Contestație la executare. Conexare dosare de executare. Instanța de executare este, potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.09.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 30339/299/2020, contestatorul MS, în contradictoriu cu intimata PR, a formulat contestație la executare împotriva somației emise la data de 18.09.2020, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 18.09.2020, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 27.07.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 21975/299/2020, prin care a solicitat anularea acestora.

În motivare, contestatorul a invocat, cu prioritate, excepția necompetenței generale a executorilor judecătorești în a executa o hotărâre judecătorească pronunțată în materia contenciosului administrativ.

Astfel, acesta a învederat că Sentința civilă nr. 934/12.03.2019 pronunțată în dosarul nr. 4621/2/2018 de către Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, definitivă, având ca obiect amendă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, respectiv a Sentinței civile nr. 4682/29.11.2017 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, este o hotărâre judecătorească pronunțată în materia contenciosului administrativ.

Așa fiind, procedura de executare silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ este prevăzută de art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste prevederi legale și de situația de fapt desprinsă din Sentința civilă nr. 934/12.03.2019 pronunțată în dosarul nr. 4621/2/2018 de către Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, definitivă, contestatorul a considerat că se află în ipoteza reglementată de prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

Contestatorul a invocat și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – CDCD nr. 12/2018 privind interpretarea prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalități, natura acestui termen și sancțiunea nerespectării lui și stabilirea dacă, în cadrul procedurii reglementate de at. 24 alin. 4 din aceeași lege, instanța de judecată poate stabili valoarea obiectului obligației la care se aplică penalitățile de întârziere în ipoteza în care instanța prevăzută la art. 24 alin. 3 nu a stabilit acest lucru.

Potrivit acestei decizii, în interpretarea art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalități este termenul de prescripție a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 C.pr.civ., termen care curge de la data executării obligației sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligația; penalitățile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunțată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligației, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligația, în caz de neexecutare; în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată poate stabili valoarea obiectului obligației la care se aplică penalitățile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanța prevăzută la art. 24 alin. 3 din aceeași lege nu a stabilit acest lucru.

Așadar, având în vedere că Legea nr. 554/2004, lege organică potrivit art. 73 din Constituția României, instituie o procedură specială de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, procedură derulată în fața instanței care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, contestatorul a apreciat că executorul judecătoresc nu are competență generală în această materie.

În acest sens, a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 188/2000 și a susținut că acest act normativ, care este o lege ordinară, nu poate modifica sau amenda Constituția sau o lege organică, în speță Legea nr. 554/2004, pentru că ar încălca astfel principiul ierarhiei actelor normative.

Acesta a considerat că exceptarea titlurilor executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat a fost instituită la art. 1 din Legea nr. 188/2000 tocmai datorită faptului că Codul fiscal și Codul de procedură fiscală nu sunt legi organice, ci legi ordinare și, astfel, reglementarea activității de executare silită, prevăzută de Codul de procedură fiscală, ar fi fost anulată de sintagma „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel” din art. 1 al Legii nr. 188/2000.

În subsidiar, față de situația de fapt potrivit căreia există un singur titlu executoriu, în temeiul art. 654 alin. 1 C.pr.civ., contestatorul a solicitat conexarea executărilor silite pornite împotriva sa de către C. & Asociații în dosarele de executare silită nr. 910/2020, 908/2020, 912/2020, 907/2020, 992/2020, 904/2020, 913/2020, 994/2020, 909/2020 cu cea efectuată în prezentul dosar, 911/2020, în sensul formării unui singur dosar de executare.

Acesta a menționat că cei care au calitatea de creditori au avut și calitatea de reclamanți în dosarul nr. 4621/2/2018, iar titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 934/2019 este comun. Contestatorul a apreciat că modalitatea de a deschide dosare de executare separate pentru toți creditorii a fost aleasă cu scopul de a percepe onorarii de executare atât de către executorul judecătoresc, cât și de către avocatul care a reprezentat creditorii.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și cele ale art. 654 alin. 1 C.pr.civ..

În probațiune, contestatorul a depus un set de înscrisuri (f. 4-11).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

La data de 23.10.2020, intimata PR a depus întâmpinare (f. 17-21), prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției tardivității, intimata a învederat instanței că a fost învestită cu o cerere înregistrată în evidențele debitorului la data de 24.09.2020. Acestuia i s-a adus la cunoștință despre existența executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 911/2020 încă din data de 27.08.2020, prin adresa nr. 6895/26.08.2020.

În opinia intimatei, adresa comunicată de executorul judecătoresc la data de 27.08.2020 constituie primul act de executare efectuat în relație cu debitorul în cadrul dosarului de executare nr. 911/2020, fiind astfel aplicabilă regula de calcul al termenului de 15 zile în care se putea face contestația la executare împotriva executării silite propriu-zise prevăzută de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.. Cu toate acestea, contestatorul a formulat contestația după împlinirea termenului de 15 zile de la momentul comunicării primului act de executare, astfel încât cererea sa este tardivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 188/2000 sunt preluate integral de art. 623 C.pr.civ., care este o lege organică. Prin urmare, susținerile debitorului referitoare la inaplicabilitatea dispoziției „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel” sunt nefondate.

De asemenea, aceasta a susținut că Legea nr. 554/2004 nu prevede o modalitate specială de executare silită a obligației stabilite în sarcina debitorului. Hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este tocmai rezultatul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 24 și următoarele din Legea nr. 554/2004, ca o consecință a faptului că debitorul a refuzat executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Sentința civilă nr. 4682/ pronunțată la data de 29.11.2017 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, instanța dispunând drept urmare obligarea instituțiilor publice debitoare la plata unor sume certe cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere.

Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București în dosarul nr. 4621/2/2018 este un titlu executoriu conform art. 632 alin. 2 C.pr.civ., titlu ce instituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, datorată de debitor și care se pune în executare conform Codului de procedură civilă, neintrând sub incidența art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, intimata a apreciat că cererea de conexare a dosarelor de executare silită este neîntemeiată.

Potrivit art. 654 C.pr.civ., instanța va conexa dosarele de executare când, privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți. Or, dosarele menționate de debitor sunt instrumentate de același executor judecătoresc, respectiv de S.C.P.E.J. C. & Asociații.

Pe de altă parte, Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București în dosarul nr. 4621/2/2018 reprezintă un titlu executoriu pentru fiecare dintre reclamanți. Dreptul de creanță născut în patrimoniul creditorilor este unul propriu, nefiind instituită solidaritatea între aceștia. Astfel, fiecare creditor poate dispune separat de dreptul său de creanță și de drepturile procesuale în legătură cu acesta. Prin urmare, în temeiul dreptului de dispoziție, creditorul poate formula o cerere de executare, independent de manifestările de voință ale celorlalți creditori.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimata a învederat că onorariile executorului judecătoresc se stabilesc conform O.M.J. nr. 2550/C/2006, modificat prin Ordinul nr. 2561/30.07.2012, raportat la cuantumul creanței de recuperat, iar nu raportat la titlul executoriu. Astfel, executorul judecătoresc are dreptul de a-și stabili onorariul în limitele prevăzute de lege, pentru fiecare dosar de executare.

Onorariul executorului în dosarul de executare în cauză a fost stabilit la limita minimă prevăzută de actele normative menționate anterior, la care s-a adăugat TVA. Acesta este raportat la întreaga procedură de executare și modalitățile concrete de realizare, până la finalizarea ei prin recuperarea creanței, iar în cauza de față executarea silită nu s-a finalizat încă.

Suportarea cheltuielilor de executare este o consecință firească a executării silite, începută din culpa debitorului, care nu și-a îndeplinit obligațiile stipulate prin titlul executoriu și nu poate reprezenta un prejudiciu produs instituției de către creditori sau de către executorul judecătoresc.

Împrejurarea că debitorul și-ar fi putut îndeplini de bunăvoie obligația sau că ar putea îndeplini în cele din urmă obligația, după începerea executării silite, nu justifică reducerea onorariului executorului judecătoresc, care se stabilește anticipat, fiind inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina creditorului.

Intimata a susținut că onorariul stabilit de executorul judecătoresc prin încheiere este real, fiind consemnat ca atare, este necesar, din moment ce debitorul nu a executat de bunăvoie obligația constatată prin titlul executoriu și este rezonabil atât sub aspectul valorii pricinii, situându-se între limitele reglementate de legiuitor raportat la valoarea debitului urmărit, dar și sub aspectul muncii îndeplinite de executor.

În contextul în care executorul a efectuat toate actele de executare pe care le presupunea activitatea de executare silită a creanței și, mai mult, executarea silită nu s-a încheiat, nu se poate aprecia că activitatea executorului a fost diminuată prin comportamentul debitorului, care să justifice o diminuare corelativă a cheltuielilor de executare imputabile acestuia din urmă.

Onorariul nu trebuie calculat nici „proporțional” cu numărul documentelor din dosarul de executare la un moment dat, ci luând în considerare întreaga procedură de executare și modalitățile concrete de realizare, până la încetarea acesteia.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 12.11.2020, contestatorul a depus cerere modificatoare (f. 29-30), prin care a solicitat, pentru aceleași motive, și anularea somației emise la data de 04.11.2020, a adresei și a dispoziției de înființare a popririi din data de 04.11.2020, comunicată prin adresa de înștiințare privind măsura popririi.

De asemenea, la aceeași dată, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare (f. 35-37), prin care a solicitat respingerea excepției tardivității, înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea contestației la executare.

La data de 23.11.2020, S.C.P.E.J. C. & Asociații a depus, în copie, dosarul de executare nr. 911/2020 (f. 40-87).

La termenul din data de 25.11.2020, instanța a admis excepția necompetenței generale a capătului de cerere având ca obiect conexarea dosarelor de executare, invocată din oficiu, a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată, a calificat excepția necompetenței generale a executorilor judecătorești, invocată de contestator, ca fiind un motiv de contestație la executare și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, printre care și PR, în contradictoriu cu pârâții GR, MEN, MS, DV, PS și PR, a aplicat pârâților conducători ai MEN, respectiv MS câte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, a obligat pârâții MEN și MS să plătească fiecare în favoarea fiecăruia dintre reclamanți o penalitate în valoare de 500 de lei, pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și a rest cererea, în rest, ca neîntemeiată (f. 7-10).

Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2020 pe rolul S.C.P.E.J. C. & Asociații, sub nr. 6318, creditoarea PR a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018, împotriva debitorilor MEC și MS, în ceea ce privește îndeplinirea obligației de plată de către fiecare debitor în parte a penalității în valoare de 500 de lei, pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu (f. 87).

Prin încheierea din data de 17.07.2020, S.C.P.E.J. C. & Asociații a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 911/2020 (f. 82).

Prin încheierea pronunțată la data de 27.07.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I Civilă în dosarul nr. 21975/299/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07.09.2020, instanța a admis cererea formulată de C & Asociații și a încuviințat executarea silită prin toate formele de executare ce urmează a se efectua potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ., la solicitarea creditoarei PR  împotriva debitorilor MEC  și MS, în vederea executării obligațiilor care rezultă din titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018, la care se adaugă cheltuielile de executare silită (f. 78-80).

Prin încheierea emisă la data de 18.09.2020 (f. 74), executorul judecătoresc a stabilit suma de 12.161,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare, avansate și neavansate, în sarcina ambilor debitori, reținând că debitorii au de achitat la acel moment: suma totală de 292.080,90 lei, de către MS (din care 286.000 lei creanță și 6.080,90 lei cheltuieli de executare) și suma totală de 292.080,90 lei, de către MEC (din care 286.000 lei creanță și 6.080,90 lei cheltuieli de executare).

La data de 18.09.2020, executorul judecătoresc a emis pe numele debitorului MS o somație, prin care i s-a pus acestuia în vedere, în temeiul art. 2 din Legea nr. 288/2002, privind completarea și modificarea O.G. nr. 22/2002, să comunice dacă, din cauza lipsei de fonduri, se află în imposibilitate să consemneze creanța datorată în temeiul titlului executoriu, respectiv suma totală de 292.080,90 lei (f. 73).

Prin somația emisă la data de 04.11.2020, executorul judecătoresc i-a pus în vedere debitorului MS ca în termen de o zi de la comunicare să consemneze pe numele și la dispoziția S.C.P.E.J. C. & Asociații suma de 292.080,90 lei (f. 54).

Prin adresa emisă la data de 04.11.2020, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate sau deținute în numele debitorului MS de către terții popriți B.C. S.A., BT S.A., T. Sectorului 1, A. București, în măsura necesară realizării obligațiilor prevăzute de titlurile executorii, adică până la concurența sumei de 292.080,90 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare (f. 52).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adresa de înștiințare privind măsura popririi, prin care i s-a adus la cunoștință debitorului MS că s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate/deținute de terții popriți (f. 45).

Analizând contestația la executoare prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

În drept, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În acest context, instanța reține că Sentința civilă nr. 934/12.03.2019 a fost pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018 în baza dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, așa cum reiese din considerentele hotărârii judecătorești: „în aceste condiții este justificată cererea reclamanților de obligare a autorității pârâte la plata unor penalități pentru executarea cu întârziere a obligației, în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, care instituie o formă specifică de reparare a prejudiciului suferit. Curtea apreciază că se impune acordarea unui cuantum mediu stabilite de legiuitor (500 de lei pe zi de întârziere), nu maxim cum au pretins reclamanții, având în vedere circumstanțele specifice ale speței (...)”.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd următoarele: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege; (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă.; (4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației. ”

Așa cum reiese în mod clar din prevederile citate, în situația în care, după aplicarea amenzii și acordarea penalităților de întârziere, debitorul nu execută obligația prevăzută în sarcina sa în titlul executoriu, creditorul are la îndemână o singură cale de urmat, și anume aceea de a solicita instanței de executare (instanței de contencios administrativ) fixarea sumei ce se va datora statului și a sumei ce i se va datora lui cu titlu de penalități, nu punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în temeiul art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în această materie, legiuitorul a stabilit o procedură specială, care derogă de la procedura generală prevăzută de art. 665 și următoarele C.pr.civ..

Această interpretare rezultă și din Decizia nr. 12/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.pr.civ.), potrivit căreia penalitățile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunțată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligației, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligația, în caz de neexecutare.

Din cele expuse în cele ce preced reiese că partea creditoare nu avea posibilitatea de a solicita punerea în executare a Sentinței civile nr. 934 pronunțate la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018, prin care au fost stabilite penalități în temeiul art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, ci trebuia să ceară, în temeiul art. 24 alin. 4 din același act normativ, fixarea sumei datorate ei cu titlu de penalități și abia ulterior, în temeiul titlului executoriu astfel obținut, eventual să solicite începerea procedurii de executare silită.

Mai mult decât atât, instanța subliniază că procedura specială menționată anterior se desfășoară în fața instanței de executare, care, potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, împrejurare în raport de care este cu atât mai evidentă necesitatea parcurgerii acestei proceduri, de stabilire a sumei datorate cu titlu de penalități.

Pe cale de consecință, instanța apreciază ca fiind întemeiate susținerile contestatorului în sensul că intimata avea obligația de a parcurge procedura specială prevăzută de art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, neputând pune direct în executare silită Sentința civilă nr. 934 pronunțată la data de 12.03.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4621/2/2018.

Astfel, având în vedere considerentele expuse, faptul că la termenul din data de 16.12.2020, a admis excepția necompetenței generale a instanței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect conexarea dosarelor de executare și că încheierea pronunțată la data de 27.07.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 21975/299/2020 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă la data de 18.09.2020 în dosarul de executare 911/2020 îl privesc atât pe debitorul MS, care a formulat contestație în prezenta cauză, cât și pe debitorul MEC, care nu este parte în prezentul litigiu, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect conexarea dosarelor de executare, ca inadmisibil, va admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul MS în contradictoriu cu intimata PR, va anula, în parte, încheierea pronunțată la data de 27.07.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 21975/299/2020, în ceea ce îl privește pe contestator, va anula somația din data de 18.09.2020, somația, adresa de înființare a popririi și înștiințarea privind înființarea popririi din data de 04.11.2020, emise împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 911/2020, constituit pe rolul S.C.P.E.J. C. & Asociații și va anula, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă la data de 18.09.2020 în dosarul de executare 911/2020, constituit pe rolul S.C.P.E.J. C. & Asociații, în ceea ce îl privește pe contestator.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va lua act de manifestarea de voință a intimatei, exprimată la termenul din data de 16.12.2020, în sensul că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatorul la plata către S.C.P.E.J. C. & Asociaţii a sumei de 53,55 lei (f. 40-41), reprezentând cheltuieli de copiere a dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către S.C.P.E.J. C. & Asociaţii, după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare