Plângere contravenţională. Persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2017, sub nr. x/299/2017, petenta A a formulat, în contradictoriu cu intimata B, plângere contravenţională împotriva procesului-verbal seria X nr.  Y, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 250 lei şi suspendarea termenului legal de 48 de ore în care petentul are dreptul de a achita 50% din valoarea amenzii reţinute prin procesul-verbal.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, la data de XX.XX.2017, în jurul orei 21:34, se deplasa cu autoturismul marca Toyota Land Cruiser cu număr de înmatriculare B- XX-XXX pe autostrada A2, iar, la data de 13.11.2017, i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria X nr.  Y, prin care i-a fost aplicată amendă contravenţională în valoare de 250 lei, motivat de faptul că a fost depistată circulând fără a avea rovinietă valabilă. Petenta a considerat că fapta reţinută în sarcina sa nu există, întrucât, la data constatării faptei, taxa de rovinietă era valabilă, fiind achitată pe o perioadă de un an, astfel cum rezultă din bonul fiscal emis la data de 27.05.2017.

Prin urmare, petenta a invocat prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, arătând că prin aplicarea sancţiunilor prevăzute în procesul-verbal i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.

În susţinerea cererii, petenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 26).

La data de 15.01.2018, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal ca temeinic şi legal.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de XX.XX.2017, pe A2 kmX+Xm, X, jud. X, vehiculul cu număr de înmatriculare B-XX-XXX, aparţinând petentei, a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă, sens în care, la data de 17.10.2017, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei seria X nr.  Y de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN.

Intimata a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.

Intimata a solicitat să se constate că procesul verbal de constatare a contravenţiei seria seria X nr.  Y îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 şi 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenienta fiind identificată pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Faţă de solicitarea petentei referitoare la faptul că doreşte să plătească jumătate din cuantumul amenzii aplicate, intimata a arătat că, în raport de prevederile art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002, petenta nu se mai află în termenul legal de a achita jumătate din cuantumul amenzii.

De asemenea, intimata a învederat că, din verificarea istoricul rovinietei din baza de date a SIEGMCR, reiese că petenta nu deţinea rovinietă valabilă la data de XX.XX.2017, data săvârşirii contravenţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările şi completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 13.06.03.2018, prin serviciul registratură, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a depus precizările solicitate de instanţă (fila 44).

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a capătului II de cerere, la termenul din data de astăzi, instanţa a admis excepţia, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri, motiv pentru care urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect suspendarea termenului legal de 48 de ore, ca lipsit de obiect.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria X nr.  Y (fila 5), petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 32 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Astfel, a fost reţinut faptul că, la data de XX.XX.2017, ora 21:34, pe A2 km144+100m, Feteşti, jud. Ialomiţa, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare B-XX-XXX, aparţinând petentei, a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

De asemenea, instanţa constată că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (filele 32-33).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petenta nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligaţia legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din acelaşi act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Nerespectarea acestei obligaţii legale, respectiv fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă, constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, aşa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că petenta nu a făcut dovada existenţei unei roviniete valabile la data de XX.XX.2017 pentru autoturismul cu număr de înmatriculare B-XX-XXX, care se află în proprietatea sa (adresa nr. A/2018 – fila 44), dovada depusă la fila 6 atestând achitarea contravalorii unei roviniete pentru un alt autovehicul, respectiv cel cu număr de înmatriculare B- XX-XXX.

Or, în condiţiile în care din înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (filele 32-33) rezultă că autoturismul surprins a circula fără rovinietă valabilă este acela înmatriculat cu număr B-XX-XXX, şi nu cel cu număr de înmatriculare B- XX-XXX, instanţa constată că înscrisul depus la fila 6 nu face dovada inexistenţei faptei reţinute în sarcina petentei. Mai mult decât atât, instanţa reţine că autoturismul pentru care petenta a achitat rovinieta la data de 27.05.2017 (B- XX-XXX) se află tot în proprietatea acesteia (certificat de înmatriculare – fila 7), neputându-se astfel considera că, din eroare, rovinieta a fost achitată pentru un alt număr de înmatriculare.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina contestatoarei săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

În ceea ce priveşte legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională în cuantum minim respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere şi necesitatea respectării regulilor minime privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Instanţa mai reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care să justifice aplicarea sancţiunii avertismentului, astfel încât amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, şi, pe cale de consecinţă, urmează a respinge cererea, în rest, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea termenului legal de 48 de ore, ca lipsit de obiect.

Respinge cererea formulată de petenta A, cu sediul în …., în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în …, în rest, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare