Pretenții

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3185

Dosar nr. .../.../2013

SENTINŢA CIVILĂ NR. 12659/2014

Şedinţa publică din 28.11 2014

Instanţa constituită din:

 JUDECĂTOR:  I. G. D.

GREFIER: A. P.

Pe rol se află pronunţarea hotărârii în  cauza  civilă formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâţii P. M., P. C.-P. şi P. C. C. ,în litigiul  având ca obiect pretenţii.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile puse de părţi au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 20.11.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 15.10.2013 sub nr.  .../.../2013, reclamantul P.  P.  în contradictoriu cu pârâţii P. M., P. C.-P. şi P. C. C. , a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea paraţilor - in solidar - la  plata sumei de 105.000 lei - cu titlu de restituire împrumut - cu daune - dobânda  medie  bancara - de la promovarea acţiunii si  pana la executarea integrala a obligaţiei de plata, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul a arătat că, in virtutea relaţiilor de prietenie foarte strânsa cu antecesorul paraţilor - defunctul P. C., a acordat acestuia un împrumut în vederea achiziţionării de către acesta de acţiuni la SC. N. SA din ...

Având încredere în persoana defunctului nu a pretins un act scris pentru sumele  acordate .

A mai arătat reclamantul că împrumutul a fost făcut prin ordin de plata - transfer in contul bancar al beneficiarului - din contul deţinut de  dânsul in  cadrul  SC B. SA ... în perioada august - octombrie 2005 - prin 9 ordine de plata bancare în sumă totala de 105.000 lei.

Fata de destinaţia sumelor împrumutate – data restituirii împrumutului a fost convenita a se face după dizolvarea Asociaţiei Salariaţilor P. - din cadrul SC N. SA - data de la care acţiunile achiziţionate de defunctul P. C. puteau fi  tranzacţionate liber pe bursa de valori mobiliare.

Înţelegerea menţionată a fost cunoscuta atât de familia defunctului cat si in cercul comun de prieteni, fata de care in repetate rânduri defunctul a confirmat aceasta înţelegere.

P. C. a decedat la 12.01.2007, înainte de împlinirea termenului convenit pentru restituirea împrumutului.

Acţiunile deţinute de el în P. s-au transmis, prin moştenire legala, succesorilor de drept ai acestuia soţia supravieţuitoare si cei doi  fii.

In aceste condiţii unul din fii, P. C.  C. , a si urmat tatălui sau la conducerea SC N. SA ..., dar si a Asociaţiei Salariaţilor P. , din cadrul acesteia.

Deşi dizolvarea Asociaţiei Salariaţilor – P.- din cadrul SC N. SA ... a survenit în cursul in ianuarie 2012, moment în care d-na P.  M. , era in evidenta societăţii cu un număr de 11.689.784 acţiuni, reprezentând un procent de 18,3986 % din capitalul social al  societăţii, moştenitorii defunctului P. C. au refuzat restituirea împrumutului.

În drept, reclamantul a invocat art.1576 si urm. c.civ., contractul de împrumut, art. 1022 - 1581 si urm. c. civ..

În probaţiune, reclamantul a depus o serie de înscrisuri (5-9) şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor şi a probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 3621 lei, după cum rezultă din chitanţa depusă la fila 3 din dosar.

Prin întâmpinarea formulată în data de 09.12.2013 (f.27-37) pârâţii au solicitat instanţei, în principal respingerea cererii de chemare în judecată  ca neîntemeiata raportat la inexistenta in sarcina lor a obligaţiei de plata a sumei de 105.000 lei cu titlu de restituire împrumut in favoarea reclamantul P. P. , iar, în secundar in măsura in care instanţa va constata existenta acestei obligaţii pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi ca fiind prescrisă.

În motivare pârâţii au arătat că aucalitatea de moştenitori legali ai defunctului P. C. decedat la data de 12.01.2007 conform Certificatului de deces nr. .../12-01.2007.

Urmare a partajului succesoral voluntar realizat toate bunurile mobile si imobile care au compus masa succesorala au fost atribuite in integralitate moştenitoarei P. M.

Anterior anului 2005 defunctul P. C. a împrumutat sume de bani reclamantului P. P.

Suma de 105.000 lei indicata in cuprinsul cererii de chemare in judecata si pretins a fi împrumutata in perioada august-octombrie 2005 de către

reclamantul  P. P.  defunctului  P.  C. reprezintă  in realitate o restituire a sumelor împrumutate anterior de către defunctul P. C. reclamantului P. P.

Pârâţii au mai arătat că în perioada 1998-2008 reclamantul P. P. era un cunoscut jucător pe piaţa de capital din România tranzacţionând constant pe BVB (Bursa de valori ...).

In acest context reclamantul P. P. a solicitat defunctului P. C. sa îi împrumute sume de bani in scopul realizării de tranzacţii pe piaţa de capital.

Defunctul P.  C.  a împrumutat suma de 105.000 lei reclamantului P. P. fără a încheia ad probationem un înscris care sa ateste convenţia părţilor si fără a stabili un termen de scadenta pentru restituirea acestei sume împrumutate.

Suma împrumutata urma a fi restituite de către reclamantul P. P. către defunctul P. C. eşalonat in funcţie de posibilităţile financiare ale acestuia si de succesul tranzacţiilor sale pe piaţa de capital.

Reclamantul P. P. a restituit sumele datorate defunctului P. C. in perioada august - octombrie 2005 (perioada in care profitul obţinut de către acesta în urma tranzacţiilor pe piaţa de capital a crescut considerabil.

Suma datorata a fost restituita defunctului P. C.  prin operaţiuni bancare succesive realizate din Contul Bancar nr. ... deschis  la BRD  Sucursala ... al  societăţii comerciale S. B. SA Sucursala ... (deţinuta de către P. P.) in Contul bancar in lei nr. ... al defunctului P. C. deschis la aceeaşi unitate bancara.

Reclamantul P. P. indica destinaţia plaţii precizând in cuprinsul instrumentelor de plata {Ordine de Plata) faptul ca sumele reprezintă „împrumut cuvenit' respectiv sume cuvenite/datorate defunctului P. C.  pe care acesta era îndreptăţit sa le primească in baza unor raporturi juridice anterioare.

In măsura in care sumele ar fi fost transferate in contul bancar al defunctului P. C.  cu destinaţia pretinsa de către reclamant, instrumentele de plata ar fi cuprins in mod logic menţiunea de „împrumut acordat”.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor P. C. P. si P. C.-C., pârâţii au arătat că în urma partajului succesoral întreaga masă succesorală a revenit pârâtei P.  M. , astfel că eventuala obligaţie de restituire către reclamantul P. P. a sumei de 105.000 lei pretinsa cu titlu de împrumut acordat defunctului P.  C.  in vederea cumpărării de acţiuni in cadrul P. poate subzista exclusiv in sarcina paratei P. M. in calitate sa de titulara a dreptului de proprietate asupra acţiunilor.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pârâţii au arătat că cererea de chemare în judecata a reclamantului P.  P. are natura unei acţiuni personale prin care se urmăreşte valorificarea unui pretins drept de creanţa.

Conform prevederilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 o atare acţiune poate fi formulata in termenul general de prescripţie extinctiva de 3 ani.

In lipsa unui înscris care sa facă dovada unui termen de scadenta convenit de către părţi pentru restituirea pretinsului împrumut acordat defunctului P. C. termenul de prescripţie curge de ta data naşterii pretinsului raport de drept substanţial conform art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. Data naşterii raportului de drept substanţial este data încheierii actului juridic, respectiv data emiterii instrumentelor de plata, august-octombrie 2005. Raportat la data emiterii acestor înscrisuri de care reclamantul P. P. se prevalează in dovedirea existentei unui raport juridic intre părţi, rezulta ca termenul general de prescripţie de 3 ani a fost cu mult depăşit.

Pârâţii au invederat că defunctul P. C.  deţinuse resurse suficiente pentru a nu apela la astfel împrumuturi în vederea achiziţionării de acţiunii in cadrul P. , aspect pe care reclamantul de altfel nu l-a dovedit.

In drept, pârâţii au invocat art. 205, art. 453 NCPC; art. 786, art. 983, art. 1169 din vechiul Cod Civil; art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

În probaţiune au depus înscrisuri (f. 38-145).

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 30.12.2013 (f.150-151), prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate ca neîntemeiate.

Astfel, paraţii recunosc faptul ca moştenirea după defunctul C. P. a fost acceptata de ei., pur si simplu, necondiţionat, situaţie in care ei au dobândit universalitatea patrimoniului defunctului, inclusiv datoriile acestuia.

Nu are nici o relevanţă în cauza modul in care moştenitorii au partajat activul succesiunii, întrucât partajul nu duce la pierderea calităţii de moştenitor legal acceptant ci din contra, presupune aceasta calitate.

Raportat la excepţia prescripţiei acţiunii, reclamantul a arătat că raportat la destinaţia sumelor acordate, restituirea urma să se facă in momentul in care acţiunile cumpărate de împrumutat din sumele date puteau fi liber tranzacţionate pe piaţa mobiliară.

Acest moment a coincis cu data desfiinţării P. si a listării societăţii pe bursa.

Reclamantul a arătat că nu a cerut si nici nu a primit niciodată - cu nici un scop împrumuturi de la C. P.

In loc sa facă dovada acordării unui astfel de împrumut, cu privire la care se recunoaşte că nu s-a redactat nici un înscris, paraţii încearcă sa sugereze existenta lui prin interpretarea originala a actelor de transfer a sumelor de bani,  întocmite de mine.

Se afirma ca expresia, „împrumut cuvenit” pe dispoziţiile de plata către contul bancar al defunctului C. P. ar reprezenta de fapt acte de restituire a unui împrumut anterior si nu de acordarea acestuia.

In actele de plata expresia folosita în descrierea tranzacţiei este însa cea de „împrumut convenit” ce face ca actul de plata sa albe calitatea reala, aceea de mijloc de realizare a acordării împrumutului convenit către beneficiarul lui, defunctul C. P.

Nu este prin urmare vorba du nici un dubiu, care ar trebui interpretat in favoarea pârâţilor, ca debitori ai obligaţiei de restituire, cum susţin aceştia in întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.02.2014 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor P. C. C. şi P. C. P. (f. 163).

Prin notele scrise depuse în data de 01.04.2014 (f.167) pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului , raportat la împrejurarea că sumele de bani proveneau din contul societăţii S. B. SA.

Totodată pârâţii au mai arătat că în cauză proba cu martori este inadmisibilă, în condiţiile în care nu s-a dovedit o imposibilitate morală datorată relaţiilor de prietenie de a încheia un act scris în dovedirea împrumutului acordat, iar ordinele de plată nu au natura unui început de dovadă scrisă.

La termenul de judecată din data de 04.06.2014 pârâţii au arătat că nu mai susţin excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului faţă de înscrisurile depuse în probaţiune.

Prin concluziile scrise depuse în data de 31.10.2014 reclamantul a arătat că din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă fără îndoială existenţa împrumutului acordat, precum şi faptul că moştenitorii defunctului P. C. au promis iniţial restituirea împrumutului.

Chiar dacă ulterior au negat natura sumelor virate în contul antecesorului lor, pârâţii nu au dovedit destinaţia sumelor, condiţii în care se prezumă că sumele în cauză au fost acordate cu titlu de împrumut defunctului P. C. în vederea achiziţionării de acţiuni, scadenţa restituirii fiind dată de momentul tranzacţionării pe piaţa a acţiunilor astfel cumpărate.

Prin concluziile scrise depuse în data de 17.11.2014 pârâţii au reiterat în esenţă susţinerile expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Arătând că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă existenţa împrumutului solicitat de reclamant, depoziţiile martorilor audiaţii privind aspecte constatate de aceştia în mod indirect, infirmând totodată relaţia de prietenie foarte apropiată care ar fi existat între reclamant şi defunctul P. C.

În cauză instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul părţilor, răspunsurile fiind consemnate la filele 233-240 din dosar şi proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii B. R. (f. 251), C.  I. D. (f.252), P. I. (f. 253), A. E. L. (f.254).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul susţine că i-ar fi acordat defunctului P. C. în perioada august –octombrie 2005 un împrumut în valoare de 105000 lei vechi, sumele fiind remise împrumutatului prin mai multe transferuri bancare, urmând ca acesta să-i restituie sumele împrumutate după dizolvarea Asociaţiei Salariaţilor – P.- din cadrul N. SA.

Date fiind relaţiile de prietenie dintre părţi, această convenţie nu ar fi fost reglementată printr-un act scris.

Raportat la susţinerile reclamantului, pârâţii în calitate de moştenitori ai defunctului au negat existenţa convenţiei în cauză, arătând că transferurile bancare de care se prevalează reclamantul nu fac dovada titlului cu care au fost transmise respectivele sume.

În drept, instanţa reţine că în speţă sun aplicabile dispoziţiile art. 1576 şi urm. C.civ. privind contractul de împrumut şi mai exact împrumutul de consumaţie, respectiv acel contract prin care una din părţi dă celeilalte o sumă de bani cu obligaţia pentru aceasta de a o restitui la scadenţă.

În ceea ce priveşte proba contractului intervenit între părţi, ca negoţium iuris, faţă de valoarea obiectului contractului în litigiu, respectiv 105000 lei vechi, aceasta nu poate fi făcută decât în condiţiile art. 1191 şi 1192 C.civ., şi anume numai prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, cu excepţia cazului în care împrumutătorul dovedeşte că la momentul încheierii contractului a existat o imposibilitate fie şi morală de a se preconstitui un înscris (art. 1198 C.civ.) sau când există un început de dovadă scrisă provenind de la împrumutat sau de la reprezentantul lui (art 1197 C.civ.), situaţii în care proba se poate face şi cu martori şi prezumţii.

În speţă, instanţa reţine pe de o parte că reclamantul – împrumutător a depus la dosar dovada transferurilor bancare către defunctul P. C. făcute cu titlu de împrumut, înscris ce poate fi considerat un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantului, chiar şi în condiţiile în care acest înscris nu provine în mod direct de la împrumutat, aceasta plecând şi de la naura specială a acestui instrument de plată prin care titularul unui cont – în speţă împrumutătorul dă dispoziţie băncii sale de a pune la dispoziţia beneficiarului – în speţă împrumutatul o sumă de bani, pârâţii necontestând de altfel că defunctul P. C. ar fi primi sumele de bani în litigiu de la reclamant.

Pe de altă parte din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor C. I. D. şi P. I. rezultă că între reclamantul P. P. şi defunctul P. C. au existat mai multe relaţii de colaborare, reclamantul arătând de altfel că l-a cunoscut pe defunct încă din copilărie având mai multe cunoştinţe comune.

Deşi din probele administrate nu rezultă o relaţie de prietenie extrem de apropiată care să implice desfăşurarea multor activităţi împreună sau petrecerea timpului liber cu familiile, instanţa apreciază că între reclamant şi defunctul P. C. a existat o relaţie de prietenie şi colaborare, aceasta bazându-se şi pe considerente profesionale, determinată de activitatea desfăşurată de cei doi, cercurile sociale, economice în care amebele părţi erau cunoscute, toate aceste aspecte fiind de natură a determina, cel puţin la momentul acordării împrumutului o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris în sensul art. 1198 C.civ.

Cu toate acestea, din ansamblul probelor administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine existenţa împrumutului acordat de către reclamant defunctului P.  C.

Astfel, prin răspunsurile la interogatoriu, pârâţii au arătat că înainte de decesul tatălui, respectiv soţului lor nu au avut cunoştinţă de existenţa acestui împrumut, defunctul nefăcând nici o menţiune în acest sens (f. 233-238).

În acelaşi sens martorul C. I. D. (f.252) a arătat că în anul 2005 reclamantul i-a spus că i-a împrumutat o sumă de bani defunctului P. C., fără a putea da alte detalii, aceasta deşi reclamantul a susţinut că acest martor ar fi fost de faţă în momentul când a avut loc înţelegerea cu defunctul P. C. Tot astfel martorul P.  I. (f. 253) a arătat că a surprins în anul 2005-2006 o discuţie între reclamant şi defunctul P. C. , când acesta din urmă i-ar fi solicitat să îi mai dea o sumă de bani, neputând să precizeze alte aspecte.

În ceea ce priveşte martora B. R. (f.251) instanţa urmează a înlătura depoziţia acesteia întrucât relatările sale se referă la o perioadă ulterioară decesului defunctului P. C. , însăşi martora recunoscând ulterior în şedinţă că s-a aflat în eroare întrucât şi pârâtul de rând 1 poartă acelaşi nume, relatările sale privindu-l pe acesta din urmă. Cu toate acestea, din depoziţia sa rezultă că martora a relatat despre relaţia de prietenie dintre reclamant şi defunctul P. C. , care i-ar fi spus că este prieten de multă vreme cu reclamantul, şi despre întâlnirile celor doi, aspecte de a crea dubii serioase cu privire la sinceritatea acestei martore.

Pe de altă parte, ca şi în cazul celorlalţi martori audiaţi, şi relatările martorei B. R. referitoare la sumele împrumutate de către reclamant către defunctul P. C. nu privesc aspecte constatate direct de către dânşii, ci aflate de la reclamant şi neconfirmate în nici un fel de către defunctul P. C.

În aceste condiţii, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă decât împrejurarea că în anul 2005 au fost remise unele sume de bani de către reclamantul P. P. către defunctul P. C., dar nu şi împrejurarea că aceste sume ar fi făcut obiectul unui contract de împrumut intervenit între părţi în acelaşi an, obligaţia de restituire din partea împrumutatului nefiind dovedită în cauză, instanţa apreciază că reclamantul nu a reuşit să îşi dovedească pretenţiile astfel cum avea obligaţia în temeiul art. 249 C.pr.civ.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză nu fost făcută dovada existenţei contractului de împrumut care ar fi intervenit în anul 2005 între reclamant şi defunctul P. C., respectiv a obligaţiei asumate de către defunct, a condiţiilor de restituire, instanţa va respinge cererea formulată ca neîntemeiată, cu menţiunea că faţă de cele reţinute nu se mai impune analizarea incidenţei excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de către pârâţi.

În ceea ce priveşte solicitările părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, partea interesată urmând a face dovada cheltuielilor solicitate în condiţiile art. 452 C.pr.civ.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată , faţă de soluţia ce se va pronunţa în cauză, instanţa va respinge această cererea ca neîntemeiată.

Raportat la solicitarea pârâţilor de obligarea a reclamantului la plata sumei de 4960 lei cu titlu de onorariu avocaţial, instanţa reţine că, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli. În ceea ce priveşte natura juridică de titlu executoriu a contractului de asistenţă juridică, acesta vizează raporturile dintre avocat şi clientul său, onorariul putând fi recuperat prin intermediul executării silite de la client, neavând relevanţă asupra situaţiei celor doua părţi din proces (Decizia ICCJ nr. 1378/2010).

Or, în speţă, pârâţii au depus un bon fiscal în copie, cu o menţiune făcută de mînă, pe care se menţionează de manieră generală onorariu avocaţial conform contractului nr. .../01.04.2014, fără a ataşa factura fiscală aferentă.

În considerarea temeiurilor de fapt şi de drept reţinute, instanţa va respinge cererea privind obligarea reclamantului la plata către pârâţi a sumei de 4960 lei cu titlu de onorariu de avocat ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul P. P., cu domiciliul în ..., str. ..., nr.  ..., ap. ..., jud. ..., CNP: ... în contradictoriu cu pârâţii P. M. , P. C. , P. C. C. , toţi cu domiciliul în ..., str. ..., nr. ..., jud. ...

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28.11.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

I. G. D. A. P.

4 ex/22.06.2015

Red.I.G.D.

Tehnored.I.G.D.

Domenii speta

Spete similare