Actul de control emis pentru constatarea și evaluarea pagubelor care angajează răspunderea patrimonială în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din o.u.g. nr. 85/2006 nu este un act administrativ, așa cum este definit în cuprinsul art. 2 lit. c din

Prin sentinţa numărul 493 din 12.06.2018, pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 261/104/2018, a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii.

S-a respins cererea formulată de reclamantul X, in contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică O. ca tardiv formulată.

Împotriva sentinţei numărul 493 din 12.06.2018, pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 261/104/2018, a formulat recurs reclamantul X, considerând sentinţa fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că sentința recurată este pronunțată de o instanță necompetentă funcțional prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată - anularea actului de control de fond și a Notei de constatare. În speța dedusă judecății, instanța de fond, verificându-și competența era obligată să dea relevanță Deciziei nr. 3/2014 pronunțată de ICCJ în  interesul legii, iar competența funcțională trebuia stabilită în favoarea Secției Civile - Litigii de muncă.

Actul de control a fost emis pentru constatarea și evaluarea pagubelor care angajează răspunderea patrimonială în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 85/2006, care stabilește clar că răspunderea se face potrivit codului muncii și nu naște, modifică sau stinge raporturi juridice de natura celor izvorâte din acte administrative.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă material, Secția I Civilă - Litigii de muncă a Tribunalului Olt.

În drept, a invocat art. 488 pct. 3 și 8 C.proc.civ. și dispozitiile Legii nr. 554/2004.

La data de 31.07.2018 intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat.

Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce succed:

Reclamantul a introdus acţiunea la instanţa de contencios administrativ şi şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 85/2006 şi H.G. nr. 1076/2009.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea nr. 554/2004 în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”

Obiectul acţiunii de faţă îl constituie anularea actului de control de fond înregistrat sub nr. 2573/13.07.2017 la Ocolul Silvic C. şi a notei de constatare întocmită de ing. y, responsabil Paza şi Protecţia din cadrul Ocolului Silvic S..

Prin cererea de recurs, recurentul reclamant susţine că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii, criticând greşita soluţionare a cauzei de către instanţa de contencios administrativ din perspectiva dispoziţiilor legale aplicabile.

Curtea constată că în cauză nu sunt deduse judecaţii raporturi juridice de drept public, administrativ, ci raporturi juridice de dreptul muncii.

Stabilirea naturii juridice a unui litigiu are în vedere normele juridice aplicabile raporturilor dintre părţi, în funcţie de izvorul dreptului dedus judecăţii.

Reclamantul nu este funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999 în acțiunile privind răspunderea patrimonială, întrucât acesta își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, având atribuții de pază a vegetației forestiere.

Potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 85/2006 „(1) Personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Potrivit art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 85/2006 „ (1) Constatarea şi evaluarea pagubelor care angajează răspunderea patrimonială în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) se fac de către: a) personalul din cadrul structurilor care asigură administrarea/serviciile silvice/paza pentru pădurea sau vegetaţia forestieră din afara pădurilor, după caz, care are competenţe în acest sens acordate prin regulamentul de organizare şi funcţionare propriu; b) personalul cu atribuţii de control care reprezintă autoritatea statului în domeniul controlului regimului silvic.”

Prin Decizia nr. 3/2014 pronunţată de Î.C.C.J. în şedinţa din 12 mai 2014 în dosarul nr. 1/2014 în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 445 din 18/06/2014 s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă”.

Actul de control contestat în cauza de faţă a fost emis pentru constatarea și evaluarea pagubelor care angajează răspunderea patrimonială în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 85/2006, care stabilește clar că răspunderea se face potrivit codului muncii. Actul de control nu naște, modifică sau stinge raporturi juridice de natura celor izvorâte din acte administrative.

Actul de control reprezintă un act premergător emis de autoritățile competente, pentru constatarea situației de fapt existente în teren, respectiv volumul de lemn care lipsește din cantonul pădurarului unde s-a făcut inspecția.

Acesta nu este un act administrativ, așa cum este definit în cuprinsul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004: „c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;”

Actul de control nu a fost emis în vederea stabilirii răspunderii unui funcționar public și nu are caracteristicile unui act administrativ, așa cum este reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel încât contestarea acestuia nu atrage competența instanței de contencios administrativ, aspect asupra căruia instanţa a omis să se pronunţe.

Actele contestate derivă din raportul de muncă și au ca finalitate determinarea răspunderii patrimoniale a persoanei răspunzătoare, astfel încât urmează să fie verificate de instanța competentă, respectiv Secția I Civilă - Litigii de muncă.

Ca urmare, tribunalul trebuia să verifice competenţa în raport de dispoziţiile legale aplicabile pricinii şi să se învestească în primă instanţă în materia litigiilor de muncă.

Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale de ordine publică privind competenţa şi a pronunţat o hotărâre casabilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 3 din N.C.proc.civ. 

În raport de acest motiv, care face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurentul reclamant, a fost admis recursul, casată sentinţa în temeiul art.  498 alin. 2 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 3  N.C.proc.civ. şi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Olt, Secţia I Civilă - litigii de muncă.

Domenii speta

Spete similare