Plângere contravetionala

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 587/2014

Şedinţa publică de la 16 Octombrie 2014

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelului civil de faţă.

Prin plângerea contravenţională adresată Judecătoriei Galaţi la data de 24.05.2013 şi înregistrată sub nr. 10215/233/2013, petentul .... a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria ... nr. .... din .... întocmit de Inspectoratul de  Poliţie al Judeţului Tulcea – Poliţia oraşului Babadag.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, având în vedere că fapta a fost săvârşită în localitatea Caugagia, pe DN 22 D, iar în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr.2/2001, competentă să judece cauza este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, respectiv Judecătoria Babadag.

Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 2639/18.03.2014, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, reţinându-se că potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 competenţa teritorială pentru soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este localitatea Caugagia, localitate arondată Judecătoriei Babadag.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 02.04.2014, sub nr. 295/179/2014.

Prin sentinţa civile nr. 267/11.06.2014, Judecătoria Babadag a respins plângerea, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel,  prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 0031487 din data de 22.05.2013 întocmit de Inspectoratul de  Poliţie al Judeţului Tulcea – Poliţia oraşului Babadag, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională, aplicându-i-se 9 puncte amendă în cuantum de 675 lei, şi cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data 07.06.2013, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se că, în data de 22.05.2013, în jurul orei 10:20, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare ...., în localitatea Caugagia, dinspre Slava Rusă către intersecţia 2 Cantoane, cu viteza de 108 km/h, înregistrată cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare ..., .....

A mai reţinut instanţa că în procesul-verbal de contravenţie, s-a constat că petentul a semnat procesul-verbal de contravenţie, iar la rubrica „alte menţiuni” în actul sancţionator s-a consemnat că „Nu aveam această viteză”.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa de fond a  reţinut că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor şi nu conţine alte vicii de formă care să atragă anularea.

În ceea ce priveşte aspectul invocat de petent, constând în solicitarea de a fi depus graficul aprobat de I.P.J. cu zonele şi intervalul orar de acţiune pe traseele rutiere, instanţa a apreciat că acesta nu este relevant, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care condiţionează posibilitatea constatării şi sancţionării contravenţiilor de către agenţii de poliţie rutieră de existenţa acestui grafic.

A arătat judecătorul fondului că, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul I.G.P.R., care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora, iar potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţia rutieră poate acţiona, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, poliţistul rutier având ca atribuţie principală tocmai constatarea şi aplicarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. A considerat instanţa că, întrucât poliţistul rutier este abilitat prin lege să acţioneze în sensul arătat, nu este necesară existenţa, în plus, a unui ordin de serviciu sau a unui grafic aprobat de I.P.J. cu zonele şi intervalul orar de acţiune pe traseele rutiere, care să prevadă aceeaşi abilitare pentru un anumit membru al poliţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziţie legală în vigoare nu condiţionează legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenţiei de existenţa unui asemenea ordin.

Cu privire la criticile petentului referitoare la funcţia de autotestare a cinemometrului, instanţa a apreciat că acestea sunt nefondate, reţinând că potrivit adresei nr. 10260/10.12.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie -Biroul Român de Metrologie Legală rezultă că cinemometrul de control rutier, prin construcţie, este conceput astfel încât să-şi efectueze autotestul la pornire, în mod obligatoriu, după care trece în regim de măsurare şi ca urmare nu este necesar ca înregistrarea să conţină referiri la autotest, acest tip de cinemometru neputând intra în regim de măsurare fără efectuarea autotestului.

Din adresă a mai rezultat că verificarea cerinţelor cuprinse în N.M.L. 021-05, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, aceste cerinţe neaplicându-se în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni.

A mai reţinut instanţa că în adresă  se mai menţionează că, în momentul de faţă, în România, nu mai există niciun tip de cinemometru care să intre în regim de măsurare fără a-şi efectua autotestarea.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile petentului.

Având  în  vedere că, prin decizia pronunţată în cauza Anghel c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumţia deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanţa a apreciat că se pot administra probe în înţelesul dispoziţiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părţilor  litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reţinută în procesul verbal atacat.

În soluţionarea plângerii contravenţionale instanţa a reţinut  prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului, instanţa de fond a apreciat că aceasta întruneşte elementele unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 priveşte toţi cetăţenii, iar sancţiunea instituită are caracter represiv şi preventiv în speţă, astfel încât petentului îi sunt recunoscute garanţiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de paragraful nr. 2 al art. 6 din C.E.D.O.

A arătat judecătorul fondului că această prezumţie, ca orice prezumţie legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenţionale sarcina probei este împărţită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situaţii concrete, vinovăţia persoanei sancţionate contravenţional.

Instanţa a reţinut că petentul, deşi a contestat temeinicia procesului-verbal şi veridicitatea situaţiei de fapt, nu a administrat probe în răsturnarea prezumţiei de veridicitate a situaţiei de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie şi susţinută de dovezile sus-menţionate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în contextul legislaţiei interne în vigoare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Conform prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

A arătat judecătorul primei instanţe că pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală N.M.L. 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legală nr.153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la cerinţele prevăzute în actul normativ sus menţionat.

De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2 din Norme, măsurătorile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar potrivit pct.4.3., cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Din examinarea dovezilor depuse de intimată, instanţa de fond a constatat că au fost  respectate cerinţele normei susmenţionate la întocmirea procesului verbal, reţinând că planşa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate întocmi un proces-verbal de contravenţie pentru depăşirea limitei de viteză maximă admisă şi prin care se probează că cele consemnate în procesu- verbal de contravenţie corespund adevărului.

A arătat instanţa că potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, reţinând că dovada de înregistrare fotografică indică faptul că viteza maximă avută la momentul înregistrării a fost de 108 km/h în localitate, petentul depăşind astfel limita maximă de viteză prevăzută de lege pe respectivul sector de drum cu mai mult de 50 km/h, context în care, conform art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, se aplică, pe lângă sancţiunea amenzii contravenţionale, şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Ca atare,  instanţa a reţinut că organul constatator  a probat săvârşirea faptei de către petent, în cauză constatându-se de asemenea îndeplinirea cerinţelor legale pentru folosirea ca probă a înregistrări electronice, apreciind criticile petentului ca nefondate.

Din analiza buletinului de verificare metrologică nr. 0119700 din 27.02.2013 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul Institutului Naţional de Metrologie, depus la dosarul cauzei, a reieşit că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă şi că acesta a fost eliberat pentru cinemometrul de control rutier tip Radar Autovision montat pe Dacia Logan MCV cu nr. MAI 34618 motiv pentru care instanţa a considerat că nu pot fi reţinute criticile petentului referitoare la fotografiile radar, acestea fiind neîntemeiate. 

Referitor la susţinerile petentului că nu în toate fotografiile radar apare indicativul „T” ce reprezintă ţinta şi că nu s-ar distinge numărul autovehiculului în toate fotografiile radar, cadrele apreciindu-se că ar fi dispuse haotic în pagină fără a avea o continuitate între ele, instanţa de fond a reţinut că din manualul privind metodologia de utilizare a aparatului radar reiese semnificaţia vitezelor afişate pe monitorul sistemelor de radar Autovision.

A arătat judecătorul fondului că viteza precedată de litera „T” reprezintă întotdeauna viteza reală a autovehiculului ţintă, măsurată de către sistemul radar Autovision şi se află inscripţionată pe imaginea captată şi prezentată ca poză în fotografiile 1, 2, 3, 4, 5. În fotografiile 6 şi 7 apare mesajul ID 26798 care reprezintă numărul de identificare al operatorului radar şi de asemenea o pictogramă cu data şi ora privind înregistrarea electronică, lipsa indicatorului „T” din fotografiile 6 şi 7 putându-se explica în raport de modul de acţiune în meniul radarului.

A mai arătat instanţa că în raport de modul de acţiune al setărilor de pe telecomanda sistemului radar Autovision viteza poate rămâne afişată sau implicit blocată conform setărilor făcute reţinând că fotografiile 6 şi 7 reprezintă autoturismul condus de petent, în cauză neexistând vreun dubiu faţă de imaginile captate în celelalte fotografii că autoturismul înfăţişat în fotografii nu ar fi cel condus de petent.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel petentul Guţanu Vasile, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivare, petentul ... a arătat că prin cererea introductivă a solicitat ca pârâta să depună la dosar copie după manualul aparatului radar, şi deşi au fost acordate două termene în care i s-a pus în vedere să depună la dosar copia acestuia, intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia legală, motiv pentru care a solicitat prin concluziile scrise instanţei de fond să dispună decăderea din probe, motivat de faptul că acest manual este singurul act care poate ajuta la interpretarea legală a pozelor care apar în planşele foto.

Susţine apelantul că la termenul de judecată din data de 11.06.2014 Judecătoria Babadag a trecut la judecarea fondului cauzei fără a observa că nu erau îndeplinite formele procedurale cerute de lege şi anume că nu i-a fost comunicat copia manualului radar de către instanţă sau de către pârâtă  prin orice mijloace legale de comunicare şi consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 7 alin. 2 din N.C.P.C. deoarece nu i s-a dat dreptul de a formula apărarea pe probele dispuse la dosar şi care au fost cerute în cererea introductivă

Consideră apelantul că instanţa de fond l-a pus în imposibilitatea de a beneficia de un proces echitabil şi de o hotărâre legală şi neviciată, motivat de faptul că nu a putut să îşi întemeieze apărarea  pe înscrisurile din manualul aparatului radar, ci numai pe informaţii primite de la persoane din poliţie, şi, mai mult decât atât, în ultima filă a hotărârii civile alin. 3 nu a analizat cele arătate în concluziile scrise anume semnificaţia indicativului 1.100 situat în stânga jos a fiecărei poze şi care reprezintă viteza la care era setat să pornească şi să oprească înregistrarea.

Susţine apelantul că instanţa a apreciat că în poziţiile foto  de la 1 la 5 este una şi aceeaşi maşină cu cea din foto 6 -7 pe motiv că se pot face în raport de modul de acţiune în meniul aparatului radar, cu toate că, susţine apelantul, nu există vreo probă care să ateste că dacă la momentul depăşirii vitezei nu poate fi pus în  evidenţă marca sau nr. maşinii există dubii, şi a depus la dosarul cauzei mai multe hotărâri ale instanţelor în cauze similare pe care instanţa le-a analizat.

Consideră apelantul că instanţa de fond s-a bazat pe simple presupuneri şi nu pe probe clare care să demonstreze că autoturismul care apare în pozele 1-5 este unul şi acelaşi cu cel din pozele 6-7 şi, mai mult decât atât, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile din norma de metrologie legală N.M.L. 021-05 din 23.11.2005 şi anume că poziţiile foto nr. 1-5 nu respectă prevederile pct. 3.5.1 alin. ultim, iar poziţiile foto nr. 6-7 nu respectă cerinţele pct. 3,2,5 şi 3,2,7 din norma de metrologie învederată.

Consideră apelantul că întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator şi a nume că autoturismul său nu apare în cadrele inserate în planşa foto cu viteza reţinută în procesul-verbal, ci în staţionare, instanţa poate să reţină că în cauză există un dubiu care nu  poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită  făptuitorului respectiv petentului potrivit principiului „in dubio pro reo”

În apărare, intimata-pârâtă Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată,  tribunalul constată că apelul este nefondat.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal de contravenţie se retine că acesta a fost întocmit,  cu respectarea prevederilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.

Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenţie se reţine că apelantul-petent a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional, aplicându-i-se 9 puncte amendă în cuantum de 675 lei, şi măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data 07.06.2013, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se că, în data de 22.05.2013, în jurul orei 10:20, acesta a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare ..., în localitatea Caugagia, dinspre Slava Rusă către intersecţia 2 Cantoane, cu viteza de 108 km/h, înregistrată cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare ..., .....

Se reţine că potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul I.G.P.R., care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.

Totodată, potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţia rutieră poate acţiona, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, poliţistul rutier având ca atribuţie principală tocmai constatarea şi aplicarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Rezultă că, tocmai legea abilitând poliţistul rutier să acţioneze în sensul arătat, nu este necesară existenţa, în plus, a unui ordin de serviciu sau a unui grafic aprobat de I.P.J. cu zonele şi intervalul orar de acţiune pe traseele rutiere, care să prevadă aceeaşi abilitare pentru un anumit membru al poliţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziţie legală în vigoare nu condiţionează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei de existenţa unui asemenea ordin.

În ce priveşte susţinerea apelantului-petent referitoare la funcţia de autotestare a cinemometrului, se reţine că aceasta este nefondată.

Potrivit  adresei nr.10260/10.12.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie – Biroul Român de Metrologie Legală rezultă că, cinemometrul de control rutier, prin construcţie, este conceput astfel încât să-şi efectueze autotestul la pornire, în mod obligatoriu, după care trece în regim de măsurare şi ca urmare nu este necesar ca înregistrarea să conţină referiri la autotest, acest tip de cinemometru neputând intra în regim de măsurare fără efectuarea autotestului.

De asemenea verificarea cerinţelor cuprinse în NML 021-05, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, aceste cerinţe neaplicându-se în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni, iar în momentul de faţă, în România, nu mai există niciun tip de cinemometru care să intre în regim de măsurare fără a-şi efectua autotestarea.

Conform prevederilor art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, prevede că în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

În mod corect a reţinut prima instanţă faptul că, pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legală nr.153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la cerinţele prevăzute în actul normativ sus menţionat.

Potrivit prevederilor pct.4.2 din Norme, măsurătorile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar potrivit pct.4.3., cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Or, în cauză, din examinarea dovezilor depuse de intimată se reţine că au fost  respectate cerinţele normei susmenţionate la întocmirea procesului-verbal.

Totodată, se reţine că planşa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate întocmi un proces-verbal de contravenţie pentru depăşirea limitei de viteză maximă admisă şi prin care se probează că cele consemnate în procesul verbal de contravenţie corespund adevărului.

Potrivit art. 49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, iar dovada de înregistrare fotografică indică faptul că viteza maximă avută la momentul înregistrării a fost de 108 km/h în localitate, apelantul-petent depăşind astfel limita maximă de viteză prevăzută de lege pe respectivul sector de drum cu mai mult de 50 km/h, context în care, conform art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, se aplică, pe lângă sancţiunea amenzii contravenţionale, şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În cauză, se reţine că organul constatator a probat săvârşirea faptei de către apelantul-petent, constatându-se de asemenea îndeplinirea cerinţelor legale pentru folosirea ca probă a înregistrări electronice. 

Din analiza buletinului de verificare metrologică nr.0119700 din 27.02.2013 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul Institutului Naţional de Metrologie, depus la dosarul cauzei, reiese că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă şi că acesta a fost eliberat pentru cinemometrul de control rutier tip Radar Autovision montat pe Dacia Logan MCV cu nr. MAI 34618.

Susţinerile apelantului-petent referitoare la fotografiile radar nu pot fi reţinute, fiind neîntemeiate în ce priveşte nerespectarea cerinţelor  pct.3.2. 5 şi 3.2.7 din N.M.L. 021-05.

Astfel. s-a susţinut de către apelantul-petent că nu în toate fotografiile radar apare indicativul „T” ce reprezintă ţinta şi că nu s-ar distinge numărul autovehiculului în toate fotografiile radar, cadrele apreciindu-se că ar fi dispuse haotic în pagină fără a avea o continuitate între ele.

Din manualul privind metodologia de utilizare a aparatului radar reiese semnificaţia vitezelor afişate pe monitorul sistemelor de radar Autovision. Viteza precedată de litera „T” reprezintă întotdeauna viteza reală a autovehiculului ţintă, măsurată de către sistemul radar Autovision si se află inscripţionată pe imaginea captată şi prezentată ca poză în fotografiile 1, 2, 3, 4, 5. În fotografiile 6 şi 7 apare mesajul ID 26798 care reprezintă numărul de identificare al operatorului radar şi de asemenea o pictogramă cu data şi ora privind înregistrarea electronică, lipsa indicatorului „T” din fotografiile 6 şi 7 putându-se explica în raport de modul de acţiune în meniul radarului.

În raport de modul de acţiune al setărilor de pe telecomanda sistemului radar Autovision viteza poate rămâne afişată sau implicit blocată conform setărilor făcute. Fotografiile 6 şi 7 reprezintă autoturismul condus de apelantul - petent, în cauză neexistând vreun dubiu faţă de imaginile captate în celelalte fotografii că autoturismul înfăţişat în fotografii nu ar fi cel condus de apelantul-petent.

Nici critica apelantului petent referitoare la lipsa manualului aparatului radar, nu poate fi primită, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depus CD-ul manualului de utilizare aparatului  RADAR AUTOVISION, apelantul-petent având posibilitatea vizionării acestuia.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, văzând şi dispoziţiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.

.

Domenii speta

Spete similare