatea privată a realizat fără sprijinul autorităţilor. Autorităţile nu numai ca nu au consultat populaţia din zona, cum în mod eronat se menţionează în studiul de fezabilitate, ci şi odată propus un alt traseu, acesta nu a fost luat în considerare.

Consideră că nu poate fi util şi oportun un drum care distruge pensiunile reclamanţilor şi toata zona pe o raza de 500 mp, un drum care ar urma sa fie străbătut de traficul greu.

Se arată că greşit se reţine de prima instanţă că cele doua hotărâri nu ar fi nelegale întrucât nu ar cuprinde dispoziţii exprese cu privire la proprietăţile recurenţilor, insa prin aprobarea indicatorilor tehnico economice s-a stabilit şi traseul pe care îl va avea drumul, traseu care trece prin casele şi curţile lor.

Apreciază că nu există nici un interes general câtă vreme drumul naţional DN 76 se afla la 500 m distanta fata de drumul care se doreşte a se construi, drum care este cu 4 benzi, şi care face fata traficului actual.

Mai mult, noul primar al comunei ... a făcut propunerea ca drumul sa treacă prin satul ..., făcând legătura cu aeroportul şi ieşind după staţiunea ..., traseu care nu a fost luat în considerare de paraţi.

Acţiunea trebuie analizată şi prin prisma dreptului la munca, la proprietate la libertate. Reclamanţii au învestit în casele care le deţin toata munca de o viata, pentru ca la bătrâneţe să aibă un venit pe lângă pensii, care să le permită să ducă un trai decent.

HCL- urile, în măsura în care se vor realiza, ar duce la pagube nu numai personale dar şi la bugetul de stat atât timp cat impozitele pe care le plătesc anual sunt intre 3000 - 6000 lei fiecare.

Consideră ca instanţa, luând ad literam susţinerile paratului de rd. 3, nu a făcut altceva decât sa ne întărească convingerea ca autorităţile pot face orice fără ca instanţa sa poată cenzura nelegalităţile care ar urma sa le comită.

Intimatul Consiliul Local al Comunei ... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu consecinţa menţinerii ca temeinica şi legala a Sentinţei nr.l787/CA/2016 pronunţata de Tribunalul ..., arătând că reclamanţii nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar susţinerile acestora privind afectarea dreptului lor de proprietate sunt simple alegaţii, fără a reprezenta veritabile motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat.

Aprobarea indicatorilor tehnico-economici s-a făcut potrivit competenţelor conferite autorităţilor publice locale de Legea nr. 215/2001, cele două autorităţi publice implicate apreciind necesitatea şi oportunitatea proiectului.

În acelaşi timp, stabilirea unor indicatori ai unui proiect de dezvoltare a zonei ...politane nu duce, în sine, la lezarea drepturilor reclamanţilor, nefiind demarate lucrări concrete, acestea urmând a face obiectul altor acte administrative.

Intimata Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona ...politană ... a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Motivele de recurs invocate reprezintă reproduceri ale susţinerilor din cererea de chemare în judecată, respectiv simple afirmaţii potrivit cărora prima instanţă nu a analizat legalitatea actelor contestate sau că în mod greşit s-a reţinut caracterul legal al acestora, fără a se formula critici împotriva raţionamentului primei instanţe sau împotriva aspectelor reţinute de aceasta.

Susţinerile din cererea de recurs nu sunt în măsură să se constituie într-unul din motivele prevăzute de art. 488 alin.(l) din Cod de procedură civilă, fapt pentru care deşi litigiul este de natură contencios-administrativă, sunt incidente prevederile art. 489 alin.(2) din Cod de procedură civilă.

Având în vedere argumentele invocate, în baza prevederilor art. 486 alin.(l) litera d), art. 489 alin. (1) şi (2) din Cod de procedură civilă solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului.

Pe fond, se arată că drumul de legătură a fost conceput ca o centură a comunei ..., va prelua traficul greu, de tranzit, direct din centura municipiului ... şi îl va scoate din centrul comunei, degrevând astfel traficul de pe DN 76.

Prin urmare proiectarea unui nou drum în apropierea unuia existent nu este lipsită de relevanţă sau oportunitate, câtă vreme noul drum preia din traficul celui existent (în special al celui de tranzit) asigurând astfel fluidizarea traficului în zonă, scurtarea timpului de deplasare a autovehiculelor şi reducerea consumului de combustibil, crearea unui mediu sănătos pentru locuitori, înlăturarea poluării aerului, zgomotelor, trepidaţiilor, accidentelor, reducerea timpului de transport la punctele de destinaţie prin mărirea vitezelor de circulaţie.

Atingerea acestor obiective nu poate lăsa indiferente autorităţile publice locale mai ales în condiţiile în care tronsonul ...-... al DN 76 suportă un număr de 26.773 autovehicule/zi, care printr-un simplul calcul ne arată că pe drumul actual trece un autovehicul la fiecare 3 secunde.

Prin natura lor proiectele de infrastructură majoră nu pot fi realizate fără afectarea proprietăţilor private.

Potrivit variantei nr. 1, drumul de legătură traversează suprateran drumul comunal 59 şi calea ferată în imediata apropiere a intersectării acestora. Potrivit prevederilor Planului Urbanistic General al comunei ... (aprobat prin HCL ... nr. 273/16.06.2014), zona afectată de traversarea drumului de legătură face parte din U.T.R. 1, şi este rezervată zonei de protecţie a căii ferate.

Astfel, P.U.G- ul comunei ... amplasează din punct de vedere urbanistic proprietăţile reclamanţilor în zona de protecţie a căii ferate. Varianta nr. 1 secţionează localitatea Băile 1 Mai într-o zonă care este afectată de calea ferată şi nu într-o zonă dedicată exclusiv turismului şi recreării.

Referitor la stabilirea unui alt traseu ai drumului de legătură, s-a analizat şi o altă variantă care ar fi generat un traseu al drumului de legătură cu o lungime de aproximativ 9 km şi un cost de execuţie care ar fi depăşit 45.000.000 euro, în condiţiile în care varianta nr. 1 aprobată de consiliile locale are o lungime de aproximativ 4 km şi implică un cost total de 20.000.000 euro.

Faptul că la nivelul Guvernului României, în cursul anului 2016, prioritizarea proiectelor de infrastructură a fost modificată precum şi faptul că potrivit adresei Primăriei ... , depusă la dosarul al cărui obiect îl formează suspendarea actelor contestate (dosar nr. 2468/111/2016 finalizat de Curtea de Apel ... prin hotărârea nr. 439/27.02.2017) în prezent nu există fonduri suficiente pentru exproprieri, nu sunt în măsură să lipsească de efecte Studiul de Fezabilitate.

Oportunitatea realizării unui proiect de anvergura celui în cauză, inclusiv stabilirea traseului drumului de legătură, revine exclusiv competenţei autorităţilor locale, care s-au pronunţat în acest sens prin actele contestate, care sunt obligatorii pentru ordonatorii principali de credite în sensul iniţierii de demersuri pentru identificarea de resurse financiare.

În drept, art. 205, art. 486, art. 489 din Cod de procedură civilă, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 554/2004, HG nr. 28/2008, Legea nr. 215/2001.

Instanţa a respins, în timpul şedinţei de judecată, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona ...politană ..., pentru motivele arătate în practica.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi a susţinerilor intimaţilor, Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor de drept material, fiind neîntemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

Astfel, obiectul dosarului îl constituie anularea a două hotărâri ale consiliilor locale ... şi ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015, de aprobare a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ...”, de la giraţia situată între hypermarketurile ... şi ... şi comuna ... – zona pensiunii ....

Motivele de nelegalitate invocate vizează necunoaşterea de către organele emitente a traseului drumului de legătură şi a efectelor negative pe care le implică, întrucât nu ar fi studiat documentele privind studiul de fezabilitate, precum şi faptul că acest drum nu îşi găseşte justificarea practică şi nu aduce nici un fel de beneficiu comunei, cât timp există drumul naţional DN 76 cu 4 benzi de circulaţie. Reclamanţii au mai considerat că hotărârile atacate le încalcă dreptul de proprietate întrucât va face imposibilă desfăşurarea activităţii lor specifică – pensiune turistică şi va duce la demolarea a cel puţin 5 pensiuni, studiul de fezabilitate cuprinde erori şi nu evidenţiază construcţiile de pe întregul traseu al drumului.

În mod corect a apreciat prima instanţă că motivele legate de nejustificarea realizării drumului de legătură şi neanalizarea altor variante ce ar putea fi propuse, iar în acest context, afectarea în viitor a dreptului de proprietate al reclamanţilor constituie motive privind oportunitatea adoptării unui act administrativ.

Oportunitatea constituie o condiţie de valabilitate a actului administrativ şi vizează criterii precum momentul adoptării actului, locul şi condiţiile concrete în care urmează a fi aplicat, mijloacele pe care le angajează decizia administrativă, durata de aplicare, conformitatea lui cu condiţiile de viaţă şi de cultură a comunităţii, precum şi cu interesul public urmărit.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Instanţa de contencios administrativ este competentă a analiza legalitatea actelor administrative, respectiv conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament şi alte acte normative care au forţă juridică superioară.

Dar, în situaţia în care autorităţile publice deţin o marjă de apreciere asupra oportunităţii emiterii unui act administrativ, instanţa este competentă a evalua şi oportunitatea, ca şi condiţie de valabilitate a actului administrativ, menţionată mai sus, în concret dacă exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice s-a făcut prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, respectiv dacă autorităţile publice au manifestat un exces de putere, definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi, deţinând atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului, municipiului, dar şi administrarea domeniului public şi privat al acestora, cum corect reţine şi prima instanţă. În consecinţă, legea conferă consiliului local competenţă decizională şi o anumită marjă de apreciere în deciziile menţionate, o putere discreţionară de a acţiona sau nu.

Rămâne instanţei de contencios administrativ să examineze dacă exercitarea acestui drept de apreciere s-a realizat cu exces de putere, adică în mod abuziv, fără justificări legale, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor reclamanţilor.

Trebuie menţionat însă că, în raporturile de drept administrativ primează interesul public, satisfacerea nevoilor comunitare, ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale tuturor cetăţenilor. În acest context, trebuie menţinut un echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele private ale reclamanţilor, ce ar putea fi lezate prin cele două hotărâri adoptate.

Prin cele două hotărâri ale consiliilor locale ... şi ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015 s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiţii „Construirea unui drum de legătură între municipiul ... şi comuna ...”, respectiv potrivit art. 3 lit. e) din HG nr. 28/2009, principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării.

Studiul de fezabilitate conţine două scenarii propuse pentru traseul drumului, unul cu o lungime de 4.056 m, iar celălalt cu o lungime de 3.916 m, cu privire la cel de-al doilea scenariu precizându-se că multe dintre proprietăţile intersectate sunt „rupte” în două. Scenariul recomandat de către elaborator SC ... SRL este primul scenariu, care a fost aprobat prin actele administrative contestate. Se arată, la capitolul date tehnice ale investiţiei, că terenul afectat se află în proprietate privată, în domeniul public al comunei ..., al municipiului ... şi al statului român, fără a se descrie proprietăţile afectate.

Obiectivul de investiţii se află în prima fază de aprobare, urmând a se întocmi proiectul tehnic şi detaliile de execuţie.

Curtea reţine că, pe de o parte, autorităţile emitente au justificat utilitatea publică a drumului propus, printr-o amplă motivare cuprinsă în anexa hotărârilor, respectiv devierea circulaţiei de tranzit, fluidizarea traficului în zonă, reducerea timpului de transport la destinaţie prin mărirea vitezei de circulaţie, rolul drumului fiind ocolirea localităţii ..., traficul greu urmând a fi scos în afara localităţilor ... şi ..., asigurând o cale sigură şi rapidă pentru toate categoriile de vehicule.

Curtea a reţinut că emitenţii actelor administrative au argumentat interesul public ce urmează a fi satisfăcut prin realizarea proiectului respectiv, astfel că sunt neîntemeiate motivele de recurs privind nejustificarea realizării drumului de legătură ori neanalizarea altor variante, cât timp studiul de fezabilitate cuprinde minimul de scenarii prevăzut de lege.

Recurenţii reclamanţi nu au invocat încălcarea competenţei ori a procedurii prevăzute de lege în adoptarea unor astfel de acte normative.

În ce priveşte lezarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, Curtea a constatat că nimic nu probează încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, întrucât studiul nu cuprinde proprietăţile pe care urmează a le intersecta drumul propus, iar reclamanţii nu au indicat unde se situează proprietăţile lor.

Modalitatea de obţinere a terenului necesar constituie o etapă ulterioară, ce va stabili proprietăţile intersectate şi va descrie modalitatea şi costul obţinerii lor.

În consecinţă, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale, apreciind că nu există vreun exces de putere al autorităţilor emitente ale actelor administrative, în sensul reglementat de Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat în cauză şi, faţă de prevederile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, a constatat că părţile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului.