Procedura insolvenţei

Potrivit art. 117 alin.4 lit. g) din Legea nr. 85/2014 - „Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate: […] g) cu soţul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a) - f)”.

Prin Decizia civilă nr. 499/A/19.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă  a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 473/26.06.2017 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosar nr. …, , având ca obiect acţiune în anulare acte frauduloase.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa apelată a fost admisă cererea formulată de reclamantul lichidator judiciar al debitoarei falite, în contradictoriu cu pârâţii: debitoarea prin administrator special şi pârâtul cumpărător, având ca obiect acţiune în anularea actelor frauduloase; a fost anulat actul de vânzare-cumpărare a semiremorcii marca KRONR SDP 27, cu nr. de identificare .. şi cu nr. de înmatriculare…; s-a dispus restituirea bunului în averea debitoarei sau a contravalorii acestuia potrivit expertizei; a fost dată în debit suma de 500 lei onorariu expert tehnic  şi a fost obligată pârâta - administrator special la plata acestuia; fără cheltuieli de judecată; a fost transmisă hotărârea expertului tehnic în vederea executării silite.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în data de 23.11.2015 debitoarea a vândut către pârât, semiremorca marca KRONR SDP 27, cu nr. de identificare … şi cu nr. de înmatriculare … prin factura fiscală seria …, cu suma de 1488 lei, că preţul a fost achitat în numerar în data de 23.11.2015 conform chitanţei seria … nr. 1012/23.11.2015, că în data de 29.02.2016, faţă de societatea vânzătoare a fost deschisă procedura generală de insolvenţă, conform Încheierii civile nr. 79/CC din 29.02.2016 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosarul nr. 705/108/2016, iar prin Sentinţa civilă nr. 595/18.07.2016 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă în acelaşi dosar a fost deschisă procedura falimentului.

Deşi s-a încercat justificarea vânzării, aceasta nu a putut fi dovedită.

Cu privire la valoarea bunului vândut, aceasta rezultă fără putinţă de tăgadă din Expertiza judiciară efectuată în cauză de expert tehnic judiciar auto. Acesta a stabilit că valoarea bunului expertizat este de 7.473 lei, valoare mult mai mare decât cea de vânzare, acest raport nefiind combătut prin nici o altă probă. Mai mult, nu au fost formulate obiecţiuni la raportul de expertiză judiciară, deşi exista o astfel de posibilitate, potrivit codului de procedură civilă.

Judecătorul sindic a mai constatat că administratorul judiciar, în numele debitoarei, a achitat partea sa din onorariul stabilit pentru expert, în timp ce administratorul special nu şi-a îndeplinit o astfel de sarcină, deşi a fost citată la mai multe termene cu menţiune, mai mult, practicianul în insolvenţă i-a comunicat că, în situaţia executării silite, suma de plată se va majora cu onorariul executorului judecătoresc şi cu dobânzile legale care vor curge de la data emiterii titlului executoriu.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a admis acţiunea şi, în baza prevederilor art. 117, alin. 2, lit. b din Legea nr. 85/2014 a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare a semiremorcii de mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta falită prin administrator special, solicitând admiterea acestuia şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, arată că debitoarea falită a vândut semiremorca marca KRONE SDP 27, cu numărul de identificare .., către … cu suma de 1.488 lei,deoarece a fost într-o stare avansată de degradare, acesta fiind cumpărat pentru fier vechi şi piese de schimb. Astfel societatea nu a fost prejudiciată în nici un fel, bunul fiind amortizat integral în momentul vânzării.

Cu privire la expertiza efectuată în cauză administratorul special al debitoarei menţionează ca nu a fost citată la domiciliul său, expertul nu a vizualizat nici o maşină şi nici poze cu starea acestora la data vânzării bunul fiind într-o stare rea şi avansată de degradare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, arată că în data de 23.11.2015 debitoarea vinde pârâtului, semiremorca în discuţie, cu suma de 1.488 lei. Preţul a fost achitat în numerar, respectiv suma de 1.488 lei a fost plătită în data de 23.11.2015, conform chitanţei seria .. nr…. din 23.11.2015.

În data de 29.02.2016, faţă de societatea vânzătoare – falita din prezenta cauză, a fost deschisă procedura generală de insolventă, conform încheierii civile nr. 79/CC din data de 29.02.2016 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosar nr. …, iar prin sentinţa civilă nr. 595/18.07.2016 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia a ll-a Civilă, în dosarul …, a fost deschisă procedura falimentului.

Prin declaraţia dată de către administratorul social al societăţii debitoare, la cererea lichidatorului judiciar, acesta explică faptul că suma încasată din vânzarea bunurilor din patrimoniul societăţii debitoare, inclusiv a semiremorcii marca KRONE, a fost folosită la cumpărarea de piese pentru reparaţii, pentru achitarea motorinei, având şi o restanţă foarte mare pentru achitarea salariilor.

Având în vedere faptul că asupra acestui bun a fost instituită măsura asiguratorie conform Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de către creditorul AJFP Arad înregistrată sub nr. 3/18.01.2016, momentul, respectiv data vânzării semiremorcii Krone (23.11.2015) raportat la data intrării în procedura generală de insolvenţă a societăţii vânzătoare falite (29.02.2016), preţul mic cu care a fost vândută această semiremorcă Krone raportat la valoarea de inventar rezultată din decizia AJFP Arad, respectiv suma de 12 900 lei, şi la valoarea de piaţă, apreciază că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. 2 art. b din Legea 85/2014 şi că instanţa de fond a judecat în mod corect.

Mai mult din expertiza tehnică auto efectuată în cauză, reiese în mod clar că valoarea de circulaţie, la data vânzării semiremorcii marca KRONE SDP 27, este de 7.473 lei. Menționează faptul că nu s-au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.

Referitor la critica adusă de către apelant, cum că nu a fost citat pentru expertiza efectuată în cauză, arată că la observaţia nr. 1 de la pagina 2 din expertiza auto efectuată în cauză, expertul menţionează că verificarea autovehiculului nu s-a putut efectua, deoarece acesta a fost vândut către pârât. Mai mult, se menţionează faptul că părţile au fost înştiinţate cu scrisoare cu confirmare de primire pentru data de 04.04.2017 şi respectiv data de 13.04.2017, la întâlnirea programată prezentându-se doar reprezentanţii reclamantului. Sunt anexate expertizei confirmările de primire în copie, iar pentru pârât, poşta a prezentat plicul cu notificarea - destinatar necunoscut. De asemenea, a fost citat şi administratorul special,  care a semnat confirmarea de primire.

Având în vedere cele arătate mai sus, apreciază că părţile au fost legal citate în vederea efectuării expertizei tehnice auto.

Autovehiculul în litigiu a fost identificat pe baza seriei de saşiu menţionat în actele din dosar, conform cărţii de identitate.

În concluzie, apreciază că în mod legal Tribunalul Arad a admis acţiunea şi a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare a semiremorcii, pentru următoarele aspecte:

-deși s-a încercat justificarea vânzării, aceasta nu a putut fi dovedită,

-din expertiza tehnică auto efectuată în cauza reiese în mod clar că valoarea de circulaţie, la data vânzării, a semiremorcii marca Krone DSP 27, este de 7.473 lei, valoare mult mai mare decât cea de vânzare, acest raport nefiind combătut prin nici o altă probă. De asemenea, nu s-au formulat obiecțiuni la expertiza,

-vânzarea a avut loc cu puţin timp înainte de deschiderea procedurii ceea ce conduce la ideea că debitoarea cunoştea datoriile pe care le are;

-preţul mic încasat nu a ajutat debitoarea să iese din impasul financiar în care se afla

-intenţia de a sustrage bunul de la urmărirea colectivă este evidentă deoarece din suma obţinută s-au făcut plăţi către alți creditori, de asemenea nesupuse regulilor concursuale instituite de procedura insolvenţei

-scopul a fost acela de a frauda interesele creditorilor, scoţând de sub urmărirea lor bunurile societăţii, aceasta rămânând insolvabilă.

Analizând apelul debitoarei, în limitele stabilite prin petiţia de apel – conform art. 477 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, observând temeiurile de fapt şi de drept ale acţiunii în anularea vânzării semiremorcii marca KRONE SDP 27, cu nr. de identificare  …, Curtea constată că aceasta are la baza prezumţia de fraudă ce derivă din calitatea cumpărătorului, de tată al asociatului unic/administrator, şi, totodată, preţul mic la care a fost înstrăinat vehiculul către pârât; în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 117 alin.4 lit. g) din Legea nr. 85/2014 -  care statuează că „Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate: […] g) cu soţul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a) - f)”.

