Reexaminare taxa judiciară de timbru – drept de trecere

Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2019 sub nr. ... pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta SM SRL a chemat în judecată pe pârâta F SA, prin administrator judiciar SMI SPRL, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei de a permite, în temeiul art. 617 C. civ., exercitarea dreptului de trecere pietonală şi cu vehicule către calea publică, pe suprafaţa totală de 21.272 mp teren, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La solicitarea instanţei, petenta a precizat faptul că valoarea suprafeţei de 21.272 mp teren care reprezintă fondul aservit, este de 2.513.287 lei, stabilită prin raportare la grilele notariale.

Prin adresa emisă la data de 11.07.2019, comunicată petentei la data de 15.07.2019, instanţa a pus în vedere acesteia să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru judiciar, în cuantum de 8.631,57 lei, sub sancţiunea anulării cererii.

Cu titlu preliminar, reţine instanţa faptul că pentru cererile având ca obiect recunoaşterea unui drept de trecere pentru un fond înfundat, întemeiate pe dispoziţiile art. 617 C. civ., nu este prevăzută în mod expres o taxă judiciară de timbru prin OUG nr. 80/2013.

Cu toate acestea, având în vedere împrejurarea că dreptul de trecere reglementat de dispoziţiile art. 617 Cod civil este prevăzut ca o limită juridică a dreptului de proprietate privată, fiind inclus în capitolul  III din Codul civil, cererea având ca obiect recunoaşterea unui drept de trecere pentru un fond înfundat se timbrează prin raportare la o sumă reprezentând 20% din valoarea bunului imobil asupra căruia se solicită constituirea unei servituţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, care se referă la acțiunile care au ca obiect un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Soluţia este una logică şi echitabilă, întrucât prin instituirea unei astfel de măsuri valoarea imobilului aservit va fi diminuată ulterior constituirii dreptului de trecere, în timp ce valoarea fondului dominant va creşte.

Pe de altă parte, dincolo de distincţia între servitutea legală de trecere stricto sensu, reglementată de dispoziţiile art. 617 - 620 C. civ. şi servitutea de trecere stabilită prin fapta omului, servitutea legală de trecere se comportă ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, fără a se confunda cu acesta. Astfel, odată ce este stabilit locul şi întinderea servituţii legale de trecere stricto sensu, proprietarul locului înfundat dobândeşte asupra terenului vecinului său un drept asemănător unui dezmembrământ al proprietăţii.

Dreptul legal de trecere, reglementat de dispoziţiile art. 617-620 C. civ., se înfăţişează astfel într-o dublă ipostază, având atât semnificaţia juridică a unei modalităţi normale de exercitare a dreptului de proprietate imobiliară în raporturile de vecinătate, cât şi aparenţa unui dezmembrământ al dreptului de proprietate.

În aceste condiţii, întrucât prin instituirea unui drept de trecere titularul fondului dominant poate să exercite parţial anumite prerogative din conţinutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit, apare ca fiind necesară stabilirea unei taxe judiciare de timbru tot prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.

Astfel, instanţa constată că taxa judiciară de timbru a fost stabilită în mod corect prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, iar faţă de considerentele anterior expuse, va respinge cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de către petenta, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare