Tutelă administrativă. Acţiune a prefectului pentru anularea contractului de arendare pentru o suprafață de teren izlaz comunal ce nu face parte din domeniul public. Admisibilitate.

Rezumat:

Este necontestat în cauză că islazul Comunei A. nu face parte din domeniul public al acestei unităţi administrativ teritoriale, după cum este incontestabil că un izlaz comunal trebuie să servească satisfacerii unui interes general al locuitorilor comunei, acela al păşunatului animalelor. Şi, în acord cu acord cu argumentele recurentei, Curtea reţine că acest teren, care putea foarte bine să facă parte din domeniul public al comunei (acest lucru depinzând de voinţa deliberativului local) este destinat a răspunde unei nevoi generale a comunităţii locale, care, în mod tradiţional, se ocupă cu creşterea animalelor. În acest context, observând că nu există suprapunere între noţiunea de domeniu public şi cea de proprietate publică, Curtea reţine că contractul de arendare în discuţie a fost încheiat în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, aşa cum se exprimă art. 2 alin. 1, lit. r din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.08.2017 la data de 09.11.2016 şi înregistrată sub nr. de dosar. 5328/86/2016 , reclamantul Prefectul Judeţului B, C., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei A., prin primar D. şi Asociaţia Crescătorilor de Animale E., prin preşedinte D. ca prin acţiunea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii contractului de arendare nr. 236/01.03.2011.

Pârâta Comuna A. – prin primar, legal înştiinţată prin procedura premergătoare termenului de judecată, a formulat şi a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat: admiterea excepţiei de autoritate de lucru judecat în temeiul art. 430 cod procedură civilă; respingerea acţiunii ca lipsită de obiect; pe fond a se respinge acţiunea ca nefondată.

La data de 16.12.2016, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea prim pârâtei unde cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat a solicitat a fi respinsă întrucât în considerentele sentinţei nr. 681/15.05.2016, pronunţată în dosar nr. 6058/86/2015 a Tribunalului Suceava – Secţia de contencios, rămasă definitivă, prin anularea recursului, ca nemotivat, de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1434/07.11.2016, a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, invocată de pârât şi prin urmare, a respins acţiunea având ca obiect, constatare nulitate act şi nu contract administrativ ( capăt de cerere distinct în acţiunea introductivă) formulată de Prefectul jud. B., în contradictoriu cu pârâţii comuna A., Consiliul local al comunei A. şi Asociaţia Crescătorilor de Animale E. – reprezentată de D.

Cu privire la solicitarea de respingere a acţiunii ca lipsită de obiect, se solicită a se respinge întrucât scopul arendării a fost acela de a obţine subvenţii din fonduri europene pe o perioadă lungă de timp utilizând mijloace contrare legii.

Prin sentinţa nr. 89 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia şi a respins acţiunea având ca obiect „contract administrativ – anulare act administrativ” formulată de reclamantul Prefectul Judeţului B. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei  A. prin primar D. şi Asociaţia Crescătorilor de Animale E.  prin preşedinte D., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Prefectul Judeţului B., apreciind că aceasta a fost dată în încălcarea normelor de drept material.

În motivarea recursului se arată că instanţa în mod greşit a calificat actul administrativ supus anulării ca fiind act cu caracter civil.

Prin decizia nr. 11 din 2015 a ICCJ emisă în soluţionarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică. în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Din interpretarea coroborată a textului constituţional cu dispoziţiile infraconstituţionale ale Legii nr. 554/2004 - lege organică adoptată în temeiul art.75 şi art.76. alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie - rezultă că prefectul exercită dreptul de tutelă administrativa numai în privinţa actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, întrucât numai aceste acte sunt emise "în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin realizarea competenţei administrative (ca sumă de atribuţii conferite unei entităţi în organizarea executării şi executarea în concret a legii) ce revine autorităţii publice plasate, în cadrul raportului juridic de drept administrativ, pe o poziţie exorbitantă în raport cu particularii.

Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reţinut faptul că, actele încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

Apreciază că, nu se poate statua faptul potrivit căruia, contractul de arendare încheiat are caracterul unui act juridic civil, fiind un veritabil act administrativ. Sub aspectul părţilor, în calitate de arendator figurează unitatea administrativ - teritorială, reprezentată prin primar, în calitate de proprietar ai bunurilor supuse arendării. Astfel, fără echivoc actul este adoptat în regim de putere publică.

Conform îndrumărilor primite de la Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii în temeiul prevederilor art. 13 din HG 1064 din 2013 cu modificările şi completările ulterioare, prin adresele înregistrate la Instituţia Prefectului - Judeţul B. sub nr. 3436 din 20.04.2015 şi nr. 6241 din 21.05.2015 s-a menţionat că, "datorită obligaţiei statului de a compatibiliza legislaţia naţională cu reglementările şi practica comunitară, modalitatea de acordare a contractului de închiriere a pajiştilor aflate în domeniul atât public cât şi privat al UAT-ului, se face conform prevederilor Noului Cod Civil cu respectarea procedurii licitaţiei publice, organizată conform OG 54/2006 cu modificările şi completările ulterioare ".

Aşadar, deşi suprafeţele de teren aparţin domeniului privat acestea împrumută elemente de drept public, drept pentru care, consideră că aprecierea caracterului acestora ca fiind acte cu caracter administrativ nu poate fi făcută decât în contextul tuturor reglementărilor invocate.

Mai susţine recurentul că potrivit prevederilor art. 1179 CC, una din condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract este, "o cauza licită şi morală', pe speţă, cauza este ilicita. O cauză este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice - art. 1236 alin. (2) CC; cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative - art. 1237 CC iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, daca cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască - art. 1238 alin. (2) CC.

Scopul arendării a fost acela de a obţine subvenţii din fonduri europene pe o perioadă lungă de timp utilizând mijloace contrare legii.

Momentul în care prefectul a luat la cunoştinţă de existenţa acestor acte juridice vătămătoare de interes public general este legat de elemente extrinseci, cărora doar judecătorul le poate da semnificaţia cuvenită, în raport cu circumstanţele cauzei.

Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Animale E., domnul D. care a depus cererea nr. 137026/08.10.2014 pentru acordarea subvenţiei la Apia B., este aceeaşi persoană cu viceprimarul localităţii din anul 2011 şi cu primarul localităţii validat prin Sentinţa civilă nr. 2970/13.06.2012 în funcţia de primar al comunei A., încălcându-se astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare: Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

Practic, Contractul de arendare nr. 236/01.03.2011 a fost încheiat între Arendator - primar şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Animale în calitate de arendaş care avea calitate de viceprimar şi consilier local.

Primarul localităţii nu este proprietarul domeniului privat şi nici nu are competenţa de a dispune administrarea acestuia, conform Legii nr. 215/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare, .proprietar fiind comuna şi administrator consiliul local.

Momentul în care Prefectul judeţului B. a luat la cunoştinţă de existenţa unui act administrativ vătămător, este legat de elemente extrinseci, de acte sau fapte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificaţia cuvenită în raport cu circumstanţele cauzei şi păstrând un just echilibru între interesele părţilor în litigiu.

Mai precizează recurentul că prevederile Statutului Asociaţiei Crescătorilor de Animale E., prin care se prevede că este membru orice deţinător de animale iar dintre aceştia a fost ales preşedinte, viceprimarul localităţii domnul D.; rezultă că, acesta a avut un interes patrimonial la încheierea contractului de arendare nr. 236/01.03.2011.

Raportat la aceste prevederi legale, rezultă fără echivoc, faptul că, contractul de arendare este lovit de nulitate absolută.

Conchide recurentul că contractul de arendare nr. 236/01.03.2011 este nelegal, întrucât a fost încheiat între primar şi viceprimar, în calitate de preşedinte al asociaţiei crescătorilor de animale, cu încălcarea regimului juridic al conflictului de interese; a fost depus anual de către primarul localităţii, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Animale la APIA B. în condiţiile în care, conform Statutului Asociaţiei autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi, acesta este deţinător de animale, sediul este la primărie iar veniturile provin şi de la „bugetul local” şi că raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată nu este în concordanţă cu obiectul acţiunii şi prin urmare, consideră că recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din NCPC.

Prin întâmpinarea depusă în cadrul procedurii prealabile, intimata Comuna A., prin primar a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, reiterând în esenţă susţinerile de la instanţa de fond.

Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În aplicarea principiului de drept potrivit căruia în calea de atac se poate analiza doar ceea ce s-a judecat în faţa primei instanţe, Curtea îşi va limita analiza la motivele de recurs care vizează modul în care judecătorul fondului a analizat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Prima instanţă reţine în esenţă că un contract de arendare nu poate face subiectul unei acţiuni în contencios administrativ pentru că nu a fost încheiat de autoritatea publică, Primăria Comunei  A., în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Este necontestat în cauză că islazul Comunei  A. nu face parte din domeniul public al acestei unităţi administrativ teritoriale, după cum este incontestabil că un izlaz comunal trebuie să servească satisfacerii unui interes general al locuitorilor comunei, acela al păşunatului animalelor. Şi, în acord cu acord cu argumentele recurentei, Curtea reţine că acest teren, care putea foarte bine să facă parte din domeniul public al comunei (acest lucru depinzând de voinţa deliberativului local) este destinat a răspunde unei nevoi generale a comunităţii locale, care, în mod tradiţional, se ocupă cu creşterea animalelor. În acest context, observând că nu există suprapunere între noţiunea de domeniu public şi cea de proprietate publică, Curtea reţine că contractul de arendare în discuţie a fost încheiat în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, aşa cum se exprimă art. 2 alin. 1, lit. r din legea nr. 554/2004.

În consecinţă, constatând că prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, prima instanţă a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c şi r şi a art. 3 din Legea nr. 554/2004 şi prin aceasta a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 şi a art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, în rejudecare urmând a se analiza fondul susţinerilor reclamantului cu privite la nelegalitatea contractului de arendare.

Domenii speta

Spete similare