Reevaluând, în limitele instituite prin petiţia de apel, motivele ce au stat la baza anulării vânzării de către instanţa de fond, Curtea relevă, sub un prim aspect, că vânzarea autoutilitarei nu trebuie privită ca un act juridic individual – care se înscrie în firescul activităţii unui agent economic care acţionează în domeniul de activitate al debitoarei, ci trebuie amplasată în contextul mai larg al unei acţiuni concertate de lichidare a întregului activ patrimonial al societăţii, în perspectiva inevitabilă a insolvenţei (societatea şi-a lichidat întreg parcul auto în perioadă imediat premergătoare insolvenţei – 7 vânzări, iar la interpelarea instanţei de judecată, avocatul ales al debitoarei nu a putut preciza dacă în patrimoniul acesteia au mai rămas alte active).

Vânzările au lipsit, practic, societatea, de mijloacele necesare desfășurării activității, așa încât, cu excepția cazului în care acestea au avut un alt scop, ele nu erau justificate din punct de vedere economic și par să fie lipsite de cauză (în sensul de causa remota). Mai mult, deschiderea procedurii falimentului societății conduce la concluzia că sumele încasate în urma vânzărilor (a căror destinaţie nu a fost dovedită – extrasele de cont depuse la dosar nefiind apte să evidenţieze nici preţul încasat din vânzarea vehiculelor, nici destinaţia acestuia; dimpotrivă, extrasele relevă retrageri repetate de numerar, operate de către administratorul statutar, în valori de câte 10.000 lei, justificate prin prisma necesităţii efectuării unor pretinse plăţi - în condiţiile Legii nr. 70/2015, în privinţa cărora nu s-au depus dovezi din care să rezulte modul în care au fost utilizate) nu au avut nici măcar rolul de a ajuta societatea să iasă din impasul financiar în care se afla. Așadar, cel puțin din perspectiva societății, vânzarea nu poate fi privită decât ca o modalitate de a sustrage respectivele bunuri de la urmărirea creditorilor.

Pe de altă parte, Curtea constată că transferul patrimonial (în speţă) nu a operat în favoarea unor terți ori parteneri de afaceri ai societății, ci în favoarea tatălui asociatului unic, pârâtul din cauza de faţă. La rândul său, pârâtul nu explică nici motivul pentru care a decis să achiziţioneze vehiculul şi nici modul în care a dispus de acesta după preluarea lui în proprietate, aşa încât şi din perspectiva sa vânzarea-cumpărarea apare ca fiind lipsită de cauză (în același sens, de causa remota – ca scop mediat al convenției), ceea ce întăreşte prezumţia  că şi pentru el scopul convenției a fost doar acela de a-și ajuta fiul să sustragă bunul de la urmărirea creditorilor.

Toate aceste împrejurări, coroborate cu iminența falimentului societății, întăresc concluzia că părțile au acționat cu eludarea prevederilor legale și în frauda creditorilor, astfel că vânzarea se impunea a fi anulată.

În contextul analizat, amortizarea contabilă și valoarea de achiziţie a vehiculului nici nu prezintă relevanță pentru cauză, dat fiind faptul că operațiunea suspectă nu este analizată din perspectiva art. 117 alin.2 lit. b) din Legea nr. 85/2014, ci din perspectiva dispozițiilor  art. 117 alin.4 lit. g) din același act normativ.

Dar chiar şi din perspectiva valorii, apelul se dovedeşte a fi nefondat, devreme ce, pe de-o parte, bunul nu a fost prezentat de pârâţi expertului, pentru o evaluare a stării reale a acestuia; pe de altă parte, pentru că achiziţia lui la un preţ redus nu constituie, în sine, un criteriu suficient pentru stabilirea valorii actuale de piaţă, de vreme ce este evident că utilizarea acestuia în activităţile de transport efectuate de societate au implicat, cu necesitate, aducerea lui într-o stare de funcţionare care să permită obţinerea agrementelor tehnice din partea autorităţilor competente; aşa fiind, pentru a dovedi valoarea reală a bunului la data vânzării, pârâţii erau datori să prezinte dovezi credibile din care să rezulte starea tehnică reală a acestuia – aptă să justifice preţul neobişnuit de scăzut (de peste şapte ori mai mic decât al celui unui vehicul similar, evaluat la o stare tehnică minimă posibilă – fila nr. 4 expertiză).

În considerarea celor ce preced, apelul pârâtei apare ca nefondat și se impune a fi respins, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare