Salarizare poliţişti. Activităţile pe care le desfăşoară poliţiştii sunt diferite, în raport de existenţa unor factori de risc generaţi de specificul activităţii de poliţie, h.g. nr. 1822/2004 definind fiecare categorie de activităţi în parte.

Salarizare poliţişti. Activităţile pe care le desfăşoară poliţiştii sunt diferite, în raport de existenţa unor factori de risc generaţi de specificul activităţii de poliţie, H.G. nr. 1822/2004 definind fiecare categorie de activităţi în parte. Aşa cum prevede expres art. 1 lit. b din H.G. nr. 1822 din 28.10.2004, locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicaţi, generaţi de specificul activităţii de poliţie, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a poliţiştilor.

Încadrarea într-o categorie sau alta de muncă se face diferit pentru poliţiştii în activitate, tocmai datorită acestor factori de risc, legiuitorul acordând dispoziţii de favoare pentru unele activităţi cu risc ridicat asupra sănătăţii şi capacităţii de acţiune a poliţiştilor care-şi desfăşoară activitatea în anumite locuri de muncă. Neînscrierea unei categorii de activitate la condiţiile speciale se apreciază prin prisma acestor factori.

Pe rol, soluţionarea acţiunii formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul IPJ Olt, ca urmare a casării sentinţei nr. 116 din data de 23 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal  în dosarul nr. 671/104/2015*, prin decizia nr. 1617 din 09 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal,  în dosarul nr. 671/104/2015*.

Prin cererea înregistrată sub nr. 671/104/2015 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta X a chemat în judecată pârâtul IPJ Olt, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 811/01.12.2014 emisă de Şeful Inspectoratului şi încadrarea activităţii desfăşurate de reclamantă în condiţii speciale de muncă.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că, în urma procesului de reorganizare a structurilor teritoriale de poliţie din luna septembrie 2009, au fost înfiinţate Compartimente de Psihologie prin mutarea ofiţerilor psihologi şi a funcţiilor dedicate lor din cadrul structurilor de Resurse umane în subordinea directă a Inspectorului Şef.

Schimbarea a survenit doar la nivelul subordonării ierarhice şi nu la nivelul atribuţiilor şi responsabilităţilor postului, astfel că, la nivelul IPJ Olt, funcţia de ofiţer psiholog a fost trecută din cadrul serviciului Resurse Umane în cadrul Compartimentului Psihologie, cu menţinerea condiţiilor de muncă pentru această funcţie şi anume condiţii speciale.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, deoarece nici locul de muncă actual şi nici activităţile desfăşurate, precum şi responsabilităţile prevăzute în fişa postului nu se regăsesc printre cele enumerate în Anexa la H.G. nr. 1822/28,10.2004, care stabileşte locurile de muncă şi activităţile în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii pentru poliţişti.

Prin sentinţa nr. 409 din data 10 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 671/104/2015 s-a admis contestaţia formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul IPJ Olt şi s-a dispus încadrarea reclamantei în condiţii speciale de muncă.

Împotriva sentinţei nr. 409 din data 10 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 671/104/2015 a formulat recurs pârâtul IPJ Olt.

Prin decizia nr. 3519/19.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 671/104/2015, s-a admis recursul declarat de pârâtul IPJ Olt, împotriva sentinţei nr. 409 din 10 iunie 2015, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Prin decizia de casare, instanţa de control judiciar a menţionat că hotărârea primei instanţe a fost dată fără o administrare a tuturor probatoriilor şi, în special, fără să se depună toată documentaţia ce a stat la baza emiterii dispoziţiei administrative contestate, respectiv  Raportul de control tematic al DGMRU nr. 182402/14.10.2014 şi nici dispoziţia de încadrare anterioară a reclamantei in condiţii speciale de muncă valabilă, până la momentul emiterii dispoziţiei nr. 811/1.12.2014.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 671/104/2015*, la data de 11.12.2015.

Prin sentinţa nr. 116 din data 23.02.2016, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 671/104/2015* s-a admis contestaţia formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul IPJ Olt. A fost anulată dispoziţia nr. 811/01.12.2014 şi s-a dispus reîncadrarea reclamantei în condiţii speciale de muncă în funcţia de ofiţer psiholog.

Împotriva sentinţei nr. 116 din 23 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 671/104/2015* a formulat recurs pârâtul  IPJ Olt.

Prin decizia nr. 1617/09 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 671/104/2015* s-a admis recursul formulat de pârâtul IPJ Olt, în contradictoriu cu intimata reclamantă X, împotriva sentinţei nr. 116/2016 din data de 23 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 671/104/2015*. S-a casat sentinţa şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.

Curtea a apreciat că se impune casarea cu reţinere spre rejudecare a cauzei, pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei şi pentru completarea probatoriului.

În rejudecarea cauzei după casarea cu reţinere, a fost suplimentat probatoriu cu proba cu înscrisuri, sens în care s-au emis adrese către M.A.I. - Centru de Psihologie, către I.G.P.R. - Biroul de Psihologie şi către I.P.J. Olt, care au comunicat instanţei cele solicitate. 

Reclamanta a depus la dosar note scrise.

Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Olt, anularea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. 811/01.12.2014 şi, pe cale de consecinţă, încadrarea activităţii desfăşurată de reclamantă în cadrul unităţii pârâte, în condiţii speciale de muncă.

Prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 811/01.12.2014, cu data de 01.12.2014, subcomisar X, ofiţer specialist I (psiholog), la structura Psihologie, din I.P.J. Olt, poziţia 62 din statul de organizare, a fost încadrată în condiţii de muncă deosebite, pentru care la stabilirea pensiei se iau în calcul un an şi 3 luni pentru fiecare an lucrat în asemenea condiţii.La încadrarea reclamantei, în condiţii de muncă deosebite, au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 263/2010, ale H.G. nr. 1822/2004, Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 şi punctul 4.1 lit. g din raportul de control al M.A.I. - D.G.M.R.U. nr. 182.402/14.10.2014.

Reclamanta este ofiţer specialist I psiholog în cadrul I.P.J. Olt şi până la data emiterii dispoziţiei contestate a beneficiat de condiţii speciale de muncă.

Dispoziţiile anterioare celei contestate de reclamantă sunt acte administrative distincte, care nu fac obiectul verificării legalităţii în acest cadru procesual, fiind lipsit de relevanţă faptul că, până la emiterea dispoziţiei contestată în cauză, reclamanta a beneficiat de condiţii speciale de muncă.

Referitor la Decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale invocată de reclamantă, aceasta nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţa de faţă, întrucât reclamanta nu se află într-o situaţie identică cu o altă persoană faţă de care să invoce un tratament juridic identic, ci reclamanta invocă încadrarea activităţii sale până la emiterea noii dispoziţii contestate.

În materialul de control întocmit de M.A.I.-D.G.M.R.U. la pct. 4.1, menţionat în preambulul dispoziţiei contestate, echipa de control a reţinut faptul că încadrarea activităţii în condiţii de muncă la nivelul unităţii pârâte s-a realizat în mod eronat, fără a se avea în vedere prevederile H.G. nr. 1822/2004, fiind exemplificate anumite structuri şi anumiţi angajaţi din cadrul I.P.J. Olt. Printre măsurile dispuse a fost şi reanalizarea tuturor fişelor posturilor personalului unităţii şi refacerea, dacă este cazul, cu respectarea actelor normative incidente.

Funcţia şi activitatea reclamantei nu au fost printre cele exemplificate în raportul de control. Însă, instituţia pârâtă a constatat, după controlul efectuat la nivelul unităţii (aspectele constatate fiind materializate în raportul de control depus la dosar), că în mod greşit reclamanta beneficiază de condiţii speciale de muncă, în loc de condiţii deosebite, emiţând în acest sens dispoziţia contestată în temeiul H.G. nr. 1822/28.10.2004.

H.G. nr. 1822/28.10.2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 1032 din 08.11.2004 reglementează şi stabileşte locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii pentru poliţişti.

Reclamanta face referi în cererea de chemare în judecată la Ordine M.A.I. care reglementează activitatea de psihologie şi la Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, însă acestea nu prevăd încadrarea activităţii psihologului în condiţii speciale de muncă.

În speţă, instanţa trebuie să aprecieze temeinicia acţiunii şi legalitatea actului contestat prin raportare la dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emis actul contestat, aplicabile la momentul emiterii actului.

La solicitarea Curţii, referitoare la modul de salarizare al ofiţerilor psihologi la nivelul inspectoratelor de poliţie judeţene, I.G.P.R. - Serviciul de Psihologie a comunicat cu adresa nr. 2455635/29.08.2016 (fila 25) faptul că activitatea acestora nu se încadrează la condiţii speciale de muncă, întrucât aceştia nu au atribuţii de organizare, coordonare, îndrumare şi control a activităţilor în vederea îndeplinirii misiunilor speciale, în conformitate cu H.G. nr. 1822 din 28.10.2004 publicată în M.Of. nr. 1032 din 08.11.2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti.

Cu aceeaşi adresă au fost comunicate instanţei fişa postului ocupat de ofiţerul psiholog cu funcţie de conducere şi fişa postului ocupat de un ofiţer psiholog cu funcţie de execuţie, ce reprezintă anexa nr. 3 la Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Serviciului de Psihologie nr. 684541/29.10.2015 (filele 26-38).

În speţă, esenţial pentru soluţionarea cauzei este faptul că există reglementări speciale, clare, care stabilesc modul de încadrare al poliţiştilor.

Dreptul poliţiştilor la încadrarea activităţii pe care o desfăşoară în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă este statuat de art. 28 alin. 1 lit. k din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

H.G. nr. 1822 din 28.10.2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti, prevede la art. 1 lit. b că „b) locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generaţi de specificul activităţii de poliţie, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a poliţiştilor;”

Locurile de muncă sunt stabilite potrivit criteriilor de la art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 1822 din 28.10.2004, cele care dau dreptul la încadrarea în condiţii speciale fiind precizate la pct. II din anexa la Hotărârea Guvernului.

Tot în H.G. nr. 1822/2004 se prevede la art. 6 că „Stabilirea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de poliţişti în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, nominalizarea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii”, în acest sens fiind emis Ordinul M.A.I. nr. 489/20.10.2005, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de reclamantă, este de menţionat faptul că pct. II al Anexei la H.G. nr. 1822/2004 stabileşte în mod expres şi limitativ locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale, condiţie neîndeplinită de reclamantă, care nu poate beneficia astfel de dreptul pretins.

În mod eronat apreciază reclamanta în cererea de chemare în judecată că atribuţiile sale se încadrează în capitolul II pct. 7, 8 şi 9 din Anexa la H.G. nr. 1822/2004 care prevăd: „7. Activitatea de organizare, coordonare executare, conducere, îndrumare şi control a activităţilor, măsurilor şi acţiunilor în vederea îndeplinirii misiunilor specifice, reprezentarea şi apărarea intereselor Ministerului şi Internelor în faţa autorităţilor publice; 8. Activitatea desfăşurată în cadrul formaţiunilor (compartimentelor) operaţiuni pregătire de luptă, organizare, mobilizare, resurse umane, armament geniu-chimic, dispecerat, personal de serviciu pe unitate în ture, comunicaţii, prelucrarea automată a datelor şi valorificarea informaţiilor prin proceduri informatice, cifru şi transmisiuni cifrate; 9. Activităţi care asigură paza, supravegherea şi escortarea, reeducarea şi asistenţa medicală a condamnaţilor, reţinuţilor, arestaţilor preventiv şi după caz, sancţionaţilor contravenţional.”

Interpretarea reclamantei este în sensul extinderii textelor de lege şi asupra activităţii sale. Aceasta nu poate avea decât semnificaţia modificării textului legal, ceea ce nu este posibil. Dacă instanţa ar stabili în locul autorităţii legislative, ar pronunţa o hotărâre prin care ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.

Activităţile desfăşurate de reclamantă, conform atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute în fişa postului şi în fişa de observaţie a sarcinilor postului, nu se regăsesc printre cele menţionate în Anexa la H.G. nr. 1822/2004, care este singura bază legală ce reglementează şi stabileşte locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii pentru poliţişti.

În ceea ce priveşte fişa postului cadru, instanţa menţionează că aceasta nu are caracter obligatoriu, neexistând în acest sens nicio dispoziţie legală, ci are un caracter orientativ, aspect întărit de dispoziţiile Ordinului M.A.I. nr. 665/2008, în cuprinsul căruia se regăseşte ca model fişa postului, ordin care conţine prevederi referitoare la analiza postului, întocmirea şi gestionarea fişei postului.

Fişa postului cuprinde elemente de identificare a fiecărui post, cerinţele necesare pentru ocuparea acestuia, descrierea condiţiilor specifice de muncă, a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor postului, precum şi a standardelor de performanţă asociate.

Fişa postului este un document flexibil în stabilirea, derularea şi încetarea activităţii, care se completează în urma desfăşurării activităţii de analiză a postului, pe baza metodologiei de completare, conform anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.  Responsabilitatea întocmirii şi modificării/completării fişei postului revine şefului nemijlocit al titularului postului pentru care se întocmeşte fişa respectivă.

Curtea menţionează că activităţile pe care le desfăşoară poliţiştii sunt diferite, în raport de existenţa unor factori de risc generaţi de specificul activităţii de poliţie, H.G. nr. 1822/2004 definind fiecare categorie de activităţi în parte.

Aşa cum prevede expres art. 1 lit. b din H.G. nr. 1822 din 28.10.2004, locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generaţi de specificul activităţii de poliţie, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a poliţiştilor.

Încadrarea într-o categorie sau alta de muncă se face diferit pentru poliţiştii în activitate, tocmai datorită acestor factori de risc, legiuitorul acordând dispoziţii de favoare pentru unele activităţi cu risc ridicat asupra sănătăţii şi capacităţii de acţiune a poliţiştilor care-şi desfăşoară activitatea în anumite locuri de muncă. Neînscrierea unei categorii de activitate la condiţiile speciale se apreciază prin prisma acestor factori.

În cadrul M.A.I. sunt reglementări precise privind modul de încadrare al poliţiştilor, care se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de normele legale. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru persoanele aflate în situaţii distincte.

Or, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, nu se poate reţine existenţa unei situaţii de discriminare a reclamantei în raport cu alţi poliţişti, întrucât reclamanta nu se află într-o situaţie identică cu cei care desfăşoară activităţi care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generaţi de specificul activităţii de poliţie, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a poliţiştilor. Principiul legalităţii nu se opune existenţei unor reglementări diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite.

Curtea apreciază că aspectele invocate de reclamantă nu constituie cauze de nulitate a dispoziţiei contestate şi nu pot fi primite de instanţă întrucât se fundamentează pe o interpretare eronată atât a prevederilor legale, cât şi a tuturor probelor administrate.

Pe calea contenciosului administrativ pot fi anulate actele administrative atacate doar dacă se dovedeşte cu certitudine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ce au servit ca temei al emiterii acestora, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 811/01.12.2014 este legală, astfel că în temeiul art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, acţiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare