Contestatie tabel definitiv creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiei formulate de către creditorul SC I I E C SRL cu privire la tabelul definitiv consolidat actualizat al creantelor inregistrate fata de averea debitoarei SC T SA I in cadrul procedurii de insolvenţă coordonate de lichidatorul judiciar R SPRL.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 18.05.2015, contestatoarea I I E C SRL a formulat contestaţie cu privire la tabelul definitiv consolidat al debitoarei T SA, întocmit de lichidatorul judiciar R SPRL şi publicat în BPI 427/09.01.2015.

În fapt, contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 862/06.06.2013, pronunţată de Tribunalul I, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ în dosarul /99/2012** s-a dispus constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. /01.10.2007, încheiat între T SA si I I E C SRL, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea contestatoarei la restituirea bunului imobil ce a făcut obiectul vânzării, precum şi cu obligarea debitoarei T SA la restituirea către contestatoare a sumei de 4 338 189,58 lei. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia 162/18.06.2014 a Curţii de Apel I, secţia civilă.

Arată contestatoarea că la 09.01.2015, lichidatorul judiicar al debitoarei a înscris creanţa rezultată din această hotărâre judecătorească în tabelul definitiv consolidat si actualizat al creanţelor debitoarei în categoria creanţelor chirografare, prevăzutde de art 127 pct 7 din Legea 85/2006.

Susţine contestatoarea că o atare înscriere este nelegală, întrucât, la data pronunţării sentinţei civile de constatare a nulităţii contractului, debitoarea se afla sub imperiul procedurii reglementate de Legea 854/2006, astfel că natura creanţei născute în temeiul acestei sentinţe este aceea a unei creanţe născută după data deschiderii proceduriişi nu este supusă dispoziţiilor art 121 sau 123 din Legea 85/2006.

Apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art 64 alin 6 din Legea 85/2206, fiind îndreptăţită la a obţine plata creanţei în cauză înaintea oricărei ordini de distribuire.

O altă critică a contestatoarei se referă la cuantumul sumei cu care a fost înscrisă în tabelul de creanţe, susţinând că, în lumina dispoziţiei instanţei din sentinţa citată referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară, lichidatorul judiciar este ţinut a face aplicarea principiului restitutio in integrum şi la a-i plăti, pe lângă suma de 4 338 189,58 lei şi dobânda de referinţă a BNP începând cu data de 27.04.2012 (data intoroducerii acţiunii), arătând că instanţa care a soluţionat dosarul /99/2012** a constat că bunul vândut de debitoare nu se afla în circuitul civil şi cauza actului juriidc a fost ilicită, culpa fiind exclusiv a vânzătorului. În acest context apreciază că debitoarea a fost de rea credinţă şi sunt aplicabile disp. art. 994 V C civ.

În drept a invocat art 75 din Legea 85/2006.

Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, arătând că, pe de o parte nu sunt îndeplinite condiţiile art. 75 din lege, iar pe de altă parte, că cererea este netemeinică.

Analizând cauza de faţă, judecătorul sindic, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 862/06.06.2013, pronunţată de Tribunalul I, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ în dosarul /99/2012** s-a dispus constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. /01.10.2007, încheiat între T SA si I I E C SRL.

De asemenea, instanţa a dispus si repunerea părţilor în situaţia anterioară, după cum urmează:

-a obligat cumpărătoarea I I E C SRL sa restituie vânzătoarei T SA bunului imobil ce a făcut obiectul vânzării, respectiv activul nr. 32

-a obligat vânzătoare T SA la restituirea către cumpărătoarea I I E C SRL a sumei de 4 338 189,58 lei.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia 162/18.06.2014 a Curţii de Apel I, secţia civilă.

Urmare a pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti, lichidatorul judiciar a procedat la înscrierea contestatoarei I I E C SRL în tabelul definitiv de creanţe cu suma precizată în sentinţa civilă, la categoria creanţelor chirografare.

Prin contestaţia de faţă, părţile au un punct de vedere diferit în primul rând cu privire la categoria creanţei rezultate pe seama debitoarei ca urmare a sentinţei civile nr. 862/06.06.2013, respectiv dacă această creanţă are natura unei creanţe curente sau a unei creanţe născute anterior deschiderii procedurii, aspect care vizează ca si demers judiciar o contestaţie la măsura dispusă de lichidatorul judiciar şi nu o contestaţie la tabelul definitiv de creanţe.

În raport de această calificare, nu pot fi primite susţinerile lichidatorului judiciar, referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei, prin raportare la disp. art 75 din lege.

Este reală împrejurarea că cererea introductivă a fost întemeiată pe aceste dispoziţii legale, însă, faţă de obiectul concret al acesteia, contestaţia vizează măsura lichidatorului judiciar de a califica această creanţă ca nefiind una curentă şi de a o înscrie într-un tabel de creanţe.

Sub acest aspect, în lămurirea caracterului creanţei în cauză, judecătorul sindic va avea în vedere definiţiile date de art. 3 pct 16 şi 18 tabelului preliminar si celui suplimentar de creanţe, precum şi prevederile art 64 al 6 din lege.

Se va avea în vedere totodată şi împrejurarea că această creanţă s-a născut ca urmare a constatării nulităţii absolute a unui act juridic bilateral. Nulitatea actelor juridice este guvernată de mai multe principii, dintre care in prezenta cauză au relevanţă cel al retroactivităţii şi cel al repunerii în situaţia anterioară.

Retroactivitatea efectelor nulităţii absolute presupune desfiinţarea actului juridic civil atât pentru viitor, dar şi pentru trecut, fiind „considerat a nu fi fost niciodată încheiat”.

Consecinţa principiului retroactivităţii efectelor nulităţii o reprezintă principiul restabilirii situaţiei anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situaţia anterioară, este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

Ca atare, dat fiind efectul desfiinţării retroactive a contractului în cauză, rezultă că obligaţia de restituire a preţului a luat naştere de la momentul plăţii lui, ceea ce determină calificarea creanţei în cauză ca fiind o creanţă anterioară deschiderii procedurii şi nu o creanţă curentă.

Rezultă aşadar că lichidatorul judiciar avea obligaţia înscrierii acestei creanţe într-un tabel preliminar de creanţe (si nu unul definitiv).

În ceea ce priveşte rangul şi întinderea creanţei, cum nu există nicio dispoziţie legală care să ofere o protecţie distinctă acestui creditor, creanţa va avea rangul de creanţă chirografară.

Referitor la respectarea principiului repunerii în situaţia anterioară a părţilor, judecătorul sindic va nota că aplicarea acestui principiu a făcut obiectul cererii reconventionale introduse de către cumpărătoarea I I E C SRL în cadrul dosarului /99/2012**. Prin această cerere, cumpărătoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 4 338 189,58 lei, reprezentând suma achitată cu titlu preţ, , sumă pe care instanţa i-a şi acordat-o.

În condiţiile în care în cadrul litigiului respectiv nu a solicitat şi accesorii ale sumei respective, nu poate critica în acest cadrul procesual intinderea sumei cu care a fost înscrisă în tabelul creanţelor debitoarei.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, urmează a fi respinsă contestaţia de faţă ca neîntemeiată.

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea I I E C SRL în contradictoriu cu R SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei T SA.

Definitivă şi executorie.

Domenii speta

Spete similare