Plângere respinsă – Lg.61/91

Deliberând asupra plângerii contravenţionale de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 7.09.2017 sub nr.2760/329/2017, petentul R R-A, domiciliat în T M, judeţul T, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata I.P.J. T, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria PTRX nr.0051747/9.07.2017, încheiat de  Poliţia T M.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 9.07.2017, s-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria PTRX nr.0051747 prin care a fost amendat cu suma de 500 lei, pentru motivul că  a ascultat muzica tare, în timp ce se afla în curtea casei împreună cu familia, invocându-se încălcarea prevederilor art.3 punctul 1 lit.c, din Legea nr.61/1991, fapt pe care agentul constatator l-a consemnat în procesul verbal, fără ca petentul să fie de faţă şi fără a avea vreun martor pentru cele consemnate.

Petentul menţionează că, în noaptea respectivă la această adresă nu s-a prezentat niciun agent de poliţie, nu au fost avertismente, nici verbale, nici scrise şi nu a venit nimeni să constate situaţia efectivă, urmând ca ulterior să primească prin poştă acest proces verbal pe care îl consideră netemeinic în lipsa unui martor asistent care să poată confirma fapta pentru care a fost amendat. În plus, pentru menţiunea „tulburarea liniştii prin folosirea unui aparat muzical la intensitate ridicată” agentul constatator nu dovedeşte că a deţinut vreun mijloc legal de măsurare a intensităţii decibelilor.

Petentul mai arată că nu a avut probleme cu poliţia, vecinii nu au avut niciodată motive pentru a-i reclama conduita cetăţenească, fapt ce se poate verifica şi dovedi întrucât nu există plângeri pe numele său, motiv pentru care consideră că sancţiunea dată de către agentul constatator este nerezonabilă, putându-se stabili în această situaţie acordarea unui avertisment, mai ales că agentul constatator a decis fără a avea martor, fără probe, şi fără a deţine echipamentul necesar pentru a dovedi că nivelul zgomotului produs depăşea limita de decibeli admisă pentru ora respectivă.

Petentul a apreciat că, potrivit legislaţiei interne, cât şi a legislaţiei europene, asemenea contravenţii trebuie să se aplice doar dacă sunt însoţite de un buletin eliberat de lucrătorii DSP care să indice valoarea decibelilor înregistraţi. În legislaţiile ţărilor europene se prevăd limite maxime admise apropiate de valoarea de 50 dB(A), însă în această situaţie agentul constatator al poliţiei, în lipsa unui sonometru în dotare, nu poate garanta temeinicia acordării amenzii.

Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată şi să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenţie seria PTRX nr.0051747/9.07.2017.

În drept, a invocat disp.art.31-35 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificări.

Petentul a depus la dosar procesul verbal atacat, copie carte de identitate.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură la data de 3.10.2017 intimata a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal atacat, întrucât petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art.2, pct.26 şi sancţionat de art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.61/1991 rep., prin aceea că la data de 9.07.2017, aflându-se pe strada C, nr.23, a tulburat fără drept, liniştea locatarilor din zonă prin folosire4as unui aparat la intensitate ridicată.

În drept, a invocat disp. Legii nr.61/1991, privind deranjarea liniştii locatarilor prin producerea de zgomote, larmă şi folosirea oricărui aparat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PTRX, nr. 0051747/9.07.2017  încheiat de intimatul Inspectoratul  de Poliţie T – Poliția municipiului T M a fost sancţionat petentul R R A , pentru săvârşirea contravenţiei prev. de  art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991  cu amendă în cuantum de 500  lei  reţinându-se în sarcina sa că la data de 9 iulie 2017, ora 120 aflându-se pe strada C, nr. 23, a tulburat fără drept liniștea locatarilor din zonă prin folosirea unui aparat medical la intensitate ridicată.

 Potrivit art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice constituie contravenţie tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 şi 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora  şi se pedepseşte potrivit art. 3 alin. 1, lit. c din aceeaşi lege cu amendă de la 500 lei la 1500 lei.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică dacă plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, iar după ascultarea părţilor şi martorilor verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite şi măsurii confiscării, dacă este cazul.

Cât priveşte termenul în care a fost formulată plângerea contravenţională, aceasta a fost formulată în termenul legal ,  instanţa constatând că , potrivit procesului verbal  depus  la fila 15 , procesul verbal a fost afișat la domiciliul petentului la data de 22.08.2017 , iar plângerea depusă la instanţa la data de 7.09.2017 .

Referitor la legalitatea procesului-verbal,  instanţa , analizând actul de sancţionare, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ în art. 17 sub sancţiunea nulităţii exprese. Astfel, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite ).

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa, constată că petentul nu a făcut dovada faptului contrară celor reţinute în procesul verbal. Din interpretarea dispoziţiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal  de constatare  şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de o prezumţie relativă de adevăr în ceea ce priveşte menţiunile din cuprinsul său până la proba contrară şi cum petentul  nu a făcut  o astfel de dovadă,  procesul verbal  îşi păstrează valabilitatea.

Astfel, aspectele susţinute de către petent care în plângere a arătat că la adresa sa nu s-a prezentat nici un agent de poliție, nu au fost avertismente, nici verbale nici scrise și nu a venit nimeni să constate situația efectivă  nu sunt dovedite în cauză.

Astfel instanța reține faptul că  situația de fapt a fost reținută de către organul constatator  “propriis sensibus “, că procesul verbal  de constatare  şi sancţionare a contravenţiilor se bucură  că de o prezumţie relativă de adevăr în ceea ce priveşte menţiunile din cuprinsul său până la proba contrară şi cum petentul  nu a făcut  o astfel de dovadă,  procesul verbal  îşi păstrează valabilitatea, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 .

De altfel instanța apreciază că este greu de crezut că organul de poliție nu a discutat cu petentul în seara respectivă având în vedere că a cunoscut identitatea acestuia, procesul verbal de contravenție fiind întocmit pe numele petentului și completat cu datele acestuia de identitate.

Instanța mai reține faptul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoană învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate în acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanţa constată că procesul verbal este temeinic întocmit, surprinzând şi sancţionând o faptă reală, aceea a tulburării  fără drept a liniștii locatarilor din zonă prin folosirea unui aparat medical la intensitate ridicată  în condiţiile prev. de 2 pct. 26  din Legea nr. 61/1991 , text de lege conform căruia această faptă constituie contravenţie.

Conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanţa învestită cu judecarea plângerii contravenţionale hotărăşte şi asupra sancţiunii.

În conformitate cu prevederile art. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar pentru stabilirea acestuia se va ţine seama, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate pentru această faptă, având în vedere toate cele reţinute anterior, instanţa apreciază că sancţiunea este corect individualizată faţă de fapta concretă săvârşită, amenda fiind stabilită la  limita minimă  prevăzută de textul sancționator,  urmând ca instanţa, să respingă plângerea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare