Apel

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2020:004.000232

Dosar nr. 2601/251/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 232/2020

Ședința publică din data de 23 aprilie 2020

Instanța constituită din:

Președinte: ..

Judecător: ..

Grefier: ...

Pe rol judecarea apelurilor formulate de pârâta Comisia .... și reclamantul .. sentinței civile nr. 1016/11.10.2019, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 2601/251/2017.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 februarie 2020, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05 martie 2020, apoi pentru 19 martie 2020, apoi pentru data de 02 aprilie 2020, 16 aprilie 2020, iar ulterior pentru data de azi, 23 aprilie 2020, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.

I N S T A N Ț A

Asupra cauzei civile  de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1016 din data de 11 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 2601/251/2017 s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul ... în contradictoriu cu pârâții Comisia locala... și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, având ca obiect fond funciar; a fost obligată pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ... să pună în posesie pe persoanele îndreptățite, cu suprafața de 10 ha teren intravilan și extravilan situat pe raza satului ... com. .... pe vechiul amplasament identificat prin punctele de reper numerotate cu: 127-110-126-125-124-123-124-121-120-116-129-128-127 situat la Est de str. ... ...și perimetrele marcate pe planșă prin punctele de reper numerotate cu: 130-46-48-53-54-56-63-62-66-78-82-83-84-85-86-87-88-89-90-132-131-130 și 11-100-91-92-94-95-96-97-99-80-79-75-67-68-69-73-72-41-40-34-35-36-25-134-133-135-15-l4-11 situate la vest de str...., conform raportului de expertiză tehnică ce face parte din prezenta hotărâre, iar pentru diferență, pe un alt amplasament care a aparținut anterior antecesorului reclamantului și să procedeze la întocmirea documentației tehnice și înaintarea dosarului Comisiei județene, în vederea eliberării titlului de proprietate; a fost obligată pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pe suprafața de 10 ha teren în favoarea persoanelor îndreptățite; s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul ..., în contradictoriu cu UAT Miheșu de Câmpie; au fost obligate pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2.430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată, reclamantului ... și numiților .. și ..., prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Mureș nr. 68/30.08.1991, le-a fost reconstituită în proprietate suprafața de 10 ha teren, așa după cum rezultă din adeverința nr. 124/1991 emisă de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ...

Terenul în suprafață de 10 ha reconstituit reclamantului .. și numiților ..și ... se identifică în Cartea funciară nr. .. care anterior colectivizării aparținea antecesorului părților ... și numitei ..

Suprafața de teren aflată în folosința reclamanților este determinată conform identificării și măsurării în teren și prezentată în Planșa nr. 1 anexată raportului de expertiză, terenul fiind amplasat de o parte și de alta a drumului comunal asfaltat, ... la nr....., conform perimetrului marcat pe planșă prin punctele de reper numerotate cu: 102-127-110-126-125-124-123-124-121-120-116-129-102 cu suprafața de 24612 mp situată la Est de str. 22 Decembrie și perimetrul marcat pe planșă prin punctele de reper numerotate cu: 3-130-46-48-53-54-56-63-62-66-67-68-69-73-72-41-40-34-35-36-25-135-15-14-11-10-7-5-3, cu suprafața de 75461,10 mp, situate la vest de str. 22 Decembrie.

Pe suprafața folosită de reclamant, respectiv pentru suprafața de 1 ha și 125 mp, a fost emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, titlul de proprietate nr. 151143/09.03.2003, în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie.

Suprafața de 1 ha și 125 mp atribuită în proprietate Primăriei Miheșu de Câmpie se identifică, conform titlului de proprietate nr. 151143/09.03.2003, în tarlaua 88, parcela nr. 220/1 în suprafață de 3406 mp, parcela nr. 220/2 în suprafață de 4285 mp și parcela nr. 1363 în suprafață de 2438 mp, iar conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, prin punctele de reper numerotate cu: 102-127-128-129-102 cu suprafața de 2434 mp situată la Est de str. 22 Decembrie și perimetrele marcate pe planșă prin punctele de reper numerotate cu: 3-130-131-132-90-107-5-3 cu suprafața de 3406 mp și 135-133-134-25-135 cu suprafața de 4285 mp situate la vest de str. ...

Constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 125 mp în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie a avut loc prin hotărârea nr. 334/28.08.2003 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 18/1991 modificată...

La constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 125 mp în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie s-a avut în vedere protocolul nr. 288/31.03.1993 încheiat de Comisia de lichidare a CAP Răzoare, protocolul nr. 586/04.08.1992 încheiat de Comisia de lichidare a CAP Răzoare, hotărârea nr. 14/30.07.1999 a Consiliului Local Miheșu de Câmpie, din care rezultă că bunurile preluate pe bază de protocol de la comisiile de lichidare a fostelor CAP Miheșu de Câmpie și Răzoare, între care se află construcțiile care nu au fost vândute prin licitație publică care sunt edificate pe suprafața de 1 ha și 125 mp atribuită în proprietate Primăriei Miheșu de Câmpie, au trecut în proprietatea publică a comunei Miheșu de Câmpie, hotărârea nr. 23/06.08.2003 de modificare a hotărârii nr. 14/30.07.1999 a Consiliului Local Miheșu de Câmpie din care rezultă că bunurile preluate pe bază de protocol de la comisiile de lichidare a fostelor CAP Miheșu de Câmpie și Răzoare între care se află construcțiile care nu au fost vândute prin licitație publică care sunt edificate pe suprafața de 1 ha și 125 mp atribuită în proprietate Primăriei Miheșu de Câmpie au trecut în proprietatea publică a comunei Miheșu de Câmpie, referatul OCPI Mureș, procesul-verbal de punere în posesie nr. 1839/01.07.20...

Din adresa nr. 5837/16.01.2019 emisă de Comuna Miheșu de Câmpie rezultă că reclamantul are validată spre reconstituire în proprietate suprafața de 14,50 ha și că din vechiul amplasament al suprafeței este liberă suprafața de 12,03 ha din care 8,59 ha în tarlaua la CAP, 1,74 ha în tarlaua la Lut, 1,16 ha în tarlaua la ...., 0,42 ha în tarlaua la .... și 0,12 ha în tarlaua .....

La soluționarea cauzei instanța nu a ținut seama de celelalte înscrisuri administrate în vederea soluționării cauzei întrucât acestea nu mai sunt necesar a fi analizate raportat la probele ce au fost analizate mai sus.

În drept, judecătoria a apreciat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile:

Art. 8 (1) potrivit cărora în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire,

Art. 12 (1) potrivit cărora  în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar (...), fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri.

(3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. 1). Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

Art. 16 potrivit cărora cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și art. (7).

 ART. 29

(1) Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.

(2) Drepturile foștilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se vor stabili în cotă valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producție și cu volumul muncii prestate. Membrii asociați vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociație.

(3) Foștilor cooperatori care nu devin membri ai acestei asociații li se vor stabili drepturi de creanță proporțional cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei agricole de producție, dacă nu au fost acoperite în altă modalitate. Plata creanțelor se va face de către asociație, în natură sau în bani, potrivit hotărârii comisiei de lichidare.

(4) În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile și animalele prevăzute la alin. (1) se vor vinde prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din prețul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producție. Fac excepție bovinele și ovinele, precum și plantațiile de vii și pomi, care vor fi atribuite foștilor cooperatori.

(5) În termen de 9 luni de la desființarea cooperativei agricole de producție, se vor stabili drepturile bănești ce revin fiecărui fost membru cooperator de către comisia de lichidare constituită potrivit art. 27 alin. (6).

(6) Foștii membri cooperatori vor primi cota cuvenită din valorificarea prin licitație a bunurilor comune, proporțional cu suprafața de teren adusă în cooperativa agricolă de producție, în echivalent arabil, și volumul valoric de muncă efectuat.

(7) Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, și în administrarea primăriilor.

(8) Demolarea construcțiilor agrozootehnice, a atelierelor de întreținere, a instalațiilor și a anexelor gospodărești și de industrie mică, care fac obiectul alin. (1), este interzisă. Prin excepție, dacă sunt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desființate cu autorizația prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primării, urmând ca sumele rezultate să intre în activul operațiunilor de lichidare.

(9) Construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor.

Instanța a considerat, în ceea ce privește acțiunea reclamantului având ca obiect obligație de a face, respectiv punere în posesie, întocmirea documentației tehnice și înaintarea dosarului Comisiei Județene, că este întemeiată, întrucât pe raza teritorială a comunei Miheșu de Câmpie nu există teren disponibil pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură.

În aceste condiții, instanța a obligat pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie să îl pună în posesie pe reclamant cu suprafața de 10 ha teren intravilan și extravilan situat pe raza satului Răzoare, comuna Miheșu de Câmpie, pe vechiul amplasament identificat prin punctele de reper numerotate cu: 127-110-126-125-124-123-124-121-120-116-129-128-127 situat la Est de str. 22 Decembrie și perimetrele marcate pe planșă prin punctele de reper numerotate cu: 130-46-48-53-54-56-63-62-66-78-82-83-84-85-86-87-88-89-90-132-131-130 și 11-100-91-92-94-95-96-97-99-80-79-75-67-68-69-73-72-41-40-34-35-36-25-134-133-135-15-l4-11, situate la vest de str. 22 Decembrie conform raportului de expertiză tehnică ce face parte din prezenta hotărâre, iar pentru diferență pe un alt amplasament, care a aparținut anterior antecesorului reclamantului și să procedeze la întocmirea documentației tehnice și înaintarea dosarului Comisiei județene în vederea eliberării titlului de proprietate.

 În ceea ce privește acțiunea reclamantului având ca obiect obligație de a face, respectiv eliberarea titlului de proprietate pe suprafața de 10 ha teren, judecătoria a considerat că este întemeiată, aceasta fiind accesorie a primului petit având ca obiect obligație de a face respectiv punere în posesie, întocmirea documentației tehnice și înaintarea dosarului Comisiei Județene. Astfel, în baza principiului de drept accesoriul urmează soarta principalului instanța a admis și acest petit, obligând pe pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pe suprafața de 10 ha teren în favoarea persoanelor îndreptățite.

În ceea ce privește acțiunea formulată de către reclamantul .... în contradictoriu cu pârâtul UAT Miheșu, având ca obiect anulare titlu de proprietate nr. 151143/09.03.2003 judecătoria a apreciat-o neîntemeiată, întrucât constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut în temeiul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 modificată.

Împrejurarea că reclamantul folosește construcții amplasate pe terenul atribuit în proprietate UAT Miheșu nu justifică anularea titlului de proprietate emis cu respectarea dispozițiilor legale, nici chiar în situația în care anterior colectivizării antecesorii acestuia au fost proprietarii acestui teren.

Față de aceste considerente, instanța a respins acest petit.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, este de menționat că acesta a depus la dosarul cauzei chitanțe din care rezultă că onorariul expertului se ridică la suma de 2.430 lei.

În aceste condiții instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, a obligat pe pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2.430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie, solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii introductive de instanță și față de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Comuna Miheșu de Câmpie, formulată de reclamantul ....

În motivarea apelului s-a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este neîntemeiată din perspectiva considerentelor pe care le-a avut în vedere instanța.

Practic, așa cum reține prima instanță în considerentele hotărârii apelate, respectiv reclamantul în susținerile sale, acestuia și familiei sale le-a fost reconstituit inițial dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru suprafața de 10 ha teren, conform adeverinței nr. 124/1991 a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Comuna Miheșu de Câmpie și a Hotărârii nr. 68/30.08.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș.

Această suprafață de teren, se află în folosința reclamantului încă din 1991, așa cum el însuși susține, mai puțin suprafața de 1 ha și 125 mp, pentru care a fost emis Titlul de proprietate cu nr. 151143/09.03.2003, în favoarea UAT Miheșu de Câmpie, act menținut prin soluția dată în urma cenzurii judecătorești, ca fiind legal și valabil.

În opinia apelantei, demersul reclamantului în justiție a fost generat de acest teren care formează obiectul Titlului de proprietate cu nr. 151143/09.03.2003. 

Astfel, pe de o parte, menținerea titlului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 125 mp este corect și bine motivată de către prima instanță, fiind în concordanță cu prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991, iar pe de altă parte, reclamantul nu a invocat vreo lipsă de folosință a restului de suprafață până la cele 10 ha de teren reclamate, de natură să genereze o situație litigioasă în contradictoriu cu comisia locală.

Prin urmare, este evident faptul că, deși validată de către Comisia județeană suprafața inițială de 10 ha solicitată, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acesteia nu putea fi făcută pe vechiul amplasament, în ceea ce privește suprafața aflată în intravilanul localității și care nu era liberă, fiind ocupată de construcțiile edificate de către fosta CAP, în prezent în proprietatea apelantei, conform TP analizat.

Se mai arată prin apel că hotărârea apelată este criticabilă și sub aspectul obligării apelantei în solidar cu comisia județeană, la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată, câtă vreme acțiunea reclamantului a fost admisă doar parțial.

Totodată, hotărârea apelată este criticabilă și din perspectiva neanalizării de către prima instanță a tuturor înscrisurilor depuse în cauză în probațiune, astfel cum aceasta a consemnat în considerentele ei.

În drept, apelanta își întemeiază apelul declarat pe prevederile legale invocate în cuprinsul apelului.

Și reclamantul ...... a declarat apel, prin care solicită admiterea apelului și modificarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a TP nr. 151143/23.09.2003 emis de Comisia județeană Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor privind suprafața de 1 ha 125 mp, teren intravilan, situat pe raza satului Răzoare și obligarea Comisiei locale de fond funciar Miheșu de Câmpie să îl pună în posesie cu acest teren, iar Comisia Județeană Mureș să elibereze titlu de proprietate titularilor adeverinței de proprietate, înlăturarea mențiunii din hotărâre privind punerea în posesie pentru diferența de teren pe alt amplasament; totodată, s-a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va suporta cu acest proces.

În motivarea apelului, reclamantul arată că hotărârea atacată este netemeinică, din mai multe considerente.

Titlul de proprietate nr. 151143/2003 a fost eliberat în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituire și anume, Primăriei Miheșu de Câmpie. Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991 modificată, prin care, la alin. 7, se menționează că bunurile prev. la alin. 1 al aceluiași articol, adică construcțiile agrozootehnice, precum și terenurile pe care acestea sunt edificate, dacă nu se vând în termen de un an de la data desființării CAP-urilor, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor etc. și în administrarea primăriilor. După cum se poate observa, titlul de proprietate mai sus menționat nu a fost eliberat în favoarea unității administrativ-teritoriale, conform legii, ci în favoarea Primăriei, prin reconstituire, în condițiile în care acel teren, anterior colectivizării, nu a fost proprietatea Primăriei. Nu se poate pune semnul egalității între Primărie ca structură funcțională, fără capacitate de folosință, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului și unitatea administrativ-teritorială, persoană juridică de drept public cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină. Așadar, titlul de proprietate contestat a fost eliberat în favoarea unei alte persoane decât cea prev. de art. 29 din Legea nr. 18/1991, persoană fără drept la reconstituire, fapt ce atrage nulitatea acestuia.

Dreptul de proprietate asupra parcelei de teren cc 220/2, în suprafață de 4.285 mp, din T.P. nr. 151143 din 23.09.2003, pe care există grajdul C8, nu putea fi reconstituit în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie, întrucât anterior întocmirii actelor în vederea emiterii acestui titlu, a fost vândută reclamantului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2407 din 22.07.2003.

Hotărârea nr. 23/06.08.2003, prin care s-a aprobat trecerea acestor bunuri în proprietatea comunei s-a dat în baza Raportului din 04.08.2003 întocmit de secretarul comunei și aprobat în ședința Consiliului Local din 08.05.2003, în care se precizează că s-au preluat de la fostul CAP Răzoare următoarele bunuri: un grajd, o magazie și sediul fostului CAP.

Din Raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert ..... rezultă că, pe terenul de 10 ha sunt următoarele construcții: casa de locuit cu anexele gospodărești ale reclamantului notată cu C2, situată pe parcela din TP 151143/2003 în suprafață de 3406 mp; un grajd dezafectat notat cu C8 situat pe parcela CC 220/2 din același TP, în suprafață de 4285 mp; grajd funcțional notat cu C10, situat pe terenul aferent parcelei CC 1363 din același TP, în suprafață de 2434 mp, cumpărat de numitul .....

Așadar, la data emiterii Hotărârii nr. 23/06.08.2003, așa cum corect s-a menționat, exista un singur grajd, cel care a fost vândut ulterior numitului ... identificat în Raportul de expertiză cu C10.

Anterior eliberării Hotărârii nr. 23/2003, grajdul notat în expertiza topo cu C8 împreună cu terenul aferent, era în proprietatea reclamantului apelant, astfel că, reconstituirea dreptului de proprietate pe această parcelă în favoarea Primăriei este nulă absolut.

Imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești-fostul sediu al CAP-ului, situate pe parcela CC220/1 din TP nr. 151143/2003 a făcut obiectul retrocedării în temeiul Legii nr. 10/2001, conform Dispoziției nr. 168/2005 emisă de Primăria Miheșu de Câmpie.

Conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd la art. 6 că, prin imobile se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării abuzive, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.

Incidența legii intervine pentru imobilele construcții cu destinația de locuință, terenuri din intravilan, etc.

Așa cum a mai arătat reclamantul și cum rezultă din extrasul CF nr. 720 Răzoare, terenul în suprafață de 10 ha, pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, a fost proprietatea părinților săi, teren pe care era edificată casa de locuit cu anexele gospodărești, exista o livadă cu pomi fructiferi, precum și teren arabil.

Odată cu înființarea CAP-ului Răzoare, terenul cu toate construcțiile au fost preluate de CAP, iar familia reclamantului apelant a fost alungată din locuință, fiind nevoiți să se mute în altă locație.

În locuința lor s-a stabilit sediul CAP-ului, iar ulterior s-au mai adăugat alte construcții, inclusiv grajduri.

În baza Legii nr. 10/2001, apelantul reclamant a notificat Primăria Răzoare, solicitând restituirea imobilului casă de locuit cu anexe gospodărești, precum și a terenului aferent, cerere aprobată prin Dispoziția nr. 168/2005 emisă de Primăria Miheșu de Câmpie.

Așa fiind, restituirea imobilelor trebuia să se facă atât în ceea ce privește construcțiile, cât și terenul aferent acestora adică a parcelei CC 220/1 din T.P. nr. 151143/2003.

Prin Hotărârea nr. 23/06.08.2003 a Consiliul Local Miheșu de Câmpie, s-a aprobat trecerea în proprietatea privată a comunei a bunurilor aparținând fostului CAP Răzoare, care nu au fost vândute la licitație, cu toate că, anterior, terenul pe care sunt amplasate construcțiile a fost aprobat la reconstituire în favoarea familiei sale cu Adeverința nr. 124/1991.

Odată cu aprobarea reconstituirii suprafeței de teren, familia apelantului reclamant s-a mutat în fostul sediu al CAP-ului, care anterior cooperativizării era casa familiei sale, după care a cumpărat de la IAS Sărmașu mai multe construcții, precum și de la Primăria Miheșu de Câmpie grajdul nr. 3 cu teren aferent, identificat în expertiza topo ca parcela CC220/2 din TP nr. 151143/2003.

De asemenea, din anul 1991, apelantul folosește întreaga suprafață de teren, de 10 ha, neexistând niciun motiv care să justifice refuzul întocmirii fișei de punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate.

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 care este o lege de aplicare efectivă a dispozițiilor legale din legile anterioare ale fondului funciar „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, rămân valabile fără nicio confirmare”.

Așadar, în condițiile în care terenul a fost aprobat la reconstituire în favoarea familiei sale, fără ca adeverința prin care a fost aprobat să fie modificată sau anulată, nu putea fi eliberat titlu de proprietate ulterior pe același teren, în favoarea Primăriei.

Intimatul-apelant .... a formulat întâmpinare la apelul declarat de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Miheșu de Câmpie, solicitând respingerea acestui apel ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin întâmpinare se arată că în motivarea apelului se susține că hotărârea atacată este netemeinică întrucât, deși suprafața de 10 ha teren a fost validată de Comisia Județeană de Fond Funciar, reconstituirea pe vechiul amplasament nu putea fi făcută pe suprafața de teren pe care erau amplasate construcțiile fostului CAP, de 1 ha 125 mp pentru care s-a eliberat TP nr. 151143/09.03.2003.

Motivul invocat de apelantă face referire la petitul 3 din acțiunea introductivă, petit ce a fost respins de instanță, menținându-se valabilitatea titlului de proprietate.

Apelantul ..., prin întâmpinare, arată că nu a identificat în cuprinsul cererii de apel să fie indicat motivul de netemeinicie a hotărârii prin care s-a admis cererea sa de obligare a apelantei la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 10 ha teren, parțial pe vechiul amplasament 8,9 ha teren, iar pentru diferența de teren de 1 ha 125 mp, pe un alt amplasament.

În schimb, se menționează că apelantul intimat folosește suprafața de teren aprobată la reconstituire, mai puțin cel din T.P. nr. 151143/2003, din anul 1991 și că nu a invocat o lipsă de folosință a restului de teren de 1 ha 125 mp de natură să genereze o situație litigioasă în contradictoriu cu Comisia locală.

Afirmația apelantei nu este reală deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, apelantul intimat folosește întreaga suprafață de teren, inclusiv terenul din T.P. nr. 151143/2003, întrucât construcțiile existente pe acest teren sunt proprietatea lui, grajdurile au fost cumpărate la licitație, iar sediul fostului CAP ... i-a fost retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Situația litigioasă există și constă tocmai în refuzul apelantei de a-l pune în posesie cu terenul în suprafață de 10 ha validat de Comisia județeană, până la data prezentei neavând un act de proprietate asupra terenului.

Faptul că a atacat hotărârea primei instanțe, care a obligat-o la punerea în posesie este o dovadă în plus, că și în continuare, apelanta refuză să îl pună pe reclamant în posesie cu acest teren, menținându-se astfel situația litigioasă.

Critica adusă hotărârii privind obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, având în vedere că petitul privind obligarea acesteia la punerea în posesie cu suprafața de 10 ha teren a fost admis, iar conform prevederilor art. 453 alin. 1 C. pr. civ., partea care pierde procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată. 

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelurile declarate de reclamantul ..... și pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Miheșu de Câmpie sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere conținutul căilor de atac și contextul în care au fost formulate, se impune soluționarea lor pe rând, începând cu apelul declarat de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie și continuând cu cel declarat de reclamantul .....

Calea de atac promovată de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie apreciem că este în mod manifest nefondată și pe alocuri, susținerile acestei părți sunt de o evidentă rea credință. Este adevărat că în favoarea reclamantului și a altor persoane s-a validat încă din anul 1991, prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Mureș nr. 68/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren conform Anexei nr. 3, poziția nr. 24. Este la fel de adevărat, conform susținerilor reclamantului însuși, că acesta folosește o suprafață de teren de aproximativ 10 ha, în perimetrul fostului CAP Răzoare, intrând în folosință cam în aceeași perioadă în care s-a făcut validarea reconstituirii dreptului de proprietate. Însă prin validarea reconstituirii dreptului de proprietate și emiterea adeverinței nr. 124/1991 de către Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate este departe de a fi finalizată. Nici intrarea de facto a reclamantului în stăpânirea unei anumite suprafețe de teren nu contribuie la finalizarea procedurii, întrucât aceasta nu este o măsură cu caracter oficial și mai mult decât atât, pentru o parte din terenul pretins de reclamant și despre care susține că îl folosește, pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie îi contestă acestuia dreptul de proprietate, opunându-i un titlu de proprietate emis pe numele primăriei. Pentru finalizarea procedurii de restituire, Comisia locală era îndatorată să procedeze, împreună cu reclamantul, iar în caz de refuz din partea acestuia, singură, la identificarea unei suprafețe de teren de restituit, preferabil pe vechiul amplasament dacă mai este liber, iar în caz contrar, pe un alt amplasament echivalent. Mai apoi aceeași Comisia locală trebuia să întocmească documentația prevăzută de actele normative pentru punerea în posesie, să îi pună efectiv în posesie pe beneficiari și finalmente, să înainteze documentația către Comisia județeană în vederea emiterii titlului de proprietate. În fine, Comisia județeană trebuia să dispună emiterea titlului de proprietate conform procesului-verbal de punere în posesie întocmit de către Comisia locală. Or, în speță niciunul dintre acești pași nu a mai fost urmat, deși de la validarea reconstituirii au trecut aproape 30 ani. Din aceste motive apare ca fiind surprinzătoare și extrem de gravă conduita procesuală a pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miheșu de Câmpie, care se arată nemulțumită de faptul că a fost chemată în judecată de către reclamant, la aproape 30 ani de când trebuia să finalizeze demersurile scriptice de restituire a dreptului de proprietate. Atâta timp cât nu s-a făcut punerea în posesie și apoi emiterea titlului de proprietate, reclamantul nu poate avea certitudinea amplasamentului terenului restituit și nici nu justifică un drept de proprietate efectiv individualizat asupra unei parcele de teren. În mod evident, neavând un drept de proprietate clar stabilit, reclamantului nici nu poate să realizeze acte de dispoziție asupra vreunui teren.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat, printre altele, ca din totalul celor 10 ha teren să facă parte și suprafața de 1 ha 125 mp menționată în Titlul de proprietate nr. 151143/2003 emis pe numele Primăriei Miheșu de Câmpie, nu reprezintă decât o parte a pretențiilor invocate prin cererea de chemare în judecată. Litigiul este mai larg în cuprinsul său, vizând întreaga suprafață validată în anul 1991, însă se pare că asupra restului de amplasament nu există între părți o contradicție, fiind relevantă în această privință doar neglijența inacceptabilă a pârâtei, care din anul 1991 și până în prezent nu a făcut niciun demers pentru a realiza punerea în posesie și înaintarea documentației pentru emiterea titlului de proprietate.

Cu referire la obligarea pârâtei apelante la plata în solidar cu Comisia județeană a cheltuielilor de judecată, considerăm că soluția este una logică, de vreme ce culpa acestei pârâte este evidentă, iar în aprecierea instanței de control judiciar, chiar mai mare decât culpa Comisiei județene. Pe de altă parte, acordarea integrală a cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu expert este și ea fondată, întrucât în esență, cererea reclamantului a fost admisă în integralitate, pârâta apelantă fiind obligată să întocmească documentația pentru întreaga suprafață de 10 ha teren menționată în Adeverința nr. 124/1991 emisă de către Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie. Faptul că structura terenului cu pricina este ușor diferită, refuzându-se includerea într-însul și a suprafeței de 1 ha 125 mp aferente unor construcții aparținând fostului CAP, este foarte dificil de cuantificat din perspectiva cheltuielilor de judecată și a măsurii în care s-a respins acțiunea. De asemenea, trebuie să remarcăm că în cheltuielile de judecată acordate de judecătorie a fost inclus numai onorariul expertului, neacordându-se în niciun fel onorariul avocațial solicitat. În fine, întrucât instanța a acordat numai onorariul expertului, constatăm că și din perspectiva fondului soluția este justificată, fiindcă utilitatea acestui mijloc de probă transpare din întreaga economie a pricinii, inclusiv din dispozitivul hotărârii atacate și mai mult decât atât, contribuie la stabilirea întinderii unei părți a terenului ce se cuvine reclamantului, profitând acestuia în mod integral. În aceeași ordine de idei, proba cu expertiza este inutilă acelei părți din litigiu care privește anularea Titlului de proprietate nr. 151143/2003 emis în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie, motiv pentru care nu poate fi reținută sub acest aspect, nici în favoarea, nici în defavoarea părților împricinate, ea aducând argumente de ordin faptic care să contribuie la menținerea sau anularea actului în cauză.

Privitor la critica potrivit căreia prima instanță nu a analizat toate înscrisurile depuse în probațiune, așa cum s-a arătat de altfel în hotărârea atacată, apreciem că și aceasta este nefondată, întrucât neanalizarea unor înscrisuri suplimentare a fost explicată de judecătorie și decurge din faptul că ele nu mai sunt relevante, neconstituind suport pentru soluția adoptată și nefiind apte să conducă la adoptarea unei alte soluții.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul ... reținem că și acesta este nefondat.

Singura chestiune asupra căreia poartă acest apel este aceea a nulității Titlului de proprietate nr. 151143/2003 emis în favoarea Primăriei Miheșu de Câmpie, urmată în mod consecutiv de pretenția ca pentru terenul respectiv, în suprafață de 1 ha 125 mp să se emită titlul de proprietate pe numele său, în baza Adeverinței nr. 124/1991 emise de către Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie.

Din perspectiva acestei părți a soluției, deși formal hotărârea judecătoriei este corectă, constatăm că argumentația expusă în considerente este lacunară și oricum trebuie înlocuită. Astfel, judecătoria a reținut, în esență, că titlul de proprietate emis pe numele Primăriei Miheșu de Câmpie este legal și temeinic, fără să arate în concret care sunt rațiunile pe care se sprijină această concluzie, în raport de criticile aduse.

Apreciem însă, că înainte de a examina dacă în fond titlul de proprietate atacat este valabil, instanța era îndatorată să cerceteze, lato sensu, interesul practic pe care reclamantul îl poate justifica pentru a obține anularea actului și mai concret, măsura în care el se putea dovedi apt de a dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren în ipoteza în care titlul de proprietate ar fi anulat pentru viciile afirmate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, constatăm că într-adevăr, Titlul de proprietate nr. 151143/2003 a fost emis pe numele Primăriei Miheșu de Câmpie, fiind eliberat cu titlu de drept de reconstituire a dreptului de proprietate. În afara acestor critici formale, pentru a justifica necesitatea anulării actului, reclamantul a mai invocat faptul că imobilele construcții, care au parcelele respective drept teren aferent, se află în proprietatea lui, fiind dobândite fie prin cumpărare de la comuna Miheșu de Câmpie, fie prin retrocedare în temeiul Legii nr. 10//2001, fie prin cumpărare de la Agromec Zau de Câmpie, motiv pentru care i se cuvin și prin urmare, titlul de proprietate ar trebui anulat.

Apreciem că niciunul din aceste argumente nu este în măsură să conducă la anularea titlului de proprietate, întrucât chiar dacă din punct de vedere formal acesta ar fi viciat, oricum reclamantul nu ar putea să justifice dobândirea dreptului de proprietate asupra acestor parcele de teren n temeiul Legii nr. 18/1991.

În primul rând, o parte din susținerile sale legate de efectele Adeverinței nr. 124/1991 emise de către Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie sunt eronate. Acest act nu îi conferă reclamantului dreptul de proprietate asupra unei anumite parcele de teren. Ea reprezintă practic un extras individual din documentele oficiale ale comisiilor locală și județeană de fond funciar, atestând împrejurarea că pentru persoana beneficiară s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren. Dar ea nu identifică și nici nu individualizează obiectul material ale dreptului de proprietate. Această concretizare a dreptului aprobat trebuia să se facă ulterior, prin stabilirea amplasamentului, emiterea procesului-verbal de punere în posesie și emiterea titlului de proprietate. Chiar dacă la momentul validării cererii formulate de reclamant și celelalte persoane îndreptățite documentele doveditoare indicau faptul că ei ori antecesorii lor avuseseră în proprietate o anumită suprafață de teren, simpla validare a cererii respective nu echivalează cu acordarea aceleiași suprafețe de teren, pe vechiul amplasament. După cum am arătat, stabilirea concretă a amplasamentului se face odată cu emiterea procesului-verbal de punere în posesie, ceea ce nu s-a făcut niciodată și de altfel, constituie parte a pretențiilor din acest dosar.

În al doilea rând, terenurile cu pricina s-au aflat în perimetrul fostului CAP ... și constituie, potrivit expertizei, dar și potrivit celorlalte documente aflate la dosar, inclusiv poziția exprimată  de reclamant, teren aferent pentru trei construcții – două grajduri și sediul fostului CAP, acesta din urmă fiind actualmente casa reclamantului, imobil retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001. Din această perspectivă, relevante sub aspectul regimului juridic sunt dispozițiile art. 29 alin. 1, 4 și 7 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora

(1) Construcţiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, maşinile, utilajele şi alte asemenea mijloace fixe, ce au aparţinut cooperativei agricole de producţie desfiinţate, precum şi terenurile de sub acestea, ca şi cele necesare utilizării lor normale, plantaţiile de vii şi pomi şi animalele devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înfiinţa.

(4) În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile şi animalele prevăzute la alin. (1) se vor vinde prin licitaţie publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din preţul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producţie. Fac excepţie bovinele şi ovinele, precum şi plantaţiile de vii şi pomi, care vor fi atribuite foştilor cooperatori.

(7) Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desfiinţării cooperativei agricole de producţie, trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, şi în administrarea primăriilor.

Din actele dosarului, inclusiv cererea de despăgubire depusă de reclamant și alți beneficiari la lichidarea CAP Răzoare în 1991, rezultă că aceasta unitate cooperatistă a fost lichidată după căderea regimului comunist. De asemenea, nu există niciun act din care să rezulte că imobilele cu pricina ar fi fost valorificate în vreun fel în cadrul procedurii de lichidare, ci dimpotrivă, din probele administrate rezultă că sediul fostului CAP s-a retrocedat familiei reclamantului în temeiul Legii nr. 10/2001 (în anul 2005), un grajd a fost vândut reclamantului în anul 2003, iar un alt grajd a fost vândut numitului ... în anul 2001. Toate aceste operațiuni au fost realizate de către unitatea administrativ-teritorială Miheșu de Câmpie și la dosarul cauzei mai există chiar unele documente care atestă demersurile făcute de comună în vederea preluării bunurilor fostului CAP ...., respectiv protocolul de  lichidare din 31.03.1993, Hotărârea de Consiliu Local Miheșu de Câmpie nr. 14/1999 și Hotărârea de Consiliu Local Miheșu de Câmpie nr. 23/2003, în cele din urmă aceste bunuri ajungând în domeniul privat al comunei.

Concluzionăm că bunurilor cu pricina li se aplică dispozițiile art. 29 alin. 7 din Legea nr. 18/1991, în sensul că acestea au trecut în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale. Din interpretarea gramaticală și sistematică a acestui text legal, rezultă că această trecere în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale se face de drept, în temeiul legii, fără a fi nevoie de nicio formalitate, nici de emiterea vreunui titlu de proprietate. Simpla împlinire a termenului și eventual din punct de vedere formal, încheierea protocolului de preluare cu comisia de lichidare a fostului CAP este suficientă ca unitatea administrativ-teritorială să devină proprietar alacelor bunuri. Împrejurarea că s-a emis mulți ani mai târziu, în anul 2003, un titlu de proprietate, este irelevantă pentru situația juridică a imobilelor respective, la fel cum irelevant este faptul că unitatea administrativ-teritorială nu a înțeles de la început că bunurile cu pricina fac parte din domeniul privat și a reținut că ar face parte din domeniul public. Dacă am accepta ideea că titlul de proprietate, emis în cazul din speță numai în anul 2003, ar fi un act constitutiv de drept în patrimoniul comunei sau primăriei, atunci ar însemna că în tot intervalul cuprins între anul 1993 (când în mod evident s-a finalizat lichidarea fostului CAP) și anul 2003, bunurile respective ar fi bunuri fără stăpân. Or, o asemenea soluție este nu numai inacceptabilă, dar e și contrazisă de reglementarea cuprinsă în art. 29 alin. 7 din Legea nr. 18/1991 și de sensul pe care apreciem că în mod logic ar trebui să îl atribuim acestei reglementări. În realitate, dreptul de proprietate a fost dobândit ope legis de comună.

În acest context, chestiunea interesului, privit lato sensu¸ pe care l-ar putea justifica reclamantul în formularea cererii de anulare a Titlului de proprietate nr. 151143/2003, devine de maximă actualitate, întrucât, după cum se poate observa, chiar și în ipoteza în care am cerceta criticile aduse titlului de proprietate și l-am anula, reclamantul oricum nu ar putea obține terenul pentru sine în temeiul Legii nr. 18/1991, acesta intrând de drept în patrimoniul privat al unității administrativ-teritoriale și urmând regimul juridic al bunurilor din domeniul privat. Cu alte cuvinte, terenurile respective, fiind terenuri aferente unor construcții, au făcut deja obiect al legii fondului funciar, dar nu în sensul dorit de reclamant, ci în sensul art. 29 alin. 7 din această lege și ca atare, au dobândit un regim juridic de drept comun, nemaiputând face din nou obiectul aceleiași legi, fiind la dispoziția exclusivă a comunei. Comuna le poate valorifica în orice formă dorește și de altfel, observăm că un grajd și terenul aferent i-ar fi fost vândute chiar reclamantului, iar un alt grajd i-a fost vândut numitului ... despre teren unitatea administrativ-teritorială promițând că îl va concesiona în viitor cumpărătorului.

Susținerile reclamantului, potrivit cărora cel puțin pentru o parte dintre aceste terenuri i s-ar cuveni dreptul de proprietate fiindcă între timp a dobândit proprietatea construcțiilor, nu pot constitui motive de anulare a titlului de proprietate în prezenta procedură, întrucât în niciun caz dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu pricina nu s-ar putea face în temeiul Legii nr. 18/1991. Spre exemplu, dacă reclamantul afirmă că ar fi dobândit dreptul de proprietate odată cu retrocedarea fostului sediu al CAP în temeiul Legii nr. 10/2001, atunci el va putea încerca să își valorifice dreptul decurgând din acea lege, nicidecum pe terenul legii fondului funciar. Tot așa, dacă pretinde un drept ca urmare a achiziționării unui grajd și a terenului aferent în anul 2003, reclamantul va putea să urmărească transferul dreptului de proprietate în virtutea contractului respectiv, fiind fără legătură cu drepturile ce i-au fost recunoscute în baza Legii nr. 18/1991 și care sunt consemnate în Adeverința nr. 124/1991 emisă de către Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie.

Prin urmare, reclamantului nu i se poate recunoaște și stabili, în temeiul legii fondului funciar nr. 18/1991, un drept de proprietate asupra parcelelor în suprafață totală de 1 ha 125 mp menționate în Titlului de proprietate nr. 151143/2003 și ca atare, titlul de proprietate cu pricina nu poate fi examinat sub aspectul legalității și temeiniciei în această procedură, el trebuind a fi menținut.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelurile declarate de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Miheșu de Câmpie și de reclamantul ..... împotriva sentinței civile nr. 1016/11.10.2019, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 2601/251/2017.

Ca efect al respingerii apelurilor, culpa procesuală în cadrul prezentei căi de atac aparține celor doi apelanți, fiecare pentru propriul său apel. Văzând cererea reclamantului .... formulată cu ocazia judecății în apel, de obligare a adversarului procesual la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta urmând a fi chemată să suporte cheltuielile cu pricina. De menționat că este vorba despre cheltuielile suportate de reclamant pentru a obține respingerea apelului pârâtei, Comisia locală Miheșu de Câmpie, întrucât propriul lui apel a fost respins de instanță și pe cale de consecință, pentru acesta a fost el însuși căzut în pretenții, dar pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată. În privința cuantumului acestor cheltuieli, reținem că ele sunt reprezentate, potrivit solicitărilor făcute de reclamant, de onorariul avocațial în valoare de 1.000 lei.

Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Însă, în conformitate cu art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cazul de față, apelul declarat de reclamant a fost respins, dar în aceeași măsură a fost respins și apelul declarat de pârâtă. Prin urmare, în parte, numai în ceea ce privește apelul pârâtei, reclamantul este câștigător, întrucât a beneficiat de pe urma respingerii acelei căi de atac. Apreciem că măsura în care a ieșit victorios reclamantul în această cale de atac este de jumătate, astfel încât, tribunalul va obliga apelanta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Miheșu de Câmpie la plata către apelantul ..... a sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de pârâta Comisia ..., cu sediul în localitatea ........., nr. .... județul ...., împotriva sentinței civile nr. 1016/11.10.2019, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 2601/251/2017.

Respinge apelul declarat de reclamantul .., cu CNP... și domiciliul în localitatea Miheșu de Câmpie, sat .. nr. .., județul Mureș, împotriva sentinței civile nr. 1016/11.10.2019, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 2601/251/2017.

Obligă apelanta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Miheșu de Câmpie la plata către apelantul Rusu Ioan a sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată azi, data de 23 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Președinte: ..

Judecător: ..

Grefier: ...

Domenii speta

Spete similare