Refuz acordare drepturi

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000406

Dosar nr. ...

SENTINŢA NR.406

Şedinţa publică din 10 iunie 2021

Completul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanta ... (născută ...) ..., în contradictoriu cu  pârâta Agenţia ..., având ca obiect refuz acordare drepturi (Decretul-Lege nr.118/1990).

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care: 

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2021, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când pronunţarea s-a amânat pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.03.2021 sub nr.de dosar  727/102/2021, reclamanta ... (născută ...) ...  a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia ...:

- anularea Deciziei nr.3770/05.03.2021 emisa de pârâtă, privind respingerea acordării unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, modificată si completată de Legea nr. 130/2020, către reclamantă;

- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să i recunoască drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 5 alin (6), respectiv stabilirea calităţii de beneficiar a Decretului-Lege nr. 118/1990, respectiv de urmaş a unei persoane care a avut statutul de prizonier aflat în captivitatea URSS, în perioada septembrie 1944 - septembrie 1948.

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990 înregistrată la autoritatea pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş sub nr.3350 din data de 15 septembrie 2020, reclamanta reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 6 din Decretul Lege nr. 118/1990 cu modificările si completările ulterioare, în calitate de fiica a lui ... ... decedat în data de .. cu ultimul domiciliu în com. .. sat .. jud.... care a avut statutul de prizonier în URSS în perioada septembrie 1944-septembrie 1948.

În dovedirea calităţii de beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990 a depus anexate cererii, o serie de acte în probaţiune din care rezultă că tatăl ei, ... .. în vara anului 1944 a fost recrutat ca militar în Armata Regală Ungară, Regimentul de Infanterie 22, Compania 7 Călare şi a ajuns pe front în septembrie 1944 în Carpaţii Meridionali, linia Sălard-Tulgheş, unde a fost luat ca prizonier de către ruşi în cursul lunii septembrie 1944, apoi dus pe teritoriul URSS şi închis 4 ani într-un lagăr de prizonieri din Kiev, ajungând acasă în toamna anului 1948 fără livret militar.

Se mai arată că actele anexate sunt toate documentele prevăzute de lege în vederea obţinerii statutului de prizonier în URSS, reclamanta făcând demersuri şi la UM02405 Centrul de Studii şi Pătrare a Arhivelor Militare din Piteşti, precum şi la Autorităţile Competente din Ungaria, respectiv la Ministerul Apărării din Budapesta, la îndrumarea MAPN care a comunicat că „în situaţia în care numitul ... ... a făcut parte din efectivele armatei maghiare, .. poate atesta doar data întoarcerii din prizonierat. Pentru identificarea situaţiei militare, respectiv a datei de cădere în prizonierat este necesar să vă adresaţi Ministerului Apărării de la Budapesta. Această instituţie deţine evidenţa persoanelor care au luptat pe front în armata ungară”.

Reclamanta arată că cererea i-a fost respinsă prin Decizia nr.3770/05.03.2021, în mod netemeinic şi nelegal, pârâta menţionând că motivul respingerii cererii este faptul că „nu se poate stabili dreptul conform prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990 deoarece petenta nu depune documente din care să rezulte prizonieratul de către partea sovietică şi nici perioada prizonieratului pentru părintele său”, însă reclamanta a depus un înscris care emană de la soţia defunctului ... ..., redactat în limba maghiară la data de 24.09.1997, prin care s-a adresat instituţiei din Ungaria, care a acordat despăgubiri foştilor prizonieri de război, înscris în care este descris detaliat regimentul din care a făcut parte, perioada prizonieratului în fosta URSS, înscris despre care nici nu se face vorbire în Decizia contestată, deşi s-a depus traducerea autorizată a acestuia.

Art.13 din Decretul-Lege 118/1990, republicată prevede: „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”. Evident acest înscris fiind un mijloc de probă prevăzut de lege. Prin neluarea în considerare a acestui înscris, consideră că decizia este netemeinică şi nelegală.

Se maia rată că pârâta nu a mai solicitat nici un înscris în probaţiune astfel cum a solicitat altor persoane, nu i-a comunicat procesul verbal de şedinţă al Comisiei pentru Soluţionarea Cererilor de Acordarea Drepturilor prevăzut de Decretul-Lege nr. 118/1990 din cadrul AJPJS Mureş. 

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş a formulat întâmpinare (fila 34 dosar) prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată si nelegală şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică, a deciziei nr. 3770/05.03.2021 emisă de Comisia de aplicare a Decretului-Lege 118/1990 R.

