Contestaţie în anulare. Noţiunea de eroare materială. Admisibilitate

Noţiunea de eroare materială in sensul art. 503 alin. (2) pct.2 cod proc. civ.,  vizează situaţii evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a căii de atac.

Acest motiv de contestaţie în anulare specială vizează, în realitate, greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. O altă interpretare ar contribui la eludarea ordinii şi limitelor căilor de atac, ceea ce ar duce, în realitate, la transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac.

Asupra  contestaţiei  în  anulare de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX Judecătoria XXXXX a admis  în parte cererea formulată de petenta SC XXXXX SRL, împotriva procesului-verbal  seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX, încheiat de intimata Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală XXXXX având ca obiect plângere contravenţională şi  a dispus  înlocuirea amenzii contravenţionale în cuantum de XXXXX de lei, aplicată prin procesul - verbal seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX al Direcţiei Antifraudă Fiscală XXXXX, cu sancţiunea  avertisment.

Prin  decizia civilă  nr.  XXXXX a fost  respins  apelul declarat de apelanta– intimată Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală XXXXX - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. XXXXX pronunţată de Judecătoria XXXXX în contradictoriu cu intimatul – petent SC XXXXX SRL ca nefondat, întrucât  în consonanţă cu cel reţinute de instanţa de fond şi Tribunalul a apreciat  că raportat la situaţia de fapt, amenda în cuantumul aplicat este excesivă, petenta suportând consecinţe pecuniare prin confiscarea sumelor neconforme depistate în urma controlului, măsura fiind aptă să formeze acesteia un comportament fiscal corect pentru viitor.

Împotriva  deciziei  civile a formulat  contestaţie în  anulare  intimata Agenţia  naţională de  Administrare Fiscală prin  care a cerut  anularea procesului  verbal de  contravenţie pentru  următoarele  motive:

În ceea ce priveşte sancţiunea dispusă prin procesul verbal de contravenţie seria XXXXX nr. XXXXX, în mod greşit, nelegal instanţa de apel a apreciat că ,,amenda în cuantumul aplicat este excesivă „, motiv pentru care a respins apelul declarat de autoritatea fiscală.

Consideră că, aceasta nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale, întrucât prin procesul verbal de contravenţie a fost dispusa sancţiunea amenzii în cuantum de XXXXX lei pentru contravenţia prevăzută de art. 10 tit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, iar pentru contravenţia prevăzută de art. 10 lit. lit. c din acelaşi act normativ a fost aplicată sancţiunea avertismentului şi confiscarea sumei de XXXXX lei în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit e) pct. i.

Apreciază că,  soluţia prin care nu se retine faptul că sunt aplicabile dispoziţiile 12 alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu completările şi modificările ulterioare, republicata, si sunt incidente prevederile din O.6. nr. 2/2001 sub aspectul aplicării sancţiunilor este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria XXXXX nr. XXXXX prin hotărârea atacată Instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei şi ale art. 21 alin.3 din acelaşi act normativ conform cărora la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, precum si dispoziţiile art. 7 alin. 3 din acelaşi act normativ prin care se prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor, respectiv nu prevăd în mod expres această sancţiune.

Arată  că, dintr-o eroare materială instanţa de apel nu a observat că în sunt incidente prevederile art. 12 alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu completările şi modificările ulterioare, republicata, care stipulează: „ Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) si d) cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i)."

Astfel, având în vedere dispoziţiile enunţate mai sus, arătă că în cauza dedusă judecăţii nu poate fi aplicată sancţiunea contravenţională a avertismentului, iar dispoziţiile O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fisca!e,cu completările si modificările ulterioare, republicata nu prevăd si această posibilitate de înlocuire a sancţiunii principale a amenzii cu sancţiunea principală a avertismentului.

In drept,  contestaţia a fost întemeiată  pe  dispoziţiile  art. 503 alin. (2) pct. 2 şi urm. Cod procedura civila, O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările si completările ulterioare.

Intimata  SC XXXXX SRL a formulat  întâmpinare – fila 17,  prin  care a cerut  respingerea  contestaţiei  în  anulare formulata de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, si menţinerea ca legala si temeinica a deciziei civile nr. XXXXX pronunţata de aceasta instanţa.

Consideră ca, astfel cum instanţa suprema a precizat în mod constant o asemenea cale extraordinara de atac nu poate viza decât greşeli de fapt involuntare si nu greşeli de judecata, de apreciere a probelor, de  interpretare a dispoziţiilor legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale.

In prezenta speţa instanţa de apel a făcut o corecta apreciere a probelor si de aplicare a dispoziţiilor legale soluţia fiind una temeinica si legala iar contestaţia este inadmisibila, contestatoarea tinzând in fapt la o rejudecare a apelului.

In drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 205 c.pr.civ.

Analizând contestaţia în anulare formulată, Tribunalul constată următoarele:

În drept, potrivit art. 503 C.proc.civ., ,,(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.’’

Cu privire la noţiunea de eroare materială, Tribunalul reţine că erorile materiale vizează situaţii evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a căii de atac.

Acest motiv de contestaţie în anulare specială vizează, în realitate, greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. O altă interpretare ar contribui la eludarea ordinii şi limitelor căilor de atac, ceea ce ar duce, în realitate, la transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac.

Spre exemplu, contestaţia în anulare este admisibilă dacă un recurs a fost respins ca tardiv, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că a fost depus recomandat la oficiul poştal, înăuntrul termenului; se anulează recursul ca netimbrat, deşi la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei de timbru; dacă instanţa s-a pronunţat asupra legalităţii unei alte hotărâri decât cea contestată etc.

În speţă, contestatoarea invocă greşita interpretare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 28/1999, însă, aşa cum Tribunalul a arătat mai sus, greşita interpretare sau aplicare a unor texte de lege nu intră în câmpul de aplicare al noţiunii de eroare materială.

Din aceste motive, Tribunalul va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare