Dreptul muncii şi securităţii sociale. Obligarea casei teritoriale de pensii călăraşi la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor

Dreptul muncii şi securităţii sociale

Obligarea CASEI TERITORIALE DE PENSII CĂLĂRAŞI  la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile menţionate într-o adeverinţă eliberată de o societate comercială ;  plata pensiei recalculate ; obligarea pârâtei la plata reactualizată a sumelor rezultate din diferenţele dintre pensiile în plată şi pensiile cuvenite, la data plăţii efective.

Respingere excepţiei tardivităţii formulării cererii .

Art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

Prin Sentinţa civilă nr. 616/24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 534/116/2014 , instanţa:

A respins  excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâtă  şi a admis  în parte cererea formulată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâta C.T.P. CĂLĂRAŞI ;

A obligat  pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor menţionate în adeverinţa nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL Turnu Măgurele.

A obligat pârâta către reclamant la plata diferenţelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentinţe şi pensia încasată, începând cu data de 01.06.2013, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

A respins  capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la acordarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 02.04.2014 sub nr. 534/116/2014, aşa cum a fost precizată în termen legal, reclamantul D.V.a chemat în judecată pe pârâta C.T.P. Călăraşi  pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile menţionate în adeverinţa nr. 765/07012212 eliberată de SC M.G. SRL Turnu Măgurele, plata pensiei recalculate sub forma cerută, începând cu data depunerii în acest sens a cererii de înregistrare nr. 15353/13.05.2013 la C.T.P. Călăraşi, obligarea pârâtei la plata reactualizată a sumelor rezultate din diferenţele dintre pensiile în plată şi pensiile cuvenite, la data plăţii efective.

De asemenea, a solicitat  obligarea pârâtei să menţioneze în clar punctajul mediu anual corect calculat şi corespunzător drepturilor sale reale de pensie, în conformitate cu înscrisurile sale de muncă şi cu legile în vigoare la fiecare moment al calculului, precum şi evidenţierea aplicării coeficientului de corecţie aşa cum imperativ dispune art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi a hotărât Curtea Constituţională.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, a analizat  mai întâi excepţiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei.

Faţă de cererea de valorificare a tuturor veniturilor menţionate în adeverinţa nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G.SRL Turnu Măgurele, pârâta a invocat excepţia tardivităţii, întrucât această solicitare a reclamantului a fost respinsă  prin decizia nr. 88879/11.06.2013, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o.

Referitor la această excepţie, instanţa a reţinut  că prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale, prin valorificarea unor drepturi reglementate de lege, cadrul legal folosit de reclamant întemeindu-se pe „obligaţia de a face” rezultată din dispoziţiile art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora „În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”.

Prin urmare, nu se poate lua în considerare tardivitatea cererii în raport cu decizia nr. 88879/11.06.2013, invocată de pârâtă, din perspectiva dispoziţiilor art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010, astfel că excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost .

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul  a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate, începând cu data de 01.11.1996, iar prin decizia nr. 88879/27.11.2013 a fost trecut la pensia pentru limită de vârstă.

Potrivit deciziei nr. 88879/11.06.2013, reclamantului i-a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinţei nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G. SRL Turnu Măgurele, întrucât veniturile privind munca în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 25/2011.

Din această decizie mai rezultă că reclamantul a formulat cererea de recalculare la data de 13.05.2013, precum şi faptul că i-a fost valorificată grupa a II a de muncă menţionată în adeverinţă, începând cu data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv 01.01.1996.

Reclamantul a anexat la dosar adeverinţa nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL Turnu Măgurele, potrivit căreia reclamantul a fost angajat în calitate de conducător auto la SC T. SA Bucureşti, Autobaza 2 şi 6 agabaritice, în perioadele 15.02.1980 – 01.08.1985, 03.03.1986 – 01.07.1991.

Sunt indicate în adeverinţa menţionată veniturile lunare obţinute în acord şi pentru ore suplimentare de către reclamant în perioadele în care a fost salariat.

Tribunalul a reţinut  că retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuţia tarifară, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obţinute în acest mod era supus plăţii contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, iar nu exceptat de la această obligaţie legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.

Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat  se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, aşadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau şi virau contribuţii de asigurări sociale, aspect confirmat şi de către angajatorul emitent al adeverinţei din cauza de faţă.

În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că: ,,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.’’

Aceeaşi obligaţie legală impusă angajatorului s-a regăsit şi în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat şi completat Decretul nr. 389/1972.

Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care la rândul ei a fost abrogată, începând cu data de 01.01.2011, prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Tribunalul a reţinut însă că  prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011, s-a statuat  că „Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”

Astfel, dându-se eficienţă principiului contributivităţii ce rezultă din textul art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), instanţa supremă stabileşte că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Având în vedere că şi noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituită prin Legea nr. 263/2010 este construită în jurul acestui principiu fundamental, tribunalul reţine că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Or, în speţă, fostul angajator a emis în mod valabil, necontestat, o adeverinţă prin care a menţionat întreg venitul brut realizat lunar, care include şi salariul cu sporul de acord global realizat de reclamant în calitate de salariat.

Ca urmare, instanţa a apreciat că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze, la stabilirea drepturilor sale de pensie, de veniturile suplimentare obţinute în acord în perioadele 15.02.1980 – 01.08.1985, 03.03.1986 – 01.07.1991, conform adeverinţei nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G. SRL Turnu Măgurele.

Instanţa a  respins însă capătul de cerere referitor la acordarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.

S-a reţinut  că prin art. 3 din OUG nr. 1 /2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, articolul 170 a fost modificat, având următorul cuprins:

"ART. 170

(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011.

(2) Începând cu anul 2013, câştigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) Indicele de corecţie se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie.

(4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecţie reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei."

În speţă, drepturile iniţiale de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.01.1996, înainte de intrarea în vigoare a legii 263/2010, astfel că acesta nu poate beneficia de indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din legea 263/2010, aşa cum a fost modificat prin OUG 1/2013, întrucât recalcularea nu reprezintă o stabilire nouă de drepturi.

Domenii speta

Spete similare