Actiune in constatare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.05.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 15254/299/2020, reclamanta MC S.R.L., în contradictoriu cu pârâta K RE S.R.L., a solicitat instanței următoarele: să constate ca fiind neîntemeiată rezilierea de către pârâtă a contractului de prestări servicii încheiat la data de 01.10.2018 între părți; să constate încetarea contractului de prestări servicii încheiat la data de 01.10.2018 între părți în condițiile art. 11.4 din respectivul contract; să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând echivalentul în lei a 13.200 euro + TVA, cu titlu de penalitate, conform art. 11.6 din contractul de prestări servicii din data de 01.10.2018. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 01.10.2018, reclamanta, în calitate de prestator, și pârâta, în calitate de beneficiar, au încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect prestarea unor servicii de management pentru proiectul beneficiarului.

Până la data de 01.11.2019, executarea contractului de către prestator a fost corespunzătoare, toate obligațiile contractuale fiind întocmai și la timp executate, iar beneficiarul nu a înaintat către prestator niciun fel de plângeri, pretenții sau solicitări în legătură cu executarea contractului.

În luna octombrie 2019, în cadrul unei reuniuni, pârâta a informat reclamanta că dorește încetarea contractului, fără a preciza vreun motiv pentru aceasta.

În acest sens, la data de 01.11.2019, pârâta a transmis către reclamantă, prin corespondență electronică, un draft de acord de încetare amiabilă a contractului, mai precis acordul de încetare reciprocă a relațiilor contractuale, oferind reclamantei o compensație în valoare de 5.000 euro + TVA, reprezentând, conform art. 4.1 din acord, „o compensație pentru încetarea contractului de servicii”.

Prin aceeași corespondență, pârâta a indicat în mod expres și că propunerea de încetare a contractului fusese acceptată sub forma unui acord amiabil și a solicitat reclamantei comentariile sale asupra draft-ului de document ce conținea acordul de încetare amiabilă a contractului.

În aceeași zi, 01.11.2019, reclamanta a răspuns solicitării pârâtei, transmițând versiunea revizuită a acordului de încetare amiabilă, prin care menționa contraoferta sa, solicitând o compensație în valoare de 13.200 euro + TVA.

În aceeași zi, seara, pârâta a transmis reclamantei o notificare de reziliere unilaterală a contractului din culpa reclamantei, conform art. 11.2 lit. b din contract, invocând următoarele: că reclamanta și-ar fi îndeplinit deficitar obligațiile prevăzute în contract, prin contractarea unei companii (BSE S.R.L), al cărei nivel de performanță nu întrunește așteptările beneficiarului, fiind cauzate întârzieri severe în dezvoltarea proiectelor K; că B S E S.R.L. și-ar fi îndeplinit deficitar activitățile pentru care a fost contractată; că reclamanta ar răspunde direct pentru activitățile prestate de contractori, conform art. 2.4 din contract și că reclamanta ar fi refuzat să soluționeze amiabil acest diferend apărut între părți.

La data de 06.11.2019, reclamanta a răspuns la notificare, indicând motivat că solicitarea de reziliere unilaterală a contractului de către pârâtă este nejustificată și nu își găsește temeiul în prevederile contractului sau în alte prevederi legale aplicabile în materie.

Astfel, contrar afirmațiilor pârâtei din notificare, reclamanta a respectat toate prevederile contractului și și-a îndeplinit obligațiile cu bună-credință, în mod profesionist, întocmai și la timp de la data semnării contractului și până la data răspunsului său la notificarea de reziliere. În acest sens, a învederat că nu a primit nicio notificare și nu a fost convocată la nicio reuniune de către pârâtă, în care aceasta să comunice vreo plângere, reclamație sau neconformități cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor sale contractuale. Practic, nemulțumirile pârâtei în ceea ce privește executarea contractului nu au fost abordate anterior cu reclamanta în nicio modalitate. De altfel, notificarea de reziliere este primul și singurul document în care pârâta invocă nereguli în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale ale reclamantei, fără însă a detalia și proba în ce constau aceste neîndepliniri.

Chiar și prin draft-ul de acord de încetare amiabilă a contractului, transmis de pârâtă cu câteva ore înainte de notificare, i se propune reclamantei ca în schimbul unei compensații, de la data încetării contractului, părțile să nu mai aibă, una împotriva celeilalte, nicio pretenție financiară sau de altă natură, prezentă sau viitoare decurgând din contractul de servicii.

Or, atât timp cât prin draft-ul de acord de încetare amiabilă a contractului, pârâta propune reclamantei stingerea amiabilă a obligațiilor contractuale și, mai mult decât atât, oferă chiar și o compensație în acest sens, este clar că aceasta din urmă nu ar fi putut fi în culpă în ceea ce privește executarea contractului.

Faptul că reclamanta nu a fost de acord cu valoarea compensației oferite prin draft-ul de acord de încetare amiabilă a contractului înaintat de K. nu înseamnă în niciun caz că a existat vreo culpă a acesteia în executarea contractului, ci, din contră, oferirea de compensație confirmă practic că până la acel moment relațiile contractuale erau amiabile și că pârâta înțelege să pună capăt relației contractuale în mod amiabil. Or, atunci când o parte se află în culpă, în niciun caz nu oferă o compensație pentru a stinge relațiile contractuale cu partea în culpă.

Mai mult, prin notificarea de reziliere, K. invocă o neîndeplinire defectuoasă a obligațiilor reclamantei care ar fi avut loc înainte de transmiterea de către K. a draft-ului de acord de încetare amiabilă a contractului.

Dacă această neîndeplinire ar fi existat în realitate, pârâta nu ar fi avut niciun interes pentru care să înainteze reclamantei vreo propunere de încetare amiabilă a contractului, ceea ce evidențiază și mai mult lipsa vreunei culpe a reclamantei și producerea cu rea-credință de către pârâtă a unor motive inexistente pentru încetarea contractului din culpa reclamantei.

În continuare, reclamanta a învederat că pârâta își întemeiază notificarea de reziliere pe dispozițiile art. 11.2 lit. b din contract, însă, conform acestui articol, beneficiarul are dreptul de a rezilia contractul doar din cauza abaterii intenționate sau a neglijenței prestatorului în executarea propriilor obligații. Obligația contractuală invocată a fi fost îndeplinită în mod defectuos este aceea că reclamanta ar fi fost direct răspunzătoare pentru activitățile prestate de contractori, conform art. 2.4 din contract.

Reclamanta a susținut că, din contră, prestatorul nu a contractat în niciun mod cu B S E S.R.L., astfel că reclamanta nu a avut și nu are niciun raport juridic încheiat cu această societate pentru proiectul beneficiarului, astfel cum pârâta menționează în mod eronat în notificarea de reziliere. În fapt, beneficiarul a contractat cu BS ES.R.L., aceasta devenind contractorul direct al beneficiarului, în niciun caz al reclamantei.

Conform Anexei 1 la contract, atribuțiile reclamantei se limitează la asistența în pregătirea documentelor de licitație pentru alegerea contractorilor de către beneficiar, în baza ofertelor depuse de participanți. Or, astfel cum se prevede și în contract, decizia de numire a unuia dintre contractorii participanți (ai beneficiarului, cum este B S E S.R.L.) la licitație aparține exclusiv beneficiarului, fiind un aspect pur comercial, iar reclamanta nu are nicio implicare în procesul decizional.

În realitate, reclamanta, în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, doar a organizat o licitație pentru executarea pernei de balast. În urma acestei licitații, au fost depuse 4 oferte de la contractori diferiți, inclusiv BS E S.R.L.

Aceste oferte au fost prezentate de reclamantă beneficiarului, fără vreo recomandare din partea ei, iar beneficiarul, la rândul său, le-a selectat și a hotărât să încheie contractul de antrepriză cu BS E S.R.L., unul dintre cei 4 participanți la licitație.

Față de decizia beneficiarului pentru contractarea B S E S.R.L., reclamanta nu a avut niciun aport în luarea acesteia și nici nu avea obligația contractuală de a face recomandări sau de a da asigurări beneficiarului pentru vreun contractor.

Reclamanta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile din contract cu privire la organizarea licitației pentru alegerea contractorilor de către beneficiar, contrar celor susținute de pârâtă prin notificare.

Pârâta și-a întemeiat decizia de reziliere unilaterală a contractului pe prevederile art. 2.4 din contract, menționând în mod eronat că acest articol ar prevedea expres că prestatorul este direct răspunzător pentru activitățile prestate de contractori.

Analizând art. 2.4 din contract, acesta prevede că prestatorul poate subcontracta activitățile către alte părți (inclusiv proprii angajați), cu acordul prealabil scris al societății. Dacă activitățile vor fi subcontractate, prestatorul este răspunzător pentru toate aceste activități, potrivit contractului. Așadar, acest articol se referă strict la răspunderea reclamantei pentru activitățile asumate chiar de însuși prestatorul prin contract și delegate către angajații sau subcontractorii săi. Or, B S.E. S.R.L. nu este angajatul său și nici nu a fost subcontractat pentru executarea obligațiilor asumate de către prestator prin contract.

De altfel, reclamanta nici nu ar fi putut subcontracta „executare perna de balast” către această societate, întrucât, conform contractului, prestatorul nu avea în atribuții o astfel de activitate. Singurul care ar fi putut contracta B.S. E. S.R.L. pentru executarea pernei de balast este pârâta.

Prin urmare, în opinia reclamantei, art. 2.4 din contract nu își găsește aplicabilitatea și nu poate fi considerat temei pentru notificarea de reziliere a contractului de către pârâtă din culpa reclamantei.

De fapt, B.S. E. S.R.L. este un contractor al beneficiarului, iar reclamanta nu și-a asumat prin contract nicio obligație de a răspunde pentru activitățile prestate de contractorii beneficiarului.

Afirmația potrivit căreia proiectul a fost întârziat sever din cauza nivelului de performanță al B. S. E. S.R.L. este falsă, întrucât pârâta nu expune toate motivele care au stat la baza acestor întârzieri. De fapt, lucrarea contractată de această societate a suportat întârzieri din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, care nu puteau fi imputate contractorului și plății cu întârziere a sumelor datorate de pârâtă, fiind notificat în acest sens de către contractor pe durata desfășurării contractului de antrepriză. Aceste evenimente au condus la suspendarea și încetinirea lucrărilor pe diferite perioade.

În considerarea celor arătate, reclamanta a apreciat că notificarea de reziliere a contractului de către pârâtă este lipsită de temei contractual și legal. Rezilierea nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 11.2 lit. b și nici în condițiile vreunui alt articol din contract.

Or, potrivit art. 11.4 și 11.6 din contract, întrucât încetarea contractului a avut loc după data de 01.10.2019, coroborate cu prevederile fiscale aplicabile, beneficiarul este obligat să plătească prestatorului, în caz de reziliere nejustificată a contractului, o penalitate în valoare de 13.200 euro, plus TVA.

În aceste condiții, ținând cont de rezilierea nejustificată și cu rea-credință a contractului de către pârâtă prin notificare, prin răspunsul reclamantei, aceasta a înțeles că raporturile contractuale încetează începând cu data de 01.11.2019, prin manifestarea de voință a beneficiarului și a solicitat plata imediată a sumei de 13.200 euro + TVA, reprezentând penalitatea prevăzută de art. 11.6 din contract.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 30 C.pr.civ..

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, precum și a probei testimoniale. Aceasta a atașat un set de înscrisuri (f. 12-39).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2.660,57 lei, conform ordinului de plată și chitanței atașate la dosar (f. 40, 47).

La data de 12.06.2020, reclamanta a depus precizări, un set de înscrisuri și interogatoriul propus a fi administrat pârâtei (f. 48-71).

La data de 22.07.2020, pârâta a depus întâmpinare (f. 77-80), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a învederat că, la data de 01.10.2018, părțile au încheiat un contract de prestări servicii, obligațiile prestatorului fiind menționate în Anexa 1 la contract.

Conform susținerilor pârâtei, rolul reclamantei, în calitate de prestator, era acela de a asista pârâta în toate aspectele tehnice ce au legătură cu dezvoltarea proiectelor imobiliare și, totodată, reclamanta avea obligația de a organiza licitații pentru viitorii contractori ai pârâtei.

Pentru dezvoltarea proiectului imobiliar pe care îl are în lucru, pârâta a solicitat reclamantei să organizeze o licitație pentru lucrările de construcție ce privesc pregătirea unei perne de balast. Date fiind atribuțiile prestatorului, menționate la pct. 6 și 7, a considerat că toți participanții la licitație propuși de reclamantă vor avea capacitatea și experiența necesară pentru executarea acestor lucrări de construire. După cum se menționează în contract, reclamanta avea obligația de a alege contractori care se potrivesc necesităților sale și care prezintă un nivel de încredere adecvat, astfel încât executarea lucrărilor contractate să fie dusă la îndeplinire fără incidente.

Licitația demarată de reclamantă pentru executarea pernei de balast a fost câștigată de societatea B S E S.R.L., societate prezentată de reclamantă ca având experiență vastă în executarea pernelor de balast și oferind servicii la un nivel superior. În baza asigurărilor și recomandărilor reclamantei, pârâta a agreat să colaboreze cu această societate, care a avut oferta cea mai avantajoasă pentru proiectul său.

Ulterior semnării contractului de execuție a lucrărilor de construire cu BS și demarării acestor lucrări, a constatat că această societate nu întrunește nivelul de performanță specificat de reclamant, acest contractor executând deficitar activitățile pentru care a fost contractat.

Văzând această situație, pârâta a decis să nu mai lase aspectele tehnice pe seama reclamantei și a ridica direct problema cu B S, contractorul recunoscând că, de fapt, este prima lucrare de acest tip pe care o execută. Astfel, din cauza lipsei de experiență și a calității inferioare a serviciilor, dezvoltarea proiectului său a suferit întârziere severe, cauzându-i prejudicii.

Executarea deficitară a obligațiilor contractuale asumate de reclamantă rezultă din faptul că atribuțiile reclamantei nu se limitau doar la organizarea procesului de licitație pentru alegerea contractorilor de către pârâtă. Potrivit Anexei nr. 1, parte integrantă a contractului, reclamanta s-a angajat să analizeze fiabilitatea, capacitatea, conformitatea și compatibilitatea potențialilor contractori și subcontractori, precum și a altor posibili parteneri care ar putea prelua roluri în domeniile tehnice ale proiectelor sale. Astfel, independent de faptul că decizia de numire a contractantului i-a aparținut societății sale, reclamanta și-a îndeplinit cu neglijență atribuțiile, selectând un contractor ce nu deține expertiza necesară realizării lucrării de construcție în cauză, fiind prima lucrare de acest tip pe care a realizat-o.

Pârâta a menționat că a selectat acest contractor strict datorită faptului că oferta acestuia din urmă a fost avantajoasă din punct de vedere financiar, având cel mai mic preț, bazându-se totodată că reclamanta s-a asigurat că toți participanții selectați pentru a participa la licitație au fost evaluați în prealabil de aceasta în vederea îndeplinirii criteriilor și nivelului de performanță solicitat.

Aceasta a subliniat că selectarea participanților la licitație i-a revenit în totalitate societății reclamante. Pârâta a selectat contractorul în baza criteriilor financiar, încrezându-se în totalitate în profesionalismul și diligența societății reclamante de a selecta contractori cu un nivel de performanță ridicat, nicidecum contractori ce se află la prima lucrare de construcție de tip executare pernă de balast.

Mai mult, conform susținerilor pârâtei, reclamanta a tratat cu neglijență angajamentul de a analiza întreg procesul de construcție și dezvoltare a proiectelor sale, precum și cel de a monitoriza operațiunile tehnice și de a raporta eventualele neregularități, dat fiind că lucrarea de execuție a pernei de balast, efectuată de B S, a fost realizată defectuos, iar reclamanta nu a informat-o în legătură cu acest aspect.

Având în vedere că modul defectuos de realizare a lucrării de execuție de către BS nu a fost comunicat de reclamantă, pârâta a concluzionat că fie executarea nu a fost monitorizată corespunzător de către aceasta, fie neregularitățile, deși cunoscute de aceasta, nu au fost comunicate în încercarea de a masca executarea deficitară a obligațiilor pe care și le-a asumat.

În urma acestei lucrări defectuoase, pârâta a fost nevoită să suporte cheltuieli adiționale, cu un cost ridicat, pentru a remedia probleme cauzate de neglijența reclamantei atunci când a propus B S ca executant al lucrărilor de construire.

Chiar susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată relevă erorile pe care aceasta le-a săvârșit în executarea contractului. Prezentarea Best Solutions ca o soluție viabilă pentru executarea lucrărilor la perna de balast reprezintă de fapt o încălcare a responsabilităților sale. Dacă ar fi cunoscut că acea societate nu execută cu regularitate astfel de lucrări, nu ar fi ales să colaboreze cu ea. Responsabilitatea pentru verificarea potențialilor contractori era strict a reclamantei, iar această nu și-a îndeplinit obligația contractuală, fapt ce a dus la executarea deficitară a uneia dintre fazele importante ale proiectului său.

Pârâta a mai precizat că nu a reclamant faptul că M C ar fi avut relații comerciale cu BS pentru rezilierea contractului, ci faptul că reclamanta i-a prezentat această societate ca fiind o opțiune pentru executarea lucrărilor la perna de balast, când, de fapt, această societate nu avea ce căuta la licitația organizată de reclamantă în numele pârâtei, dat fiind că BS nu efectuase astfel de lucrări, iar reclamanta cunoscuse acest lucru.

În privința acordului de încetare amiabilă a contractului, pârâta a menționat că propunerea a fost făcută cu bună-credință pentru a evita escaladarea diferendului apărut între părți și în niciun caz suma oferită nu a reprezentat o compensație.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1549 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul reclamantei.

La data de 11.08.2020, pârâta a depus interogatoriul propus a fi administrat reclamantei, indicând și numele martorului a cărui audiere o solicită, P CA (f. 88-90).

La data de 18.08.2020, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 95-101), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei.

La termenul din data de 04.11.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, solicitată de ambele părți și a respins proba testimonială constând în audierea martorului PC, solicitată de pârâtă, ca inadmisibilă.

La data de 27.11.2020, reclamanta a depus răspunsul la interogatoriu (f. 121-123).

La data de 14.12.2020, pârâta a depus un set de înscrisuri, precum și răspunsul la interogatoriu (f. 126-163).

La datele de 22.12.2020, 28.12.2020, 12.01.2021, respectiv 19.01.2021, părțile au depus concluzi scrise.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 01.10.2018, reclamanta M C S.R.L., în calitate de prestator, și pârâta K R E S.R.L., în calitate de beneficiar, au încheiat un contract de prestări servicii, stipulând în sarcina beneficiarului obligația de plată a unei remunerații lunare în valoare de 2.200 euro, iar în Anexa nr. 1, obligațiile și responsabilitățile prestatorului, astfel cum rezultă din contractul atașat la dosarul cauzei, însușit de ambele părți prin semnătură (f. 17-22).

Conform art. 2 din contract, acesta a fost încheiat pe o durată nedeterminată, intrând în vigoare la data de 01.10.2018.

La data de 01.11.2019, pârâta i-a transmis reclamantei, prin e-mail, un acord privind încetarea amiabilă a relațiilor contractuale, în cuprinsul căruia s-a menționat, printre altele, că în termen de 7 zile de la încheierea acordului de încetare de către părți, prestatorul emite și transmite către societatea K R E. S.R.L. o factură pentru suma de 5.000 euro + TVA, care reprezintă unica compensație stabilită și acceptată de către ambele părți, de achitat de către beneficiar pentru încetarea contractului, în termen de 7 zile lucrătoare de la data comunicării ei (f. 25-29). Aceasta a solicitat reclamantei comentariile sale în privința acestui acord.

În aceeași zi, reclamanta i-a transmis pârâtei acordul privind încetarea amiabilă a relațiilor contractuale, revizuit, în sensul modificării valorii compensației de la 5.000 euro + TVA, cât a propus inițial pârâta, la 13.200 euro + TVA (f. 25-27).

Ulterior, în seara zilei de 01.11.2019, pârâta i-a transmis reclamantei o notificare de reziliere unilaterală a contractului de prestări servicii, cu efect imediat de la data comunicării acesteia, nefiind necesară îndeplinirea altor formalități, în baza art. 11.2 lit. b din contract (f. 31-34).

Prin notificarea din data de 06.11.2019, reclamanta a învederat pârâtei că notificarea de reziliere constituie o încetare abuzivă și nejustificată a contractului de către beneficiar, conform art. 11.4 din contract, motiv pentru care înțelege să solicite plata imediată a sumei de 13.200 euro + TVA, reprezentând penalitatea prevăzută de art. 11.6 din contract (f. 36-39).

În drept, potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar în baza art. 1270 alin. 2 C.civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1.766 C.civ., contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor și să plătească prețul lor.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului nejustificat al rezilierii contractului de prestări servicii din data de 01.10.2018 de către pârâtă, instanța reține că, potrivit art. 1516 alin. 1 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Conform alineatului 2 pct. 2 din același articol, atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative. Contractul reziliat încetează doar pentru viitor, așa cum prevăd dispozițiile art. 1.554 alin. 3 C.civ..

Așadar, rezilierea este o sancțiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, cu executare succesivă, constând în desfacerea contractului respectiv numai pentru viitor.

Coroborând art. 1549 alin. 3 cu art. 1550 C.civ., instanța reține că rezilierea poate fi dispusă de instanță, la cerere, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită sau, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părțile au convenit astfel, poate opera de plin drept.

În ceea ce privește rezoluțiunea unilaterală, dispozițiile art. 1552 alin. 1 C.civ. prevăd că aceasta poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.

În acest context normativ, analizând notificarea de reziliere unilaterală din data de 01.11.2019 formulată de pârâtă, instanța constată că aceasta este motivată în fapt pe caracterul deficitar al activităților prestate de societatea reclamantă, iar în drept, pe dispozițiile art. 2.4 și art. 11.2 lit. b din contractul de prestări servicii din data de 01.10.2018 (f. 31-32).

Astfel, pârâta a arătat că reclamanta a întreprins deficitar activitățile prestate prin contractarea unei companii al cărei nivel de performanță nu întrunește așteptările beneficiarului, cauzând întârzieri severe în dezvoltarea proiectelor sale. În speță, a învederat că prestatorul a contractat societatea B S E S.R.L. în vederea efectuării unor lucrări de construcții (executare pernă de balast), asigurând beneficiarul că acesta deține o experiență vastă în acest domeniu oferind servicii la un nivel superior. În baza asigurărilor și recomandărilor prestatorului, beneficiarul a agreat contractorul propus. Ulterior acestei aprobări și semnării unui contract de execuție lucrări de construcție, beneficiarul a constatat că acesta nu întrunește nivelul de performanță specificat de prestator, desfășurând deficitar activitățile pentru care a fost contractat. Mai mult, contractorul a recunoscut că este prima lucrare de act tip pe care o execută și că nu deține propriile sale echipamente, bazându-se pe echipamentele unor terțe părți. Din cauza lipsei de experiență și a calității inferioare a serviciilor, dezvoltarea proiectului său a suferit întârzieri severe.

În primul rând, instanța reține că, potrivit art. 2.4 din contractul de prestării servicii, invocat de pârâtă în notificarea de reziliere, „prestatorul de servicii poate subcontracta activitățile către alte părți (inclusiv proprii angajați), cu acordul prealabil scris al societății. Dacă activitățile vor fi subcontractate, prestatorul de servicii este răspunzător pentru toate aceste activități, potrivit contractului”.

Această prevedere contractuală nu este însă aplicabilă în cauză, în condițiile în care reclamanta nu a subcontractat activitățile, nefiind dovedită nicio astfel de relație contractuală  a prestatorului cu societatea BS E S.R.L..

În realitate, după cum însăși pârâta a recunoscut în întâmpinare, nu prestatorul a contractat cu B S E S.R.L., ci chiar societatea sa a încheiat un contract cu această persoană juridică ca urmare a unei licitații organizate de reclamantă pentru executarea unei perne de balast. Or, dispozițiile art. 2.4 din contract angajează răspunderea prestatorului doar în situația subcontractării activităților pe care și le-a asumat în contractul de prestări servicii, nu și în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de un terț față de beneficiar.

În al doilea rând, conform art. 11.2 lit. b din contractul de prestări servicii, beneficiarul are dreptul să rezilieze de jure contractul cu efect imediat, fără nicio procedură prealabilă, niciun termen de notificare și fără compensare, cu o simplă notificare de reziliere, în cazul în care prestatorul de servicii este răspunzător pentru abaterea intenționată sau neglijența în executarea obligațiilor sale din contract sau pentru încălcarea termenilor contractului sau refuzul de a executa oricare dintre obligații.

Analizând Anexa 1 la contractul de prestări servicii, instanța constată că părțile au stabilit, cu titlu exemplificativ, o serie de obligații, de ordin general, care incumbau prestatorului de servicii, precum: revizuirea întregului proiect pentru a evalua realizarea obiectivelor propuse, în conformitate cu standardele societății; asistența pentru buna funcționare a societății din punct de vedere tehnic și administrativ, în conformitate cu politicile și strategiile societății; analiza întregului proces de construcție, dezvoltare și implementare a celor mai bune soluții tehnice și economice pentru proiecte în derulare sau viitoare; (...), asistență la pregătirea documentelor de licitație; revizuirea seriozității, capacității, adecvării și compatibilității potențialilor antreprenori și subcontractanți și a altor parteneri posibili care ar putea avea roluri în domeniile tehnice ale proiectelor; revizuirea rapoartelor de lucru și a situațiilor de plată pregătite de către antreprenori, subcontractanți, arhitecți, evaluatori, planificatori și consultanți care lucrează pentru proiectele societății.

Niciuna dintre obligațiile menționate anterior, formulate generic, nu apare ca fiind încălcată prin faptul că B S E. S.R.L., pe care societatea pârâtă a ales-o dintre cele 4 societăți propuse la licitație de către reclamantă pentru executarea unei perne de balast, nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător obligațiile pe care și le-a asumat în contractul încheiat cu pârâta. Obligația generală de a propune cele mai bune soluții de ordin tehnic nu garantează în sine și calitatea prestației pe care terțul și-o asumă ulterior față de beneficiar, cu atât mai mult cu cât părțile au stabilit în cuprinsul art. 1.1 că „orice obligații și responsabilități specifice ale prestatorului de servicii, precum și toate obiectivele specifice de performanță care ar putea fi convenite între părți vor fi încorporate în prezentul contract sub formă de anexe, semnate de ambele părți”. Or, pârâta nu a invocat și nici nu a făcut vreo dovadă că ar fi convenit cu societatea reclamantă asumarea de către aceasta a unor obligații specifice ori a unor obiective specifice de performanță în legătură cu societatea B S E. S.R.L.. De altfel, deși conform notificării de reziliere, pârâta a afirmat că B. S. E. S.R.L. nu întrunește nivelul de performanță specificat de prestator, nu a indicat nicio prevedere contractuală în care acest nivel de performanță să fi fost explicitat și nici criteriile care au stat la baza determinării acestui standard.

Obligațiile asumate în Anexa nr. 1 la contract vizează, per ansamblu, asistența societății beneficiare din punct de vedere tehnic și analiza terților care ar putea avea roluri în domeniile tehnice ale proiectelor, însă deciziile luate din această perspectivă îi revin în integralitate beneficiarului, având în vedere și considerentele de ordin financiar, neexistând nicio dispoziție contractuală în sens contrar. În plus, așa cum se prevede în Anexa nr. 1, reclamanta trebuia să asigure asistență pentru buna funcționare a societății din punct de vedere tehnic și administrativ, în conformitate cu politicile și strategiile societății, sintagmă care nu a fost definită în vreun fel de părți și care este mult prea generală pentru a determina, în concret, standardul avut în vedere la încheierea contractului.

Pe de altă parte, deși a susținut că societatea BSE S.R.L. ar fi executat defectuos activitățile pentru care a fost contractată, pârâta nu și-a dovedit în vreun fel afirmațiile sale (prin probe admisibile în condițiile legii), cu toate că sarcina probei îi incumba, potrivit art. 249 C.pr.civ..

 Mai mult decât, și dacă ar fi reale alegațiile pârâtei în sensul că această societate se afla la prima lucrare de tipul celei contractate, această împrejurare nu conduce, în sine, la o neexecutare a obligațiilor asumate de către reclamantă în contractul de prestări servicii din data de 01.10.2018, neexistând nicio dispoziție contractuală care să excludă selectarea unei societăți de profil care, deși nu a mai executat perna de balast, are resurse și competențe pentru a îndeplini această sarcină. Mai mult, însăși pârâta a recunoscut în răspunsul la interogatoriu că nu a reziliat contractul încheiat cu B SE S.R.L. și că perna de balast a fost executată (întrebările 4 și 5), împrejurări ce nu vin în sprijinul activității defectuoase invocate.

Totodată, însăși pârâta a recunoscut că a selectat această societate strict din considerente de ordin financiar, aceasta având cel mai mic preț, și nu se poate susține că nu cunoștea competențele cocontractantului său în condițiile în care nu a contestat că în trecut a mai încheiat și alte contracte cu această societate, iar angajații ei se aflau deja pe șantierul proiectului, aspect care i-a procurat pârâtei un avantaj din perspectiva duratei lucrării și a costurilor implicate.

De asemenea, cu toate că reclamanta a susținut că întârzierile în executarea lucrărilor de către B S E. S.R.L. au fost cauzate, pe de o parte, de vremea nefavorabilă și, pe de altă parte, de neexecutarea propriilor obligații de către pârâtă, aceasta din urmă nu a prezentat nicio probă care să ateste, de exemplu, plata la timp a lucrărilor sau corespondența avută cu reprezentanții societății pe tema lipsei de experiență/de cunoștințe în executarea pernei de balast.

În al treilea rând, instanța constată că pârâta nu a depus nicio corespondență între părți în legătură cu pretinsa neexecutare culpabilă a contractului de prestări servicii de către reclamantă, anterioară formulării notificării de reziliere, ci, din contră, din proiectul de acord privind încetarea amiabilă a relațiilor contractuale reiese că s-a arătat dispusă să îi achite reclamantei o compensație în valoare de 5.000 euro + TVA pentru încheierea raporturilor contractuale. Acest din urmă comportament vine, în opinia instanței, în contradicție vădită cu susținerile pârâtei, din aceeași zi, prin care i se impută reclamantei executarea defectuoasă a contractului. Din moment ce considera că reclamanta și-a îndeplinit defectuos obligațiile, conduita logică era de a pretinde o compensație de la aceasta, nu de a-i oferi o sumă de bani în schimbul încetării contractului, cu mențiunea ca părțile să nu mai aibă nicio pretenție una împotriva celeilalte.

Buna-credință invocată de societatea pârâtă nu poate fi reținută drept o justificare în oferirea sumei de 5.000 euro + TVA reclamantei pentru încetarea raporturilor contractuale, având în vedere că scopul oricărui profesionist este totuși obținerea unui profit.

În realitate, din corespondența părților pe această temă reiese că, de fapt, pârâta a urmărit încetarea raporturilor contractuale, iar atunci când reclamanta s-a prevalat practic de clauza prevăzută de art. 11.6 din contract, a preferat să rezilieze unilateral contractul, invocând o pretinsă culpă a prestatorului, în loc să recurgă la denunțarea unilaterală a contactului, în condițiile art. 11.1, fără a fi ținută să achite vreo sumă de bani pentru aceasta, conform art. 1277 C.civ..

Față de considerentele expuse, neexistând o executare deficitară, culpabilă, a obligațiilor asumate contractual de către reclamantă, instanța va constata nejustificată rezilierea contractului de prestări servicii din data de 01.10.2018, încheiat între M C. S.R.L., în calitate de prestator, și KR E. S.R.L., în calitate de beneficiar, comunicată de pârâtă prin notificarea din data de 01.11.2019.

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului de prestări servicii din data de 01.10.2018 și plata penalității în valoare de 13.200 euro + TVA, instanța reține că, potrivit art. 11.4 din contract, în cazul unei rezilieri nejustificate a contractului efectuate de către societate, prestatorul de servicii va avea dreptul să fie despăgubit de către societate, astfel cum este prevăzut la articolele 11.5 sau 11.6, în funcție de momentul rezilierii.

Conform art. 11.6, în cazul în care acesta este reziliat de către societate după 01.10.2019, fără vreo culpă a prestatorului de servicii, din cauza unui motiv care nu este menționat în articolul 11.2, societatea plătește prestatorului de servicii drept penalitate 13.200 euro, plus toate onorariile de succes neplătite, atrase (dacă există). Această prevedere are natura unei clauze penale, prin care părțile au evaluat anticipat prejudiciul produs prestatorului de servicii în cazul încetării contractului fără ca aceasta să aibă la bază culpa sa.

Așa cum s-a reținut anterior, pârâta a reziliat, la data de 01.11.2019, în mod nejustificat, contractul de prestări servicii din data de 01.10.2018, fără a se încadra în dispozițiile art. 11.2 din contract, ceea ce a dus la încetarea contractului la acea dată (împrejurare necontestată de niciuna dintre părți) și la nașterea obligației beneficiarului de plată a penalității în cuantum de 13.200 euro.

La valoarea penalității se adaugă TVA, având în vedere prevederile art. 3.2 din contractul de prestări servicii, în conformitate cu care: „toate plățile către prestatorul de servicii conform prezentului contract sunt sume brute, fără TVA, plătibile pe baza facturilor relevante (și a documentației justificative) care vor fi emise de către prestatorul de servicii în conformitate cu prezentul contract”. Astfel, întrucât părțile nu au făcut nicio distincție în funcție de natura sumelor pe care prestatorul de servicii trebuie să le încaseze în temeiul contractului, instanța reține că acestea au avut în vedere aplicarea valorii TVA inclusiv în cazul penalității de 13.200 euro.

Pentru aceste motive, instanța va constata încetat, la data de 01.11.2019, contractul de prestări servicii din data de 01.10.2018, încheiat între M C S.R.L., în calitate de prestator, și K R E S.R.L., în calitate de beneficiar și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.200 euro + TVA (în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății), reprezentând penalitate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat și a făcut dovada achitării acestora după cum urmează: 2.660,57 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform ordinului de plată și chitanței depuse la dosar (f. 40, 47) și 8.698,13 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii nr. 35/20.11.2020 și extrasului de cont aferent.

Cu toate acestea, potrivit art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Analizând activitatea reprezentantului convențional al societății reclamante, instanța constată că acesta a redactat cererea de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare și note scrise și s-a prezentat la două termene de judecată acordate în cauză.

Astfel, luând în considerare criteriile prevăzute de art. 127 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, complexitatea medie a cauzei, durata soluționării litigiului și activitatea concretă prestată, instanța apreciază că este vădit disproporționată suma de 8.698,13 lei, solicitată cu titlu de onorariu de avocat, astfel încât se impune reducerea ei la 6.000 lei, valoare considerată de instanță ca fiind rezonabilă în raport de munca avocatului.

În consecință, instanța va admite în parte cererea formulată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.660,57 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanța va lua act de manifestarea de voință a pârâtei în sensul că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare