Litigiu funcţionari publici(Legea Nr.188/1999)

Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2016 pe rolul Tribunalului Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal, reclamantul SAPO„C"  a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Oraşului B, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa, să admita cererea şi  să dispună anularea în parte a Dispoziţiei nr. X / 2016 emisă de pârâtă la data de 19.10.2016, în ceea ce priveşte efectele acesteia cu privire la reclamanţi, să se dispuna încetarea plăţii sumelor stabilite prin dispoziţia de imputare mai sus menţionată şi să fie obligata pârâta să acorde reclamanţilor despăgubiri egale cu sumele reţinute din salariul acestora în temeiul dispoziţiei contestate, actualizate, plus dobândă.

In fapt, reclamanţii, membri ai Sindicatului, sunt funcţionari publici în cadrul aparatului de specialitate al pârâtei.

În perioada 11-14.11.2016, reclamanţilor li s-a comunicat Dispoziţia nr. X/2016, emisă de pârâtă, care face obiectul acestei cauze, prin care pârâta a dispus restituirea de către salariaţii săi, inclusiv de către reclamanţi, a unor sume ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utilizate de aceştia pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională, conform unui tabel ataşat dispoziţiei, care constituie anexă la dispoziţie, în care apar şi reclamanţii, cu sume de restituit.

Arată că la emiterea dispoziţiei contestate, în mod netemeinic şi nelegal, pârâta nu a ţinut seama de dispoziţiile legale în vigoare, în ceea ce priveşte delegarea şi plata acestor sume, iar reclamanţii nu pot fi obligaţi la restituirea unor sume pe care nu le-au încasat de angajator, conform art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188 /1999, rep.

Contravaloarea bonurilor valorice reprezentând achitarea meselor reclamanţilor perioada delegării acestora la cursuri de pregătire profesională nu a fost încasată de reclamanţi astfel ei nu pot fi obligaţi la "restituirea" unor sume ce nu li s-au acordat.

Organul de audit financiar extern care a emis decizia de recuperare a sumelor plătite c pârâtă cu titlu de contravaloare bonuri valorice nu a dispus recuperarea acestor sume de salariaţi pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Nu în ultimul rând, salariaţii reclamanţi nu au fost consultaţi de pârâtă la moment contractării serviciilor hoteliere pentru perioada delegării lor la cursuri de pregătire profesional pârâta contractând aceste servicii în mod direct cu firmele de formare profesională.

Cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia Dispoziţiei contestate arată că prin Decizia Camerei Judeţene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, s-a constat înregistrarea de cheltuieli şi efectuarea de către pârâtă de plăţi în sumă estimată de 49.898 I reprezentând contravaloare bonuri valorice utilizate de salariaţi pentru achitarea meselor perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Prin Dispoziţia nr. X/2016 emisă de pârâtă la data de 19.10.2016, s-a aprobat:

"Art. 1 Restituirea de către salariaţii Primăriei B a sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utlllzi de aceştia pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională, conform tabelului constituie anexă la prezenta dispoziţie.

Art. 2 Dispoziţia se poate ataca la Tribunalul Olt în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 3. Prezenta se va comunica persoanelor nominalizate în anexă, pentru ducere la îndeplinire şi Instituţiei Prefectului Judeţului O.

Reclamanţii au formulat, în procedură prealabilă, contestaţie cu privire la decizia contestată şi măsurile instituite prin aceasta, susţinând nelegalitatea şi netemeinicia dispoziţiei contestate şi solicitând revocarea acesteia şi exonerarea lor de la plata sumelor stabilite prin această dispoziţie.

La cererile reclamanţilor, înregistrate la pârâtă în data de 16.11.2016, ataşate prezentei, pârâta nu a dat răspunsuri favorabile, ceea ce a deschis premisele soluţionării acestui conflict în instanţă.

Se invocă excepţia nulităţii absolute a dispoziţiei de imputare contestate, datorită tardivităţii, pentru că în conformitate cu dispoz. art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188 / 1999, rep., repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţia prev. la art. 84 lit. "b)" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, însă în speţă pârâta a emis dispoziţia de imputare contestată peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de lege, care constituie un termen de decădere a pârâtei din dreptul de a emite dispoziţia de imputare în condiţiile legii.

Solicită să se observe că Decizia Camerei Judeţene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, prin care s-a constatat înregistrarea de cheltuieli şi efectuarea de către pârâtă de plăţi în sumă estimată de 49.898 lei a fost comunicată oficial de instituţia de audit financiar extern către entitatea auditată pârâtă adresa C.J. Conturi O nr. X / 24.05.20,16, înregistrată la pârâtă cu, nr. X din 26.05.2016, dată de la care pârâta avea la dispoziţie un termen legal de 30 de zile să emită dispoziţia de imputare, adică până cel mai târziu ia data de ... 25.06.2016.

Pârâta a emis însă dispoziţia de imputare nr. X la data de 19.10.2016, depăşind termenul maxim prevăzut de lege cu aproape... 4 luni!

Pe fondul cauzei arată că dispoziţia contestată pe care pârâta nu a înţeles să o revoce până în prezent, este nelegală şi netemeinică din motive pe care le prezintă în continuare.

Dispoziţia contestată este întemeiată legal pe dispoz. art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188 / 1999, rep.

Potrivit temeiului legal al dispoziţiei contestate, "răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.

 In primul rând, pârâta nu a adus la cunoştinţa reclamanţilor, pe cale administrativă, actele de control, constatare şi măsuri dispuse emise de Curtea de Conturi, în baza cărora a emis actul administrativ contestat, prin care a aprobat reţinerea unor sume din salariul reclamanţilor privându-i astfel pe aceştia de dreptul la a contesta aceste acte în termen legal şi implicit Ic încălcarea dreptului la apărare şi liberul acces la justiţie, astfel cum acestea sunt garantate de Constituţia României - art. 21 şi 24 - şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În România, dreptul la apărare este garantat. Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul oricărui cetăţean la un proces echitabil.

În speţă, prin neaducerea pe cale administrativă la cunoştinţa reclamanţilor a actelor Curţii de Conturi pe care le-a invocat în dispoziţia emisă, apreciem că pârâta practic a îngrădii reclamanţilor accesul la justiţie şi dreptul de a se apăra, reclamanţii fiind privaţi de dreptul de a contesta în justiţie în termen legal măsurile dispuse de Curtea de Conturi, care îi vizează.

În al doilea rând, este netemeinică şi nelegală dispoziţia contestată deoarece prin aceasta s-a dispus reţinerea din salariul reclamanţilor a unor sume care nu li s-au acordat.

Reclamanţii sunt fucţionari publici în cadrul aparatului de specialitate al pârâtei.

Potrivit art. 50 - 51 din Legea nr. 188 /1999, rep., "funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională", iar "Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizată la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice".

Reclamanţii au participat la cursuri de formare profesională iniţiate de pârâtă, situaţie în care toate cheltuielile ocazionate de aceste participări au fost suportate de către pârâtă, potrivit art. 51 din Legea nr. 188 / 1999, rep..

Participarea reclamanţilor la cursuri de formare profesională iniţiate de pârâtă, în afara localităţii de domiciliu, s-a făcut pe bază de delegare, în condiţiile legii.

Pe perioada delegării reclamanţilor la cursurile de formare profesională, în condiţiile art. 88 alin. (4) din Legea nr. 188 / 1999, rep., pârâta a avut obligaţia legală de a suporta costul integral: al transportului cazării, precum al indemnizaţiei de delegare.

Cu toate acestea, pârâta a asigurat doar plata cheltuielilor de transport şi cazare a reclamanţilor, fără însă a le asigura indemnizaţia de delegare prevăzută de Statut.

Reclamanţii nu au beneficiat de diurnă sau indemnizaţie de delegare pe durata participării lor la cursurile de formare profesională iniţiate de pârâtă.

Cu privire la participarea reclamanţilor la cursurile de formare profesională iniţiate de pârâtă, este obligatoriu să fie avute în vedere dispoz. HG nr. 1860 / 2006, privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate (...), cu modif. şi compl. uit, în vigoare pe parcursul anului 2015.

Delegarea şi detaşarea reclamanţilor s-a dispus în scris de către conducătorul acesteia, în condiţiile art. 1 din anexa la HG.

Potrivit art. 9 din anexa la HG, reclamanţii aflaţi în delegare aveau dreptul de a primi o indemnizaţie zilnică de delegare actualizată de 17 lei, de care nu au beneficiat.

Nu în ultimul rând, art. 32 din anexă prevede posibilitatea decontării contravalorii micului dejun în costul cazării, atunci când acesta este inclus.

Or, în situaţia acordării de bonuri valorice, atunci din acestea s-a achitat şi contravaloarea micului dejun, situaţie în mod evident defavorabilă reclamanţilor, deoarece din contravaloarea bonurilor valorice de masă aceştia aveau achitat inclusiv micul dejun, pe lângă celelalte mese.

In situaţia în care pârâta ar fi acordat reclamanţilor indemnizaţia zilnică de delegare de 17 lei / zi şi ar fi achitat contravaloarea micului dejun în costul cazării, conform legii, reclamanţii şi-ar fi putut achita din resurse proprii cel mult costul unei singure mese, fiind astfel scutiţi de neplăcerea cauzată de controlul şi concluziile Curţii de Conturi.

Contravaloarea bonurilor valorice reprezentând achitarea meselor reclamanţilor în perioada delegării acestora la cursuri de pregătire profesională nu li s-a acordat reclamanţilor, astfel nu poate fi angajată răspunderea civilă a reclamanţilor pentru "restituirea" acestor sume.

În speţă, reclamanţii nu au fost consultaţi de pârâtă la momentul contractării serviciilor hoteliere şi de formare profesională pentru perioada delegării lor la cursuri de pregătire profesională, pârâta contractând aceste servicii în mod direct cu firmele de formare profesională. Astfel, costul acestor servicii nu este opozabil reclamanţilor.

Tocmai de aceea, nu este deloc întâmplător că organul de audit financiar extern care a emis decizia de recuperare a sumelor plătite de pârâtă cu titlu de contravaloare bonuri valorice nu a dispus recuperarea acestor sume de la salariaţi pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Reclamanţii nu pot fi obligaţi la restituirea unor sume care nu li s-au acordat de către autoritatea publică, conform art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188/1999, rep..

Nu în ultimul rând, este netemeinică şi nelegală dispoziţia contestată deoarece aceasta încalcă normele legale în materie privind formarea profesională a funcţionarilor publici.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1066 / 2008, au fost aprobate normele privind formarea profesională a funcţionarilor publici, reglementând normele generale aplicabile în domeniul formării profesionale a funcţionarilor publici, dispoziţiile hotărârii aplicându-se tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici, inclusiv pârâtei.

Una dintre modalităţile de realizare a formării profesionale a funcţionarilor publici, respectiv cea la care: au participat reclamanţii este cea de programe de formare organizate şi desfăşurate de către furnizorii de formare profesională, finalizate cu certificat de participare, prev. de art. 5 lit. "a" din hotărâre, respectiv programe de perfecţionare desfăşurate cu participarea directă a beneficiarilor în alte locaţii decât la sediul beneficiarului.

Solicită să se observe că potrivit art. 26 alin. (1) şi art. 28 din hotărâre, autorităţile şi instituţiile publice iniţiază, cel puţin o dată pe an, procedurile de achiziţionare a serviciilor de perfecţionare, iar evaluarea şi selecţia ofertelor se fac conform criteriilor de calificare şi selecţie.

Atât evaluarea, selecţia ofertelor, cât şi contractarea serviciilor de formare şi a celor conexe s-a făcut în speţă în exclusivitate de către pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, fără nicio implicare sau participare a reclamanţilor, în calitatea acestora de persoane fizice.

În calitatea lor de funcţionari publici participanţi la programele de formare, reclamanţilor li s-au respectat drepturi specifice, precum cele prev. de art. 41 lit. "a"-"c" din hotărâre, respectiv acelea de a fi consultaţi în stabilirea domeniilor programelor de formare profesională individuală la care vor participa, de a li se aduce la cunoştinţă informaţiile relevante privind formarea profesională individuală şi condiţiile de desfăşurare a programelor de formare la care urmau să participe sau de a li se permite participarea la programele de formare, în condiţiile legii, cu diminuarea corespunzătoare a volumului de muncă pe perioada derulării acestora.

Funcţionarii publici participanţi la programele de formare au obligaţia să restituie, în condiţiile legii, sumele cheltuite cu participarea la aceste programe, doar în situaţia în care nu si-au îndeplinit obligaţiile asumate referitoare la participarea la programele de formare - potrivit art. 42 lit. "d)" din hotărâre.

Or, în speţă nu s-a invocat art. 42 lit. "d" din HG nr. 1066 / 2008 şi nu s-a făcut dovada că reclamanţii nu şi-ar fi îndeplinit vreo obligaţie legală referitoare la participarea lor la cursuri.

Cu privire la sistarea reţinerilor şi acordarea de despăgubiri arată că sistarea reţinerilor din salariile reclamanţilor pe care pârâta le efectuează în temeiul dispoziţiei contestate este efectul firesc al anulării dispoziţiei contestate.

Soluţia reparatorie pentru reclamanţi pentru perioada începând cu data emiterii deciziei contestate şi până la pronunţarea hotărârii definitive în cauză este o despăgubire egală cu sumele reţinute din salariile acestora în temeiul dispoziţiilor contestate, actualizate, plus dobânda legală.

Actualizarea va permite menţinerea valorii sumelor ce se datorează reclamanţilor, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinţei acestor sume.

Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea aceloraşi sume cu indicele de inflaţie, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită şi, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului. În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2 / 2014, obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii şi s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar.

Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Având în vedere considerentele prezentate, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

In drept, îşi întemeiaza acţiunea pe prev. art. 30 Cod proc. civ., art. 15 al.(2) din Constituţie, Legea nr. 188 / 1999, rep., art. 28 din Legea privind dialogul social nr. 62 / 2011, rep. şi ale prevederilor legale invocate.

În probatoriu solicită proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei, depunând în copie dispoziţia contestată, dovezile din care rezultă că s-a îndeplinit procedura prealabilă de funcţionarii publici care sunt şi membri de sindicat.

Pârâtul Primarul Oraşului B a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

In motivarea acţiunii arată că în urma acţiunii de verificare cu tema " Auditul financiar al conturilor de execuţie-întocmite pentru anii 2015", efectuată de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O la Unitatea Administrativ Teritoriala Oraşul B, judetul O s-a constatat ca in anul 2015 au fost înregistrate cheltuieli si efectuate plaţi pentru cazare la diferite hoteluri in perioada delegării la cursuri de pregătire profesionala a salariaţilor, in care a fost inclusa si valoarea unor bonuri valorice acordate acestora valorii meselor de prânz si cina.

Prin urmare, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O a considerat ca nu au fost respectate dispoziţiile art. 14 (2), 14 (3) si art.23 din Legea 273/2006, privind finanţele publice locale, cu modificările si completările ulterioare; art.5 (1) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern si contrarul financiar preventive; art.8 (4 si 5) din OUG 83/2004 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice.

In urma acestor constatări, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O, prin Decizia nr. X/2016, a stabilit pentru conducerea executiva a Unităţii Administrativ Teritoriala Oraşul B obligatia de a dispune masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

Considera ca Dispoziţia Primarului nr.X din 19.10.2016 este legala si temeinica fiind urmarea Deciziei nr, X/2016 a Curţii de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O prin care instituţia a fost obligata la recuperarea sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice primate de salariaţii care au participat la cursuri de pregătire profesionala pentru achitarea valorii meselor de prânz si seara.

Pentru toate aceste aspecte solicita respingerea ca neîntemeiata a acţiunii. 

În drept, îşi întemeiaza întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 Cod Proc. Civ.,

În probatiune înţelege să se foloseasca de următoarele mijloace de probă: în baza art 292 Cod Procedură Civilă, proba cu înscrisuri.

Anexeaza Decizia nr. X/2016 a Curţii de Conturi a României- Camera de Conturi O.

Examinând actele şi lucrările dosarului instnaţa reţine următoarele:

În urma acţiunii de verificare cu tema " Auditul financiar al conturilor de execuţie-întocmită pentru anul 2015", efectuată de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O la Unitatea Administrativ Teritoriala Oraşul B, judeţul O s-a constatat ca in anul 2015 au fost înregistrate cheltuieli si efectuate plaţi pentru cazare la diferite hoteluri in perioada delegării la cursuri de pregătire profesionala a salariaţilor, in care a fost inclusa si valoarea unor bonuri valorice acordate acestora valorii meselor de prânz si cina.

Prin urmare, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O a considerat ca nu au fost respectate dispoziţiile art. 14 (2), 14 (3) si art.23 din Legea 273/2006, privind finanţele publice locale, cu modificările si completările ulterioare; art.5 (1) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern si contrarul financiar preventive; art.8 (4 si 5) din OUG 83/2004 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice.

In urma acestor constatări, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O, a emis Decizia nr. X/2016, prin care a stabilit pentru conducerea executiva a Unităţii Administrativ Teritoriala Oraşul B obligatia de a dispune masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

Pentru a se conforma acestei decizii, primarul orasului B a emis Dispoziţia nr.X din 19.10.2016 prin care s-a dispus restituirea de către salariatii primăriei  a  sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utilizate de acestia pentru achitarea valorii meselor în perioada delegării la cursurile de pregătire profesională, conform tabelului ce constituie anexa la prezenta dispozitie.

Dispoziţia contestată este nelegală pentru că Decizia Camerei Judeţene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, prin care s-a constatat înregistrarea de cheltuieli şi efectuarea de către pârâtă de plăţi în sumă estimată de 49.898 lei a fost comunicată oficial de instituţia de audit financiar extern către entitatea auditată pârâtă prin adresa nr. X / 24.05.20,16, înregistrată la pârâtă cu nr. X din 26.05.2016, dată de la care pârâta avea la dispoziţie un termen legal de 30 de zile să emită dispoziţia de imputare, adică până cel mai târziu la data de  25.06.2016.

Pârâta a emis însă dispoziţia de imputare nr. X la data de 19.10.2016, depăşind termenul maxim prevăzut de lege cu aproape 4 luni!

Dispoziţia a fost emisă cu nerespectarea termenelor legale pentru că în conformitate cu dispoz. art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188 / 1999, rep., repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţia prev. la art. 84 lit. "b)" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, însă în speţă pârâta a emis dispoziţia de imputare contestată peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de lege, care constituie un termen de decădere a pârâtei din dreptul de a emite dispoziţia de imputare în condiţiile legii.

 Termenul de 30 de zile este unul imperativ, raţiunea instituirii unui asemenea termen rezultând din necesitatea înlăturării stării de incertuitudine ce planează asupra situaţiei patrimoniale a funcţionarului public.

Că termenul de 30 de zile prev. de art. 85 alin. 1 Lg. 188/1999 pentru emiterea deciziei de imputare, în situaţia în care prejudiciul produs autoritării sau instituţiei publice s-a constatat prin actele de control al Curtii de Conturi, curge de la data comunicării actului de control, s-a stabilit si la întâlnirea trimestrială  din 09.12.2016 ce a avut loc în cadrul Secţiei de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Curtii de Apel Craiova pentru unificarea practicii judiciare.

Nefiind emisă dispoziţia nr. X din 19.10.2016 a primarului orasului B în termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei organului de audit prin care a fost semnalat prejudiciul, instanţa constată că au fost nesocotite dispoziţiile imperative ale art.85 alin. 1 din Legea 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare, situaţie ce impune soluţia de admitere a acţiunii, în temeiul art. 18 alin. 1 din Lg. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu consecinţa anulării acestui act cu privire la dispoziţiile referitoare la reclamanţi, care sunt persoane vătămate în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. a din actul normativ menţionat mai sus, ca urmare a actului administrativ emis nelegal.

Este de menţionat că în mod tacit şi pârâtul a recunoscut că dispoziţia contestată nu a fost emisă cu respectarea termenului prevăzut de art. 85 alin. 1 din Lg. 188/1999, acest aspect reieşind din faptul că prin întâmpinare nu s-au formulat apărări referitoare la acest motiv de nelegalitate a actului administrativ invocat prin acţiune.

Cu privire la capătul 2 al cererii, referitor la sistarea reţinerilor şi acordarea de despăgubiri reclamanţilor, instanţa constată că se impune sistarea reţinerilor din salariile reclamanţilor pe care pârâta le efectuează în temeiul dispoziţiei emise în mod nelegal.

Soluţia reparatorie pentru reclamanţi pentru perioada începând cu data emiterii deciziei contestate şi până la pronunţarea hotărârii definitive în cauză este o despăgubire egală cu sumele reţinute din salariile acestora în temeiul dispoziţiei ce se va anula, actualizate, plus dobânda legală.

Actualizarea va permite menţinerea valorii sumelor ce se datorează reclamanţilor, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinţei acestor sume.

Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea aceloraşi sume cu indicele de inflaţie, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită şi, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului. În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2 / 2014, obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii şi s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar.

Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Se constată că în speţă se regăseşte aceeaşi problemă de drept cu aceea ce a fost rezolvată prin decizia în interesul legii sus menţionată, astfel că se justifică adoptarea soluţiei de admitere şi a acestui petitoriu, în acest fel asigurându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamanţilor prin emiterea unui act administrativ nelegal. În consecinţă, a fost admisă acţiunea formulată, s-a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. X/2016 emisă de Primarul oraşului B la data de 19.10.2016, în ceea ce priveşte efectele acesteia cu privire la reclamanţi s-a dispus încetarea plăţii sumelor stabilite prin dispoziţia de imputare în sarcina reclamanţilor si a fost obligat pârâtul să acorde reclamanţilor despăgubiri egale cu sumele reţinute din salariul acestora  în temeiul dispoziţiei contestate, actualizate, plus dobânda legală până la plata efectivă.

Data publicarii pe portal: 10.05.2017

Domenii speta

Spete similare