Plângere contravenţională. Puterea probatorie a procesului verbal de contravenţie vs. principiul in dubio pro reo.

Hotărâre 9252 din 06.12.2017


Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Din probele administrate în dosar, nu rezultă că petenta ar fi instigat prin orice mijloace, iniţiat sau recurs la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunării publice.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XX/299/2017, la data de 09.08.2017, petenta B.M.D. a solicitat în contradictoriu cu intimata D.G.J.M.B., anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr. A/XX.XX.2017 şi în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivarea în fapt, petenta a arătat că, în data de XX.XX.2017, la ora 21:00, se afla în Municipiul Bucureşti, în intersecţia B-dul X cu str. Y., sector 1, însă comportamentul său a fost unul completamente legitim şi legal. A precizat că dispozitivul de jandarmi prezenţi la demonstraţia din seara zilei de xx.xx.2017 a refuzat să permită deplasarea civilizată a coloanei de manifestanţi pe o bandă de carosabil, ceea ce nu ar fi deranjat nici traficul rutier, nici deplasarea pietonilor pe trotuar, demonstranţii fiind obligaţi să se deplaseze pe trotuar, printre alte persoane şi printre obstacole de tipul autoturismelor parcate, a spaţiilor verzi şi a mobilierului stradal, ceea ce a creat un evident disconfort şi lor, şi altor  persoane care se aflau pe stradă în acel moment. Ceea ce petenta şi alte persoane au făcut în intersecţia dintre bulevardul X şi strada Y şi anume să se aşeze pe trecere de pietoni a fost tot o formă de protest, o încercare de a determina jandarmii să le permită deplasarea pe carosabil, pe o bandă, nicidecum o încercare de a tulbura sau zădărnici adunarea publică la care au luat parte.

Cu privire la modul în care a fost încheiat procesul-verbal în lipsa acesteia, a arătat că, agentul constatator nici nu a făcut o menţiune despre împrejurările care au determinat încheierea procesului-verbal de contravenţie în absenţa sa, cu întârziere de câteva zile, limitându-se să indice un martor care a asistat strict la întocmirea procesului-verbal.

În drept,  petenta a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 60/1991 şi Legea nr. 550/2004. 

În probaţiune, petenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu un martor C.M.D..

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind ataşată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

La data de XX.XX.2017, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că la data de XX.XX.2017, ora 21:00, jandarmii din cadrul D.G.J.M.B., aflându-se în misiune de asigurare a ordinii publice, cu ocazia acţiunilor de protest cu au avut loc în Piaţa X, începând cu ora 18:30, la care au participat aproximativ 200-300 de persoane, petenta a recurs la acţiuni de natură să tulbure buna desfăşurare a adunării publice (marşul de protest), prin blocarea căii de comunicaţie, aşezându-se pe carosabil şi blocând traficul rutier, în jurul orei 21:00 în zona B-dul X intersecţie cu strada Y, drept pentru care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 500 lei. A arătat că, fapta comisă de către petentă este prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. e din Legea nr. 60/1991 şi este sancţionată de art. 26 alin. 2 din acelaşi act normativ.

A învederat că, acţiunile au fost percepute nemijlocit de către agentul constatator, acesta fiind element de dispozitiv cu ocazia manifestărilor publice, în scopul  asigurării ordinii şi liniştii publice, identificarea petentei s-a realizat ulterior, cu ocazia vizualizării imaginilor video de către personalul specializat al unităţii. A precizat că, petenta nu contestă existenţa faptelor reţinute în sarcina sa, doar consideră, prin poprire concepţie, că faptele sale intră sub incidenţa art. 3 din Legea nr. 60/1991, articol care nu are relevanţă în cauză. Intimata opinează că acţiune petentei împreună cu celelalte persoane sancţionate aduce atingere prevederilor art. 2 din Legea nr. 60/1991 în sensul că au stânjenit folosirea normală a drumului public, conducând la tulburarea bunei desfăşurări a adunării publice şi necesitatea intervenirii forţelor de ordine pentru luarea măsurilor legale. A solicitat respingerea probei testimoniale cu martorul M.C.D..

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001  și art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și a probei cu înregistrarea video.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu înregistrarea video pentru intimată şi proba testimonială pentru petentă cu martorul D.M.C., la termenul din data de  XX.XX.2017 fiind audiat martorul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr. A/XX.XX.2017, încheiat de către intimatul D.G.J.M.B., petenta B.M.D. a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 09.07.2017, în zona B-dul X intersecţie cu strada Y, a recurs la acţiuni de natură să tulbure buna desfăşurare a adunării publice (marş de protest), prin blocarea căii de comunicaţie, aşezându-se pe carosabil şi blocând traficul rutier în jurul orei 21:00, în zona Bulevardul X intersecţie cu strada Y. Agentul constatator a precizat că fapta este prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. e din Legea nr. 60/1991 şi sancţionată de art. 26 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 26 alin1 1 lit. e din Legea nr. 60/1991: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni:  ….. e) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice;”

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeaşi ordonanţă şi la analizarea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001, apreciind că fapta nu a fost în mod corect încadrată juridic, astfel, fapta aşa cum a fost prezentată de către agentul constatator nu se încadrează în textul legal indicat.

Agentul constatator a menţionat că petenta ar fi recurs la acţiuni de natură să tulbure buna desfăşurare a ordinii publice, această parte fiind preluată din textul de lege indicat, însă modul în care acest lucru s-ar fi produs efectiv nu se încadrează în lit. e de la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 60/1991, ci în articolul 2 din lege la care face referire art. 26 alin. 1 lit. c. Astfel, s-a arătat că petenta ar fi blocat căile de comunicaţie, aşezându-se pe carosabil şi blocând traficul rutier, acest mod de acţiune, deşi nepermis de lege şi în totală contradicţie cu normele sociale, nu poate fi încadrat în dispoziţiile art. 26 alin. 1 lit. e din lege, care face referire la acţiuni violente sau alte manifestări de acest fel, efectuate cu intenţia de a tulbura adunări publice.

 Instanța nu poate reține motivul de nelegalitate referitor la întocmirea procesului-verbal în absenţa contravenientului, având în vedere faptul că acest aspect nu afectează legalitatea procesului-verbal, întrucât această modalitate de încheiere a actului sancţionator este prevăzută de art. 19 din OG nr. 2/2001. Astfel cum rezultă din textul de lege respectiv, în situaţia în care contravenientul nu este de faţă la întocmirea procesului-verbal, acest aspect (adică absenţa fizică a contravenientului) trebuie confirmat de un martor. Or, la o analiză sumară a procesului-verbal ce face obiectul prezentei cauze, instanţa reţine că agentul constatator a indicat datele de identificare ale martorului asistent, acesta semnând procesul-verbal la rubrica „Martor”. Prin urmare, reprezentantul intimatei a respectat dispoziţiile art. 19 din OG nr. 2/2001.

Totodată, instanţa apreciază că absenţa petentului nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care acesta a avut posibilitatea să invoce toate motivele de fapt şi de drept, precum şi toate apărările sale în prezenta acţiune, acestea fiind analizate de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei legal încheiat, se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Anghel c. României şi Salabiaku c. Franţei), a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei şi Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă şi din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Deşi în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

Astfel, în situaţia din speţa dedusă judecăţii, procesul-verbal trebuie să fie susţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv raportul întocmit de agentul constatator şi înregistrarea video.

Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În speţa dedusă judecăţii, nu se poate aprecia că intimata a dovedit contravenţia astfel cum este aceasta reglementată de lege, neputându-se stabili, fără dubiu, dacă sunt întrunite toate condiţiile de atragere a răspunderii civile contravenţionale a petentei, instanţa având în vedere, sub acest aspect, şi principiul in dubio pro reo (dubiul profită petentei). Din probele administrate în dosar, nu rezultă că petenta ar fi instigat prin orice mijloace, iniţiat sau recurs la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunării publice. De altfel, din declaraţia martorului D.M.C. rezultă că, acele străzi erau blocate deja de jandarmi, în momentul în care aceştia s-au aşezat pe carosabil, traficul era deja blocat.

Astfel, în condiţiile în care din probele administrate nu rezultă cu certitudine săvârşirea faptei ilicite de către petentă pe care intimata a înţeles să o sancţioneze, soluţia firească este aceea de a anula procesul verbal de constatare a contravenţiei, îndoiala fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie.

În consecinţă, instanţa, în temeiul art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001 va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr. A/XX.XX.2017 şi va exonera petenta de la plata amenzii contravenţionale.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a intimatei, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către petentă  a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională formulată de petenta B.M.D., cu domiciliul ales în sector …., în contradictoriu cu intimata D.G.J.M.B., cu sediul în  sector …. .

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XX nr. A/XX.XX.2017 şi exonerează petenta de la plata amenzii.

Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, ...2017.