Acțiune în tăgada paternității

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. .../... /2013

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 704/A/2014

Şedinţa publică din 21 Octombrie 2014

Completul constitut din:

PREŞEDINTE D. C.

JUDECĂTOR D. T.

GREFIER G.-C. Ţ.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant V. V. împotriva Sentinţei civile nr. ... , pronunţată în dosarul nr. .../... /2013 al Judecătoriei Turda, privind şi pe intimaţii V. A. C. şi D. M., având ca obiect tăgadă paternitate.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2014, când părţile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr.  ... a fost admisă exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a fost respinsă cererea de chemare in judecata avand ca obiect tagada de paternitate, cerere de chemare in judecata promovata de reclamantul V.V. in contradictoriu cu  parata V. A. C. si parata D. M. ca prescrisa.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul si parata D. M.  au fost căsătoriţi, căsătoria lor fiind încheiată la data de 10 iulie 1990 şi desfăcută prin divorţ la data de 18 august 1995 , ca urmare a rămânerii definitive si irevocabile a sentinţei de divorţ nr. ... pronunţată in dosar civil nr. ... al Judecatoriei Turda ( f. 5 dosar).

La data de 19 aprilie 1994 , în timpul căsătoriei mai sus evocate , s-a născut parata V. A. C. , întocmindu-se act de naştere a acesteia, act de stare civilă in care figurează părinţi ai acestui copil, in prezent major,  reclamantul si parata D. M. fosta V.,  in ce îl priveşte pe reclamant , ca urmare  a prezumţiei de paternitate instituită pe seama soţului mamei de reglementările legale in materie ( f. 6 dosar).

Această prezumţie nefiind una absolută poate fi însă înlăturată atunci când se dovedeşte că este cu neputinţă ca soţul mamei să fie şi tatăl copilului, demersul în cadrul căruia se pot administra probe în acest sens fiind acela constitui de acţiunea în tăgada de paternitate reglementată de vechiul Cod al familiei  in art. 54, 55 şi de noul Cod civil ( L. 287/2009) in art.430-433 .

Avand in vedere prevederile art. 47 L. 71/2011 pentru punerea in aplicare a L. 287/2009 privind Codul civil „ stabilirea filiatiei, tagaduirea paternitatii sau orice alta actiune privitoare la filiatie este supusa dispozitiilor Codului civil si produce efectele prevazute de acesta numai in cazul copiilor nascuti dupa intrarea lui in vigoare” ;  totodată , conform art. 201 L.71/2011 prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării in vigoare a noului Cod civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit . Ca atare, pentru copiii nascuţi anterior datei de 1 octombrie 2011 ( data intrarii in vigoare a noului Cod civil ) , ceea ce este si cazul de fata, sunt incidente dispoziţiile din Codul familiei- art 54 si 55 .

Art. 54 alin 1 Cod fam prevede ca „ paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului”; art. 55 alin 1 Cod fam stabileste „ actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de sase luni de la data la care tatl a cunoscut nasterea copilului”

Art. 54 alin 1 Cod fam modificat prin L. 288/2007 statueaza ca „paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori”; art. 55 alin 1. modificat prin L. 288/2007 stabileste ca „ acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului”

Este de reţinut că în privinţa persoanei care poate demara o astfel de acţiune – actiune in tagada paternitate şi a termenului legal în care această acţiune în justiţie poate fi promovată prin interpretarea art. 54 si 55 din vechiul Cod al familiei s-a statuat de-a lungul timpului de către Curtea constituţională prin decizii obligatorii, conform 25 alin 3 L. 47/1992.

Astfel, prin decizia nr. 349 din 12 decembrie 2001 s-a admis posibilitatea ca alături de soţul mamei copilului , mama si copilul să poată formula acţiune in tăgada de paternitate apreciindu-se neconstituţional art. 54 alin 2 Cod familiei ( de la acea data ) prin raportare la art. 16 alin 1 Constituţie.

In plus prin Decizia nr. 646/2006 Curtea Constitutionala pronuntandu-se cu privire la critica adusa art. 55 alin 1 Cod fam in sensul limitarii curgerii termenului de prescriptie a actiunii in tagada paternitatii promovate de sotul mamei la momentul nasterii copilului , a statuat in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate promovata, cu motivarea ca „ liberul acces la justitie”  semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instantei de judecata si nu faptul ca acest drept nu poate fi suspus unei conditionari intrucat exercitarea aricarui drept nu poate avea loc decat cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor , textul astfel criticat stabilind norme procedurale pentru exercitarea unui drept.

Prin adoptarea L. 288/2007 ( publicată in M. Of. nr. 749 din 5 noiembrie 2007) s-a urmărit apoi de către legiuitor ca pentru acţiunea in tăgăduirea de paternitate să se deroge de la caracterul imprescriptibil ce guvernează domeniul prescripţiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale (in ceea ce o priveşte pe mamă si copil ) iar in art. II al acestei reglementări s-a stabilit ca prevederile acestei legi privind actiunea in tagaduirea paternitatii( aspect ce intereseaza cauza )  se va aplica si copiilor născuţi înainte de intrarea in vigoare a legii chiar dacă cererea este in curs de judecată; prin  decizia nr. 755 din 24 iunie 2008 insa, Curtea Constitutională a stabilit ca această din urmă prevedere legală este neconstituţională , fiind retroactivă , în condiţiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi. Cu aceeasi ocazie Curtea Constitutionla a mai retinut ca legiuitorul in mod justitificat a inlaturat o situatie de inegalitate in privinta termenului de prescriptie intre titularii dreptului la actiune in tagaduirea paternitatii indiferent ca termenul curge de la date diferite

La interogatoriul administrat pe seama paratei D. M. aceasta parte litiganta a mentionat ca paratul este tatal biologic al paratei V. A. C., ca ea , personal, nu a facut afirmatii in sens contrar  insa , despre reclamant , a auzit de la alte persoane ca ar fi afirmat ca nu este tatal biologic al acestei parate fara a i-o spune insa , in mod direct( f. 97,98 dosar).

Parata V. A. C. prin raspunsul la interogatoriu, f. 99 dosar, a mentionat ca in toata aceasta perioada mama sa, parata D. M. , nu a afirmat cu nici o imprejurare ca reclamantul nu ar fi tatal sau biologic

Reclamantul la interogatoriul ce s-a administrat pe seama sa la f. 100 dosar, a mentionat ca in perioada martie- mai 2012 s-au nascut dubiile cu privire la paternitatea sa in ce o priveste pe parata V. A. C. , perioada in care mai multe persoane i-au spus ca fosta sotie si mama acestei parate l-ar fi inselat cu alti barbati ; in privinta sinceritatii reclamantului cu privire la momentul astfel sustinut, moment al luarii la cunostinta a imprejurarii ca ar fi cu neputinta a fi tatal biologic al paratei V. A. C. , raportat la cuprinsul cererilor formulate in cadrul actiunilor de majorare pensie de intretinere derulate de-a lungul timpului , reiese ca inca din aprilie 2010 reclamantul avea astfel de dubii ( f. 32 dosar – „ note de sedinta „din dosarul nr. ... al Judecatoriei Turda , dubii reiterate apoi in mai 2012 ( f. 25, f. 29 dosar)

Martorul D. E. audiat la f. 161 dosar a sustinut ca in cursul anului 2012, martie - aprilie , intalnindu-l pe reclamant i-a comunicat acestuia un aspect de care s-a ferit a vorbi pe cand acesta din urma era casatorit cu fosta sotie , parata D. M., aspect constand in aceea ca ar fi fost inselat, ca fosta sa sotie nu ar fi fost „ usa de biserica”

Audiat la f. 162 dosar, martorul B. S. a sustinut ca in aprilie 2012 i-a povestit reclamantului pe care l-a intalnit intamplator in centrul mun. ... , ceea ce auzise prin anul 1993 la barul de pe str. ... si anume faptul ca despre sotia sa de la acea data se vorbea ” ca umbla cu alti barbati”

Din ansamblul probator astfel administrat , rezulta ca  sustinerile martorilor audiati in cauza, sustineri facute in fata de reclamant nu au determinat momentul nasterii indoielii cu privire la paternitatea fiicei sale , ca aceasta indoiala exista , cel putin de la inceputul anului 2010, cum de altfel rezulta din mentiunile proprii, exprese ale reclamantului din cuprinsul inscrisurilor pe care le-a depus  in cadrul actiunilor promovate pentru pensie de intretinere

Astfel fiind , instanta va aprecia ca in cauza, in conditiile in care Codul civil actual a intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011 este evident ca dispozitiile acestuia in materia tagaduirii paternitatii nu sunt aplicabile in prezenta cauza, art. 47 L. 71/2011 fiind extrem de clar in acest sens ; prin urmare temeiul de drept aplicabil in cauza il reprezinta art. 54-55 Codul familiei modificat prin L. 288/2007

La termenul de judecata din data de 27 ianuarie 2014 ( f. 104 dosar) reclamantul prin reprezentant legal a mentionat despre institutia repunerii in termenul de exercitare a actiunii.

Cu toate ca in aceasta materie este aplicabila institutia repunerii in termen,  conform art. 2522 alin 1 NCC „ cel care din motive temeinice nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus prescriptiei poate cere organului de jurisdictie competent repunerea in termen „, alin 2 al aceluiasi text legal prevazand ca „ repunerea in termen nu poate fi dispusa decat daca partea si-a exercitata dreptul la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile socotit din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie „. Asa fiind, prin raportare chiar si la anul 2012, moment sustinut de reclamant, si vazand data introducerii cererii ca fiind martie 2013 , este evident ca introducerea actiunii s-a facut cu mult dupa expirarea termenului de 30 de zile prevazut d elege.

Din cele expuse anterior se observa ca potrivit art. 55 Cod fam , reclamantul nu se mai afla in interiorul termenului de prescriptie la data introducerii cererii de chemare in judecata si prin urmare termenul de prescriptie fiind implinit dreptul material la actiunea in tagaduirea paternitatii este stins si nu mai poate fi exercitat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii, şi evocând fondul, admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecată.

Consideră că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât ulterior naşterii copilului, în urma unor discuţii cu două persoane, i s-au ridicat semne de îndoială serioase cu privire la paternitatea pârâtei, acesta fiind momentul de la care curge termenul de prescripţie.

Până la sfârşitul lunii aprilie 2012, el a avut reprezentarea că pârâta este fiica sa biologică şi în condiţiile în care nu a avut vreo bănuială contrară, nu avea nici un interes în promovarea unei acţiuni.

Interpretarea restrictivă a art. 55, alin. 1 Cod Familie, vine în contradicţie cu prevederile art. 6 şi 8 din Convenţie, deoarece doar apariţia interesului poate să nască dreptul la acţiune.

Actualul Cod Civil a reglementat în art. 430 termenul în care acţiunea poate fi introdusă, şi anume fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară la care a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii. Aserţiunile prin instanţă că aceste dubii s-ar fi născut încă din anul 2000 sunt nefondate întrucât notele de şedinţă au fost depuse într-un dosar înregistrat în anul 2011.

În privinţa temeiului de drept arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 430 Noul Cod Civil în raport de prevederile art. 5 din Legea nr. 71/2011.

Excepţia prescripţiei s-ar justifica a fi respinsă în raport de prevederile art. 6 şi art. 8 din Convenţia CEDO. De altfel, în urma testului ADN s-a stabilit că apelantul este exclus  de la paternitatea pârâtei.

Trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene decurgând din cazul Kroon şi alţii împotriva Olandei.

În contextul în care, în urma expertizei ADN s-a stabilit că pârâta nu este fiica intimatului, este evident că echilibrul socio-afectiv nu poate fi păstrat. De asemenea cauza Godeli contra Italia s-a stabilit că stabilirea identităţii biologice intră sub umbrela noţiunii de viaţă privată.

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, apreciind că acţiunea în tăgada paternităţii cu privire la un copil născut anterior intrării noului Cod civil în vigoare se judecă în raport de legea în vigoare la acel moment.

Nu interesează când apelantul a luat la cunoştinţă despre o eventuală infidelitate a soţiei, apelantul trebuind să acţioneze în termenul prevăzut de art. 55 din Codul Familiei modificat. Cu referire la jurisprudenţa CEDO, nu este aplicabilă în speţă, statuându-se în mod contant că dreptul la justiţie nu este absolut putându-se permite restricţie, admise implicit.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi a celor de ordine publică, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pârâta s-a născut în timpul căsătoriei, prezumţia de paternitate fiind astfel stabilită în favoarea soţului mamei.

Pârâta s-a născut în anul 1995, astfel încât acţiunea în tăgada paternităţii este guvernată de disp. Codului familiei din anul 1953, în acest sens fiind dispoz. art. 47 din Legea 71/2011. Din această perspectivă, argumentele apelantului cu privire la aplicarea Noului Cod civil prezentei speţe, nu sunt întemeiate.

Art. 55 alin.1 Cod familie, stabileşte că acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrise în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.

În cauza de faţă, copiile acţiunilor introduse de părţi, confirmă fără echivoc că apelantul a luat cunoştinţă de naşterea copilului, cu mult timp înainte de introducerea prezentei acţiuni.

Textul legal este clar în această privinţă, iar apărările apelantei în legătură cu momentul în care începe să curgă acest termen în raport de naşterea interesului de a acţiona sunt în afara textului legal.

Interesul ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile trebuie interpretat în raport de textul legal şi nu poziţia subiectivă a unei părţi. Trimiterile la jurisprudenţă nu pot fi primite de către instanţă în condiţiile în care instanţa apreciază că o altă interpretare este în afara scopului urmărit de legiuitor.

Argumentele decurgând din încălcarea jurisprudenţei CEDO, respectiv interpretarea restrictivă a art. 55 Cod familie nu sunt întemeiate, întrucât într-adevăr s-a statuat că realitatea biologică şi socială trebuie să prevaleze asupra unei prezumţii legale, însă această prezumţie trebuie înlăturată în termenele stabilite de legiuitor. 

Apelantul a avut la dispoziţie o procedură judecătorească în acest sens de care nu a înţeles să se prevaleze în termen legal astfel încât în mod corect prin raportare la decizia RIL nr. 1/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a dat eficienţă decretului nr. 167/1958.

Pe de altă parte hotărârea Kron şi alţii împotriva Olandei are în vedere situaţia în care doar mamei îi era recunoscută calitatea de a răsturna această prezumţie, situaţie care în legislaţia naţională nu mai este de actualitate ca urmare a modificării art. 55 din Legea nr. 288/2007.

În altă ordine de idei, calitate procesuală are şi copilul, acesta putând acţiona în acord cu dispoz. art. 55 alin. 2 Cod familiei, existând astfel remediul pentru ca presupusa  realitatea biologică să fie stabilită.

Încălcarea art.6 şi 8 CEDO afirmată de către apelant nu este probată, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost cercetată de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, având în vedere interesul ambelor părţi, ţinând seama de poziţia exprimată de pârâtă în sensul respingerii acţiunii.

Interesul superior al copilului trebuie analizat în contextul Legii 272/ 2004, iar în cazul de faţă în raport de poziţia exprimată de intimată, aceasta fiind la data prezentă majoră şi aptă să discearnă asupra poziţiei sale în societate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de V. V. împotriva Sentinţei civile nr. 345/21.02.2014, pronunţată în dosarul nr. 1664/328/2013 al Judecătoriei Turda, pe care o va menţine în totul.

Intimata a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător. Fiind în culpă procesuală, tribunalul va obliga apelantul, în temeiul art. 453 Cod proc. civilă,  să plătească intimatei V. A. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de V. V. împotriva Sentinţei civile nr. ... , pronunţată în dosarul nr. .../... / 2013 al Judecătoriei Turda, pe care o menţine în totul.

Obligă pe apelantul să plătească intimatei V. A. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Octombrie 2014

Preşedinte Judecător

 D.C. D.T.

Grefier

G.- C. Ţ.

G.Ţ. 22 Octombrie 2014

Red- T.D./tehnored. O.A

5 ex/30.10.2014

Jud fond C. C.

Domenii speta

Spete similare