Culpa comună victimei în cazul nepurtării centurii de siguranţă. Acordarea dobânzii legale părţilor civile în cazul infracţiunii de ucidere din culpă.

Temeiul de drept: art. 1371 Cod civil, art. 1523 alineat 2 litera e Cod civil

 Ori de câte ori acţiunea victimei se înscrie în lanţul cauzal ce a provocat decesul, iar, prin natura leziunilor şi modalitatea lor de producere, se poate considera rezonabil şi dincolo de orice dubiu că lipsa centurii de siguranţă a putut favoriza producerea acelor leziuni, se poate reţine o culpă comună şi a victimei constând în nepurtarea centurii de siguranţă.

De la momentul producerii accidentului, principiul reparării integrale a prejudiciului (art. 1385 Coc civil) impune, din moment ce debitorul obligaţiei ce izvorăşte din fapta ilicită este de drept în întârziere, acordarea şi a dobânzii legale, ca parte a prejudiciului încercat de părţile civile.

Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 109/15.10.2021 a Judecătoriei Rupea, pronunţată în dosarul penal nr. xxxxx, în temeiul art. 397 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 1349 și urm. Cod civil au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile A.B., A.C.D., A.E.D. și A.F. formulată în contradictoriu cu inculpatul G.H. și partea civilmente responsabilă S.C. I. S.A. și în consecință a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. I. S.A. la plata următoarelor sume: 7570,76 lei despăgubiri materiale și 80.000 euro daune morale către partea civilă A.B., 80.000 euro daune morale către A.C.D., 40.000 euro daune morale către A.E. și 35.000 euro daune morale către A.F., plătibili în lei la cursul BNR din ziua plății,  precum și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă a sumelor stabilite.

S-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea nr. xxxx/P/2019 din 22.10.2020 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul G.H. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 63/08.06.202, pronunţată în dosarul penal nr. xxxxx s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 192 alineat 1 şi 2, cu aplicarea art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 1 an şi 4 luni, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani. La ultimul termen de judecată instanţa a disjuns latura civilă a cauzei şi a dispus formarea unui nou dosar, nr. xxxxx, dosar  în care s-a pronunţat sentinţa apelată în prezenta cauză.

Analizând exclusiv latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut ca inculpatul neadaptând viteza la condițiile de drum, la data de 25.12.2019 a condus autoturismul marca […] cu numărul de înmatriculare […] din direcția J., spre localitatea K. pe DN xx, la km xx m s-a răsturnat ca urmare a pierderii direcției de drum într-o curbă la dreapta survenind decesul numitului A.B.L., acesta suferind numeroase leziuni interne și externe după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 567/AUT/27.12.2019.

S-a reţinut că autovehiculul condus de inculpat era proprietatea mamei victimei care avea încheiată poliță de asigurare RCA la partea responsabilă civilmente I. S.A..

Răspunderea asigurătorului pentru prejudiciile cauzate terților este reglementată de Legea nr.132/2017 și normele de aplicare a legii, respectiv Norma A.S.F nr.20/2017.

S-a considerat că daunele morale au menirea de a alina suferința încercată de membrii familiei, iar suferința cauzată de pierderea unei ființe dragi nu este cuantificabilă.  În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel părțile civile A.B., A.C.D., A.E.D., A.F. și partea responsabilă civilmente S.C. I. SA..

În susținerea orală a apelului, avocatul ales al părților civile a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii primei instanțe pe latură civilă a cauzei, strict în privința soluției pronunțate pe accesoriile solicitate prin constituirea de parte civilă, în sensul obligării părții responsabile civilmente la plata dobânzii legale penalizatoare pentru daunele morale şi materiale acordate, începând cu data de 25 decembrie 2019 și până la data executării efective a obligației de plată.

În susținerea orală a apelului, printre altele, partea responsabilă civilmente S.C. I. S.A. a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, să se reţină unui procent de culpă concurentă, care se rezumă la  art. 1371 Cod civil, respectiv participarea victimei la producerea propriului prejudiciu în sarcina victimei A.B.L., raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede obligativitatea purtării centurii de siguranţă pentru toţi ocupanţii unui autovehicul. În speţă, a apreciat că este dovedit faptul că victima nu purta centură de siguranţă. Rămâne la aprecierea instanţei să stabilească dacă purtarea sau nepurtarea centurii de siguranţă a avut un impact, deşi trebuie avut în vedere faptul că raportat la dinamica producerii evenimentului rutier şi potrivit documentelor ataşate la dosar, victima a fost găsită pe jumătate ieşită în  afara maşinii, astfel că  în mod evident a impactat la rezultatul final al evenimentului şi acest fapt a şi dus la decesul victimei.

Curtea, analizând apelurile formulate în cauză, a reţinut următoarele:

 Cu privire la starea de fapt existentă în cauză, Curtea reţine că prin sentinţa penală nr. 63/08.06.2021, pronunţată în dosarul penal nr. xxxxx, definitivă, s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 192 alineat 1 şi 2, cu aplicarea art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 1 an şi 4 luni, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că în data de 25.12.2019 inculpatul a condus autoturismul marca […] cu numărul de înmatriculare […] din direcția J., spre localitatea K. pe DN xx, iar, pe fondul neadaptării vitezei la condiţiile de drum, la km xx s-a răsturnat ca urmare a pierderii direcției de drum într-o curbă la dreapta survenind decesul numitului A.B.L., pasager pe locul din dreapta, acesta suferind numeroase leziuni interne și externe după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 567/AUT/27.12.2019.

Aceasta fiind fapta ilicită săvârşită de inculpat, Curtea a analizat motivele de apel formulate de părţile civile şi de asigurător împotriva sentinţei.

Cu privire la reţinerea culpei comune a victimei, ce nu a purtat centura de siguranţă, Curtea a reţinut că din mijloacele de probă administrate se poate trage concluzia dincolo de orice îndoială că victima nu a purtat centura de siguranţă.

În acest sens, Curtea a reţinut declaraţia inculpatului dată la urmărire penală în care a afirmat că imediat după accident a văzut victima pe burtă şi pe jumătate în afara caroseriei, victima fiind descoperită de organele de intervenţie în afara autovehiculului.  Este evident pentru instanţă că dacă victima ar fi avut cuplată centura de siguranţă nu ar fi ajuns în afara autovehiculului, fiind imposibilă această deplasare cu centura fixată.

În continuare, leziunile constatate de medicul legist şi modalitatea de producere a acestora, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală,  se coroborează cu declaraţia inculpatului în sensul dovedirii lipsei centurii de siguranţă la momentul impactului. S-a constatat de către medicul legist un politraumatism cu multiple fracturi, craniu, coloană vertebrală, torace şi rupturi viscerale, de cord, plămâni, ficat şi splină precum şi faptul că modalitatea de producere a acestor leziuni a constat în lovirea de componentele dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerare bruscă.

În lanţul cauzal al acestei urmări, decesul victimei, starea de pericol a fost generată de acţiunea ilicită a inculpatului care nu a adaptat viteza la condiţiile de drum şi  a intrat în derapaj dar, în acest lanţ cauzal s-a interpus apoi acţiunea culpabilă a victimei care nu a purtat centura de siguranţă, rezultatul grav produs, astfel cum este reţinut în certificatul medico-legal (lovirea de componentele dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerare bruscă având ca urmare decesul) fiind consecinţa acţiunii ambelor conduite ilicite, ce au acţionat coroborat spre producerea rezultatului periculos.

Este acceptat faptul, astfel cum a susţinut şi apărătorul părţilor civile, că o expertiză criminalistică nu poate stabili dacă, în situaţia în care s-ar fi purtat centura de siguranţă, s-ar fi produs sau nu decesul victimei, dar Curtea a considerat că, ori de câte ori o acţiune a victimei se interpune în lanţul cauzal şi i se poate identifica o contribuţie la producerea rezultatului socialmente periculos, atunci trebuie reţinută şi această acţiune a victimei, cu o contribuţie, alături de acţiunea importantă ce a generat starea de pericol, la producerea decesului victimei.

Curtea a considerat ca fiind de domeniul evidenţei importanţa purtării centurii de siguranţă atunci când te afli într-un autoturism în mişcare, iar numărul, localizarea leziunilor şi modalitatea de producere a acestor leziuni, în speţa de faţă, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal, reliefează un rol pe care nepurtarea centurii de siguranţă l-a avut în producerea multitudinii de leziuni, mai ales cele ale organelor interne şi în crearea posibilităţii de lovire a corpului victimei de componentele dure ale autovehiculului, atunci când acesta a întrat în decelerare bruscă, din vina inculpatului.

Curtea a considerat deci că, ori de câte ori acţiunea victimei se înscrie în lanţul cauzal ce a provocat decesul, iar, prin natura leziunilor şi modalitatea lor de producere, se poate considera rezonabil şi dincolo de orice dubiu că lipsa centurii de siguranţă a putut favoriza producerea acelor leziuni, se poate reţine o culpă comună şi a victimei constând în nepurtarea centurii de siguranţă, chiar dacă nu se poate face dovada că şi cu centura fixată tot ar fi intervenit decesul (această probă este imposibilă, iar a solicita asigurătorului să dovedească acest fapt probatoriu este excesiv – adresa aflată la fila 163 dosar al instanţei de apel).

Prin urmare, în speţă Curtea a admis această critică adusă de asigurător sentinţei apelate şi, în rejudecare, a reţinut o culpă comună a victimei care a nu a purtat centura de siguranţă, culpă apreciată de instanţa de apel la un nivel de 20%.

Cu privire la apelul formulat de părţile civile, prin care au solicitat acordarea de dobândă legală de la data faptei, iar nu de la data rămânerii definitive a hotărârii, cum a dispus instanţa de fond şi cu privire la critica adusă de asigurător care a solicitat neacordarea de dobândă legală, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 1523 alineat 2 litera e Cod civil conform căruia debitorul este de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale, ceea ce înseamnă că asigurătorul este de drept în întârziere încă de la data accidentului, când s-a produs fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.

În continuare, s-a reţinut articolul 1535 Cod civil în conformitate cu care în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la data plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege.

Interpretând coroborat cele 2 texte legale şi observând că părţile (asigurat şi asigurător) nu au convenit un alt cuantum al daunelor moratorii, Curtea a considerat că, de la momentul producerii accidentului, principiul reparări integrale a prejudiciului (art. 1385 Cod civil) impune, din moment ce debitorul obligaţiei ce izvorăşte din fapta ilicită este de drept în întârziere, acordarea şi a dobânzii legale, ca parte a prejudiciului încercat de părţile civile.

Dobânda legală, spre deosebire de penalităţile de întârziere, nu are natura unei sancţiuni aplicabile debitorului ce se află în culpă prin neexecutarea obligaţiei, ci are natura juridică a reparării unui prejudiciu constând în folosul pe care partea civilă îl putea obţine cu respectiva sumă de bani cu privire la care debitorul era în drept în întârziere încă de la momentul faptei ilicite, scopul dobânzii fiind acela al reparării prejudiciului încercat de către partea civilă datorită executării cu întârziere a plăţii, ceea ce se reprezintă „lucrum cessans”.

Astfel, s-a admis această critică formulată de părţile civile şi, în rejudecare, a fost obligat asigurătorul la plata dobânzii legale aferente debitului constând în daune morale şi materiale de la data de 25.12.2019 şi până la data plăţii, pentru fiecare parte civilă.

Domenii speta

Spete similare