Cerere având ca obiect drepturi băneşti. Garanţie bănească reţinută de angajator. Eliberare carnet de consemnare;

Sentinţă civilă 283 din 12.06.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de XXXXX, sub nr. XXXXX, reclamantul XXXXX a chemat în judecată pe pârâta SC XXXXX SRL, cu sediul in XXXXX, reprezentată prin administrator XXXXX pentru ca prin hotărârea ce  se va pronunţa, pârâta să fie obligată:

- să-i achite, suma totală de XXXXX lei,  actualizată cu dobânda legală şi indice de inflaţie, la data plaţii efective, reprezentând suma de bani ce i-a fost reţinută lunar (pe statul de salariu) ca garanţie, în baza Legii nr. 22/1969 de pârâtă, în perioada  XXXXX, perioadă în care a fost salariatul SC XXXXX SRL, contractul de muncă cu acest angajator încetând la data de XXXXX.

- referitor la suma de bani aflată în contul bancar de garanţie,  solicită  ca pârâta să fie obligată să-i elibereze carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către XXXXX Bank în care să  se dispună că are dreptul să ridice garanţia constituită pe numele reclamantului, conform art. 16 din Legea nr. 22/1969, actualizată.

- să-i plătească toate cheltuielile de judecată ocazionate cu soluţionarea cauzei.

Motivând acţiunea, a arătat reclamantul că, în perioada XXXXX, a fost angajat a SC XXXXX SRL, al cărei asociat unic şi administrator este XXXXX.

Prin decizia nr. XXXXX i-a încetat contractul de muncă încheiat  cu pârâta, subliniind că la acest moment este angajat la o altă societate comercială.

Susţine că, în perioada cât  a lucrat la SC XXXXX SRL, lunar, i s-a oprit pe stat sume de bani  XXXXX lei, cu titlu de garanţie bănească, având în vedere activităţile pe care le desfăşura în cadrul staţiilor XXXXX (vindea produse petroliere şi alte produse din magazinele XXXXX, (activităţi de gestiune a banilor).

Precizează reclamantul că,  din suma totală de XXXXX lei,  pe care o solicită a-i fi restituită, XXXXX lei se regăsesc în contul de garanţie deschis pe numele său la XXXXX Bank (reprezentând sumele oprite ca garanţie în perioada XXXXX, cu dobânda aferentă) - însă la dispoziţia paratei, iar diferenţa de XXXXX lei (oprită cu titlu de garanţie în perioada XXXXX) nu se regăseşte în acest cont,  deşi sumele de bani i-au fost oprite lunar pe statul de salarii şi în această perioadă.

Mai arată că, până în anul XXXXX (luna februarie) aceste sume de bani erau reţinute de SC XXXXX SRL şi virate într-un cont bancar deschis la XXXXX Bank XXXXX pe numele reclamantului (titular de cont), iar fostul angajator, SC XXXXX SRL  figurând ca titlu cont, sumele producând dobânzi, însă, toți aceşti bani erau la dispoziţia SC XXXXX SRL, iar la încetarea contractului de muncă, în cazul în care nu datora vreo sumă de bani către aceasta societate, era obligată să-i restituie în totalitate (cu tot cu dobânzi) prin deblocarea contului în favoarea reclamantului.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 22/1969, " (1) Garanţia în numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice la Casa de Economii si Consemnațiuni sau la bancă, într-un cont special al agentului economic, al autorităţii ori al instituţiei publice respective.

Garanţiile în numerar depuse la Casa de Economii si Consemnațiuni sau la bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului.

Carnetul de consemnare va fi păstrat in casieria agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice în favoarea căreia s-a constituit garanţia.

(2) Pentru garanţia depusa in condiţiile alin. 1, se acorda o dobânda anuală, stabilită de depozitarul garanţiei, care nu poate fi mai mica decât dobânda acordata pentru depozitele la termen pe un an."

Potrivit art. 16 din aceiaşi lege "Garanţia în numerar şi dobânda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o paguba sau când paguba a fost acoperita în întregime. Agentul economic este obligat, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreuna cu o comunicare către Casa de Economii si Consemnațiuni în care să se arate că titularul are dreptul sa ridice garanția.

Deşi legea dispune în mod clar, începând cu luna XXXXX, sumele de bani, i-au fost reţinute în continuare lunar, pe statul de salariu, acestea nu au mai fost virate în contul său  sau în alt cont bancar, iar după  încetarea contractului de muncă cu SC XXXXX SRL, deşi a solicitat administratorului societăţii garanţia reţinută, a fost amânat de mai multe ori, şi, deşi a fost notificat printr-un cabinet de avocatură, ca pana la data de XXXXX să-i restituie toate sumele reţinute cu titlu de garanţie băneasca,  în final nu i s-a restituit nicio sumă de bani.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 22/1969, actualizată şi Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, iar în dovedire a depus înscrisuri, inclusiv nr. contului bancar deschis pe numele reclamantului la XXXXX Bank XXXXX.

Pârâta XXXXX SRL, a formulat întâmpinare în cauză, prin care a recunoscut  întocmai pretenţiile reclamantului, precizând că este de acord să-1 despăgubească  cu suma solicitată.

Cu privire la cererea, de a-i remite reclamantului carnetul de consemnare, arată că acesta se afla în posesia XXXXX Bank Agenţia XXXXX, unde există deschis contul de garanție, conform Legii 22/1969, precizând că nu deţine acest document, şi în acest sens, solicită instanţei să facă o adresă la banca, mai sus menţionată, pentru a permite reclamantului să-şi ridice garanţia consemnată. 

Conform art. 454 Cod Procedura Civilă, solicită ca instanţa să, ia act că la primul termen de judecată a recunoscut pretenţiile reclamantului  în totalitate.

Acţiunea este întemeiată.

Prin prezenta cerere, reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâta SC XXXXX SRL, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i  achite, suma totală de XXXXX lei, actualizată cu dobânda legală şi indice de inflaţie, la data plaţii efective, reprezentând suma de bani ce i-a fost reţinută lunar (pe statul de salariu) ca garanţie,  în baza Legii nr. 22/1969 de pârâtă , în perioada  XXXXX, perioadă în care a fost salariatul  SC XXXXX SRL, contractul de muncă cu acest angajator încetând la data de XXXXX.

Referitor la suma de bani aflată în contul bancar de garanţie,  solicită  ca pârâta să fie obligată să-i elibereze carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către XXXXX Bank în care să  se dispună că are dreptul să ridice garanţia constituită pe numele reclamantului, conform art. 16 din Legea nr. 22/1969, actualizată, solicitând şi cheltuieli de judecată.

Potrivit Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 - privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, modificată şi actualizată – art.10 „Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar”.

Reclamantul, având atribuţii de gestionar pe perioada derulării raporturilor de muncă în cadrul pârâtei şi în conformitate cu dispoziţiile legale sus  precitate reţinându-i-se de către angajator garanţii, a făcut dovada că i-a încetat contractul individual de muncă la data de XXXXX, conform deciziei nr. XXXXX, emisă de SC XXXXX SRL, situaţie în care îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 22/1969, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit susţinerilor reclamantului şi extraselor de cont aflate la filele 14-24 dosar, pârâta nu a mai depus garanţia reţinută reclamantului din salariu, în perioada  XXXXX, deşi din fluturaşii de salariu depuşi la dosar, rezultă reţinerea de în sumă de XXXXX lei lunar.

Conform art. 16 din Legea nr. 22/1969, cu modificările şi completările ulterioare, garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.

Unitatea economică este obligată, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către  banca unde s-a deschis un cont special pentru această operaţiune, în care să se arate că titularul are dreptul sa ridice garanţia.

Conform alin. 3 al art. 16 din lege, când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă şi aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obţinerea titlului executoriu definitiv, unitatea se va despăgubi din garanţia în numerar constituită în favoarea sa, în speţă,  nefiind cazul, în aceste condiţii, reţinerea de către pârâta reclamantă a garanţiei în sumă de XXXXX lei – din care XXXXX se regăsesc în contul deschis pe numele reclamantului la XXXXX Bank XXXXX, restul aflându-se în patrimoniul pârâtei, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive  şi irevocabile care să constate că reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea acestei sume, această reţinere este nelegală după cum stipulează art. 169 alin. (2) din  Codul muncii şi art.16 alin.(3) din Legea nr. 22/1969, astfel că cererea de restituire a garanţiei este întemeiată  şi atrage obligaţia corelativă a societăţii pârâte de  restituire a acelei sume .

Cum legea prevede, instanţa urmează a autoriza pe reclamant să retragă garanţia consemnată pe numele său în contul deschis la XXXXX Bank.

Cum pârâta prin întâmpinarea formulată în cauză a recunoscut toate pretenţiile reclamantului solicitate prin cererea de chemare în judecată, acţiunea urmează a fi admisă.

Cu privire capătul de cerere vizând îndreptăţirea reclamantului de a i se acorda cheltuieli de judecată, faţă de recunoaşterea pretenţiilor de către pârât la primul termen de judecată, instanţa apreciază cererea întemeiată şi urmează să o admită pentru considerentele:

În conformitate cu prevederile art. 454 din Codul de procedură civilă „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere . Dispoziţiile art. 1522 alin(5) din Codul civil rămân aplicabile”.

Art. 1522 alin(5) din Codul civil  Punerea în întârziere de către creditor - dispune „(1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată; (2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării”.

Reclamantul a dovedit faptul că a notificat pârâta debitoare – fila 10 dosar, prin Cabinet de avocat XXXXX, data notificării potrivit înscrisului şi confirmării de primire (fila 12) fiind XXXXX, anterior formulării cererii de chemare în judecată (XXXXX), ori aşa cum prevede legea (art.454 din cpc) reclamantul este îndreptăţit să i se acorde şi cheltuieli de judecată.

În consecinţă, pârâtul urmează a fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.

 Pentru aceste considerente se va admite acţiunea reclamantului  XXXXX în contradictoriu cu pârâta SC XXXXX SRL –prin administrator XXXXX .

Va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de XXXXX lei, reprezentând garanţie reţinută reclamantului pentru perioada XXXXX şi să autorizeze pe reclamant să retragă garanţia consemnată pe numele său în contul XXXXX deschis la XXXXX BANK, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de XXXXX lei, reprezentând onorariu avocat, astfel cum s-a solicitat.