În motivarea întâmpinării se arată că prin procesul -verbal de şedinţă nr. 1840/05.02.2021 Comisia de aplicare a Decretului-Lege 118/1990 R a constatat neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de lege pentru a fi beneficiar a drepturilor stabilite de art.5 alin (6) ale Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pentru faptul că din documentele depuse în probaţiune nu rezultă că tatăl său, ... ..., a fost persecutat din motive politice în condiţiile prevăzute de D.L nr.118/1990, respectiv nu s-a aflat în vreuna din situaţiile prevăzute de art.1 al. 1 şi 2. Prin Legea 232/2020 pentru modificarea şi completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, s-a reglementat situaţia acordării drepturilor şi urmaşilor (copiilor) persecutaţilor politic.

In conformitate cu prevederile art.5 alin. (5) din D-L 118/1990 R astfel cum a fost modificat prin Legea 232/2020 ”De prevederile alin. (6) - (9) beneficiază în mod corespunzător şi copilul celui decedat după eliberarea din detenţie, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat, în situaţia în care părintele său, deşi ar fi avut dreptul, nu a beneficiat de prevederile prezentului decret-lege.

(6)Copilul minor la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art.

1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

(7)Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil".

Astfel, prevederile prezentului decret lege a stabilit acordarea drepturilor titularilor persecuţiei politice cât şi soţiilor acestora, până la data de 05.11.2020, iar odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 232/2020 drepturile se acorda si copiilor titularilor persecuţiei politice.

Conform art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990:

"(1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a)a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti râmase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;

b)a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c)a fost internată în spitale de psihiatrie;

d)a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e)a fost strămutată într-o altă localitate;

f)a participat în acţiuni de împotrivire cu arma în mână şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care:

a)a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b)a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului”.

Citind, lecturând, cu un minim de atenţie documentele enumerate mai sus, depuse în susţinerea cererii, se poate constata doar faptul că mama reclamantei în anul 1997 a solicitat despăgubiri de la statul ungar, fără să facă dovada că a primit vreun răspuns la ea, însă nu rezultă faptul că tatăl reclamantei a fost prizonier în URSS, respectiv perioada.

Faptul că mama reclamantei a cerut despăgubiri de la statul ungar nu conferă drepturi în baza Decretului-Lege nr.118/1990 dacă nu face dovada constituirii în prizonierat de către partea sovietică a părintelui, cu acte eliberate de la instituţii competente în materie. Dar, rezultă cu certitudine faptul că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale de stabilire a calităţii de beneficiar a drepturilor prevăzute de art.5 al.6 şi a indemnizaţiei cuvenite pe baza documentelor depuse, documentele depuse nu confirmă ipoteza reclamantei, or, conform art. 13 al. 1 din decret-lege reclamanta trebuie să dovedească situaţia invocată. Reclamanta, doar anexat cererii de chemare în judecată depune în copie o adresă trimisă U.M.02405 -Centru de Studii şi păstrarea Arhivelor Militare Istorice din Piteşti ( din data de 11.02.2021 n.n.-ulterior depunerii cererii şi a completării) prin care solicită o adeverinţă privind prizonieratul în URSS, astfel nu corespunde adevărului ceea ce susţine reclamanta în cererea de chemare în judecată cum că „cererea subsemnatei a fost bine documentată şi susţinută sub aspectul dovedirii solicitării formulate.. „. Astfel, pârâta consideră că în speţă, Comisia a procedat corect respingându-i cererea, ţinând cont de faptul că reclamanta nu a depus niciun act doveditor din care să rezulte vreo persecuţie politică.

Analizând cererea de față în raport susținerile părților și de probatoriul administrat instanța constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3770/05.03.2021emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș a fost respinsă cererea reclamantei ... (născută ...) ... prin care solicita acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 al. 6) din Decretul - lege nr.118/1990 în calitate de fiică a lui ... ... decedat la data de .., pentru motivul că tatăl reclamantei ar fi fost prizonier de război în fosta URSS, în perioada septembrie 1944 – septembrie 1948.

Autoritatea emitentă justifică refuzul de a recunoaște dreptul reclamantei arătând că nu au fost depuse documente din care să rezulte prizonieratul de către partea sovietică și nici perioada prizonieratului pentru părintele său.

Potrivit art. 5 al. 6) din Decretul - lege nr. 118/1990 ” Copilul minor la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil”.

Potrivit prevederilor art. 1 al. 2) lit. b) din Decretul - lege nr.118/1990 beneficiază de drepturile prevăzute de actul normativ și persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.

Potrivit prevederilor art. 13 al.1) din actul normativ citat ” Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

Analizând documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate instanța constată că decizia emisă de Comisia de aplicare a Decretul - lege nr.118/1990 din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș este temeinică și legală.

Reclamanta susține că tatăl său a fost prizonier în fosta URSS, în perioada septembrie 1944 – septembrie 1948, în Lagărul nr. 62, unitatea nr. 8.

Din documentele avute la dispoziție de pârâtă nu rezultă starea de fapt susținută de reclamantă. Anexată petiției a fost depusă o declarație a Doamnei ... ..., soția supraviețuitoare a defunctului ... ... prin care aceasta arată că soțul ei a fost recrutat în vara anului 1944 în armata ungară și că a ajuns pe front în septembrie 1944, în Carpații Meridionali, pe linia Sălard – Tulgheș de unde a fost luat prizonier de ruși și dus pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice și închis patru ani într-un lagăr de prizonieri din Kiev. Precizează că soțul ei a stat în prizonierat -n perioada septembrie 1944 – octombrie 1948.

Anexată cererii de chemare în judecată reclamanta a mai depus un document emis de autoritățile din Ungaria (f 25 dosar verso) din care rezultă că ... ... a fost luat prizonier din localitatea Hatar – Ungaria la data de 17.11.1944, indicându-se locul încarcerării ca fiind Lagărul nr. 62, unitatea nr. 8. Documentul precizează că data eliberării a fost 09.10. fără a se indica anul.

Se observă, pe de o parte, că cele două înscrisuri conțin informații contradictorii. Soția reclamantului susține că defunctul a fost luat în prizonierat din Carpații Meridionali, linia frontului fiind Sălard – Tulgheș, iar din documentul emis de autoritățile ungare rezultă că defunctul a  fost luat prizonier din localitatea Hatar situată pe teritoriul Ungariei. Din documentul emis de autoritățile ungare nu reiese care parte beligerantă a luat prizonier pe defunct și nici că lagărul de prizonieri nr. 62 ar fi situat pe teritoriul fostei URSS. Totodată nu rezultă anul eliberării, un element esențial pentru admisibilitatea cererii având în vedere că prin Decretul - lege nr. 118/1990 se acordă indemnizații pentru fiecare an de prizonierat.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, proba situaţiilor prevăzute la art. 1 din Decretul - lege nr. 118/1990  se face de către persoanele interesate prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”. Declarația extrajudiciară chiar dată în formă autentifică a unei persoane nu reprezintă o probă prevăzută de lege. În procedura judiciară, declarațiile persoanelor sunt administrate în mod nemijlocit de instanță (art. 261 Cod procedură civilă), în cadrul probei testimoniale, potrivit procedurii prevăzute de art. 311 și următ. Cod procedură civilă. Mai ales în condițiile în care persoana declarantă este rudă apropiată cu partea care a propus administrarea probei, este esențială audierea acesteia direct de instanță pentru a se putea pune întrebări martorului și pentru a se putea constatat direct sinceritatea acestuia. În cazul de față, declarația autentică extrajudiciară nu poate constitui probă legală în procedura judiciară.

Chiar dacă am admite că această declarație, deși nu poate constitui probă testimonială, ci doar un început de probă scrisă, instanța constată că nu are nicio valoare probatorie în cauza de față în condițiile în care situația de fapt prezentată intră în evidentă contradicție chiar cu informațiile sumare prezentate de autoritățile ungare.

Mai mult, se constată că defunctul, după întoarcerea din prizonierat nu s-a preocupat pentru obținerea unui livret militar și nici a calității de veteran de război iar autoritățile române arată Cod penal nu dețin nici un fel de informații cu privire la defunctul ... ... (f 11, 12 dosar).

În aceste condiții, instanța constată că nu sunt dovedite nici prizonieratul tatălui reclamantei și nici durata acestuia. Prin urmare, în cazul reclamantei nu pot fi acordate drepturile prevăzute de art. 5 al. 6) din Decretul - lege nr. 118/1990.

În temeiul art. 15 din Decretul - lege nr. 118/1990 instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei ... (născută ...) ... (domiciliată în ... str..., nr... ap..., jud...., CNP-..., cu domiciliul procesual ales în .. str... nr.., et... jud....), în contradictoriu cu Agenția ...

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi,  10.06.2021.

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare