Anulare hotărâre de guvern de atestare a apartenenței unor bunuri domeniului public. Obligativitatea formulării anterior a plângerii prealabile.

Asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţului A. şi a Consiliului Judeţean A., respectiv excepţia tardivităţii formulării acţiunii, constată:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. .../39/2017 din data de 8 decembrie 2017, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcţia Silvică A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean A. şi Consiliul Local al comunei B., a solicitat anularea parțială a Hotărârii Guvernului României nr. ..../27.12.2001, respectiv excluderea din Anexa nr. 20 a drumului comunal  48, comuna B., judeţ A., atestat prin acest act administrativ, având caracter individual, ca fiind proprietate publică a UAT B., judeţ A.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, respectând prevederile art. 7 alin 3 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere prealabilă adresată Guvernului României, cu solicitarea de revocare parţială a HG nr. .../27.12.2001, însă prin adresa nr. 15A/4877/CA/ 10.08.2017 i s-a comunicat soluţia de respingere ca neîntemeiată, astfel încât a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ.

A susţinut că în lipsa parcurgerii procedurii reglementată de prevederile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, ori Legea 192/2010 după intrarea în vigoare a acestui act normativ special, drumul auto forestier S., având regimul juridic de proprietate publică a statului aflat în administrarea R.N.P.- ROMSILVA prin Direcția Silvică A., a fost inventariat prin actele administrative Hotărârile Consiliului Local B. nr. 5470 din 1.08.2016 și nr. 5474 din aceeaşi dată privind însușirea și aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniului public, ca bun imobil aparţinând domeniului public al comunei B., operaţiune pur arbitrară, fără a avea vreun fundament legal ori o bază faptică prin existența unui titlu de proprietate. În baza acestor hotărâri ale Consiliului local B., însușite de către Instituţia Prefectului Judeţul A. și Consiliul Judeţean A., a fost întocmită Nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern care, fiind promovat spre legiferare, a devenit actul administrativ de atestare, respectiv Hotărârea Guvernului României nr. ... din 27.12.2001, act care prin anexa 20 atestă ca aparţinând domeniului public al UAT B. drumul comunal DC 48 , fiind totuna cu drumul auto forestier - DAF S. - proprietate publică a Statului Român. A susţinut că drumul atestat abuziv ca fiind comunal nu a fost vreodată în proprietatea UAT B., ci istoric şi juridic este proprietate publică a statului, edificat de către structurile silvice în teren forestier, definit în documente ca „drumul auto forestier – S.” evidenţiat contabil la Direcţia Silvică A. ca mijloc fix cu nr. de inventar 101580, cu valoarea de 2.946.000 lei şi înregistrat la MFP sub nr. 11080. Terenul aferent acestui drum este cuprins în amenajamentul silvic, regăsindu-se în proprietate publică a Statului Român, identificat ca unitatea amenajistică (u.a.) 270D din unitatea de producţie (U.P.) IV, iar potrivit art. 16 din Legea nr. 26/1996 Codul silvic, în vigoare la data emiterii hotărârii de atestare a domeniului public al UAT Comuna B., amenajamentele silvice constituie bază a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate al statului. Totodată, conform art. 17 din acelaşi act normativ, în baza datelor din amenajamentele silvice, se întocmește inventarul fondului forestier la nivel naţional şi teritorial. Trecerea în categoria de drum comunal s-a făcut în baza unor operaţiuni nelegitime şi arbitrare, în lipsa oricărui înscris care să probeze vreun drept de proprietate al UAT B. şi fără consultarea administratorului, respectiv R.N.P. Romsilva prin Direcţia Silvică A. Or, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, în forma existentă în vigoare la acea dată, transmiterea proprietăţii publice a statului în proprietatea publică a unei unităţi administrativ teritoriale nu se poate realiza printr-o hotărâre de guvern de atestare a domeniului public emisă în baza art. 21 alin. 3, care este un act administrativ constatator, ci doar printr-o procedură specială, finalizată prin emiterea unei hotărâri de guvern dispozitive, aşa cum este reglementată de art. 9 alin. 1. A mai arătat că inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, recunoscut ca drept al autorităţilor publice locale şi judeţene prin art. 21 din Legea nr. 213/1998, nu se poate confunda cu trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ teritoriale, situaţie distinctă ce implică o verificare din partea Guvernului în ceea ce priveşte schimbarea regimului juridic al bunului sub aspectul titularului dreptului de proprietate şi administratorului. Separat de aceasta, potrivit art. 54 din Legea nr. 26/1996, reducerea suprafeţei fondului forestier proprietate publică este interzisă. A susţinut că prin actul administrativ atacat au fost încălcate prevederi din legea menţionată, scoţându-se definitiv terenuri din fondul forestier cu încălcarea prevederilor legale şi, totodată, s-a ajuns la o situaţie juridică imposibilă, respectiv aceea ca un drum şi terenul aferent acestuia să fie simultan proprietate publică a statului, evidenţiată ca atare în amenajamentul silvic, inventarul propriu a D.S. A. şi cel al M.F.P., şi proprietate publică a U.A.T. Comuna B., în condiţiile în care această entitate nu poate proba care este temeiul ce a stat la baza emiterii Hotărârilor Consiliului Local B. nr. 5470 şi 5474 din 1.08.2016 prin care drumul menţionat a fost inventariat ca DC48 - sat S. A mai arătat că documentaţia cadastrală şi intabularea dreptului de proprietate al UAT B. au intervenit ulterior hotărârilor consiliului local şi hotărârii de guvern, fiind realizate tocmai în baza acestor acte administrative emise abuziv şi nelegal. Întrucât în cauză nu au fost respectate prevederile Legii nr. 213/1998 şi nu a fost emisă o hotărâre de guvern de trecere a terenului forestier, având categoria de folosinţă drum auto forestier, din domeniul public al statului în domeniul public al Comunei B., Hotărârea Guvernului nr. .../27.12.2001 se impune a fi anulată parţial în ceea priveşte cuprinderea în Anexa 20 a drumului comunal DC 48 – sat S., deoarece a fost atestat în mod abuziv şi nelegal ca aparţinând domeniului public al UAT B.

Faţă de probatoriul existent şi raportat la prevederile legale în vigoare, care nu permit existenta unei situaţii juridice imposibile, ca acelaşi bun imobil să apară simultan ca proprietate publică a Statului Român, dar şi a UAT B., judeţul A., reclamanta a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pârâtul Consiliul Județean A., legal înştiinţat prin procedura premergătoare termenului de judecată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Județean A. şi a solicitat introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului Județului A.; pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei invocate, a arătat că U.A.T. Judeţul A. nu este proprietarul drumului DC 48 - sat S., iar pe de altă parte Consiliul Judeţean A. nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv a H.G. nr. .../27.12.2001, astfel încât consideră că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. A solicitat introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului Judeţului A., motivat de prevederile art. 19 alin. l, lit. e din Legea 340/2004 cu modificările şi completările ulterioare, care statuează că Instituţia Prefectului „verifică legalitatea actelor administrative consiliului local sau ale primarului". Dat fiind faptul că anularea parţială a unei hotărâri de guvern care are la bază o serie de hotărâri de consiliu local, emise de Consiliul Local B., pe care Instituţia Prefectului, în virtutea textului legal mai sus menţionat avea obligativitatea să le verifice, opinează că se impune introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului Judeţului A., pentru ca să îşi exprime un punct de vedere. Nu în ultimul rând, a arătat că promovarea proiectului de H.G. nr. .../2001, care face obiectul cererii pendinte, a fost efectuată, cu respectarea prevederilor dispoziţiilor legale incidente, în comun de către Consiliul Judeţean A. şi Prefectura A..

Prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2018, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Instituţiei Prefectului Judeţului A..

Pârâtul Consiliul local al comunei B., județ A., legal înştiinţat prin procedura premergătoare termenului de judecată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată și, în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției a arătat că din analiza cererii introductive de instanţă se poate observa că obiectul cauzei constă în anularea unui act administrativ cu caracter individual, adresat unui alt subiect de drept decât destinatarul actului. În acest caz, al acţiunilor ce pot fi formulate de terţul vătămat printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod eronat indică reclamanta, ci dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, astfel că termenul pentru formularea acţiunii curge de la data luării la cunoştinţă de existenţa actului, termen care este de 6 luni, sau în anumite circumstanţe de 1 an. Deoarece reclamanta nu indică o altă dată de la care să fi luat la cunoştinţă de existenţa Hotărârii de Guvern nr. .../2001, cu privire la care reclamanta solicită anularea parţială, urmează să se considere că termenul de formulare a acţiunii în contencios a început să curgă de la data publicării anexei nr. 20, parte integrantă a H.G. nr. .../2001, în Monitorul Oficial, Partea I, adică în data de 30.08.2002. Obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, priveşte doar situaţia atacării actului administrativ chiar de către subiectul căruia îi este destinat, şi nu de către terţul vătămat printr-un asemenea act. Ca urmare, reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din lege, invocând faptul că a introdus acţiunea prezentă în termenul legal de 6 luni de la data comunicării răspunsului negativ de către Secretariatul General al Guvernului, adică 31.08.2017. În consecinţă, a invocat decăderea reclamantei din dreptul de a solicita anularea actului administrativ individual, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.

Pârâtul Guvernul României, legal înştiinţat prin procedura premergătoare termenului de judecată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta Instituţia Prefectului Judeţul A. a înaintat la dosar întâmpinare prin care şi-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive. În motivarea excepţiei, a invocat dispoziţiile Legii nr. 340/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează atribuţiile prefectului şi pe cele ale instituţiei prefectului, care este o structură organizatorică care are în vedere numai personalul tehnic de specialitate cu ajutorul căruia prefectul îşi realizează atribuţiile ce-i revin din Constituţie şi legi.

În dovedirea susţinerilor din întâmpinări, pârâţii au înaintat la dosar înscrisuri.

Reclamanta a răspuns întâmpinărilor formulate în cauză, atât cu privire la excepţiile invocate cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2018, Curtea a respins ca lipsită de interes cererea de chemarea în garanţie formulată de pârâtul Guvernul României împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei B., având în vedere calitatea acestuia de pârât din prezenta cauză, apreciind că motivele cererii de chemare în garanţie pot fi valorificate ca apărări ale pârâtului Guvernul României.

Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţiile invocate, Curtea constată următoarele:

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean A., Curtea constată că acesta are atribuţii în procedura de inventariere a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale, în sensul că, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, centralizează inventarele însuşite de consiliile locale din raza teritorială a consiliului judeţean, inventare pe care le trimite Guvernului României pentru atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public de interes local. Această atribuţie fiind aptă a genera litigii în procedura de atestare a domeniului public, este justificată concluzia potrivit căreia Consiliul Judeţean A. are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţul A., Curtea constată că atribuţiile acestuia vizând verificarea legalităţii hotărârilor consiliului judeţean şi ale consiliilor locale nu justifică prezenţa sa în prezentul litigiu, reclamanta nesolicitând desfiinţarea hotărârilor pârâţilor Consiliul Judeţean A., respectiv Consiliul local al Comunei B., ci doar anularea parţială a Hotărârii Guvernului României nr. 1357/ 27.12.2001, respectiv excluderea din Anexa nr. 20 a drumului comunal 48B.

Excepţia tardivităţii formulării acţiunii este întemeiată şi va fi admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a reţinut în mod constant în practica Înaltei Curţi (e.g. decizia nr. 561/2014), hotărârea de atestare a apartenenţei unor bunuri la domeniul public al unei unităţi administrative este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât contestarea acestuia urmează regulile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, contestatorul având obligaţia de a formula plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la comunicare. Fiind vorba de un act administrativ supus exigenţei de publicare în Monitorul Oficial al României, data comunicării este cea a publicării, în speţă 30.08.2002, aşa încât termenul de 30 de zile pentru introducerea plângerii prealabile a expirat la data de 30.09.2002. Cum reclamanta a introdus plângerea prealabilă la data de 17.07.2017, Curtea constată că aceasta este tardiv formulată şi, reţinând că tardivitatea formulării plângerii echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile, va respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare