Acţiune având ca obiect ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 00.12.2021 sub nr. 0000/259/2021 reclamanta D.M.-F., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.G.-F., a solicitat pe calea ordonanței președințiale:

 l) stabilirea domiciliului celor doi copii minori la domiciliul actual al mamei-reclamante , respectiv in com.C., sat I. , nr.000 iud.P. , la parintii reclamantei , unde s-au nascut si crescut cei doi copii minori si incredintarea minorilor mamei pentru crestere si educare si

2) fixarea unui program de vizita a celor doi copii minori , pentru parat respectiv pentru minorul D. L.-E. nascut la data de 00.03.2014 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria NW nr. 000000 , inregistrat sub nr.000/00.03.2014 , la P. , anexat alaturat , elev in clasa"0" la Sc.Gen.din I. si pentru minora D.A.-I. nascuta la data de 00./04.2018 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria N 00 nr. 000000 , inregistrat sub nr.0000/00.04.2018 , la P. , anexat alaturat , dupa cum urmeaza:

 a) in vacantele de iarna si de primavara , cate o saptamana , respectiv in prima saptamana din aceste vcacante

 b) in vacanta de vara . o luna . respectiv in luna iulie/auqust a fiecarui an scolar ;

 c) in restul perioadei , cate un weekend la 2 saptamani . respectiv in sapt.2 si 4 din fiecare luna.

În motivarea cererii legal timbrate, reclamanta a  susținut următoarele:

 In fapt , la data de 00.01.2014 , a avut loc casatoria legitima dinte părţi , inregistrata sub nr. 0 din data de 00.01.2014 la Oficiul Starii Civile al com. C. , jud.P. , conform certificatului de casatorie seria CG nr. 000000 anexat alaturat , de comun acord , crezand ca se vor intelege reciproc pentru a cladi o familie frumoasa , plina de armonie , bazata pe incredere , dragoste si respect reciproc .

In urma casatoriei dintre soţi , au rezultat cei doi copii minori , respectiv: D. L.-E. nascut la data de 00.03.2014 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria NW nr. 000000 , inregistrat sub nr.000/00.03.2014 , la P. , anexat alaturat , elev in clasa"0" la Sc.Gen.din I. si pentru minora D.A.-I. nascuta la data de 00./04.2018 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria N 00 nr. 000000 , inregistrat sub nr.0000/00.04.2018 , la P., anexat alaturat .

Cu trecerea timpului , a constatat reclamantaca , in mod cert , părţile nu se mai potrivesc , paratul , devenind violent atat verbal cat si fizic , chiar lovindu-o , la domiciliul parintilor săi , unde au locuit impreuna cu cei doi copii minori , de fata cu mama sa , T.F. .

Paratul , fara a avea motive intemeiate , provoca scandal , in dese randuri , fiind mai tot timpul nervos si chiar violent , dupa care pleca , fie la domiciliul parintilor sai , fie la casa cumparata impreuna in timpul casatoriei

In acest sens , observand ca , intre soţi , exista o stare tensionata si ca paratul manifesta un vadit dezinteres atat fata de reclamantă, de cei doi copii minori si de parintii reclamantei , acesta dormind separat , fara a mai exista o comunicare intre soţi, consideră reclamanta ca relatiile s-au racit in mod cert si iremediabil , fapt pentru care , intre părţi , s-a instalat sentimentul de neincredere , aceasta fiind nevoita , sa introducă prezenta actiune de ”divort” .

Fata de cele mai sus-precizate , solicită admiterea cererii  si pe cale de ordonanta presedintiala , prin hotararea ce se va  pronunta , fara citarea partilor , conform procedurii , sa se dispună :

l) stabilirea domiciliului celor doi copii minori la domiciliul actual al mamei-reclamante , respectiv in com.C., sat I. , nr.000 iud.P. , la parintii reclamantei , unde s-au nascut si crescut cei doi copii minori si incredintarea minorilor mamei pentru crestere si educare si

2) fixarea unui program de vizita a celor doi copii minori , pentru parat respectiv pentru minorul D. L.-E. nascut la data de 00.03.2014 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria NW nr. 000000 , inregistrat sub nr.000/00.03.2014 , la P. , anexat alaturat , elev in clasa"0" la Sc.Gen.din I. si pentru minora D.A.-I. nascuta la data de 00./04.2018 , in varsta de 0 ani , conform certificatului de nastere seria N 00 nr. 000000 , inregistrat sub nr.0000/00.04.2018 , la P. , anexat alaturat , dupa cum urmeaza:

 a) in vacantele de iarna si de primavara , cate o saptamana , respectiv in prima saptamana din aceste vcacante

 b) in vacanta de vara . o luna . respectiv in luna iulie/auqust a fiecarui an scolar ;

 c) in restul perioadei , cate un weekend la 2 saptamani . respectiv in sapt.2 si 4 din fiecare luna.

 În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.

 În drept, a invocat prev.art.997 si urm. din Noul Cod Pr.Civila .

 În susţinerea cererii, ataşat acesteia, reclamanta a depus în copie, certificatul de casatorie ; certificatele de nastere al său si al paratului ; certificatele de nastere ale celor doi copii minori si actele de identitate .

 Prin rezoluţia din data de 00.12.2021, completul căruia i-a fost repartizată cauza a stabilit primul termen de judecată la data de 00.01.2022 ora 11:10, cu citarea părților, a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor atașate către pârât cu mențiunea că întâmpinarea nu este obligatorie, cu mențiunea pentru reclamantă de a depune taxa de timbru în sumă de 20 lei, conform art.6 alin.4 teza I din O.U.G. nr.80/2013.

La termenul de judecată de la data de 00.01.2022 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat admiterea in parte a acțiunii, respectiv respingerea primului capat de cerere ca inadmisibil si neintemeiat si admiterea celui de-al doilea capăt de cerere privind programul de vizita.

Referitor la inadmisibilitatea prezentei cereri pe cale de ordonanta presedentiala, pârâtul aduce la cunostinta instantei de judecata urmatoarele:

 Prin art. 997 C. pr. civ. sunt stabilite condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale, pe care instanța este îndrituita sa le analizeze respectiv urgenta, vremelnicia si nesoluționarea fondului cauzei, fiind in sarcina reclamantului dovedirea îndeplinirii celor trei condiții.

 I .Prima condiție, care justifica folosirea ordonanței președințiale este urgenta. Aceasta condiție trebuie apreciata de către instanță in concret, in raport de circumstanțele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind, de regula, irelevante Codul de procedura civila reglementează situațiile caracterizate prin urgenta, acestea fiind atunci când măsura solicitata este necesara pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări

Nu se poate caracteriza ca urgenta, capatul de cerere expus prin actiunea de judecata initiate de reclamantă, solutionarea acestuia necesitand administrarea unor probatorii ample, respectiv luarea de interogatorii, audierea unor martori pentru a se putea observa situatia reala si nu cea expusa de catre reclamanta in cererea de chemare in judecata, anchete psihosociale la domiciliile partilor, si partilor. Acesta este cel care a apreciat ca fiind urgenta repararea acestei situații, luând in considerare interesul sau, deci, doar in mod subiectiv prezintă caracter de urgenta.Mai mult decat atat, copiii se afla in domiciliul mamei inca din momentul despartirii in fapt. Care este urgenta pentru stabilirea domiciliului minorilor la mama, atat timp cat acestia locuiesc acolo?!Care este obiectul acestei cereri.ln opinia mea acest capat de cerere este lipsit de obiect.

Mai mult decat atat, unde este interesul pentru promovarea acestui tip de actiune. lnca o data, minorii sunt la mama.

A doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 C.proc.civ. este aceea ca măsura ordonată de instanța sa fie provizorie.

Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate masuri definitive, care sa rezolve in fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințiala nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor părților, ci numai luarea unor masuri in cazuri urgente.

Luarea unei masuri provizorii, in speta de fata, ar impune ca fiii nostri minori, sa locuiasca in domiciliul mamei, fara sa ma aiba in preajma sa, urmand ca acestia sa fie ingrijiti zi de zi, de bunica materna.Mama reclamantă lucreaza si frecventeaza si cursurile facultatii, lipseste toata ziua, nu poate acorda timpul si atentia necesara cresterii si educarii unor copii care merg la scoala si gradinita . Prin urmare, luarea unei masuri provizorii in acest sens, nu ar putea crea decat dezechilibre majore in viata fiilor nostri, efectiv lipsindu-i de stabilitatea emotionala creata de prezenta mea.

Pentru soluționarea ordonanței președințiale, instanța trebuie sa aibă in vedere dispozițiile art. 997, alin (5) Cod Procedura Civila care prevede faptul ca: ,pe cale de ordonanța președințiala, nu potfi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a căror executare nu ar mai face posibila restabilirea situației de

Așadar, atunci când se rezolva o cerere de ordonanța președințiala, instanța nu trebuie sa aibă de cercetat fondul asupra dreptului discutat intre părți, ci doar sa cerceteze aparenta acestui drept.

In aceste condiții, pentru ca instanța sa pronunțe o hotărâre ca urmare a soluționării ordonanței președințiale promovate de reclamanta, va trebui sa cerceteze fondul cauzei, pentru a verifica in ce măsura se pot dispune masurile pe care reclamanta le-a solicitat, sa administreze probe si sa cerceteze toate condițiile aplicabilității unor astfel de masuri, pentru a pronunța o soluție corecta.

Prin urmare pentru soluționarea cererii de ordonanța președințiala, instanța va trebui sa efectueze o reala verificare si cercetare a fondului dreptului, si nu doar a vedea de parte cui este aparenta dreptului.

Astfel, instanța de judecata ar trebui sa analizeze in mod prioritar aceasta condiție, fiind ținută de a nu dispune nicio măsura pana nu își va crea convingerea ca in favoarea reclamantei exista aceasta „aparenta de drept".

Limitele cercetării privind aparenta dreptului sunt chiar limitele indicate si in vechea reglementare, in doctrina si jurisprudența, referitoare la ”pipairea fondului”4.

Prin urmare, pentru ca aceasta condiție sa fie îndeplinita, instanța de judecata va trebui sa constate ca exista o „aparenta de drept", fără sa cerceteze fondul dreptului, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul in cadrul unui raport juridic.

Aparenta de drept va putea fi constatata ca existând in favoarea reclamantului daca poziția acestuia, in cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințiala, este preferabila din punct de vedere legal, in condițiile unei sumare caracterizări si analize a situației de fapt.

 In speța, aceasta condiție nu poate fi îndeplinita, întrucât pentru analizarea situației de fapt, apreciez ca fiind nevoie de o cercetare asupra fondului cauzei, ce nu poate fi întâlnita si exercitata in cazul procedurii speciale, respectiv a ordonanței președințiale.

 Fata de cele mentionate mai sus, solicită pârâtul respingerea primului capat de cerere ca fiind inadmisibila, fata de neindeplinirea in mod cumulativ a dispozitiilor art.997 NCPC.

 Fiind chemată să stabilească provizoriu locuința minorului, instanța este obligată să țină seama de o serie de criterii în raport de care se apreciază interesul superior al minorului: condițiile locative oferite de părinți, vârsta copilului conduita părinților, legăturile de afecțiune, sexul copilului, starea sănătății membrilor familiei, posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru îngrijirea și educarea copilului, disponibilitatea de a permite celuilalt părinte să mențină legături personale cu minorul.

Urmează ca instanta de judecata, în urma probatoriului ce se va administra, să observe situatia reala. Se va efectua ancheta sociala in domiciliul pârâtului, care in opinia sa va fi edificatoare cu privire la condițiile de creștere și educare ale minorului, vor descrie locuinta sa, unde copiii au camera lor, etc.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere,  solicită pârâtul admiterea acestuia, intrucat consideră ca este admisibil si intemeiat.

Intelegerea dintre  parinti este aceea ca,  tatal parat trebuie sa ia copiii la doua saptamani, dar nu s-a intamplat niciodata asa. Tot timpul s-au invocat motive pentru ca cei doi copii ai soţilor sa nu vina in domiciliul pârâtului.

Avand in vedere prevederile art. 401 C. civ., părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Acest drept este expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale al drepturilor copilului.

Părintele divorțat păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări și particularități.

Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.

Dispozițiile art. 262 al. 2 Cciv., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat care nu locuiește cu copilul său pentru a-și îndeplini îndatoririle față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament".

Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, solicit instanței sa aprecieze că este în interesul minorului să ia legătura cu mama sa, în afara domiciliului tatalui sau.

Astfel, chiar dacă minorii se află în grija mamei, momentan, nu s-a stins dreptul tatalui și, în aceeași măsură al minorilor, de a avea o relație firească, afectivă cu tatal lor, în afara domiciliului mamei, mai ales că în prezent minorii sunt la o vârstă la care trebuie să știe că nu sunt abandonați de către tatal lor, iar sentimentul că și tata dorește să ii vadă, că sunt iubiti de ambii părinți poate da minorilor o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-i în evoluția ei viitoare.

In drept pârâtul şi-a  intemeiat prezenta pe prev. art.205 Noul Cod de Proc. Civila.

In dovedirea cererii intelege sa solicite proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu doi martori, pe care se obligă sa ii aducă personal, interogatoriul reclamantei, motiv pentru care solicit să fie citată cu mentiunea personal la interogatoriu, anchetele psihosociale.

Instanţa a administrat pentru părţi proba cu înscrisuri iar în ședința publică din data de 12.01.2022 a arătat că este de acord cu capătul de cerere privind programul de vizitare a minorilor propus de reclamantă dar consideră că este inadmisibil capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorilor întrucât un există urgență mai ales că minorii deja locuiesc împreună cu reclamanta.

Analizând acțiunea civilă  formulată de reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată următoarele:

Instanţa  reţine faptul că pe rolul Judecătoriei Mizil a fost înregistrat dosarul civil nr 0000/259/2021, având ca obiect desfacerea căsătoriei, prin divorţ, încheiată între pârât şi reclamanăt, precum şi soluţionarea cererilor accesorii privind măsurile referitoare la minori.

Potrivit dispoziţiilor art.920 C. pr.civ.,  instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, obligaţia de întreţinere, încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi folosirea locuinţei familiei”.

Totodată, prin prevederile art.997 alin.1 Cod proc. civ, au fost reglementate condiţiile generale pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, în sensul că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială invocată de către pârât cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilire locuință minori instanţa  apreciază că aceasta nu reprezintă o excepţie procesuală ci apărare de fond care implică verificarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială, ambele prevederi legale enunţate anterior interpretându-se coroborat.

Nu pot fi reținute susținerile pârâtului în sensul inadmisibilității ordonanţei, întrucât prin raportare la norma generală, pe calea ordonanței președințiale, se pot lua orice alte măsuri în condiţiile art.997 si urm. Cod. proc. civ.

De altfel, în ceea ce priveşte posibilitatea dispunerii unor măsuri provizorii referitor la dreptul părintelui la legături personale cu minorul, instanţa de fond a apreciat că faţă de necesitatea respectării principiul interesului superior al minorului, această măsură derivă şi este în strânsă legătură cu măsura privind stabilirea locuinţei minorului, fiind doar o omisiune a legiuitorului.

Analizând  prima condiţie reglementată de art.997 alin.1 Cod proc civ, respectiv  urgenţa, instanţa  apreciază că în ceea ce priveşte ipoteza luării măsurilor privind minorul pe parcursul derulării procedurii de divorţ, aceasta a fost  prezumată de legiuitor, pericolul iminent fiind evitarea fenomenului de alienare parentală cu consecinţe negative asupra dezvoltării psihoemoţionale a minorului în contextul unui conflict acut şi persistent declanşat între părţi încă din vara anului 2021.

Curtea  Europeana  a Drepturilor  Omului  a statuat  ca, interesul copiilor prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluţie într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia. Interesul copilului impune ca numai anumite circumstanţe cu totul excepţionale să poată duce la o ruptură a unei părţi a legăturii de familie şi ca să se facă tot posibilul să se păstreze relaţiile personale şi, dacă este cazul, la momentul potrivit, "să se reconstituie" familia.

 Coroborând prevederile art.17 din legea 272/2004 şi cele ale art.401 Cod proc civ  cu interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prevederilor art.8 din Convenție, instanţa de fond a apreciat că interesul copilului impune respectarea dreptului acestuia de a avea o viaţa de familie, deziderat care nu se poate realiza decât prin menţinerea legăturilor personale, în mod efectiv şi constant, între copil si părintele alături de care nu locuieşte în mod stabil.

 Ceea ce este important în ceea ce privește consolidarea relației dintre părinte si copilul minor, la o vârstă atât de frageda, este contactul direct şi regulat al acestora, justificându-se astfel urgenţa luării acestei măsuri.

 Referitor la locuința minorilor, instnața reține că  potrivit art. 21 din Legea nr. 272/2004, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) C. civ. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere și aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;

c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.

Interesul reclamantei în promovarea cererii subzistă chiar și în contextul în care minorii locuiesc deja cu mama lor de la data despărțirii în fapt în contextul existenței unui conflict între părți și pentru a lămuri situația juridică a domiciliului acestora cu toate consecințele pe care le implică această măsură(spre exemplu referitor la înscrierea la unitatea de învățământ) .

Instanța subliniază și faptul că , în doctrina și practica judiciară s-a conturat opinia potrivit căreia ceea ce afectează cel mai mult minorul în contextul disoluției relației părinților nu este atât separarea în fapt, cât starea conflictuală care o însoțește. În ciuda faptului că este dezirabil ca ambii părinți să participe activ la viața copilului prin luarea deciziilor importante care îl privesc, dacă acest aspect este de natură a acutiza starea conflictuală, soluția este împotriva interesului superior al minorului, fiind mai degrabă preferabil ca exercițiul autorității părintești să fie exclusiv până când relația dintre părți se va detensiona și va fi posibilă o minimă colaborare și că a impune o colaborare cu forța nu va avea ca efect decât perpetuarea stării conflictuale, afectarea și mai mult a minorului și inițierea de proceduri judiciare de fiecare dată când o hotărâre va trebui luată.

În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor, instanța constată că pârâtul a solicitat respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere învederând că nu există o urgență deoarece după despărțirea în fapt copiii au locuit în mod constant cu mama lor. Dacă ar fi existat un pericol pentru dezvoltarea psihoemoțională a celor doi minori în contextul în care au rămas în grija mamei, în mod normal pârâtul, în calitate de părinte responsabil ar fi sesizat autoritățile sau instanța de judecată cu o cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorilor la tată recurgând la procedura ordonanței speciale.

Faptul că reclamanta are un loc de muncă și frecventează cursuri universitare , minorii rămânând în grija bunucilor materni, nu poate constitui un argument în respingerea acestui capăt de cerere, fiind de apreciat interesul reclamantei pentru dezvoltarea personală și evoluție profesională care în cele din urmă vor asigura un confort în ceea ce privește asigurarea condițiilor de locuit și a nivelului de educație al celor doi minori.

Referitor la temeinicia capătului de cerere având ca obiect legături personale cu minorii , instanţa evidenţiază în primă etapă prevederile art. 2 alin.3 din Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului, care consacră principiul respectării si promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

De altfel conform dispoziţiilor art.17 din Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului.

(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament,

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior .

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."

Dreptul părintelui de a menţine legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate ci şi o obligaţie legală el fiind îndatorat să contribuie în continuare la ocrotirea copilului iar reclamantul nu poate împiedica relaţiile personale ale minorului cu mama pârâtă, decât in cazurile când exista motive temeinice de natura a afecta dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, fără ca în speţă să fie probată existenţa acestor motive.

Astfel, se justifică promovarea cererii de către reclamnată dată fiind calitatea sa de reprezentant legal al minorilor și preocuparea ei pentru respectarea dreptului minorilor de a avea păstra legăturile personale cu tatăl lor și familia extinsă, respectiv bunicii paterni dar și pentru a evita neînțelegerile dintre părți privind derularea acestui program și necesitatea planificării acestui program în contextul conflictului dintre cei doi părinți aflați în proces de divorț.

 Având în vedere  dispozitii legale incidente, părintele la care este minorul, nu este îndreptăţit  să refuze relaţia dintre minor si celalalt părinte întrucât asemenea legături sunt absolut fireşti si lipsa lor determina un dezechilibru emoţional al copilului. Situaţia conflictuala dintre părinti nu trebuie să se repercuteze negativ asupra relaţiilor pârâtului cu minorii, impunându-se asigurarea unui raport de proporţionalitate  între limitările dreptului mamei  de a avea legături cu minorul si scopul urmărit, respectarea interesului superior al copilului.

Instanţa are în vedere ca atât drepturl celor doi minori cât și cel al dreptul reclamantului s-ar păgubi prin nedispunerea acestei măsuri până la soluţionarea definitivă a dosarului de  fond, având în vedere ca procedura de drept comun este îndelungata si trecerea timpului are efecte vizibile şi uneori greu sau imposibil de remediat, când vine vorba despre legătura afectivă dintre părinte şi copilul minor separat de acesta, cu atât mai mult cu cât  ambii copii au  o vârsta frageda, respectiv de 7 ani și 3 ani.

Or, câtă vreme măsurile dispuse prin ordonanţa preşedinţială au caracter vremelnic si câtă vreme stabilirea domiciliului minorului şi eventualele legături personale ale părintelui la care nu a fost stabilit domiciliu urmează să fie hotărâte în cadrul dosarului de fond, raportat la cele expuse şi tinând cont că în prezent minorii se afla la mama fiind lipsiți de prezenţa tatălui o perioadă de timp considerabilă, pentru asigurarea în timp a unei relaţii solide, bazata pe afecţiune şi înţelegere între tată si minori, se  impune ca exercitarea acestui drept sa se realizeze cu o anumita ritmicitate

 Instanţa recomandă mamei pârâte să permită minorului să-şi exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la păstrarea unor legaturi personale cu tatăl său in vederea garantării in continuare a unei dezvoltari echilibrate a personalităţii minorului, in conditiile prevăzute de art. 17 din Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului.

Deoarece că nu există norme imperative pentru a stabili un anumit program de vizitare pentru părintele la care nu a fost stabilită locuinţa copilului, instanţa apreciază că poate modifica programul de vizitare a minorului propus de reclamant astfel încât acesta să fie în deplină concordanţă cu principiul interesului superior al minorilor  fără a fi încălcat şi dreptul reclamantului garantat de preved.art. 8 § 2 din CEDO, încercând să păstreze un echilibru just între interesele copilului şi cele ale părintelui, acordându-se o importanţă deosebită interesului superior al copilului.

În aceste conditii, instanta  apreciază că în speţă este îndeplinită condiţia urgenţei, potrivit art. 997 c.pr.civ rap la art.920 Cod proc civ., fiind necesar a se stabili locuința minorilor dar și un program de vizitare  tocmai pentru a se putea păstra legatura fireasca între tată şi cei doi copii ,  urmând să admită acțiunea și să stabileacă locuinţa minorilor D. L.E. născut la data de 00.03.2014 şi D.A.I. născută la data de 00.04.2018 la domiciliul mamei reclamante.

 Totodată va  stabili un program de vizitare a minorilor D. L.E. născut la data de 00.03.2014 şi D.A.I. născută la data de 00.04.2018 de către pârâtul D.G.F. ,  după cum urmează :

- in vacanţele de iarnă si de primavară , o săptamana , respectiv, in prima săptămână; -in vacanţa de vară  o luna , respectiv in luna iulie în anii pari şi în luna august în anii impari ;

 - în primul şi cele de al treilea  weekend  din cea de a doua şi respectiv cea de a patra săptămână din fiecare luna , prin luarea minorilor în domicliul tatălui , cu menţiunea că tatăl are obligaţia de a aduce minora în domiciliul mamei la sfârşitul programului de vizitare

Prezenta hotărâre este executorie de la data pronunţării şi va produce efecte până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr.0000/259/2021 având ca obiect divorţ.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare