Cheltuieli de judecată. Onorariu de succes.

Cheltuieli de judecată. Onorariu de succes.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuala a părţii care a pierdut procesul, însă nu orice cheltuială făcută de cel care a câştigat procesul se include în noţiunea de prejudiciu, ca element al răspunde civile delictuale, ci doar cele care sunt necesare, utile, reale, justificate şi rezonabile. Onorariul de succes nu poate fi circumscris noţiunii de cheltuieli de judecată în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 NCPC.

Secţia I civilă -Decizia civilă nr.139/09  aprilie  2019.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș sub dosar nr…/…/2017, reclamanta SC A.T.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, să-i plătească suma de 22178,64 lei, reprezentând contravaloare servicii de asistenţă juridică de şi suma de 166832,10 lei, reprezentând onorariu de succes.

Prin sentința civilă nr. 1397/2017, Judecătoria Mediaş a admis în parte cererea de reclamantei şi l-a obligat pe pârât să-i plătească suma de 22178,64 lei, reprezentând contravaloare servicii de asistenţă juridică şi sumă de 1214 lei, cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 166832,10 lei reprezentând onorariu de succes.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin încheierea nr. 8/2017, Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a declinat în favoarea Secţiei I Civilă competența de soluționare a apelului, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă secţii sub dosar nr…/…/2017*.

Prin decizia civilă nr.199/2018, Tribunalul Sibiu – Secţia I Civilă  a respins apelul reclamantei, reţinând în esenţă că onorariul de succes reprezintă un gest de recunoștință pentru atingerea rezultatului urmărit, neputând fi inclus în noţiunea de cheltuieli efectuate de apelantă în cursul judecății, pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.T.M. SA, solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea apelului şi admiterea în întregime a acţiunii.

În expunerea motivelor, recurenta susţine că nu se justifică o reducere a cheltuielilor de judecată în condițiile în care, pentru a aprecia necesitatea și realitatea acestor cheltuieli, instanța trebuie să țină cont de valoarea cauzei, de activitatea depusă de avocat și de circumstanţele cauzei.

Recurenta apreciază că succesul litigiului era vital pentru societate și deosebit de important pentru comunitate, întrucât pierderea procesului, respectiv obligarea societății la plata corecției ar fi însemnat direct falimentul recurentei, având drept consecință și blocarea totală a proiectului și privarea beneficiarilor (în jur de 75.000) de serviciile de utilitate publică de bună calitate.

În ceea ce privește valoarea cauzei, recurenta consideră că valoarea sancțiunii impuse, de 6.727.100 lei, era exorbitantă raportat la situația sa financiară de la data respectivă, astfel că succesul asigurat de reprezentantul recurentei a însemnat salvarea acesteia de la faliment.

Se mai susţine că, de vreme ce onorariul avocațial a fost considerat pe deplin justificat din prisma muncii depuse de avocat, şi onorariul de succes ar trebuie apreciat ca fiind justificat și rezonabil prin prisma muncii depuse.

Recurenta a criticat de asemenea, reţinerea instanţei de apel în sensul că onorariul de succes ar fi doar un gest de recunoştinţă al acesteia faţă de reprezentantul de la acea dată.

În drept se invocă art. 486 NCPC.

Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Dispoziţiile art.451 alin.1 NCPC definesc cheltuielile de judecată ca fiind acele cheltuieli efectuate de părţi pentru buna desfăşurare a procesului, incluzând taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi altor specialişti, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi de cazare, precum şi orice alte asemenea cheltuieli.

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, conform art.453 alin.1 NCPC. Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuala a părţii care a pierdut procesul, însă nu orice cheltuială făcută de cel care a câştigat procesul se include în noţiunea de prejudiciu, ca element al răspunde civile delictuale, ci doar cele care sunt necesare, utile, reale, justificate şi rezonabile.

Curtea constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că onorariul de succes nu poate fi circumscris noţiunii de cheltuieli de judecată în sensul dispoziţiilor art.453 alin.1 NCPC.

Nu se poate reţine că onorariul de succes reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către avocat, acelea de consultanţă, asistenţă şi reprezentare.Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 129 alin. 6 din Statutul profesie de avocat, avocatul are dreptul ca, în completarea onorariului fixat, să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat.

Din aceste prevederi rezultă, pe de-o parte că scopul onorariului de succes este acela de a întregi un onorariu deja fixat, iar pe de alta, că are un caracter incert, el depinzând de un fapt ulterior închiderii dezbaterilor (soluţia pronunţată după deliberare) şi nu implică nicio activitate din partea avocatului. Aşadar, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, onorariul de succes reprezintă un gest de recunoștință al părţii faţă de mandatarul său pentru atingerea rezultatului urmărit.

Ca urmare, onorariul de succes nu poate fi considerată o cheltuială necesară bunei  desfăşurări a procesului, ci constituie o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, având  cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părţii promitente.

Sub un alt aspect este de observat că, indiferent că partea care a câştigat procesul solicită cheltuieli de judecată în cadrul procesului, prin cerere accesorie, sau pe cale separată, o asemenea cerere nu poate viza decât cheltuielile efectuate până la închiderea dezbaterilor. În acest sens, dispoziţiile art. 452 NCPC stabilesc că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

O asemenea condiţie legală nu poate fi îndeplinită în cazul onorariului de succes pentru că, aşa cum s-a reţinut, existenţa unei asemenea cheltuieli depinde de un fapt ulterior momentului până la care partea poate proba existenţa şi întinderea cheltuielilor de judecată.

Ca urmare, onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părţii care a pierdut procesul deoarece o asemenea cheltuială, nefăcută până la momentul închiderii dezbaterilor, care reprezintă termenul limită admis de lege până la care partea poate face dovada cheltuielilor de judecată, nu este imputabilă părţii căzută în pretenţii.

În aceste condiţii, considerând că onorariul de succes nu reprezintă o cheltuială de judecată ce poate fi pusă în sarcina părţii care a pierdut procesul, în sensul art.453 alin.1 NCPC, devine inutilă examinarea criticilor referitoare la reducerea onorariului avocatului.

Pentru cele ce preced, Curtea a constat că decizia atacată este legală, apreciind neîntemeiate criticile aduse de reclamantă acestei decizii,  astfel că, în baza art. 496 NCPC, a respins  ca nefondat recursul de faţă.

Domenii speta

Spete similare