Infracţiuni prevăzute de art. 37 din Legea 126/1995 vizând deţinerea şi comercializarea de produse pirotehnice. Distincţii privind conţinutul constitutiv al acestora, din punct de vedere al acţiunii incriminate.

Înţelesul noţiunii comercializare folosită de lege.

- art. 37 din Legea nr. 126/1995

Raportat la faptul că nu există o definiţie legală a noţiunii de comercializare, atunci când ea este folosită de legiuitor are acelaşi înţeles ca cel din limbajul obişnuit, acela de realizare de acte de vânzare, ceea ce presupune punerea la dispoziţia publicului a unor produse/servicii. Spre exemplu, Legea 321/2009, la art. 2 defineşte relaţiile comerciale ca reprezentând  activitatea de vânzare şi/sau cumpărare a produselor alimentare, în timp ce comerciantul este persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare către consumator a produselor alimentare. Prin urmare, în opinia Curţii, comercializarea se referă la conduita persoanei care realizează astfel de acte şi presupune atât vânzarea efectivă dar şi oferirea spre vânzare în acest scop. Distincţia între deţinerea în vederea vânzării şi comercializarea prin oferirea spre vânzare se realizează în raport de situaţia de fapt stabilită în cauză.

În cuprinsul Legii 126/1995 legiuitorul a ales să lege noţiunea de comercializare de persoane care sunt comercianţi, prin incriminarea acţiunilor realizate de aceştia cu depăşirea autorizării pe care o primesc. În cazul formei infracţiunii reglementate la art. 37 lit. b este incriminată comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani, acţiune care presupune acte de vânzare realizate de persoanele juridice autorizate dar care vând astfel de materiale unor persoane care nu au dreptul de a le cumpăra, respectiv minorii. În cazul art. 37 lit. c, este vorba de acelaşi subiect activ special care comercializează către public materiale care interzise a fi utilizate de acesta, fiind destinate uzului efectiv al pirotehnicienilor. Pentru orice tip de operaţiuni realizate de o persoană neautorizată, legiuitorul a prevăzut infracţiunea de la art. 37 lit.  a.

Prin sentinţa penală  nr. 513/30.03.2021, pronunțată în dosarul penal nr. xxxxx/197/2019, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul A., […] de sub acuzația săvârşirii infracţiunii de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c din Legea nr. 126/1995 R.

În baza art.112 lit. f Cod procedură penală confiscă de la inculpat 7 pachete, obiecte de distracție pe bază de amestec pirotehnic(petarde) marca PIRAT a câte 100 de bucăți fiecare.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 03.09.2019, emis în dosarul nr. xxx/P/2017 şi înregistrat la această instanţă sub nr. xxxxx/197/2019, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c din Legea nr. 126/1995, privind regimul materiilor explozive, rep.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.37 lit. c din Legea nr.126/1995 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni. 

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a fost depistat având asupra lui şi încercând să comercializeze, fără drept, mai multe articole pirotehnice din categoria celor interzise la deţinere şi comercializare, respectiv 29 cutii a câte 20 de petarde, ce purtau inscripţia „ORIGINAL", reprezentând petarde din cat. II (F2) destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, deşi nu era autorizat pentru a desfăşura acest tip de operaţiuni.

Instanța a constatat că în actul de sesizare nu se reține că inculpatul ar fi efectuat acte de comercializare, fără drept, de produse pirotehnice ci doar că acesta ar fi ”încercat” să comercializeze astfel de bunuri iar prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul a efectuat acte de comercializare a materialelor pirotehnice descoperite asupra sa.

S-a reţinut că ceea ce este esenţial pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de care este acuzat inculpatul este acţiunea ilicită de comercializare, vânzare efectivă, de către inculpat a acelor produse pirotehnice. În speţă, din mijloacele de probă administrate a rezultat fără nici un dubiu faptul că inculpatul a deținut cele 29 de cutii cu petarde, însă nu a realizat nici un act de revânzare al acestora, de comercializare.

Având în vedere aceste aspecte, instanța în baza art.395 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. c Cod procedură penală  a dispus achitarea inculpatului A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de comercializare către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c din Legea nr. 126/1995 R.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

În cuprinsul motivelor scrise de apel s-a arătat, în esenţă, că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul oferea spre comercializare materiale pirotehnice. În opinia procurorului, pentru existenţa infracţiunii, nu este necesar a exista o vânzare efectivă a respectivelor produse, făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 3 din Codul comercial, art. 8 alin. 1 din legea de punere în aplicare a Noului Cod civil şi art. 3 din Noul Cod civil şi susţinându-se că noţiunea de comercializare acoperă atât înstrăinarea efectivă a unor produse cât şi oferirea lor spre vânzare, cât timp aceasta are un caracter sistematic, esenţial fiind scopul deţinerii lor.

În susţinerea orală a motivelor, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înţelege a modifica aceste motive, apreciind că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizară şi reţinută şi de instanţa de fond, trebuie încadrată în dispoziţiile art. 37 lit. a din legea 126/1995, solicitându-se schimbarea de încadrare juridică. S-a arătat că articolul 37 reglementează 3 forme ale infracţiunii, cu un conţinut diferit nu numai prin prisma acţiunii incriminate dar şi în raport cu anumite caracteristici particulare ale vânzătorului, cumpărătorului sau ale produselor comercializate. S-a susţinut că infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. c presupune ca subiect activ o persoană care este autorizată să comercializeze produse pirotehnice şi care depăşeşte limitele acestei autorizări, vânzând către public articole pirotehnice care pot fi utilizate doar de către pirotehnicieni, în timp ce, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. a este incriminată orice operaţiune cu articole pirotehnice efectuată fără drept, deci de o persoană care nu este autorizată să vândă astfel de produse.

În raport de acestea, s-a arătat că fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. a din Legea 126/1995 şi s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru această infracţiune la pedeapsa amenzii.

Verificând sentinţa penală apelată, pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, prin prisma motivelor de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că apelul declarat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, s-a reţinut că este de necontestat că în data de 29.12.2016 inculpatul a fost depistat în parcarea Pieţii B. din C., în portbagajul vehiculului acestuia fiind găsite 29 de cutii, fiecare conţinând câte 20 de petarde, bunuri care, de altfel, au şi fost ridicate, aspecte care rezultă din procesele verbale întocmite în această ocazie dar şi din declaraţiile succesive oferite în cauză de inculpat care nu a contestat nici un moment că în autoturismul său s-au găsit bunurile menţionate.

De asemenea, după cum în mod corect a reţinut instanţa, nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a vândut efectiv astfel de materiale în data de 29.12.2016. De altfel, nici în rechizitoriu nu s-a afirmat acest lucru, arătându-se că inculpatul încerca să comercializeze petarde, aceeaşi menţiune privind încercarea de comercializare existând în cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cauză.

În ceea ce priveşte existenţa acestei intenţii de comercializare, ea a fost reţinută în cuprinsul sentinţei penale, instanţa de fond considerând-o dovedită însă reţinând că ea nu este incriminată de legea penală. La rândul ei Curtea, coroborând probele administrate în cauză, a apreciat că a fost probată această intenţie astfel că, sub aspectul situaţiei de fapt, a considerat dovedit că, la data de 29.12.2016, inculpatul s-a aflat în Piaţa B., având în posesia sa 29 de cutii cuprinzând fiecare câte 20 de petarde, intenţionând să le comercializeze, fiind surprins de jandarmi înainte de vânzarea efectivă a acestora.

În drept, fapta a fost încadrată ca reprezentând infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. c din Legea 126/1995, text care incriminează comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni.

Instanţa de fond a arătat că acţiunea inculpatului nu reprezintă o comercializare, atâta timp când nu au existat acte de vânzare efectivă către public.

Curtea nu a împărtăşit această interpretare şi, cu privire la acţiunea incriminată de textul de lege, respectiv comercializarea, în dezacord cu instanţa de fond, a considerat că această noţiune acoperă activitatea realizată de inculpat, aceea de a oferi spre vânzare unor potenţiali clienţi.

Deşi nu există nici o definiţie legală, în vreun text de lege, a acestei noţiuni, atunci când ea este folosită de legiuitor are acelaşi înţeles ca cel din limbajul obişnuit, acela de realizare de acte de vânzare, ceea ce presupune punerea la dispoziţia publicului a unor produse/servicii. Spre exemplu, Legea nr. 321/2009, la art. 2 defineşte relaţiile comerciale ca reprezentând  activitatea de vânzare şi/sau cumpărare a produselor alimentare, în timp ce comerciantul este persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare către consumator a produselor alimentare. Prin urmare, în opinia Curţii, comercializarea se referă la conduita persoanei care realizează astfel de acte şi presupune atât vânzarea efectivă dar şi oferirea spre vânzare în acest scop.

Curtea a considerat că trebuie realizată o distincţie între deţinerea în vederea comercializării (la care a făcut referire şi apărarea) şi comercializarea, respectiv oferirea spre vânzare. Astfel, inculpatul nu a fost depistat având depozitate bunurile într-o anumită locaţie, fără vreo legătură cu o posibilă activitate de comerţ (locuinţă sau într-un depozit) ci acesta se găsea într-o piaţă (loc obişnuit în care se vând produse), cu bunurile în portbagaj, încercând să atragă clienţi pentru acest tip de marfă. Prin urmare, acesta nu doar că se afla în posesia unor bunuri despre care se presupune, că într-un moment viitor, ar putea fi comercializate, ci a fost surprins în timp ce realiza, efectiv, acţiuni de oferire spre vânzare a acestora.

În schimb, astfel cum a invocat, în esenţă, şi reprezentanta Ministerului Public, această noţiune de comercializare este folosită în legătură cu persoanele autorizate să realizeze astfel de activităţi, vizând deci o categorie de persoane care desfăşoară în mod obişnuit acte de comerţ, în acest sens fiind şi textele de lege invocate de procuror în cuprinsul motivelor de apel, astfel cum s-a analizat mai sus.

În opinia Curţii, care împărtăşeşte susţinerile procurorului realizate cu ocazia dezbaterii  apelului, în prezentul act normativ legiuitorul a ales să opteze pentru această interpretare, legând noţiunea de comercializare de persoane care sunt comercianţi, prin incriminarea acţiunilor realizate de aceştia cu depăşirea autorizării pe care o primesc. Astfel, în cazul formei infracţiunii reglementate la litera b este incriminată comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani, acţiune care presupune deci acte de vânzare realizate de persoanele juridice autorizate dar care vând astfel de materiale unor persoane care nu au dreptul de a le cumpăra, respectiv minorii. În cazul literei c, este vorba de acelaşi subiect activ special care comercializează către public materiale care interzise a fi utilizate de acesta, fiind destinate uzului efectiv al pirotehnicienilor.

Pentru orice tip de operaţiuni realizate de o persoană neautorizată, legiuitorul a prevăzut infracţiunea de la litera a, arătând că acestea sunt realizate fără drept, în cazul de faţă  fiind deci realizat conținutul infracțiunii prevăzute de art. 37 lit. a din Legea 126/1995.

În raport de acestea, Curtea a admis schimbarea de încadrare juridică solicitată de procuror și a dispus schimbarea încadrării faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 37 lit. c din Legea 126/1995 în infracțiunea prevăzută de art. 37 lit. a din Legea 126/1995, condamnând inculpatul la pedeapsa amenzii pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Domenii speta

Spete similare