Domeniu. Drept administrativ. Acţiune în anulare act administrativ

Domeniu. Drept administrativ

Acţiune în anulare act administrativ

- O.U.G. nr. 137/2000, art. 20 alin. (1)

- Legea nr. 554/2004, art. 18

Instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii competente, în speţă Consiliul Naţional de Combatere a discriminării, în sensul de constata în mod direct o stare de discriminare, în condiţiile în care autoritatea pârâtă nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.

(Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal – sentinţa civilă nr. 293 din data de 3 februarie 2016)

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 727/2/2015, reclamantul G.D.V. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA,  SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR BRAŞOV, B.V., T.E., G. C., G. O., P. V., S. I., M. S., C. G., S. D., S. I. E., C. V., S. C., M. T. ŞI M. P., a solicitat anularea Hotărârii nr. 707/03.12.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca nelegală şi netemeinică, cu consecinţa admiterii sesizării privind existenţa unor fapte de discriminare la care a fost supus în calitate de angajat al Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Călători CFR Călători SA, Sucursala de Transport Feroviar Braşov.

În motivare, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 707/03.12.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a dispus admiterea excepţiei de tardivitate invocată din oficiu, s-a constatat că faptele prezentate nu intră sub incidenţa art. 2 din OUG nr. 137/2000, dispunându-se închiderea dosarului.

Consideră că această hotărâre este nelegală şi netemeinică.

Reclamantul a arătat că  a avut calitatea de angajat al Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Călători CFR Călători SA, Sucursala de Transport Feroviar Braşov în funcţia de şef tură comanda personalului. în cursul lunii iunie 2012, iar în urma unui control s-a constatat că nu a luat la cunoştinţă de actul 1403 (prelucrare ROF/tabel nominal) emis de STFC afişat în condica de ordine la data de 21.06.2012.

Drept urmare, a fost sancţionat cu avertisment scris, fiind emisă decizia de sancţionare nr. 500/899/2012. Întrucât regulamentul în cauză nu a fost prelucrat, iar tabelul cu salariaţii nu era consemnat în nici o condică aşa cum s-ar fi impus, reclamantul a arătat că a promovat o acţiune la Tribunalul Mureş împotriva deciziei de sancţionare. Prin sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1643/2013 s-a dispus admiterea acţiunii şi anularea deciziei de sancţionare nr. 500/899/2012.

Cu ocazia soluţionării acestui litigiu, a aflat că deşi, astfel după cum rezultă din raportul de control întocmit de STFC Braşov nr. 1486/C/2012, s-a constatat că mai multe persoane nu au semnat de luare la cunoştinţă a actului 1303, totuşi a fost singurul sancţionat. A susţinut că a luat cunoştinţă de această stare de fapt din susţinerile Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Călători CFR ) Călători SA conţinute în notele de şedinţă înregistrate de aceasta la dosarul cauzei în data de 28 februarie 2013.

În cazul de faţă, a avut convingerea că toţi salariaţii menţionaţi în cuprinsul Raportului de control întocmit de STFC Braşov nr. 1486/C/2012 au fost sancţionaţi cu avertisment scris.

Cu privire la fapta de discriminare care a fost săvârşită, reclamantul a precizat că discriminarea este consecinţa comportamentului şi convingerilor pe care le are în sensul că prevederile legale din domeniul muncii trebuie respectate.

Pârâtele Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" - S.A., prin Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Braşov şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Braşov au formulat întâmpinare comună.

Au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SOCIETĂŢII NAŢIONALE DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI „CFR CALATORI" SA Bucureşti şi a SOCIETĂŢII NAŢIONALE DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI - SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BRAŞOV, având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) şi art. 33 Cod de Procedura Civila, coroborate cu prevederile art. 36 din acelaşi cod.

La data de 09.09.2015, reclamantul G. D. V. şi-a precizat acţiunea, în sensul că, în conformitate cu dispoziţiile instanţei, a arătat că înţelege să cheme în judecată şi persoanele fizice reclamate la CNCD.

Pârâţii persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) şi art. 33 Cod de Procedura Civila, coroborate cu prevederile art.36 din acelaşi cod.

Au invocat şi excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecata (precizarea de acţiune) în ceea ce le priveşte.

Prin sentinţa civilă nr. 293 din data de 3 februarie 2016, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, tardivităţii formulării acţiunii şi tardivităţii formulării cererii precizatoare, invocate de pârâţi.

În temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acţiunea.

A anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii primului petit al sesizării adresate pârâtului CNCD.

A obligat pârâtul CNCD să soluţioneze pe fond sesizarea, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere.

A respins în rest, ca neîntemeiată, acţiunea.

Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată atât de pârâtele persoane juridice, cât şi de pârâţii persoane fizice, întrucât, astfel cum rezultă din petiţia adresată de reclamant Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, din documentaţia depusă la dosar şi din hotărârea contestată, atât pârâtele persoane juridice, cât şi pârâţii persoane fizice au avut calitatea de reclamaţi în faţa CNCD şi au fost citaţi în procedura administrativă în această calitate astfel încât hotărârea ce formează obiectul acţiunii în anulare a fost pronunţată în contradictoriu cu aceştia.

În consecinţă, faţă de calitatea pe care au avut-o în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pârâţii au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind irelevante susţinerile referitoare la interesul legitim, din această perspectivă.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii introductive, ridicată prin întâmpinare de pârâtele Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" - S.A. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Braşov, Curtea a constatat că reclamantul a introdus prin poştă acţiunea la data de 03.02.2015, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii CNCD, excepţia tardivităţii urmând a fi respinsă.

A fost respinsă, de asemenea, excepţia tardivităţii cererii precizatoare, invocată de pârâţii persoane fizice în cuprinsul întâmpinării, întrucât cererea precizatoare a fost formulată, urmare a celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 10.06.2015, primul termen de judecată, când reclamantului i s-a pus în vedere să precizeze cadrul procesual pasiv în temeiul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Pe fond, analizând legalitatea Hotărârii CNCD nr. 707/03.12.2014, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte primul petit al sesizării formulate, în mod greşit s-a reţinut tardivitatea formulării petiţiei raportat la termenul de decădere de 1 an reglementat de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, potrivit textului legal menţionat, „Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data de la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.”

Pretinsa faptă de discriminare cu care reclamantul a sesizat CNCD constă în tratamentul diferenţiat despre care susţine că i-a fost aplicat de societatea angajatoare, în sensul că,  ar fi fost singurul salariat sancţionat disciplinar cu avertisment scris, prin Decizia de sancţionare nr. 500/899/2012, în condiţiile în care alţi 17 salariaţi, colegii săi se aflau în aceeaşi situaţie şi totuşi nu au fost sancţionaţi.

În ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul de un an, Curtea a reţinut că aceasta nu este data de 06.08.2012, data emiterii deciziei de sancţionare, aşa cum afirmă în mod eronat pârâta angajatoare, întrucât pretinsa faptă de discriminare nu constă în faptul că reclamantul a fost sancţionat, ci în faptul că acesta a fost sancţionat, în condiţiile în care alte persoane aflate în aceeaşi situaţie nu ar fi fost sancţionate, ceea ce presupune că reclamantul ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de împrejurarea că celorlalţi colegi aflaţi într-o situaţie identică nu li s-a aplicat nicio sancţiune.

Or, data la care reclamantul a luat cunoştinţă de această împrejurare nu este data emiterii deciziei de sancţionare, întrucât la această dată era rezonabil să presupună că şi colegii săi au primit aceeaşi sancţiune, fiind corectă susţinerea reclamantului, în sensul că la data emiterii deciziei prin care a fost sancţionat a avut convingerea că toţi salariaţii menţionaţi în cuprinsul Raportului de control întocmit de STFC Braşov nr. 1486/C/2012 au fost sancţionaţi cu avertisment scris.

Curtea a constatat că, aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisului probator de la filele 12-13 dosar reprezentând  Note scrise formulate de angajatorul reclamantului, pârâta din prezenta cauză în dosarul nr. 6790/102/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mureş (având ca obiect contestaţia formulată de reclamantul din prezenta cauză împotriva deciziei de sancţionare cu avertisment scris), purtând data de înregistrare 28 februarie 2013, în aceste note de şedinţă pârâta a afirmat "Contestatorul a fost singura persoană sancţionată disciplinar pentru refuzul de a semna actul nr. 1403 afişat în condica de ordine în data de 21.06.2012."

Faţă de acest înscris şi în lipsa altor probe din care să rezulte că reclamantul ar fi aflat la o dată anterioară faptul că alţi colegi ai săi aflaţi în aceeași situaţie nu au fost sancţionaţi disciplinar, Curtea a constatat că în mod corect a afirmat reclamantul că data de 28 februarie 2013 este data la care a luat cunoştinţă, din cuprinsul Notelor scrise formulate dosarul nr. 6790/102/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mureş, pretinsa faptă de discriminare constând în faptul că ar fi fost singura persoană sancţionată disciplinar, în condiţiile în care alţi colegi aflaţi într-o situaţie identică nu ar fi fost sancţionaţi.

În concluzie, termenul de un an s-a împlinit la data de 28 februarie 2014.

În ceea ce priveşte data formulării petiţiei adresate pârâtului CNCD, în mod eronat s-a reţinut în cuprinsul hotărârii contestate că aceasta este data de 04.03.2014 având în vedere că astfel cum rezultă din ştampila cu nr. de înregistrare de la fila 32 dosar reclamantul a depus petiţia la data de 26 februarie 2014 la Structura Teritorială Mureş a CNCD. Faptul că petiţia înregistrată la 26 februarie 2014 a fost transmisă şi înregistrată la sediul central al CNCD la data de 4 martie 2014 nu poate conduce la concluzia că sesizarea este tardivă.

Aşadar, în condiţiile în care  termenul de un an prevăzut de art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 s-a împlinit la data de 28 februarie 2014 iar petiţia a fost depusă de reclamant la data de 26 februarie 2014 la Structura Teritorială Mureş a CNCD, în mod eronat a fost admisă excepţia tardivităţii primului petit al sesizării, Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014 fiind nelegală şi urmând a fi anulată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de admitere a sesizării privind existenţa unor fapte de discriminare, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, întrucât instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii competente, în speţă Consiliul Naţional de Combatere a discriminării, în sensul de constata în mod direct o stare de discriminare, în condiţiile în care autoritatea pârâtă nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.

În consecinţă, urmare a anulării parţiale a Hotărârii CNCD nr. 707/03.12.2014,  respectiv în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii primului petit al sesizării, curtea a obligat pârâtul CNCD să soluţioneze pe fond primul petit la sesizării, numai o astfel de soluţie pronunţată pe fond putând fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ.

Referitor la criticile reclamantului cu privire la soluţia pronunţată prin Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014 asupra celui de-al doilea petit, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât în mod corect a reţinut pârâtul CNCD faptul că susţinerile reclamantului privind veridicitatea documentelor din cadrul dosarului civil, precum şi împrejurarea că a fost sancţionat disciplinar din nou  nu pot face obiectul analizei, fiind chestiuni care exced competenţei acestei autorităţi şi cu privire la care se poate pronunţa numai instanţa de judecată competentă.

Domenii speta

Spete similare